Mervyn Academy

[Flash]

M-am întors în camera mea şi mergeam agale, împreună cu Alexis alături de mine. Mâine cu siguranţă aveam să merg înapoi la el şi să-mi cer scuze de acţiunile mele,. Sper doar să înţeleagă faptul că am căzut din greşeală şi nu era propus de mine chestia asta să intru într-o situaţie aşa penibilă cum a fost aia. Sincer, credeam că nu mi se v-a întâmpla niciodată chestia asta şi uite că s-a întâmplat. Mergeam şi mergeam până am dat pe coridor de Incabera şi cealaltă, evident că nu mi.a păsat prea mult, aşa că le-am ocolit cu siguranţă şi eu şi Alexis care era extrem de arogant şi asta se putea simţi, de fapt nici că îi păsa de ele, dar asta era treaba şi problema lui. Mă gândeam că atunci când mă voi trezi voi trebui să-i cer scuze tipului şi să îi spun că a fosz o gafă oribilă din partea mea. Interesant. nu mi-am cerut scuze vreodată, dar situaţia aia a fost mai mult decât penibilă.

- Crezi că va accepta să vorbească cu tine ? mă întreba Alexis.
-Nu ştiu, voi încerca, dacă nu e problema lui. Nu îmi pasă ce doreşte, vreau doar să-i spun că a fost o gafă din partea mea şi să nu mă creadă o nebună.
-Şi dacă te crede ?
-Şi ce crezi că îmi pasă tocmai de el ? Sigur că nu. Ţi-am spus că nu mă interesează chestiile perfecţioniste, iar el tinde spre absolut.
-Aşa e. Mai bine am merge să ne culcăm. Mâine ne antrenăm ai uitat ?
-Sigur că nu ! Deşi nu vreau să intru la ore şi să fiu supravegheată.
-Luăm vraja lui Blackmoond şi ne transformăm invizibili apoi ne antrenăm, nu înainte să ne ascundem aura pentru a nu ne percepe.

Dipă asta am intrat în camera noastră şi am adormit.


ooc : who wants

[Nya.]

O priveam pe nou venita de la clasa mea. Părea absolut şocată. Evident că mă duruse. Duruse ca naiba. Dar învăţasem să`mi păstrez controlul, să nu arăt că mă doare. Puterile ei erau dezvoltate. Foarte bune pentru o nou venită.

- Ce te face să crezi că nu m`a durut ? i`am şoptit.

Am lăsat`o acolo, uimită. Nu ştiam ce era cu mine. Fusesem blândă. Şi nu ţopăisem. Clar era ceva în neregulă cu mine. Poate doar protecţia instinctivă ce o aveam asupra celor din clasa mea. Nu eram prea responsabilă, dar puteam avea grijă de ei. Am început să sar ca o căpriţă spre camera mea. Intrând acolo, m`am aşezat pe pat. Mi`am strâns picioarele la piept, începând să tremur. De frig. Ce proastă eram ! Tocmai şefa Incaberei să tremure ? Mi`am deschis palma stângă, lăsând focul să mă înconjuare. M`am destins imediat. Nu voiam să am de a face cu crizatul de Hobulus, aşa că am adormit întinsă pe suprafaţa roşie a patului, înconjurată de flăcările mele.

[Himisoara.]

Elloinn Eden Carventi

Ma tot gandeam la ce imi spunea Mistique,hmm...mi se parea destul de interesant o misiune anul acesta,dar imi doream una adevarata,nu sa ne plimbam de colo-colo.Era o dimineata foarte frumoasa de miercuri,pasarele cantau,soarele stralucea foarte jucaus,iar elevii se antrenau in curte.Am decis sa ies din camera mea cu Azur si sa ma apuc putin de antrenament.In josul scarilor am intalnit-o pe presedinta Levitas,Viola.Am intrat in vorba cu ea si am intrebat-o ce parere are despre misiunile pe care ni le dadu-se Hobulos.Spunandu-si punctul de vedere,am fost strigata din curte pe un baiatel mai mic numit Clann,ma avertizandu-ma ca unul dintre elevii clasei Aquantica,un baiat,si-a pierdut controlul puterilor.

Hmm....ma uitam in stanga si dreapata dupa Mistique...nicaieri....cred ca era deja in camera,asa ca am hotarat sa ma duc acolo stapanindu-l pe baiatul care arunca cu apa peste tot,si lovindu'i pe alti membri.Nici nu stiu cand am ajuns in curte,am indreptat mana spre el cu palma deschisa,apoi am inchis-o formanad un pumnal de apa,si l-am oprit,blocandu-i puteri ce iesisera de sub control.Sincer...curgeau apele pe mine,nu vroaim sa fac si eu un dezastru natural pe-acolo,fiind putin mai ametita,cine stie ce incantatie faceam.Toti erau uzi leoarca si furiosi inafar de Yasuo,membra Teronei,cu care ma si intrat in vorba.

occirty Ice Cream.....or..who wants?

[:.:.:Ratsuky:.:.:]

Stateam si eu in curte fumand una din bunatatile de tigari pe care le furasem din lumea umana, una dintre ultimele pe care le aveam, tigarit ari dar placute cand dobitocul spalacit mi-a stins-o, aoa lui m-a invaluit intr-un nor de umiditate m-am uscat insa tigara si daduse ultimul fum cu mult inainte de asta. Nu mai aveam altele asa ca am mers pana la o alta zona mai buna din sera si am luat o galeata si am prins niste apa. Seminte aveam apa aveam pamant aveam dar soarele imi lipsea din cauza norilor blestemati, norocul meu ca dragul meu Ciel putea zbura, l-am trimis sa faca ceva cu norisorii aia adorabil de care imi era o scarba incomensurabila.

Mersi Ciel acum avem si soare doar tre sa asteptam putin sa creasca dar ne trebuie putina furie k sa le preparam, te ocupi tu da?

Ciel mi-a zambit putin suparat dar stiam amandoi ca era mai bine sa ne folosim de foc decat sa stam fara tigari. Ne hazardam mai mult la a sta fara tigari, decat la a folosi focul. Am stat cateva minute pana au facut frunze plantuntele acelea, cateva incantatii vechi zise de Ciel ne-au scutit de zile de asteptare dar peorma cu tutunul in maini ne uitam unul la altul ca prostii si ne intrebam ce dracu facem aici. Puteam merge iar in lumea umana sa furam cateva tigari dar nu puteam merge fara ea, nu o puteam lasa singura in plus pentru misiunea noastra era o buna ocazie de a cerceta drumul.

Am mers la geamul ei si am batut usor dupa care am intrat si m-am asezat langa patul ei si am mangaiat-o tandru pe obraz daca cineva avea ceva sa-mi roproseze o putea face acum sau sa taca pt totdeauna. M-am apropiat de chipul ei in timp ce Ciel ii dadea lui Alexis un sandvich in forma de inimioara, era felul lui de a-si exprima iubirea. Vroiam sa-i privesc dar voiam ceva si mai mult, sa o sarut pe scumpa mea Vivi si asta am si facut ii priveam chipul adormit si mi-am apropiat incet buzele de ale ei si am sarutat-o, in acel sarut am pus toata pasiunea mea, vroiam sa o trezesc cu zambetul pe buze. M-am tras inapoi can am sesizat ca se trezise si i-am soptit tandru la ureche.

Vrei sa te razbuni pe Hoboulus? Am un plan si o nevoie dar nu te puteam lasa singura, deci zi-mi vrei sa vii cu mine in lumea umana? Desigur cei doi vor trebui sa ia forme umane, si sa stii Ciel deabia asteapt sa-l vada pe Alexis in forma sa umana.

I-am zambit subtil lui Ciel si el a inrosit ca de fiecare data cand vorbeam despre Alexis.

Next :Viola

[Flash]

Eram extrrm de şocată şi ştiam şi de ce. Nimic pentru mine nu era un dubiu pentru că deja îmi vedeam scurtele remake-uri în minte cum se derulau, viziuni care nici măcar nu ştiam ce sunt. Dacă Hobulus afla, nu ştiu ce păţeam şi totuşi vroiam să-l pedepsesc pe bietul nenorocit care tocmai mă pusese să dorm la ora opt. Deşi nu era un individ rău, puteam să jur că dacă Hobulus afla spălam toaletele o lună, dar nu era asta cauza. . .ci. . .ci nu doream să merg. Daia, pentru că nu sufeream oamenii, nu îmi plăceau feţele lor tâmpe, nu îmi plăcea nimic de la ei, aşa că de ce să-mi irosesc timpul cu ei. Nu vroiam pentru că ştiam că mă puteau răni şi aşa eram extrem de sensibilă, mai şi plângeam că unul a lovit o bătrânică, deja intram în comă depresivă, nu puteam plus că nu doream asta.

-Nu vreau să mergem , pentru simplu fapt că urăsc lumea aceia, nu îmi place, iubitule, înţelege-mă. Chiar dacă aşa, nu doresc să părăsesc academia, înţelege.mă, plus că Axis îi poate arăta lui Ciel forma lui de om, aşa-i dragule ?

-De ce mereu trebuie să mă trânsform ? Mie îmi place forma asta şi îmi e o lene de transformareee....

-Oh haide, ştiu asta, dar totuşi după ştii că îţi place.

-Ştiu, dar chiar şi aşa, până mă transform, parcă simt că îmi ies braţele din corp, nu ştiu de ce. Mă enervează, dar şi îmi place sentimentul.

Am chicotit apoi m-am întors spre el şi i-am povestit peripeţia mea.

-Aseară am ieşit cu Axis afară din cameră şi am căzut chiar în faţa uşii lui Claudius, un individ extrem de dur şi rece. Apoi m-a ajutat touşi să mă ridic dar mă privea ciudat şi apoi a plecat. E un individ extrem de ciudat, dar în rest nu mi-a făcut absolut nimic.


ooc : Ratsuky

[:.:.:Ratsuky:.:.:]

Ma gandeam cine o fi claudius, in mintea mea numele lui se derula cu litera mica, o antiteza comica pentru ca el arata o fatada dura in comparatie cu sinele sau mic, nu merita sa-i spun numele corect daramite sa-l gandesc corect, nu-mi pasa de el insa ceva m-a tulburat, i-am simtit starea, gandurile si emotiile, toata reactia ei la ideea de a merge in lumea umana a trecut prin mine ca un cutit, m-a strapuns, o iubeam dar nu stiam nici macar jumate despre ea si la fel era si in sens invers, de cand il aveam pe Ciel nu am mai putut muri si asta ma irita la culme, eram imun la magie si la rani fizice dar nu fara un pret psihicul meu a devenit mult mai fragil aproape orice se distanta putin de legile mele morale ma tulbura enorm.

Nu vroiam sa o las singura dar fara tigari scapam de sub control nu-i puteam spune asta caci as fi facut-o sa se simta vinovata ca ma tine aici dar nici sa o torturez cu dorinta mea...nu stiam ce sa fac. Daca o luam cu mine ar fi suferit daca o lasam singura ar fi suferit, tot ce puteam face era sa-l trimit pe Ciel sau sa gasesc un curier, cine ar fi fost dispus sa-mi serveasca drept curier. Nu prea multi, de fapt nimeni daca era sa ma gandesc atent. Ma gandeam ce as putea face, Axis era usor de rezolvat dar tigarile mele, erau dificil de rezolvat, poarta o puteam crea dar apoi, apoi ce am fi facut, nu puteam sa mergem prin lumea umana singuri k nebunii pana gaseam o poarta inversa.

Stii putm merge cat sa-mi iau tigarile de care am nevoie apoi revenim rapid, imi ia doar cateva minutele, te rog.

Am afisat acei ochisior de catalus care cersea atentie si dorea afectiune imi trebuia tigarile ca sa-mi controlez puterea dar de ea aveam nevoie ca de aer.

next: Vivi

[Flash]

L-am privit destul de ciudat apoi m-am ridicat în picioare şi am plecat privirea spre pământ. De ce nu îmi spui despre tine mai mult ? Vreau să ai încredere în mine, nu vreau să crezi că nu îţi sunt alături, ba din contră, vreau foarte mult să ai încredere în mine, de aceia accept să mergme în lumea umană, oricum nu îmi pasă de restul atâta timp cât te am pe tine şi pe Ciel şi Axis. Nu îmi pasă de titlul de preşedinte al clasei, nu îmi pasă de acest loc, ci acum îmi pasă cel mai mult de tine.
Vreau să mergem şi, îmi promiţi că o să ai grijă de mine pe perioada în care vom sta acolo, dar promite-mi că vom sta o oră, te rog, nu mai mult de o oră în lumea aia. . nu. . nu vreau. Am ezitat şi totodată Alexis a plecat privirea spre pământ. Cred că cei doi şi.au dat seama că la mijloc e ceva, mai ales după reacţiile noastre

ooc : Roland

[:.:.:Ratsuky:.:.:]

Am simtit ceva, ceva nefiresc si atipic, un vrajitor nu ar fi avut probleme cu asa ceva insa ea avea nu stiam de ce insa avea probleme cu asta asa ca in speranta ca-mi va spune am adus-0-n mintea mea, pe taramul unde nimeni inafara de Ciel nu pasise vreodata.I-am adus pe amandoi in mintea mea un loc plin de nimic si gol pana dincolo de limite, sau asa parea la inceput pana in clipa in care te cufundai mai adanc in mintea mea. Un hol plin cu usi, toate diferite intre ele si nici una de aceeasi culoare cu o alta.

Asta e mintea mea, bine ai venit, te invit sa ma cunosti. In schimb as vrea sa stiu de ce doar o ora, daca iti e greu sa-mi spui nu e nici o problema si nu te teme nimic nu te poate rani aici, traiesti fiecare eveniment exact cum l-am trait eu dar privesti din afara, nu-ti face griji despre umanitate sau alte astfel de lucruri, nu te teme nu vei suferi sunt alaturi de tine si tu sa stii nu ramai lup in mintea mea devii om in realitate esti inca lup. Despre timp nu trece decat o secunda in raport cu tot ce se intampla aici.

Mi-am aprins o tigara insa nu era la fel cu a fuma una reala. O savuram de parca ar fi fost ultima si singura.

next: Vivi

[Flash]

Stăteam lângă el şi mintea mea vedea totul. Se derula aşa de repede încât mai aveam un pic şi fugeam. Chestia e că am văzut totul...tot ce trebuia să ştiu în momentul acela. Şi am aflat şi de ce îmi arăta totul. . pentru că dorea să am încredere în el şi mai multă decât aveam. Pentru că încă nu ne cunoşteam, dar asta o puteam face pe parcurs. Am ieşit din mintea lui rapid, apoi am zâmbit. Pot veni cu tine măcar pentru jumătate de zi, nu e o problemă, mă gândeam în timp ce îl sărutam pe obraz ca un copil care şi şi-a primit primit bomboana.

-Putem merge în lumea umană după câteva ţigări dacă vrei . Dacă sunt cu tine acolo mă simt în siguranţă.


Axis a zâmbit la mine şi mi-a lins mânuţa, în timp ce lua formă de om. Deodată în faţa noastră nu a mai stat acel lup cu un ochi tăiat, ci un băiat roşcat cu părul până la umeri, înalt cât mine şi cu ochii verzi deschis. S-a uitat la noi şi a zâmbit larg cu gura închisă, apoi s-a dzs spre Ciel şi l-a luat în braţe şi i-a sărutat blăniţa şi boticul mic apoi a început să-l mângâie. Nu eram totalmente sigură, dar cred că a roşit profund. Pletele roşcovane ale lui Axis împiedicau ochii să-şi arate expresia fericită. Puteam vdea asta.


ooc : Who wants

[Himisoara.]

Hey,era o atmosfera destul de linistita in academie.Toti erau linistiti si la locurile lor simtindu-se bine si gustand din ziua de astazi.Ceea de ce imi era frica,era sa nu se mai intalmple cine stie ce incident ciudat si iesit de sub control.

Astazi eram putin ingrijorata in legaturi cu misiunile pe care ni le dadu-se Hobulus,nu puteam sa ma duc,pentru ca imi era frica sa nu se intample ceva cu forta mea bruta,si cu sigiliul meu de pe brat.Am hotarat sa ma duc pana la Hobulus in biros si sa vorbesc cu el ,desi nu era stilul meu,deobicei ma chema el nu ma duceam eu de buna-voie.Urc scrile in sus,ajung in dreptul usii,bat la usa zicandu-i lui Azur sa astepte la usa putin ca voi reveni imadiat.Am intrat...bun..


-Ce doresti tanara domnisoara Carventi?
-Dl Hobulus trebuie sa vorbesc ceva foarte important cu dumneavoastra...este vorba de misiunile acelea.Stiti...eu nu pot sa merg.Imi pare foarte rau!
-E vorba de sigiliu? Daca este vorba despre asta,stai linistita nu se va intampla nimic grav.Tot ce trebuie sa faci este sa nu te infurii prea tare,dar oricum nu are cum sa ...explodeze.L-am sigilat bine de tot,nu mai poate reactiona de-acum inainte.

Am zambit tampeste la el,nu era zambetul meu,era un zambet de "vai de capul meu".Nu puteam merge,dar aveam mare incredere in Hobulus.Ce spunea el,asa era,parca avea gura spurcata si mereu avea drepatate.Pana la urma am zis "Voi merge domnule,dar daca se intampla ceva..imi pare rau." si bineinteles ca urma ma merg.Fiind optimista,incepusem sa cred ca nu se va intampla nimic,ca exagerez cu chestia asta si trebuie sa ma gandesc la altceva.Am iesit din biro,Azur ma astepta,si am coborat impreuna pe scari spre curte,unde am intalnit-o pe Mistique si am intrebat-o:

-Ce crezi? Merita sa vin in misiune? Stii tu de ce....

occ:Riluri