More Than Love...[+16/+17]

[Piersicuta]

More Than Love
Capitolul 8.

A word is just a word, Until you mean what you say
A Love isn\\\'t a love
Til you give it away, We all got to give

Ce cautau Kakashi, Hinata si Naruto aici? Ce vroiau? Imi musc usor buza semn ca frica ma acaparase, stiam ca Hinata si Kakashi nu o sa spuna, dar Naruto? Gura sparta a orasului? In mintea mea incepe sa se desfasoare un micut film in care toata lumea rade de mine si ma priveste cu o oare care ura, isi bat joc de mine, de sufletul unui copil...si...aveau dreptate. Cum Doamne am putut cadea prada sentimentelor mele pentru brunet? Cum Doamne am permis asa ceva? De ce l-am sarutat? Daca se ajungea la mai mult? Mult mai mult? Aceste intrebari imi umblau prin cap, fara raspuns, dandu-mi o senzatie de voma, o durere de cap si o stare de lesin. Ma lipesc de tocul usii, incercand sa ma tin pe picioare si incep sa le explic ca tot ce au vazut a fost un micut joc, doar un sarut, dar nu le-am spus tot...pentru ca acel sarut, incarcat cu tot ce simt, cu iubire, ura, frica, fericire, tot ce am simtit pe acel moment, era din dragostea ce s-a nascut in mine pentru brunet.


Pe tot parcursul povestioarei mele, Hinata si Kakashi ascultau atenti, pana si Naruto a fost putin atras, dar zambetul tampit de pe fata lui spunea alt ceva sau poate intelegeam eu gresit. Ma asez usor pe scaun uitandu-ma la fetele celor patru, simteam cu picioarele ma lasa, cum corpul meu devenea din ce in ce mai greu, iar ochii mei priveau in gol, eram oare cum un mort-viu. Sunt o proasta, cea mai mare proasta. M-am indragostit de persoana gresita, de ce mereu mi se intampla numai mie asta? Lacrimile incep sa imi inunde fata, incet, incet, ajungand jos, uscandu-se pe parchetul rece. O imbratisare din partea lui Kakashi, ma face pentru un moment sa ma opresc, dar apoi incep sa plang si mai amar, sentimentele revenind in forta. Omul acesta, acest minunat om, Kakashi este pentru mine un tata si va fi in continuare, imi stie toate secretele, chiar si cele mai intunecate, si de fiecare data cand fac o prostie ma iarta si ma imbarbateaza, soptindu-mi un ,,O sa fie bine\\\'\\\', exact ca tata..., exact ca el. Ochii lui negri mereu te incantau cu iubire, protectia si fericire, iar vorbele dulci pe care le spunea te calmau imediat. Din priviri ii implor pe Hinata si Naruto sa nu spuna, sa nu ma dea de gol, pentru ca intr-un final o sa afle si mama, dar nu acum, sa ma lase macar sa traiesc si eu umpic, sa resimt iubirea care m-a parasit de mult, un sentiment care a devenit oarecum, necunoscut.

-Sakura...-spune Naruto serios, prea serios, niciodata nu l-am vazut intr-un asa fel, decat daca era important. Un nod mi se pune in gat, asteptand intrebarea dureroasa care mi-o va pune, eu trebuind sa raspund la ea, sau mai bine zis, voi incerca sa raspund la ea.- Va place unul de altul? Adica va iubiti sau asa ceva? continua acesta pe un ton usor nervos, stragand din pumn, era nervos, prea nervos, de ce? Asta este o intrebare buna, nici macar eu nu stiam de ce era asa.

Hinata se uita mirata la el, nu si-a vazut niciodata iubitul asa, iubit fiind putin spus. Ma uit la Sasuke, care privea indiferent pe fereastra, privea in gol, cauta ceva, poate ceea ce caut si eu, un raspuns la nenumarate intrebari ce imi umblau prin cap, la fiecare sarut, imbratisare, atingere sau cuvant rostit de el. Eu, care abia daca imi raspund singura la intrebarile din mintea mea, cum as putea sa raspund la aceasta intrebare asa....usoara? Il iubesc, il ador, as sari pe el sarutandu-l non-stop, stand imbratisati pentru vecie, simtindu-i inima cum bate la unison cu a mea, respiratia calda cum imi umbla pe gat, parfumul lui care ma innebunea, care ma innebuneste, m-as satura si cu prezenta lui, cu un cuvant dulce rostit de el, dar as parea o usuratica, o prea mare usuratica. Clipesc usor, nu pot sa spun ,,da\\\'\\\', pentru ca eu nu stiu ce simte el pentru mine, poate e doar o pasiune trecatoare, poate doar ma foloseste, poate inima mea nu mai stie ce este iubirea adevarata, dar, totusi, nu pot sa spun un ,,nu\\\'\\\', pentru ca este dureros, toate saruturile le-am daruit cu dragoste, atingerile pline de pasiune, nici macar eu nu mai stiu ce sa zic, cum sa ii raspund? De cine sa ma las ghidata? De inima sau ratiune? O alta intrebare grea, prea grea...

-Naruto...-incep eu sa spun, un inceput idiot. Privirea tuturor se atinti asupra mea, eu lasand capul jos, lacrimile curgand in voie, privirile lor ma dureau, parca eram o ciudatenie. Ce as putea sa zic? Cum sa ii raspund? Inima mea urla, pur si simplu urla, sa zic un sincer ,,da\\\'\\\', iar mintea, imi ordona sa imi tin in frau sentimentele si sa zic un ,,nu\\\'\\\'. Dulce sau curd? Ce as putea alege? Respir in ritm alert, Naruto presandu-ma cu privirea lui usor veninoasa, obligandu-ma sa raspund cat mai repede.- Naruto...Eu nu stiu ce simt, chiar nu stiu, te rog sa ma crezi! tip eu la el, ridicandu-ma de pe scaun si incercand sa ma duc in camera mea, dar el m-a prins de mana si m-a luat in brate, mangaindu-mi usor parul rozaliu, incercand sa ma calmeze, dar nu putea, durerea din inima mea era prea mare, mult prea mare...

Plang, nu ma mai pot oprii, de ce mereu in viata mea sunt puse atatea piedici? De ce nu ma iei odata, Doamne, la tine? De ce? Intrebari fara raspuns, ca deobicei. Imi arunc privirea trista spre Sasuke, ochii lui exprimau gelozie, nervozitate, iar un urmatorul moment...usa se tranti, semn ca el a plecat. De ce mereu cand vreau sa il vad cum ma apara, cum ma calmeaza, el pleaca? De ce niciodata nu isi divulga sentimentele pentru mine? De ce?. Ma simt goala, simpla, fara culoare, fara el. Inima mea, franta, de atatea ori, de prea multe ori este incarcata cu durere, suferinta, regrete, atat de multe sentimente care nu ar trebui sa existe acolo, dar totusi sunt prezente...Daca ar exista ceva, sau cineva, care sa ma ajute...si stiu si cine. Ma eliberez din imbratisarea lui Naruto, si ii spotesc lui Hinata la ureche sa faca ea cumparaturile ca ii dau eu bani inapoi. Aceasta aproba cu un micut zambet pe buze, o sarut usor pe obraz si fug. Fug, fug, oare unde? La cimitir...De ce? Imi este dor de tata, trebuie sa il vad...Un micut zambet imi apare pe fata, iar inima mi se face cat a unui purice, asteptam de mult acest moment,,Tata, asteapta-ma, sunt pe drum!\\\'\\\'

Hope you liked!! ^^