Muşcătură dulce amăruie

[^ToxicK kiD^]

Uf , scuze de intarziere xD Am pierdut cateva capitole , lenea asta -_-"
Deci pur si simplu ador acest fic din toate punctele de vedere :x
Personajele sunt incredibile , Briar e un dulce xD
Aveti niste idei de ma dati gata , sunt foarte originale si asta e tot ceea ce conteaza .
Stiti sa descrieti ceva , nu puneti niste chestii la intamplare care nu au nici un rost .
Bravo <33 Ultimul capitol mi-a placut enorm :x La fel ca toate celalalte deasemenea
Greseli nu am vazut , nici nu am facut ochii mari dupa ele .
Il astept cu nerabdare pe urmatorul <33 Spor la scris , va pup xoxo

[DeeXD]

Whoaaa...scuze ca am intarziat capitolul atat :|.
Multumim pentru commuri ^_____^.
Chapter 16...enjoy it <3

[center]Capitolul 16[/center]

“-Ai grijă!!! Se auzi o voce disperată de femeie.
-Mami,ce se întamplă?
-Totul va fi bine draga mea,îi spuse femeia unei fete ce nu avea mai puţin de 5 ani.
Totul se făcu negru.”
M-am trezit. Eram într-o încăpere albă,multe persoane în jurul singurului pat aflat acolo. Asistentele şi doctorii şuşoteau ceva,dar nu puteam auzi. M-am apropiat încet şi am văzut o fetiţă în stare de inconştienţă. Semăna foarte mult cu mine,am privit mai atent. Nu,nu semăna….eram chiar eu. Era exact momentul dupa accident. Acum îmi aduceam clar aminte,dar de ce retrăiam momentele astea? Nu avea nici o logică.
-Părinţii mei! Unde sunt? Ce s-a întâmplat cu ei?
Am auzit-o pe Lilith cea mică urlând în toată camera. Asistentele s-au repezit imediat asupra ei pentru a o calma. Aveam destulă forţă pentru o fiinţă atât de mică.
[center]*[/center]
-Cine eşti?Ce eşti?Pleacă!
Rachel?Ce caută ea aici?Nu îmi aduc aminte să o fi întâlnit atât de devreme. Aveam doar 7 ani. Rachel îşi întoarse capul şi privea fix spre mine. Era ca şi cum putea să mă vadă,dar era imposibil. Nu avea cum,eu doar îmi retrăiam amintirile.
-Numele meu e Rachel. Sunt aici pentru a te ajuta să îţi controlezi puterile,îi spunea Rachel în timp ce mă privea fix,de parcă aveam să aflu lucruri noi despre mine,lucruri de care nu îmi aduceam aminte.
Eu,cea mică,priveam şocată. Nu ştiu ce gândeam în momentul acela,dar cu siguranţă aveam impresia că sunt nebună,că moartea părinţilor mei m-a afectat mai mult decât credeam.
-În sfârşit îţi retrăieşti amintirile,mi-a şoptit o voce la ureche.
-Rachel?Cum de ÅŸtii asta?
-Pentru că deşi e o retrăire,îţi pot simţi prezenţa. Dacă ai muri în clipa asta,aş şti unde eşti. Avem o legătură foarte strânsă. O să afli totul în timp ce retrăieşti.
Auzind asta,am simţit cum corpul meu începe să cadă într-un abis al amintirilor.
[center]*[/center]
-Ascultă-mă!Trăieşti între două lumi şi nu poţi schimba asta. Trebuie să accepţi asta,altfel totul se va duce de râpă. Ăsta e destinul tău.
-Ce?Nu!Nu o să accept niciodată asta. Nu voi fi o ciudată. Nu mă interesează. Totul e o minciună. Tu nu exişti!
-Şi cum se face că sunt lângă tine şi vorbesc?
-Pleacă!

-Rachel,ce ai vrut să spui cu faptul că trăiesc între două lumi?
-Priveşte-ţi încheietura mâinii.
Am făcut cum mi-a spus Rachel. O pentagramă întoarsă îşi avea locul acolo. Era ca şi cum ar fi o cicatrice. Am rămas şocată. Nu ştiam ce să cred. Ce semnifica…
-Ce e asta?De ce am o pentagramă pe mână?
-Pentru că Lucifer te-a însemnat din clipa în care te-ai născut.Pentru că el a vrut ca tu să conduci o parte din Iad.
-Lucifer?Iad?Eu?E o nebunie curată. Aşa ceva nu e posibil. Dar stai…tu de unde ştii toate astea?
-În timpul vieţii l-am slujit. El mi-a spus să te caut după ce te naşti ca să te pot veghea,iar mai târziu să te învăţ ce m-a învăţat el.
-Oh...
-Ce trebuie să ştii e că ziua eşti om,noaptea devii un fel demon.Nu îţi schimbi înfăţişarea,doar capeţi puteri,iar cele care le ai şi pe parcursul zilei devin mai accentuate.
Auzind asta,din nou am simţit că corpul meu cedează. Mi-am pierdut conştiinţa.
[center]*[/center]
-Briar! Am strigat în timp ce m-am trezit.
-Aici sunt.
Am întors capul şi l-am văzut. Era acolo,lângă mine,protejându-mă. Oare totul a fost un vis,faptul că nu sunt atât de umană?Hm poate,dar oricum nu am de gând să îi spun asta,nu trebuie să ştie. Asta îl poate îndepărta de mine. Vroiam să îl îmbrăţişez aşa că l-am luat în braţe şi am început să plâng. I-am mulţumit în şoaptă şi am adormit din nou.

[Minnie]

iii:X ce bine ai venit in sfarsit cu nextul, desi sincer mi s-a parut cam scurt :-S
well ca de fiecare data un capitol extraordinar ca idee; de aceasta data am observat ca dialogul predomina, ai avut cam putina descrierea si se putea ceva mai mult, iar actiunea mi s-a parut poate putin grabita probabil din cauza descrieriei insuficiente... cu toate astea, au iesit la iveala lucruri destul de interesante si misterioase in legatura cu trecutul lui Lilith, as vrea sa stiu mai multe si nu vad nici un motiv sa-i ascunda lui Briar adevarul despre ea avand in vedere ca el i-a spus cine este sau ce este :D

anyway....spor la scris! ast urmatorul capitol cu nerabdare!>:D<
kissuu&byeee:bye:

[Teh]

Cam scurt,ştiu. Îmi cer scuze şi pentru întârziere..
Mulţumesc mult de comentariu şi mulţumesc şi celor ce citesc, chiar dacă nu lasă păreri sau whatever. Apreciem. Sper să citiţi în continuare.
Lectură plăcută!

Capitolul 17

Ochii ei se deschideau uşor, lăsându-i să facă contact cu întunericul camerei. De fapt, soarele de abia apunea şi mai era o lumină pală, naturală, în încăpere. M-a strâns uşor de mână, iar eu m-am uitat la ea. Era lovită, atât de fragilă şi vulnerabilă. Într-un fel, era vina mea. Dar nu mă puteam opri să nu mă bucur atât de tare că vrusese să mă apere. Pe mine. Pentru ce? Nu conta, atâta vreme cât ştiam acum că o iubesc. Acesta era „ adevărul” şi nu vroiam nici să îl neg nici să îl fac să dispară. De ce? Când puteam să mă bucur în voie de el. De fapt, de ea.
- Bună Lilith.
Am scos calm cu aceaşi voce ca întotdeauna. Nu se schimbase aproape nimic. Doar că eu realizasem că de fapt sunt mai mult decât îndrăgostit de ea. Şi că , cel mai probabil, nici ea nu e cine ştie ce „ normală ”. Probabil de aceea exista şi atracţie între noi doi.
- Briar...
Am zâmbit pervers aplecându-mă de-asupra ei. Era îmbrăcată doar într-un tricou – care nu era al ei – şi lenjerie intimă. Realizând şi ea asta s-a înroşit şi aproape că m-a plesnit. E bine să o avem înapoi pe Lilith. Însă, nu avea destulă forţă pentru asta. A căscat.
- Oh nu, nu-mi zice că ţi-e somn. Frate, dormi de ieri. E seară, ar trebui să te trezeşti. Jur că mor de plictiseală.
A început să râdă, însă curând a simţit durerea rănilor bandajate.
- Scuze pentru asta.
Am adăugat serios, simţindu-mă vinovat de toată această treabă. În fond, dacă nu eram eu nu se întâmpla asta. Dar să gândim pe altă parte, ea vrusese să facă acest lucru. Adică , să mă apere. Ceea ce însemna că nu îi eram indiferent.
Nu că ea ar fi recunoscut asta vreodată. Însă eu o recunoşteam că mă înnebunea. Atât de sexi, lovită şi doar pentru mine. Aşa, brusc, mi-a venit o poftă incredibilă să îmi înfig colţii în pielea ei şi să îi iau tot sângele. Şi aş pune pariu că nu am gustat niciodată ceva atât de bun. Mi-am reprimat gândurile pentru că deja mi se „ accelerase pulsul ” şi nu trebuia să fac o asemenea greşeală.
Un mic zgomot s-a auzit în cameră. Stomacul lui Lilith.
- Ups.
A zis chicotind şi apoi strâmbându-se. Încercând să se ridice din pat, am oprit-o. Doar nu aveam de gând să o las să facă efort în starea asta.
- Stai jos.
S-a încruntat.
- Mi-e foame. Merg să mănânc. Nu îmi dai ordine, Briar!
Asta a sunat categoric şi irevocabil. Trebuia să ai un caracter puternic să o înfrunţi pe fata aceasta, ştia ce vroia şi probabil şi cum să obţină. Atât de puternică, poate şi asta mă atrăgea atât de mult la ea. Dar acum părea mai fragilă decât orice, iar eu eram atât de dornic să o apăr, să o protejez şi să o fac doar a mea... Într-atât încât nu vroiam să mă mişc de lângă ea, şi să fiu mereu în prezenţa sa.
- Mda, s-o crezi tu. Am zis să stai jos, stai jos.
Am împins-o înapoi pe pernă şi puteam să jur că m-a înjurat.
A încercat să se ridice iar, repetând.
- Mi-e foame!
Slăbită , slăbită dar avea destul de multă energie cât să se certe cu mine. Clar, era adorabilă. Atât de ţâfnoasă şi agresivă. O adevărată fiară.
- Şi eu o să îţi aduc ceva să mănânci. Sper că nu ai pretenţii, şi dacă ai îmi pare rău. Dar stai în patul ăla nenorocit că eşti rănită.
Cred că a început să râdă atunci când am trântit uşa. Nu mi-a fost prea greu să pregătesc ceva. Asta pentru că e uşor să suni la un restaurant şi să comanzi ceva de mâncare. Nu ştiam ce mănâncă fata asta capricioasă în general, aşa că am comandat mai multe lucruri. Poate ar fi trebuit să dau o fugă pe la un spital să iau şi eu nişte sânge?
Am râs în sinea mea. Când eram cu ea mi se făcea foame într-una. Ceea ce se pare că trebuia să îndur de acum înainte. Şi urma să o fac cu plăcere, la cât de mult mă atrăgea. Mă făcea să o doresc. Am mers în camera sa, şi am pus-o să mănânce. Cina la pat, cine ar fi crezut că o să fac eu asta vreodată?
Îşi păstra un zâmbet foarte amuzat pe chip atunci când mă vedea punându-i tava în braţe. Am văzut că îl lipsa mea făcuse un duş. Mirosea atât de bine .
- Puteai să mă chemi. Te ajutam eu.
- Hm?
A răspuns după o înghiţitură.
- Te ajutam eu să faci baie.
Am zâmbit larg şi ea a aruncat cu o furculiţă în mine. „ A durut” foarte tare. Era atât de frumoasă, stând vulnerabilă în patul ăla şi mâncând . Aş fi vrut să fac şi eu acelaşi lucru şi fiecare venă a sa îmi făcea cu ochiul.
Dar trebuia să mă abţin. Pentru binele ei, şi al meu desigur. Plus că, ştiu că era ciudat, dar îmi doream mai mult să fac dragoste cu ea decât să îi sug sângele. Deşi se bat într-una, aceste două categori, pentru primul loc. Văzând-o aşa de sexi, şi totuşi atât de apetisantă.
E greu să alegi între aceste două categori vitale. Însă un lucru era cert, persoana care mă făcea să simt toate acestea, era ea. După ce am avut grijă să îşi ia cina, şi toate lucrurile acelea, m-am aşezat în pat lângă ea şi am privit-o adânc în ochi. Îmbrăţişând-o, mi-am băgat nasul în părul său, adulmecându-i mirosul.
- Ah.
Am şoptit trăgând-o mai aproape de mine. Uşor, fără a o brusca, i-am atins buzele purtându-le într-un sărut pasional. Limbile noastre s-au întâlnit, începând să danseze. Parcă fiind perechea perfectă. O gustam, era a mea. Tot ceea ce îmi puteam dori eu în acel moment. Şi am simţit fericire. Ceva greu de dobândit, pentru un vampir. Să îţi simţi „ sufletul” era ceva practic imposibil. Aşa mergea şi cu emoţiile de genul „ fericirii” ( erau adesea înlocuite cu adrenalina ) însă... ceea ce trecea acum prin-năuntrul meu... Erau nişte sentimente greu de explicat. Şi parcă pentru o clipă, una îndelungată, am simţit că am inimă şi că îmi ticăie rapid. Parcă mi-am simţit obrajii în flăcări, ca şi cum mă înroşisem. De parcă eram „ îndrăgostit” de-adevăratelea. Ca un om normal. Ca o fiinţă umană. Ca ceea ce fusesem cândva dar nu avusesem ocazia să experimentez.
Şi , la dracu. Ce bine era. Aş fi vrut să fiu cu ea pentru totdeauna.
Să rectific, până când moartea ei urma să ne despartă. Pentru că şi atât era de-ajuns pentru mine. Nu aveam de gând să o transform în ceea ce eram eu. Îmi era teamă să mă urască. Şi poate că nu era asta. Poate că eram doar prea egoist şi nu aş fi vrut să fie la fel ca mine. Atunci poate că nu am mai fi fost „ meniţi” unul pentru celălalt. Nu îmi puteam găsi o explicaţie logică.
- Ce eÅŸti tu, Lilith?
Am întrebat-o în timp ce stăteam îmbrăţişaţi, prinvindu-ne. Ochii noştri se întâlniseră şi se studiau. Parcă absorbindu-se reciproc, dispersându-se într-un univers necunoscut. Unul plin doar de „ lucruri frumoase” .
Corpul meu îl cerea pe al ei.
Chiar ÅŸi ochii mei o doreau.
Aceasta a ezitat, lăsându-şi privirea în jos şi evitându-mă. Dar eu vroiam să ştiu atât de mult, totul despre ea. De fapt, poate că nici nu conta asta. Însă, o vroiam pentru mine.
- Ştii, aş putea afla oricum dar, mi-ar plăcea să fi tu aceea care îmi spune.
Nu m-am îndepărtat , din contră. M-am trezit strângând-o şi mai tare între braţe.

[Fantasy]

hehe....gata girls, am revenit si eu :P:...am citit capitolele pe care le-am pierdut si mi-au placut la nebunie , la fel ca si acesta .
Greseli nu am gasit....ca de obicei...M-a facut sa rad faza cu furculita....a fost chiar tare :)):...Imi place ca ea nu e genul de fata care cedeaza repede....este mai dura...si asta face sa fie relatia mai picanta :X

AStept urmatoarele capitole....si scuze ca nu am mai comentat de ceva vreme ...


bye & kissu :*

[Elina]

citesc de mulllt dar mia fost prea lene..si scz dak suna egoist:)) dar pe bune..sunt o lenesa...mai nou
ficul e genial, nu numai felul in care e scris ci si actiunea si personalitatea personajelor
Si voi doua sscrieti super impreuna, va completati foarte bine aveti acel cva in comun la scris
Briar e superb...deci baiatu asta ma dat pe spate=))) si felul ei de a fi e si mai interesant
Cand citesc cva reusit nu vad greseli nik dak exista
dar aici nu e cazul nu exista:P
Deci buna treaba ...voi doua scrieti superb, ficul in sine e superb
abia astept sa vad ce se va intampla si sper ca veti mai lucra impreuna la multe alte ficuri superbe

[Elusive wolf]

Buna buna :3 ... Pai mi-a luat ceva sa citesc toate capitolele , dar a meritat fiecare clipa petrecuta cu ochii atintiti asupra telefonului mobil ( da , a telefonului mobil :] ) . Titlul e foarte inspirat , si ideea e ... mirifica :x . Ce vampir dragut e Briar ... si ce mi-a placut atitudinea lui Lilith la inceput , modul cum il tachina pe Briar ... Ma bucur ca nu mai gandeste ca la inceput , adica el chiar si-a dat seama ca ea ocupa un anume loc in viata sa .
Ideea cu identitatea lui Lilith a fost deasemenea foarte buna , eu va felicit pe amandoua , faceti o treaba minunata impreuna . Ma intreb ce va urma ... chiar sunt curioasa , daca se va intampla ceva care sa le strice fericirea ( nu ca mi-as dori asta ) .
Nu stiu ce sa mai zic , nu prea mai am cuvinte ... Tot ce pot spune e ca astept capitolul urmator >:D<