Muşcătură dulce amăruie

[Minnie]

HY!:)

am trecut si eu pe la ficul vostru impinsa de curiozitatea semnificatiei titlului...mi se pare destul de interesanta povestea, plina de actiune si pff..trebuie sa recunosc ca e primul si singurul fic cu vampiri pe care il citesc; desi...mi se pare o usoara inspiratie din twilight :-??...
well...descrierea este superba, mai ales ale sentimentelor si asta imi place foarte mult, dialogul contine replici bine ales, iar actiunea nu mi se pare grabita; good job girls :bv:
ma bucur ca aveti timp sa postati destul de repede si nu ne lasati sa asteptam :>
imi place atitudinea fetei, dar nici Briar nu se lasa mai prejos, imi place ca nu renunta cu una cu doua :))

anyway...spor la scris si la idei cat mai multe!:*ast nextul cu nerabdare!
:bye:

[Teh]

Bună !! Mulţumim mult de apreciere şi de faptul că citiţi şi vă şi place această poveste :]]. ăăh, nu ne-am inspirat din Twilight. Dacă regăsiţi ceva de acolo în acest fic, este pură întâmplare. Nu am avut nicio intenţie să ne inspirăm sau să copiem deva de acolo. Enfin, sper totuşi să vă placă în continuare.
Şi mă bucur şi că vă place atitudinea lui Lilith :]]]. Briar nu o să se lase, ever ever.

Lectură plăcută! <3

[center]Capitolul 5[/center]
- Vai , vai. Dacă nu este însuşi câinele „ Regelui ” . Ce faci aici , băiete?
M-am uitat ironic la blondul din faţa mea. Nu îl mai văzusem pe Marcus de patruzeci de ani. Cam de când îl introdusesem în viaţa vampirilor ; nu am aflat nici azi cine l-a transformat dar dacă nu aş fi fost eu, probabil era mort de mult. Am încercat să nu îmi aduc prea tare aminte de detaliile plictisitoare ale „ trecutului ” meu şi m-am apropiat de vampir. L-am luat de guler, şi zâmbetul stupid i-a pierit de pe faţă.
- Stai aÅŸa, amice. Noi suntem camarazi.
Mi-a zis prevăzând parcă ceea ce aveam eu în minte să fac. Am râs sarcastic. Nu mai omorâsem de mult un vampir.
- Se pare că Marcus nu a fost un băiat bun. Nu aşa te-am crescut.
Îmi simţeam fiecare muşchi vibrând, de parcă urma să iau foc. Era ciudat, având în vedere că eram foarte rece. Ochii mei probabil trecuseră de limita roşului obişnuit începând să ardă.
- Hai... Briar. Ştiu că putem discuta despre asta.
Tonul lui era stupid de implorator. Uram asta , trebuia să mă înfrunte. L-am trântit pe sol fără să iau prea mult în cosiderare faptul că eram în plină stradă. Măcar era noapte. I-am trântit un picior în stomac, şi l-am dat într-un perete al unei clădiri înalte. Ne-am strecurat printre blocuri, unde era totală linişte şi întuneric. Desigur că noi vedeam ca şi cum ar fi fost foarte multă lumină.
- Ce să discutăm , Marcus?
Tonul îmi era calm şi impenetrabil. L-am văzut ridicându-se speriat. Nu am crezut niciodată că e doar un laş amărât fără pic de caracter. Mă enerva şi simţeam mai mult ca oricând nevoia de a-l ucide. Am privit fugitiv tatuajul său de pe mâna stânga. Îl avea chiar în dosul palmei, semnul unui şarpe. Îmi aminteam, pentru că eu îl convinsesem să şi-l facă. Simbolul personalităţii sale; dar acum nu îl mai puteam considera un şarpe.
- Omule, nu vreau să mă confrunt cu tine.
Asta era problema? Sau pur şi simplu îi era teamă de mine? De oricine?
M-am apropiat ÅŸi mai tare de el.
- Aş vrea să zic că îmi pare rău, dar nu-mi place să mint.
I-am trântit un pumn în stomac, un picior în gură . Asta l-a făcut să se enerveze, ochii înroşindu-se . I-am văzut muşchii tremurând. Am început să râd.
- Aşa mai vii d’acasă.
I-am trântit un pumn în faţă, scoţând repede lanţul cu care venisem. Nu se aşteptase la asta. I l-am înfăşurat în jurul gâtului.
- O ultimă dorinţă?
Îşi scosese colţii, dar era prea târziu. Am strâns cât am putut de tare, până când capul s-a desprins de trup. Lanţurile de argint au fost întotdeauna periculoase pentru gâtul vampirilor. După ce i-am văzut ochii închizându-se , am realizat că era mort. I-am luat capul, aruncându-i trupul la gunoi – oricum odată ce soarele va răsări se va transforma în cenuşă. Asta e legea vampirilor.
Luna strălucea şi mi-am aţintit ochii mai mult asupra ei. Arăta minunat, de câteva decenii o tot admiram. Am început să fug, fără a da atenţie picăturilor de ploaie ce se revărsau pe pământ. Aveam un loc în care trebuia să ajung. Nu ştiu cu siguranţă cât a trebuit să fug, dar cam în jumătate de oră am ajuns la locul dorit. Un club obişnuit cu un patron neobişnuit. Am urcat direct la al treilea etaj, şi ultimul şi fără să bat, am intrat pe geam. Holul era luminat, şi am văzut uşile duble strălucind. Am mers într-acolo, salutând-o pe secretara „ Maiestăţii Sale ” .
- ’ Seara.
- Bună seara şi ţie, domnule Zoth. M-a anunţat ea zâmbind. Femeile vampir, sunt greu de înţeles. Am bătut la uşă, şi un „ Da ! ” clar şi dur m-a anunţat că pot intra.
- Ai întârziat.
- Scuzele mele Şefu dar a trebuit să îi ascult milogeala.
A ridicat sprâncele ciudat.
- Adică nu a luptat?
Am început să râd.
- Aşteptam să mă trimiţi într-o misiune mai palpitantă.
A râs sarcastic.
- Poate că nu l-ai educat prea bine.
Am mârâit. Pe vremea când era înhăitat cu mine nu era o găină speriată.
- Sau poate are mult respect pentru tine. A adăugat suspicios. Am dat negativ din cap aruncându-i capul pe podea. L-a privit, însă nu a zis nimic.
- Şi totuşi, eu ştiu de ce s-a înmuiat.
- De ce? Mi-am permis să întreb fără ocolişuri.
- Trăia prea mult cu oamenii. Asta l-a făcut să îşi piardă din răceală. Există zvonuri Briar, cum că ar fi lăsat însărcinată o femeie. Una cât se poate de umană. Şi asta este contra regulilor; ştii doar ce s-a întâmplat în urmă cu o sută de ani când Union a făcut asta. De abia am putut distruge micul monstru.
Mi-am amintit vag de lupta dusă în trecut şi am încuviinţat din cap.
- Nu cred că are un venin atât de puternic.
- Dar femeia? Nu putem ştii din „ ce ” e făcută. Trebuie să o găseşti.
L-am privit urât.
- Este împotriva regulilor să omor o femeie umană, indiferent dacă duce sau nu un copil-vampir în pântece.
A râs dispreţuitor.
- Ştiu, dar după ce va naşte trebui să ucizi monstrul. E un ordin.
De parcă mie chiar îmi păsa de o jumătate de creatură. Mi-am amintit iar ce putuse să facă bebeluşul lui Union şi am înghiţit în sec.
- Însă nu există dovezi concrete cum că ar exista aşa ceva, nu?
- Nu . Nu am dovedit-o. Tonul îi era mâhnit, supărat. Ura când nu ştia ceva . Ştiam că are o echipă întreagă care studiază acest caz. Oricum ştim că ceva ascundea. Şi probabil a preferat să îl ucizi decât să îi pui întrebări.
- De ce nu ai zis mai devreme? Putem să stor cel puţin o informaţie utilă de la el. Am mârâit de această dată.
- E o nouă regulă morală. Mi-a aruncat o carte imensă şi prăfuită şi am putut citi acolo clar.
[center] Nu te poţi folosi de ceva ce ai făcut în trecut pentru un vampir împotriva lui. Codul acesta moral nu te va lăsa să trădezi vampirul odată camarad sau să îl pui în dificultate. [/center]
- Asta înseamnă că nu aveam voie să îl omor?
- CiteÅŸte mai jos.
[center] Codul se referă doar la moralitate ( prin vorbe ) . Acţiunile nu pot fi descurajate, atâta vreme cât există un ordin sau o răzbunare de dus la bun sfârşit.[/center]
- Căcat. De ce dracu băgaţi atâtea reguli?
- Michael vrea o societate curată. Dar nu contează. Ia-ţi banii. Te chem când am nevoie de tine.
Am luat plicul de pe birou aruncându-i cartea. Aş fi vrut să îi zic să mă anunţe dacă mai apare vreo nouă regulă, dar am zis că nu era cazul – o va face oricum. Am privit încăperea, simţind că ceva era schimbat. Am realizat că pusese o nouă lustră. Se potrivea mai bine cu pereţii învechiţi, rafturile cu sute de cărţi şi mirosul de scorţişoară. Un birou antic.

Am fost fericit când am ajuns în apartament şi mi-am numărat banii . Am făcut un duş relaxant şi m-am plimbat prin camere.Eram plictisit, Arnold era probabil la serviciu şi când ajungea acasă se culca. Fabulos. Mi-am amintit brusc că aveam ceva de făcut. Cred că mi-a apărut pe faţă acel zâmbet pervers şi am ieşit din locuinţă. Am sărit pe geam de la etajul şase şi mi-am amintit vag că oamenii foloseau lifturi însă erau prea plictisitoare şi lente. Am început să alerg bucurându-mă de noapte. Doar mai picura.
Casa lui Lilith era drăguţă, dar nimic memorabil. Aşteptam să văd ce era în interios. Am simţit prezenţa altcuiva înăuntru, şi puteam asculta de afară. Am aflat tot aşa unde era camera ei şi m-am apropiat de fereastră. Mai era o fată cu ea. Deci fără intrări? Era destul de târziu, oamenii normali ar fi trebuit să doarmă. Am intrat pe uşa din faţă când m-am asigurat că nu o să îmi dea bătaie de cap niciun sistem de alarmă şi am găsit bucătăria. Ştiam că ceva fusese gătit chiar în acea seară acolo. Simţeam prezenţa doar a două persoane ,ceea ce simţea că părinţii nu erau acasă. Poate aceea era sora ei dar nu mirosea deloc asemenea acesteia. Mi-am dat gândul ăsta la o parte, mergând spre camera ei . Mi-am lipit urechea de uşă şi am ascultat.
Aş fi vrut să vorbească despre mine. Plictisitor. Văzând că nu am cum să o admir dacă mai e cineva acolo, am decis să fac un zgomot pentru a le speria. Am trântit o farfurie din bucătărie, făcând în aşa fel încât să pară că a trântit-o vântul . Cine le-a pus să lase fereastra deschisă? ( bine am ajutat şi eu puţin la deschiderea ei ).
Am văzut-o pe Lilith venind curând, şi cealaltă tipă avea în mână o bâtă de basseball. Dar bruneta nu părea speriată. Cât curaj putea să aibă o fiinţă umană? Destul de interesant. Am fugit printre ele, de parcă ar fi intrat vântul şi am ieşit afară din locuinţă. A închis fereastra în urma mea iar eu am rămas afară privind. După câteva ore în care m-am plictisit, am decis să merg la o plimbare. Mai erau trei ore până la răsărit şi ajunsesem iar în starea de a nu avea chef de nimic. Era atât de greu să nu dormi, aş fi vrut ca măcar într-o noapte să pun capul pe pernă şi să închid ochii pentru a mă odihnii. Dar aşa ceva nu exista pentru noi, creaturile moarte.

[Berry.]

Buna:D
Am trecut si eu pe la ficul vostru pentru ca ador vampirii.:X

Nu am vazut nici o greseala de tastare, nu am vazut nici o repetitie incomoda.
Continutul imi place, imi place atitudinea lui Briar care nu se lasa si a lui Lilith foarte curajoasa. Nu am nimic de criticat, totul este absolut superb.:X
Vreau sa va felicit ca postati atat de repede: Bravo fetelor pentru toata munca pe care o depuneti pentru fic.
Astept continuarea si spor la scris.:X

[DeeXD]

[center]Capitolul 6[/center]

Mă apucasem să pregătesc cina în timp ce o aşteptam pe Mary să vină.Întârzia ca de obicei.Mă întrebam ce-o face fata asta de întârzie atât.Aşteptarea era atât de enervantă încât îmi aducea aminte de întâmplările din acea zi.Simţeam din nou cum mă cuprinde o furie absurdă.
Într-un final am auzit soneria.M-am dus să deschis uşa şi m-am bucurat când am vazut că era Mary.
-Hei Mary.Mă bucur să te...,nu am terminat bine propoziţia că a şi sărit pe mine.
-Lili!Îmi pare rău că am întârziat,dar să vezi am dat peste un tip.Alergam înspre tine când m-am împiedicat de el şi am cazut.Arăta atât de bine.Era înalt,brunet,cu ochii ciocolatii...
O cunoşteam de foarte mult timp,dar nu am crezut niciodată că poate vorbi atât de repede.În timp ce îmi povestea despre acel tip,aveam vagul sentiment că îl cunoşteam.După cinci minute de vorbit continuu,a terminat.S-a ridicat de pe mine şi s-a îndreptat înspre bucătărie.
-Miroase atât de bine,a exclamat ea.Ce ai gătit?
-Spaghete.Simplu şi uşor de mâncat,i-am răspuns sec.
Ne-am aşezat la masă şi am început să mâncăm.Masa era aşezată lângă fereastră.
‘E luna plină’
Îmi plăcea când era lună plină,deşi mă simţeam ciudat,mă făcea să mă simt diferită.Poate era din cauză că puteam comunica cu spiritele.Lucrul acesta nu îl ştia nici Mary.Nu am spus la nimeni.Nu vroiam să fiu considerată o ciudată sau mai rău..o nebună.Talentul ăsta îl am de când aveam 10 ani.Atunci s-a întâmplat cea mai mare nenorocire a vieţii mele.Mama mea a murit,rămânând numai cu tatăl meu care s-a sinucis 2 ani mai târziu.După ce a murit mama,lucruri ciudate începură să se întâmple.Eram singura care păţea asta.Visam lucruri care nu avea sens,vedeam spirite,vorbeam cu ele,încercam să le ajut,totul era instinctiv.De atunci am intrat şi mai mult in tema vampiri.Adoram fiinţele astea chiar dacă eram între există şi nu există.Eram convinsă că într-o zi mă voi întâlni cu unu.Vroiam să văd unu adevarat,să simt cum colţii îi pătrund în gâtul meu firav,cum sângele începe să curgă încet pe lângă acei colţi lăsând o dâră de caldură în urma lui.Toate acestea erau visuri care vroiam să devină o realitate la un moment dat.
Mi-am întors privirea şi am văzut că Mary vorbea.Nu am auzit nimic din ce a spus aşa că am întrebat-o.
-Ce ai spus?
-Ce?Nu ai auzit nimic din ce am spus? m-a întrebat iritată.
-Nu.
-În fine.Cum a fost prima zi în noua şcoală?
-Şi bună,şi rea.Clasa e chiar ok,cu mici excepţii.
Dându-şi seama că nu prea vreau să vorbesc despre asta,m-a lăsat în pace.Ne-am ridicat de la masă şi ne-am dus în sufragerie cu gândul să vizionăm un film.După 2 ore de vizionat,ni s-a făcut somn.Mary a fost prima care s-a dus la culcare,eu rămânând să spăl vasele şi să curaţ dezordinea din bucătărie.
Imediat după am ieşit pe balcon.Simţeam nevoia să privesc luna.Mă uitam hipnotizată de lumina care o înconjura.Era absolut fermecătoare.O imagine din visul de noaptea trecută mi-a trecut rapid prin minte.Oare ce avea să însemne?Sau poate că mintea mea creea ceea ce eu vroiam să se întâmple?
M-am dus în cameră.M-am îmbrăcat în pijamale şi m-am băgat în pat,aşteptând să fiu purtată în lumea viselor.
“Alergam pe coridoarele unui castel.Vroiam să vad pe cineva.Mă îndreptam spre o uşă care avea doi şerpi încolăciţi pe un trandafir.Am deschis uşa şi am păşit înăuntru.Un fior mi-a cuprins corpul pentru o secundă.El era acolo,mă bucuram să il văd,dar în braţele lui era o altă fată.Rochia ei albă era pătată de sânge.O muşcase.Nu se putu stăpâni.M-am apropiat de el.Era cu spatele.Mâna mea a cazut uşor pe umărul lui.S-a întors cu faţa la mine.Am rămas şocată.Nu imi venea să cred pe cine văd.Era ratatul care mi-a stricat prima zi de şcoală.
-Tu!Ce cauţi în visul meu?
Nu a răspuns.M-a apucat de mână şi m-a tras înspre el pentru a mă săruta.”
-Lil!Trezeşte-te!Cineva e în casă!
-Visezi Mary-
-Ba nu.
Văzând că nu mă scol,a început să mă zgălţâie.Până la urmă m-am trezit.I-am dat o bâtă şi am ieşit din cameră.Puteam să îi aud bătăile inimii.Era atât de speriată în timp ce eu eram atât de nepăsătoare.Ajunse în bucătărie ne-am uitat după făptaş.Nu era nimeni.Geamul era deschis.
-Vântul a fost de vină.Nu pot să cred că m-ai trezit pentru nimic.
M-am dus să închid geamul,dar înainte să-l închid am simţit un current rece trecând pe lângă mine.Acum tremuram de frig.Vroiam să simt din nou căldura patului.Ne-am întors repede în pat.Mary a adormit repede,în timp ce eu ajunsesem să privesc tavanul.

-Bună dimineaţa Lil!
-Neaţa.
-Ce-i cu faţa asta?
Nu i-am răspuns.Eram atât de obosită încât nici chef de vorbă nu aveam.Nu dormisem toată noaptea.Ora de plecare venise rapid.Aveam dreptate când ziceam că dimineaţa timpul trece repede.M-am dus să mă îmbrac.Astăzi vroiam să mă îmbrac diferit.Mi-am luat tricoul mov pe care era un liliac şi scria Don’t look down,o pereche de blugi negrii şi cizmele negre care aveau un lanţ ataşat.Mi-am luat ghiozdanul şi am deschis uşa.Ochii mi s-au marit brusc din cauza şocului.Nu puteam să cred cine era la mine la uşă.
-Şi tu ce cauti aici?Acum mă urmăreşti sau ce? i-am spus foarte iritată.
Nu mi-a răspuns.Se uita la mine,dar parcă privea prin mine.Încerca să mă intimideze?Probabil,dar nu aveam de gând să îl las să facă asta.Am vrut să trec pe lângă el,dar mi-a blocat drumul punând mâna pe perete.Cu cealalta mână a închis uşa,apoi a dus-o sub bărbia mea ridicându-mi capul.Respira greu.Degetele lui începură să se joace lent pe gâtul meu.Am văzut cum buzele lui se apropiau de gâtul meu.S-a oprit.Părea ciudat,dar nu îmi păsa.Am profitat de ocazie şi am fugit să iau liftul.Trecand pe sub mâna lui,m-am zgariat de catarama care o avea la curea.Rana începuse să sângereze puţin.

[Yaku-chin]

Ce vise ciudate mai are si fata asta:))Imi place personalitatea ei puternica, pai si ea e un pic ciudata :D
Cum am mai spus imi place mult povestea e interesanta:D SI ma bucur ca abordati totul foarte limpede, adica cum sa zic? totul curge de la sine si e ca si un film:D
Imi face mare placere sa citesc, plus ca imi plac mult personajele si stilurile voastre de a scrie.
Eu astept urmatorul capitol care sper sa vina tot la fel de repede ca si acesta
Spor la scris

Kissu si bye bye:X

[Minnie]

hmm...lipsesc numai putin si deja am pierdut 2 capitole ;))
well...cum am zis si mai devreme, cursul povesti este foarte interesant, deloc plictisitor, plin de actiune si neprevazut :); va descurcati foarte bine sa descrieti la persoana 1 care va da un mare avantaj, sa nu mai zic de sentimente care sunt foarte bine relatate :D
Lilith este chiar o fata speciala si foarte diferita, imi place personalitatea ei :>

ast nextul!:*

PS: poate doar mi s-a parut aceasta asemanare dintre ficul vostru si twilight, greseala mea! sper ca nu v-am jignit cu cv...si daca da, imi cer scuze:">

:bye:

[Teh]

Mulţumim tuturor de comentarii şi de aprecieri!!!
Minnie Mouse, nu îţi face griji. Nu ai adus niciun fel de jignire. Doar că am vrut să nu existe neînţelegeri. Când ne vom inspira din ceva sau vom reda anumite lucruri din alte poveşti, vom anunţa =) .
Sper să citeşti în continuare, la fel ca şi restul.
Am adus următorul capitol, sper să vă placă.

Lectură plăcută!


[center]Capitolul 7[/center]
Când a venit dimineaţa, eram deja gata pentru liceu. Oricum stătusem toate orele din noapte citind o porcărie de carte „ Cum să fii mai bun” . Asta nu îi ajuta pe vampiri. Chiar am râs în sinea mea. Mă gândisem şi la problema cu Marcus şi mă întrebam dacă a făcut ceva grav prostul ăla; desigur că nu fusese prea mare plăcerea să îl ucid – pentru că nu a opus atâta rezistenţă, dar aş fi vrut să ştiu ce a făcut în anii ăştia. Se părea că acel Cod Moral mă oprea. Aveam mai multe legi ca lumea oamenilor, şi nu eram cunoscuţi. Speram să rămânem aşa pentru totdeauna. Şi o eternitate înseamnă mult, mult de tot. Şi e amuzant să vezi tot felul de fraieri care cred că ardem sub lumina soarelui. Crede-mă, dacă eşti mort o prostie ca aia nu are cum să te afecteze. În fine, odată ce a fost timpul m-am aflat în faţa uşii lui Lilith .
Nu credeam că o să am chiar o astfel de reacţie. Ce se întâmpla cu mine? De parcă era prima dată când îi vedeam gâtul , şi nu mă puteam abţine. Nu am vrut să o urmăresc pentru că îmi simţeam colţii coborând... Dar. Am simţit. Ceva puternic, un gust atât de dulce şi de.. Apetisant. Colţii mi-au ieşit vizibil şi ştiam că ochii mei se făcuseră extrem de roşii; poate mai adânciţi în flăcări decât fuseseră până acum vreodată. Fără să vreau, aproape inconştient de mişcările mele m-am dus în lift. Într-o secundă m-am aflat lângă brunetă, şi nu am vrut să ştiu dacă a realizat cât de repede m-am aflat acolo. Nimeni nu a mai aruncat în lift, iar când uşile s-au închis parcă începeam să mă sparg, în mii de bucăţi. Mâna sa dreaptă era însângerată. Puteam mirosii clar cât de dulce putea fi sângele său şi cât de mult îl doream. I-am luat mâna într-a mea şi nu am putut observa dacă opunea sau nu rezistenţă. Dacă ar fi trebuit să compar cu o stare omenească probabil aş compara-o cu beţia, atunci când nu eşti foarte conştient de ceea ce faci dar ai o vagă idee şi chiar atunci poţi avea exact ceea ce ţi-ai dorit întotdeauna. Pentru că nu mai eşti conştient prea tare de faptul că e bine sau e rău, pentru că eşti beat . Alcoolul te conduce. În cazul meu mirosul sângelui. Ştiam că par un psihopat, dar nu mă puteam controla. I-am prins mâna şi am dus-o către fura mea. Cred că a scâncit ceva, dar nu am luat-o în seamă. I-am tras trupul de al meu, după care am întors-o şi am împins-o de perete; dacă puteam numi aşa interiorul liftului. Mi-am trecut limba peste rana sa simţindu-i gustul sângelui. Ştiu că nu am nevoie de aer pentru a trăi, dar când guşti ceva atât de bun nu te poţi stăpâni. Practic, gâfâiam trăgând-o mai aproape de mine. I-am simţit trupul lângă al meu şi aş fi dorit să o muşc. Am zgâriat-o uşor cu unul dintre colţi şi am mai lins odată , simţind sângele. Avea un gust minunat şi deja începusem să o iau razna; mai mult ca înainte. Eram al dracului de excitat dar . . . Nu puteam să o muşc. Nu aveam voie. Şi asta nu era bazată pe reguli scrise. M-am oprit din lins şi am vrut să îi văd expresia feţei. Nu am ştiut ce să citesc pe ea pentru că eram prea beat şi trebuia neapărat să îmi exteriorizez cumva sentimentele. Am văzut că liftul s-a oprit , de fapt se blocase. Când am analizat repede situaţia , în minte, am realizat că Lilith a vrut să ţipe. Am sărutat-o brusc, trântind-o pe jos. Trupurile noastre stăteau foarte apropiate unul de celălalt şi îi puteam simţi respiraţia greoaie . Şi ar trebui să menţionez şi mirosul de tutun ce mă dezgusta într-o oarecare măsură. Am zis să nu îl iau în seamă şi mi-am introdus limba în gura ei. Şi ce dracu? De abia îmi puteam ridica înapoi colţii, stăteau scoşi şi a trebuit să am o foarte mare grijă să nu o zgârii. Pentru că puteam să o muşc, şi oricând aş fi vrut să fac asta – nu aveam voie . A început să mă împingă de pe ea, dar nu vroiam să fac asta. Mi-am strecurat mâna prin tricoul ei , îi venea .. Suculent? Şi am început să o pipăi continduând sărutul. Ştiam că ochii mei erau la fel de roşii aşa că îi închisesem. I-am atins unul dintre sâni când a început să mă tragă de păr.
- Ah.
Am scos aproape incontşient. Mi-am dat seama că o răneam doar când a început iar să se mişte liftul. Urma să se deschidă uşile. M-am ridicat brusc, luând-o de mână şi am ieşit. Când ne-am aflat afară din clădire, am privit-o rapid. Era.. Debusolată. Nu am vrut să citesc nimic dincolo de acel chip.
- E împotriva regulamentului să nu porţi uniformă.
Am zis înainte să fug . Colţii îmi erau încă scoşi ( vorbeam oarecum sâsâit când erau aşa ) iar ochii păstrau aceaşi intensitate roşie. Trebuia să dispar pentru o vreme; cine ştie ce mai puteam face?
Am decis să merg în apartamentul meu şi să mă calmez, dar bineînţeles că nu am putut. Am observat că Hari avea un musafir încă de dimineaţă; fostul lui iubit. Am zis să plec şi de acolo , pentru că nu ştiam cât de calm pot fi în prezenţa unui cretin. Am plecat, începând să alerg de pe bloc, pe bloc. Fără prea mult succes, pentru că acei colţi încă nu urcau la locul lor.
„ Hai odată!” repetam ca pentru mine. Şi de ce dracu nu terminau odată starea asta? Adică, eu. Excitat încă eram, pentru că trupul meu o luase razna, şi însetat, înfometat eram poate şi mai tare. Cred că asta era soluţie, să vânez ceva. Dar m-am săturat dew sângele de animal, cine ştie pe unde umblă şi ce porcării mănâncă.
Lilith, nu aş putea să beau un pic din sângele tău? Poate o s-o întreb într-una din zilele astea. Dacă nu o să fie prea speriată să mai dea ochii cu mine. „ Nu, n-o să fie ” am zis ca pentru mine amintindu-mi că nu este o puicuţă speriată de bombe.
Şi totuşi, oare şi-a dat seama că nu sunt ceva normal? Oricum, chiar ea a zis-o „ eşti ciudat” . Ar trebui să fie satisfăcută că are dreptate.
” Hai odată!” Am repetat iar pentru colţii ce nu vroiau să cedeze. M-am privit fugitiv într-un geam oglindă şi mi-am văzut expresia chipului. Buzele îmi erau arcuite într-u zâmbet pervers, ochii îmi străluceau ( puteau fi confundaţi cu roşul de semafor ) iar colţii.. Nu cred că au fost vreodată atât de vizibili. Cred că nici nu se mai punea problema să înţeleg de ce mi-era atât de foame. În toată existenţa mea de vampir nu fusesem atât de înnebunit. Dacă aş fi fost văzut de o fiinţă umană, probabil ar fi sunat la spitalul de nebuni. Semănam cu un psihopat.
Am continuat însă să alerg, pentru a-mi limpezi gândurile . Se părea însă că nu mă puteam calma, aşa că am decis să merg spre cea mai apropiată pădure. Aelrgam tot mai rapid, uitasem deja să respir şi să clipesc. Nu era nimeni în preajmă pentru a mă vedea. Paşii îmi erau foarte rapizi, insesisabili. Am văzut un cerb la o distanţă de 500 de metri şi în câteva secunde m-am aflat lângă el. Începuse să facă zgomot, dar deja nu îl mai puteam auzi. I-am rupt gâtul şi am început să beau din sângele lui.
Era fraged, nu ajunsese încă la vârsta maturităţii aşa că avea un gust delicios. Nu, de fapt era destul de bun deşi comparândul cu ceea ce simţisem când linsesem puţin din sângele lui Lilith.. Era un nimic, sau poate mai puţin de atât. Am simţit că îmi urcă la loc caninii şi că ochii îmi revin la normal. Tocmai atunci când am secătuit cerbul de sânge.
Mi-am şters gura, ştiind că sigur mi-au rămas pete de sânge pe buze.

Am ţipat, oricum nu mă putea auzi nimeni în pădure şi am început iar să fug. Cred că au durat ore în şir plimbările mele. Oricum, atunci când ajunsesem în apartament era seară.
- Salut Briar, ai primit câteva telefoane. Fetele astea te iubesc.
M-am uitat sarcastic la el. Hari mi-a analizat hainele rupte – pun pariu că mă făceau sexi.
- Opreşte salivarea băiete. Ce fete?
Am întrebat în timp ce mă îndreptam spre dormitor.
- Angelika, Mimi, Jane.. Şi o tipă cu L, cum o chema...
Imediat m-am gândit la Lilith şi într-o clipită m-am aflat lângă Hari.
- Cum o cheamă? Ochii deja începuseră să mi se schimbe. Am încercat să mă calmez. Am reuşit. Din păcate.
- Laura. Da, Laura. Zicea ceva de .. Nu ştiu, cred că erau îngrijorate că nu ai apărut azi la liceu.
M-am uitat dezgustat la el şi mi-am continuat drumul. După ce mi-am luat un nou schimb de haine şi un prosop, am mers la duş. Apa caldă nu reuşea deloc să îmi încălzească răceala impenetrabilă a trupului. Nu de parcă m-aş fi simţit bine dacă ar încălzi-o, doar nu vroiam să mor ars.
Am luat un tricou negreu , mulat şi o pereche de blugi simpli. Nu mă mai încălţasem de mult cu adidaşi, aşa că am zis să fac asta. Oricum era singura încălţăminte întreagă rămasă. Trebuia să dau o fugă până la mall zilele astea, cu banii luaţi de la Şefu’ ,
- Auzi, dar cine e faimoasa „ L ” ?
Mi-am dat ochii peste cap mărâind la el.
- Cine a zis că poţi ieşi cu mine afară?
- Nu ai zis nu.
- Åži nici da.
M-a bătut pe umăr. Tipul ăsta îmi era cu adevărat prieten, şi nu erau mulţi pe care să îi numesc aşa. Să nu mai spun că era un şaten cât se poate de uman, cu ochii albaştrii şterşi. A, care mai era şi homosexual pe deasupra. S-a îmbrăcat sport şi şi-a pus o şapcă în cap. Mda, interesantă combinaţie dar nu îi stătea atât de rău.
- Te-ai împăcat cu Mark?
Am zis pentru a face conversaţie. Ne aflam pe stradă, o plimbare nocturnă. Bine că nu ne ţineam de mână, nu vreau să fiu considerat gay.
- Ăă , nu chiar.
M-am uitat suspicios la el.
- ÃŽi plac femeile mai nou.
Am început să râd copios bătându-l pe umăr.
- Vrei să-l omor? Glumeam.
- Da.
M-am uitat pentru câteva secunde serios la el. Dacă mai zicea odată, eram în stare să o fac.
A început să râdă.
- Logic că nu Briar, ce naiba.
Am mai mers puţin până când ne-am întâlnit cu un „ amic ” de-al şatenului şi m-am decis să îi las singuri.

Iar eu? Aveam o noapte întreagă la dispoziţie? Şi ce aş fi putut să fac? Să stau bineînţeles în casa lui Lilith. Mda, ar fi o idee bună aşa că mi-am făcut apariţia în scurt timp la geamul ce ducea pe holul apartametului său. Am intrat, luminile erau toate stinse şi am căutat camera ei. Am simţit prezenţa unei singure fiinţe umane . Fata asta era non stop singură? Asta îmi plăcea şi nu. M-am plimbat prin toate încăperile, până când am simţit uşa camerei sale deschizându-se . S-a dus spre bucătărie, şi-a turnat un pahar cu apă. Purta o pijama foarte ... drăguţă. Prin asta vreau să spun că era sexi. Pantaloni scurţi, maieu, părul dezlegat. Şi ce bine mirosea !
Am văzut că avea un bandaj la mâna în care se „ rănise ” şi nu am mai putu suporta. Eram eu, nu îmi păsa ce credea. Dacă nu vroia să mă mai vadă niciodată, asta era. Am intrat în bucătărie şi am spus.
- Bau !

[Berry.]

''dew'' - de
''Aelrgam'' - Alergam
''negreu '' - negru

Un nou capitol, va miscati foarte repede si va felicit.
Greselile de tastare le-am spus mai sus.xD
Imi place personalitatea lui Briar, ati conturat-o foarte bine si descrieti superb la persoana I. Naratiunea este frumos imbinata cu descrierea si dialogul.
De abia astept sa citesc ce o sa se intample in urmatorul capitol, ce o sa faca Lilith dupa ce intra Briar in bucatarie si spune: Bau.
Mult noroc la scris si astept urmatorul capitol.:D

[DeeXD]

Enjoy ^_^

[center]Capitolul 8[/center]

Vâzând că începuse să reacţioneze ciudat,am fugit în lift.Inima îmi bătea cu putere.În minutul următor era lângă mine.Nu ştiam cum ajunsese acolo atât de repede.Mâna mă durea din cauza rănii.M-am uitat la el.Ochii lui erau întredeschişi.Puteam să vad că nu era culoarea lor normală.Unde dispăruse acel ciocolatiu?
Mi-a luat mâna şi m-a lipit de unul din pereţii liftului.L-am privit cum şi-e trecut limba peste rană.Gâfâia.Asta mă punea pe gânduri.Deja mă scufundam uşor în el,dar imagini din visul de noaptea trecută mi-au revenit în minte.Oare faptul că el era în visul meu avea să fie un semn?La naiba,mintea mea începuse să fie răvăşită de fel şi fel de lucruri fără sens.
M-a tras înspre el.Nici nu se uita la mine.Atenţia lui era asupra rănii care o aveam pe mână.Am simţit cum ceva îmi sfâşie uşor pielea.Intrasem în panică.Trebuia să scap.Aşteptam ca liftul să ajungă la destinaţie,dar s-a oprit.Norocul nu avea să fie de partea mea astăzi.Mă pregăteam să ţip,dar m-a oprit sărutându-mă.Am căzut amândoi,el deasupra mea.Şi-a introdus limba în gura mea.Se juca fără nici o problemă,gustând fiecare particică.Mă simţeam ciudat.Vroiam să îi răspund la sărut,dar nu,avea să creadă că şi-a atins scopul,că am devenit una dintre fanele lui.Instinctiv mi-am trecut limba peste a lui,simţind ceva ascuţit.Oare erau colţi?Nu,nu avea cum.Mintea mea nu funcţiona cum trebuie.Era imposibil,dar în adâncul sufletului vroiam să fie adevarat.Am început să mă zbat,încercând să îl împing de pe mine.Şi-a strecurat mâna pe sub tricoul meu,atingându-mi unul din sâni.Fără să vreau l-am tras de păr.
-Ah.
Eram şocată.Era excitat?Acum chiar mă întrebam de unde a pornit totul,dar mă întrebam aiurea pentru că nimic nu avea sens.Totul era în ceaţă.Liftul a început să se mişte din nou.În câteva secunde uşile s-au deschis.S-a ridicat de pe mine,m-a luat de mână şi m-a scos afară.Eram total dezorientată.Nu ştiam de capul meu.
-E împotriva regulamentului să nu porţi uniformă,a spus înainte să dispară.
Încă eram în stare de şoc.Un lucru era sigur: nu aveam să mă duc la şcoală astăzi.M-am întors în apartament.
-Lil ai uit..
A vrut să spună ceva,dar s-a oprit când a văzut în ce hal eram.
-Adu-mi pansamentele.Trebuie să îmi dezinfectez rana,i-am spus eu nervoasă.
Mi-a adus ce mi-a cerut.Am dezinfectat rana,apoi mi-am bandajat mâna.Încă mă simţeam ciudat,dar vroiam nişte explicaţii.Aveam de gând să le cer,dar nu cercetând sau altceva,ci direct de la sursă.Dupa doua ore Mary s-a întors acasă după ce s-a asigurat ca eram bine.Seara a venit cu paşi repezi.Era una dintre serile liniştite,dar care prevesteau ceva.M-am dus în bucătărie.Am luat un pahar,apoi m-am îndreptat spre frigider pentru a lua sticla de vin.Mi-am umplut paharul şi am început să beau.Pe la 12,m-am băgat în pat.Mă îmbătasem puţin şi eram foarte ameţită.
În miez de noapte m-am trezit cu o pofta nebună de a bea apă.M-am ridicat uşor din pat şi m-am dus în bucătărie.Mi-am turnat apă în pahar,dar când am vrut să beau am auzit bau.Am recunoscut imediat vocea.Efectul beţiei nu trecuse încă complet.M-am întors plictisită înspre el.Vroiam să îl întreb ce caută acolo şi cum a intrat,dar în loc să spun asta am făcut ceva total aiurea.M-am agăţat de gâtul lui şi l-am sărutat.Nu ştiu de ce am făcut asta,probabil pentru ca vroiam din nou să îi simt buzele sau ce ascundeau ele?A reacţionat rapid.M-a luat în braţe şi m-a pus pe masa care era în spatele meu.Mi-a răspuns la sărut într-un mod foarte pasional.La un moment dat am rupt sărutul.Vroiam să îl simt cum îmi sărută gâtul.I-am lipit buzele de gâtul meu.Mă săruta uşor,mă tachina.Adoram să fiu tachinată,mai ales de o persoană care ştia să facă asta.Mii de fiori îmi cuprinsera trupul.L-am tras mai aproape de mine.Mâinile lui au început să se mişte în jos,înspre picioarele mele.Atunci a apărut o reţinere.L-am dat de pe mine.Poate că nu trebuia să fac asta.Ochii lui erau roşii.Nu eram speriată,eram mai mult hipnotizată de acei ochi,de acea privire.
-Merit nişte explicaţii,i-am spus pe un ton calm.
Mă privea şocat.Cu siguranţă nu se aştepta să reacţionez aşa.O tăcere profundă a pus stăpânire pe întreaga încăpere.S-a întors înspre geam.Vroia să plece probabil,dar l-am prins de mână.Încă aşteptam un răspuns din partea lui.

[Sushiiushii]

Cand ati scris atata ? O_O
eu abia m-am trezit si deja am o deosebita onoare sa citesc si urmatoarele capitole [eu ieri eram abia la pag 1 XD ]
Desigur ca sunt incantata, si apoi yoaiul si vampirii sunt unele din temele mele favorite cand vine vorba de fan fic :D [si la fizica avem de scris un eseu despre .. extraterestii O_O... si nu glumesc, insa asi fii preferat sa scriem despre vampiri =[ ... in fine sunt abia in clasa 9-a ..m-ai am mult pana in a 12 XD deci am timp :P


Ficul este minunat, nu am ce sa comentez la el, avand in vedere ca am numai cuvinte de lauda :D

Spor la scris :D