Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Chestionar: Am talent sau nu are rost sa continui?
da, ai talent
66.67%
4 66.67%
nu, mai bine renunti
33.33%
2 33.33%
Total 6 vot(uri) 100%
* Opțiunea ta. [Arată Rezultatele]

My one-shots

#1
[edit Aly]Tip Critica Permisa: Stil / Limbaj / Idei / Forma / Gramatica.

pai chestia asta am scris-o acum o saptamana cand m-o trezit mama sa mergem la plaja(dupamasa). sper sa va placa si astept comentarii

P.S.: tin sa va anunt ca nu exista decat un singur personj iar totul se petrece in mintea lui

Oare ce era de facut?

Stateam pe spate pe patul moale si meditam. Oare ce era de facut?
Visul unei vieti pure si curate, fara pacate, inconjurata de prieteneie si iubire; asta era tot ce imi doream dar cineva imi spuse acum mult timp ca trebuie sa lupti pentru visele tale. Partea asta nu imi placea. Nu imi placea sa lupt.
Lupta avea pretul ei: sa castigi insemna sa distrugi visele altora, iar sa pierzi, insemna sa-l distrugi pe al tau.
Mi-am golit mintea de lucrurile ce ma necajeau si m-am concentrat asupra sunetelor din jurul meu. Am inchis ochii in speranta unui calm profund.
Urechile mele erau alintate de ciripitul vrabiutelor si susurul paraului din apropierea casei.
Aerul tot mai rece patrundea pe fereastra deschisa dar nu imi pasa. Stiam deja ca se inserase.
Spre dezmagirea mea, ciripitul pasarilor se stinse odata cu puterea maritului soare. Pe bolta cereasca domnea acum mandra Luna si fiicele ei: stelele care se intreceau in sclipiri.
Greierii au inceput sa-si cante muzica iar cateva orocaituri slabe ii acompaniau.
Simfonia naturii era atat de complexa incat putin oameni isi dadeau seama de ceea ce ii inconjoara. In momentul acela totul era perfect.
M-am straduit sa imi relaxez muschii dar nu am reusit. Am renuntat repede iar gandurile de adineaori mi-au navalit din nou in minte.
Ma gandeam... Oare cate vise umane au fost spulberate si din cate suflete a disparut speranta lasandu-le negre si pustii? Oare cate vor mai deveni astfel din cauza luptei, a invidiei si a rautatii umane?
Margaritare au aparut in ochii mei intredeschisi apoi o lacrima cristalina mi se prelinse pe obraz de tristete la gandurile ce tocmai imi trecusera prin cap. Ma durea sufleul cand ma gandeam la durerea si suferinta prapastioasa din sufletele oamenilor a caror vise au fost spulberate.
Alte cateva lacrimi lucitoare au patat perina de sub capul meu.
Oboseala incepu sa se faca simtita desi nu voiam sa recunosc asta nici macar in gand. Simteam durerea pana in maduva oaselor dar nu imi pasa. O ignoram.
Eram prea ocupata sa plang pentru sufletele celor care nu au avut parte de prietenie si iubire.
La un moment dat frigul ma cuprinse de-a binelea si am fost nevoita sa ma gremuiesc pe pat ca sa ma incalzesc.
Incet, incet, somnul ma fura ademenindu-ma cu promisiunea linistii si a odihnei. I-am cazut in farmece mai repede decat voiam.
Adormisem cu ochii inlacrimati, ghemuita pa patul meu moale si inghetata de frig. Era atat de bine sa te lasi vrajita de puterile tamaduitoare al stapanului noptii...


voi mai posta dupa ce primesc comentarii
Hi :3

#2
Hei, Alexandra! ^^ Dragut One-shot...
Ai avut o descriere frumoasa, dar mai puteai sa insisti ici colo cu cate ceva, de exemplu cand ai spus de acea lupta, puteai sa mai insisti.
Nu cred ca actiunea s-a desfasurat in mintea unei persoane, mi se pare mai mult ca s-a desfasurat intr-o camera.
In rest am vazut ca e vorba de gandurile cuiva, destul de interesant povestite si puse in valoare, doar ca nu mi se pare ca acest one-shot are o baza, nu prea se leaga totul. Puteai sa urmaresti ceva mai mare, o idee de la care sa plece totul si sa se intoarca tot acolo...
Greselute nu am observat, dar sincera sa fiu nu prea am fost foarte atenta, ma cam doare capul asa ca... nu prea sunt pe Terra ^^...
Deabea astept sa mai vad, poate ceva care are o idee mai stabila ^^...
Bye! XD

#3
Mmm... ai o mica problema de estetica, spun eu. Nu ma refer la asezarea in pagina ci a ideilor. Estetica lor, unele lucruri ar fi trebuit sa le transpuna in limbaj laconic. Unele lucruri a fi trebuit dezvoltate, daca nu ai inteles, sa-ti ezemplific
Citat:ghemuita pa patul meu moale si inghetata de frig
asta ar fi fost mai buna dezvoltata. Senzatia de frig adanc impregnata in madulare, in trup e expresiva, e ceea ce ar fi putut sa o aduca la senzatii si ganduri profunde. Partea cu seara ai fi putut s-o descrii mai bine. Ai spus ca e complex ce ne-ai redat tu, nu e un sentiment de complexitate, e doar asa, ceva in treaca, o descrirere fugitiva.
Alta problema, as spune eu, e ca ai unele tertripuri vechi, innvechite rasuflate ca de exemplu:
Citat:Pe bolta cereasca domnea acum mandra Luna si fiicele ei: stelele care se intreceau in sclipiri.

e ceva folosit si refolosit de aproape doua decenii, fara exagerari.

One-shote-ul tau, are un aer inocent, ma duce cu gandul la o copila in alb, intr-un loc alb incercand sa se calmeze in mijlocul unor senzatii si macinari aduse de durere, de durerea frigului ce se impregna adanc in ea.
E expresiv, nu foarte, nu cat as fi asteptat dar este. Alegi cuvintele bine, cu o oarecare muzicalitate a lor.
Ai de lucrat, dar evolueaza.

P.s: nu ar fi trebuit sa pui nenorocirea aia de poll, stii? arata de parca ai incerca sa iesi in evidenta, intelegi?
Iubesc sa simt cum cazi
[Imagine: Untitled3-3.jpg]
cad
cadem

#4
am citit criticile voastre si totusi ma asteptam la ceva mai ru de atat

Lexxi: am verificat in dictionar si este corecta atat varianta perina cat si perna. la fel pentru voiam si vroiam. restul greselilor cred ca le-am omis cand am verificat.
Ich.:imi pare rau dar chiar nu am idee ce e ala limbaj laconic iar pentru al doile citat ce l-ai luat e adevarat ca e foarte vechi insa mie chiar mi-a placut.o sa incerc sa-l evit pe viitor.

va mutumesc pentru critici si iata o noua poveste care sper sa va atraga ochii si mainile pe tastatura.din pacate nu am putut sa-i gasesc un titlu potrivit asa ca nu are.


Mi-am deschis ochii si am realizat unde sunt. Eram inconjurata de patru pereti alb-galbui si nu aveam nevoie de altceva ca sa stiu in ce loc oribil ma aflam.
Un ticait enervant se auzea din dreapta mea. Am intors capul sa vad ce era dar am regretat imediat. O durere cumplita imi fulgera sira spinarii numai ca sa imi dau seama ca sacaitorul sunet constant venea dintr-un aparat urias si sa constat ca era de fapt pulsul meu. De acelasi aparat galagios erau prinse doua tuburi translucide. Urrmarindu-le pe fiecare in parte am primit si raspunsul la intrebarea din minte: "De unde veneau?". Primul tub era perfuzia de la mana mea dreapta iar al doilea se prelungea pana la nasul meu unde era prins bine.
Atunci mi-am dat seama ca nu simteam nici un miros. Uram sa fiu privata de oricare dintre simturile mele asa ca am ridicat mana stanga, care printr-un mod miraculos scapase de perfuzie, si am dus-o la nas. Muschii imi pulsau spasmodic si pielea mainii mai avea putin si crapa de durere. Am pus mana pe tub si cu o miscare brusca am smuls tubul ce tinea mirosurile departe de mine. Imediat ce am tras aer in piept, am simtit mirosul puternic de medicamente si dezinfectante tipic spitalelor.
Am incercat zadarnic sa ma ridic in capul oaselor dar pana si cea mai mica miscare sau cel mai mic muschi incordat imi introducea trupul intr-o mare de durere. Ma saturasem de atata durere.
Am chemat o asistenta si i-am cerut o bucata de hartie si ceva de scris. "Imediat, draguta!" fu raspunsul pe care mi l-a aruncat in brate. Privirea plina de otrava ii trada falsa amabilitate cu care imi raspunse. Iesise val-vartej din salon evident deranjata de cererea mea minora.
"Bine ca nu a observat ca mi-am scos tubul de la nas." imi spuneam in gand in timp ce oftam usurata. M-iam inabusit un strigat de durere in timp ce constatam in gand ca pana si oftatul e dureros.
Mi-am intors privirea spre fereastra deschisa. Stelele straluceau jucause pe cerul senin. Luna nu se zarea nicaieri.
"Ah! E luna noua..."mi-am amintit in timp ce tresaream de durere din nou. Mi-am amintit ce soarta cruda mi-a fost pregatita, scrisa pe norii cenusii de ploaie cu praf de stele si lacrimi amare. Mi-am trait intreaga viata prin spitale si clinici care se considerau de specialitate dar nici una nu a putut depista boala ce ma manca pe interior. Nici acum nu aflasem si nici nu voi afla. Ganduri din ce in ce mai negre imi rasareau in minte dar am fost trezita dein visare de catre zgomotul produs de clanta.
Aceeasi asistenta a intrat cu pasi hotarati pe usa salonului cu o coala de un alb imaculat si cu un pix negru in mana. Mi le-a intins cu inganfare dar i-am ignorat gesturile tampite prin care se dadea mare si am luat cele doua obiecte vitale pentru mine in seara asta.
-Mai bine te-ai odihni inainte sa depui prea mult efort fizic. Vocea pitigaiata a femeii rasuna intre cei patru pereti ai salonului. Fara vreun cuvant, am aprobat din cap ceea ce imi provoca un alt val de durere.
In ciuda durerii cumplite care circula libera prin corpul meu, m-am ridicat in fund pe salteaua tare. Am aruncat pixul cu nepasare si am smuls perfuzia de la mana dreapta. Mi-am muscat buza pana la sange inabusindu-mi un tipat de durere. Cu acul de la perfuzie si cu durerea persistandu-mi in corp, am inceput sa astern cuvinte pe foaia imaculata. Randurile erau scrise usor cu sangele meu de culoarea vinului. Cand nu mai aveam cu ce scrie, imi intepam piele pana la sane apoi incepeam din nou sa zgarii foaia lasand in urma litere sangerii si cateva pete. Cu o ultima intepatura in piele, m-am semnat si am impaturat bucata de hartie dupa care am asezat-o pe perna unde adineauri imi odihnisem capul.
Un suvoi de sange isi facu aparitia in locul perfuziei si se prlinse pe mana mea ca mai apoi sa ajunga pe gresia odata alba. Cu eforturi supraomenesti, m-am dat jos de pe patul de spital si ma chinuiam sa ma tin pe picioare. Ma miscam alene spre balcon, insotitorii fiindu-mi durerea si insusi moartea. Vroiam sa arunc o ultima privire satului natal pe care il iubeam atat de mult. Picioarele desculte au atins fara nici un zgomot marmura cafenie de pe balcon.
Imi consumam si ultimele farame de putere ca sa ma tin pe picioarele tremurande. Dar nu reuseam. M-am sprijinit de balustrada numai ca sa o patez si pe aceea de sange. Cateva lacrimi si-au facut loc pe fata mea apoi am soptit pentru mine si companionii mei:
-Of, tu, durere nenorocita. Intr-un final dispari din viata mea chinuita si faci loc puritatii si fericirii. Desi abia soptita, vocea mea era gatuita si mai mult un gand decat o soapta.
Am privit inca o data mult iubitul ce instelat si mi-am luat adio de la el lasandu-i un cadou pretios: buzele mi se curbara intr-un zambet obosit apoi m-am prabusit intr-o balta de lichid rosiatic, vital vietii, care se intindea cu viteza pe marmura rece. O ultima soapta, "Am scapat de durere!", apoi ochii mei isi pierdura licarul pe care nimeni nu avea sa-l mai vada vreodata. Eram impacata cu gandul ca odata ce lumanarea pentru mine va fi aprinsa in cimitir, o alta viata, mai buna si mai pura ca oricare alta, se va naste luandu-mi locul.
Corpul meu inert devenise rece si asa va ramane pe veci, cufundat in somnul mortii.

astept pareri si critici si sper ca a fost mai bun decat cel anterior.
Hi :3

#5
am revenit cu inca un oneshot care sper sa va incante ochii si mintea.

Sanatatea inainte de toate


Imi deschid ochii incet si imi zdrobesc privirea de tavanul alb. Parea asa de rece si trist... M-am ridicat incet in sezut si am inceput sa cercetez camera cu privirea. Totul era la fel ca atunci cand adormisem. Fereastra era larg deschisa si aerul rece al noptii patrundea in camera si invaluia totul. Pe birou se racea linistit laptop-ul care functionase peste opt ore incontinu iar langa el se odihnea imprimanta. Am zambit in sinea mea la gandul ca azi voi duce la editura manuscrisele la care am lucrat atat de mult.
Am tresarit cand o idee mi-a fulgerat brusc mintea. M-am ridicat in viteza din patul moale si cald si m-am repezit la telefon. Apelarea rapida e foarte folositoare.
-Alo! de la capatul celalalt al firului imi raspunse o voce mai mult adormita decat treaza.
- Kaminari! Am o idee geniala! ii raspund eu baiatului.
-Sakka? Femeie, ai idee cat e ceasul?
-Nu si nici nu imi pasa! Vino maine la ora zece la cafeneaua de vis-a-vis de supermarket!
-La zece? Unii oameni au treaba la ora aia!
-Cum ar fi?
-Pai ce ar putea sa faca un om normal duminica la ora zece? Sa doarma!
-Nu accept un refuz! Ne vedem acolo! si i-am inchis amicului meu fara a-l lasa sa-mi mai dea vreun raspuns.
Imediat ce am asezat telefonul pe noptiera, m-am indreptat spre laptop si l-am deschis incantata. Am aruncat intr-un sertar manuscrisele pe care planuisem sa le duc la editura si am inceput sa tastez bezmetic inainte de a-mi pierde inspiratia, si fara sa-mi pese de ora tarzie. Ideea era perfecta. Scriam, gandeam, tastam si din cand in cand mai sorbeam cate o gura de cafea cu lapte din cana mea favorita.
Incet, incet, soarele isi reia locul pe bolta senina. Pasarile isi reiau cantul, oamenii incep sa misune pe strazile intortocheate si toti se pregatesc pentru o noua zi.
Ochii au inceput sa ma usture si intamplator am aruncat o privire ceasului digital. Am sarit ca arsa de pe scaunul de birou si am inceput sa alerg ca nebuna dintr-o parte in alta. M-am imbracat rapid si mi-am adaugat in final o esarfa maronie la gat. Mi-am luat la mine paltonul, caci soarele de toamna e inselator, telefonul si cheile si am iesit in fuga din apartament.
Mi-am privit ceasul de mana si am respirat usurata. Mai aveam inca zece minute la dispozitie, deci ma pregatisem mult mai repede decat de obicei. Am iesit din bloc si m-am indreptat spre cafeneaua unde aveam sa ma intalnesc cu Kaminari.
Am ajuns la timp si m-am intalnit la intrare cu amicul meu.
-Femeie, tu esti un om normal, ca toata lumea sau nu? Te-ai uitat in oglinda inainte sa pleci?
-Nu am mai apucat. De cand am vorbit cu tine la telefon si pana acum douazeci si sapte de minute, am scris in continuu la noua mea opera literara.
-Tu chiar nu esti normala! Ai niste cearcane groaznice si ochii umflati "de mama focului"! Ce idee atat de buna ti-a venit ca te-ai trezit sa ma suni la ora doua noaptea?
-Droguri! declar eu radiind de fericire. Am sa scriu o poveste despre o fata care se drogheaza si fumeaza si in urma unei supradoze ajunge la dezintoxicare. Faza e ca am sa ma droghez si am sa fumez eu si am sa iau eu o supradoza ca sa vad exact cum sa desriu sentimentele personajului. Baiatul din fata mea era socat de idee dar dupa ce si-a mai revenit putin, a spus foarte hotarat:
-Nu!
-Kaminari, nu depinde de tine! Am vrut doar sa ma supraveghezi ca sa nu fac alte complicatii si sa ma duci la dezintoxicare la finalul experimentului, domnule doctor!
A oftat resemnat si a aprobat din cap ceea ce mi-a provocat un zambet multumit. Stia ca odata ce imi vine o idee nu ma mai poate opri nimeni si nimic.
-Esti fara speranta! adauga el intr-un final.
Mi-am prins parul in coada si apoi am mai discutat cu el pe tema viitoarei mele carti. M-a asigurat ca-mi va procura el tigari si droguri fara sa intre vreunul din noi in belele. Acum urma partea naspa: el va locui la mine pe toata durata experimentului. Am mai povestit putin apoi am plecat spre casele noastre. Maine isi va aduce bagajele, deci trebuie sa-i fac loc in camera de oaspeti si baie. Uff... ce de munca.

***

Stateam cu un pliculet micut in mana si ma incurajam mintal sa inghit continutul. Putin tematoare, l-am deschis si am dat pe gat tot praful din interior. Il tineam strans de mana pe Kaminari, si el pe mine.
Trebuie sa recunosc, macar in minte, ca imi era teama sa inghit continutul dar trebuia sa o fac. Pana la urma, era ideea mea si nu voiam sa par o fricoasa.
Simteam cum ametesc usor, apoi o stare de bine imi cuprinde atat mintea cat si sufletul. Zambeam in continuu. Era o senzatie ciudata. Tot corpul meu se simtea atat de bine si eram invincibila. Mintea si sufletul erau pline de fericire.
Nu am apucat sa ma bucur prea mult de noile senzatii ca praful "magic" isi si pierdu efectul. Am simtit cum durerea de cap se lipeste de mine si cum ametesc din ce in ce mai tare. Am ramas acolo unde eram si mi-am jurat ca nu mai pun mana pe asa ceva in viata mea. Sa o ia naiba de carte, sa o ia naiba de celebritate. Nu am nevoie de asa ceva. Sanatatea mea e mai importanta.
Maine dimineata am sa duc manuscrisele la care am muncit atat de mult. Cu siguranta editura mi le va accepta.

SFARSIT
Hi :3

#6
am cam tras chiulu' in ultima vreme cu scrisul...XD
am revenit cu o noua lucrare care sper ca e pe masura asteptarilor (desi ma indoiesc)
stiu ca e exagerat de scurta dar n-am avut idei si inspiratia m-a cam lasat balta in ultima vreme


Bunica

Fata ridata, maini zbarcite si trup tremurand, o voce calda, blanda, mreu gata sa-ti sara in ajutor cu vorbe bune, incurajari sau orice altceva ai nevoie si iti poate oferi. Bunica. Una dintre cele mai bune, blande si iubitoare finite de pe acest pamant.
Cine nu isi mai aminteste, din copilarie, cand batranica mult iubita ne facea cunostiinta cu printi si printese, balauri, vrajitoare si fel de fel de creaturi mistice? Cine nu isi mai aminteste cum veneam acasa murdari din cap pana-n picioare si bunica ne astepta ingrijorata in poarta, incepand sa rada cand ne vedea? Cine nu isi mai aminteste mirosul de prajituri si cozonaci, sau de friptura pe care le pregatea bunica in fiecare duminica?
Toate acestea sunt amintiri ce trebuie pastrate. Toti copii se plang ca au bunici cicalitoare dar cand cresc isi dau seama ca batranica ridata si cocosata nu le-a vrut decat binele. Nu isi doreau decat sa-si invaluie nepotii intr-o ceata de protectie si sa ia orice boala, buba sau zgarietura asupra lor.
In loc de lacrimi de crocodil cand cadeau si se juleau in genunchi, bunica voia sa vada mereu un zambet si sa auda un raset de clopotel din gurita nepotilor.
Amintiti-va, multumiti-le si bucurati-va de momentele frumoase petrecute cu bunica.
Hi :3

#7
Nu o sa comentez despre toate deoarece nu am timp, doar despre ultima

Bunica

Asi putea sa spun: Ideea este foarte originala, descrierea este atat de sentimentala, naratiunea este perfecta, asezarea este uimitoare, totul este perfect..dar asi minti. Nu ai scris nimic altceva decat o teorie pe care o gasesti in orice carte, ce reprezinta bunina, atat. Are un titlu atat de sec ca sa se potriveasca cu lectura. Incearca data viitoare sa gasesti o tema originala, interesanta.

Am fost dura, am nervi din alta cauza, dar ce am scris este adevarat. Nu mi-a placut deoarece nu ai scris decat ce reprezinta bunica in special. Nimic deosebit, decat o descriere in care nu este nici multe sentimente, foarte putine.

Iarta-ma daca te-ai suparat dar asta cred eu.

#8
Îi mulțumesc frumos lui Aly că mi-a redeschis topicul.
Nu am scris de ceva vreme dar acum am o perioadă mai urâtă și chiar am simțit nevoia să mă descarc cumva. Here it is, a new oneshot. Sper să transmită ceea ce am simțit în momentul în care l-am scris - adică azi.


Țipăt nerostit


Singurătatea asta doare enorm. Fiorii-s reci și dureroși. Tremurul mâinilor e prea greu de oprit. Lacrimile-mi sunt înghețate. Prietenii, așa-zișii prieteni, furați, prieteniile – inexistente, rupte, distruse, praf și pulbere, pierdute în negura amintirilor triunghiulare ce taie ca niște lame de cuțite lichide.

Durerea răstoarnă clepsidra timpului neîncetat, nelăsând-o să-și curgă amarul prin nisipul de mercur încins.

E nebunie. Praf de nebunie în distrugerea minții mele de chihlimbar.

Păsări Phoenix se rotesc în cercuri mov și roșii și portocalii prin norii cerului subteran, cautându-și neputincioși moartea.

Și mi-e frig.


Hi :3

#9
Hello dear!
Nu mă am eu cu criticatu',da îţi voi lăsa un comm miculuţ,aşa că ,să'ncepem : În ultimul oneshot au fost prezente o grămadă de sentimente ,care chiar dacă au fost descrise în doar câteva cuvinte,am simţit tot,pe pielea mea.
A fost...nu am cuvinte sincer.
Mi-a plăcut,chiar foarte mult,doar că m-a deranjat că a fost prea scurt.
Chiar cam prea scurt.
Te-ai îmbunătăţit considerabil , şi meriţi felicitări.
Te aÅŸtept cu un nou oneshot ! * hug *

' You say you love rain,but you use an umbrella to walk under it.You say you love sun,but you seek shade when it is shining.You say love wind,but when it comes you close your window.So that's why I'm scared when you say you love me. ' -Bob Marley

#10
Hei, cum am văzut că te-ai reapucat de scris, ai putea să treci pe la acest ghid.
Mult succes!

[Imagine: Jun0xCa.png]




Utilizatori care citesc acest subiect:
5 Vizitator(i)