Mermaids Adventures

[Magica Bloom]

Printre responsabilitatile noi pe care le avea ca sirena, una din ele era aceea de salvamar. Dar trebuia sa acum sa isi ia o identitate secreta sa nu stie nimeni cine este cea care ii salveaza iar ca misiunile sa fie si mai dificile trebuia sa nu isi lase coada sa fie vazuta. Alta responsabilitate importanta era sa protejeze comorile marii.

[white angel]

Partea II
Se indrepta cu sfiala spre poarta scoli, intra incet in scoala si incepu sa se minuneze de diversitatea lucrurilor. Intra in clasa. Prima ora era dirigentie. Era ora perfecta sa isi poata cunoaste colegi si dirigintele, care era de vreo 30 de ani, profesor de desen. A fost primita cu caldura de catre colegi si era foarte fericita ca nu era marginalizata. Isi facu din primele clipe o prietena foarte buna, pe May, cu care se parea ca avea foarte multe in comun.
Ora se termina si copii iesira in pauza. May avea datoria sa ii prezinte lui Ayumi scoala.

[Lye]

Dupa uimitoarea intamplare din dimineata respectiva,Angeli se afla in dormitorul ei,gandindu-se.Nu stia ce se intamplase cu ea.Mai bine spus,nu stia ce o transformase in sirena.Pentru ca asta era.Atingea apa,si dupa cateva secunde ii aparea o coada eleganta si verde.Dar a fost trezita din starea ei de visare de o muscatura zdravana.
-Puky,este a patra pereche de sosete pe care mi-o rupi.Animal neascultator.Vino la mine in brate.
Puky era catelul si cel mai bun prieten al lui angeli.Rasa lui era de talie mica,si poate din aceasta cauza era atat de jucaus.Era blanos si maro.Il primise de la parintii ei,atunci cand a implinit doisprezece ani.
-Cred ca trebuie sa te duc afara.Poate de-aia esti atat de agitat.Asteapta sa ma imbrac.
Dupa ce fata s-a imbracat,ea impreuna si catelul ei au iesit la plimbare pe plaja.In timp ce statea si privea valurile ce reveneau si se retrageau,a simtit cum bratul ii este aproape smuls.Catelul fugise dupa un pescarus.
-Puky stai!Nu mai fugii.Nu te pot ajunge.
Obosita,Angeli continua sa isi caute catelul.Pana cand a vazut o fata cu parul albastru,venind spre ea.Nu o mai vazuse niciodata,habar nu avea cine este.Insa era destul de draguta.
-Buna.Este catelul tau?Intreaba fata zambind usor.
-Da.Multumesc ca mi l-ai adus.Eu sunt Angeli.
-Incantata.Ma numesc Aura.Astazi am venit aici,in excursie cu parintii.Ai putea sa imi arati imprejurimile?
-Sigur ca da.Cu mare placere.Vom incepe cu...plaja.
-S-a intamplat ceva?Te vad putin speriata cand privesti marea.Spune Aura punandu-i mana pe umar.
-Nu,sigur ca nu.Sa mergem.Sunt multe de aratat.
Cele doua fete au plecat impreuna,ca doua prietene.Se cunosteau de cateva minute,insa simteau ca pot avea incredere una in cealalta.Dar nici una nu stia ca le leaga ceva foarte puternic,care le va lega intr-o stransa prietenie,poate pentru todeauna.

[hikari marina]

Aura fusese incantata de locurile pe care le vizitase impreuna cu noua ei prietena Angeli,insa timpul se scurse repede si trebuia sa se-ntoarca acasa.Soarele rosiatic lumina cu ultimele sale raze,inainte de ai ceda locul lunii,suprafata marii infinite.
-M-am intors...,spuse Aura.
Parintii o asteptau in camera de zi pentru ai da o veste,mai precis sa-i explice rostul calatoriei.
-In concluzie vom locui aici?,intreba fata.
-Da...,raspunse mama sa.Stiu ca esti dezamagita,dar...
-Nu chiar...Sunt putin trista,dar sunt sigura ca voi avea multi prieteni si ma voi simti bine aici,zambi Aura.

[white angel]

Partea III

Ero a doua incepu..profesorul de matematica intra in clasa. Avea o barba lunga, o fata inspaimantatoare si o voce groasa. Facu cunostinta cu Ayumy. Ora incepu si profesorul preda lectia cea noua. Ea se mira cum de acele lucruri le facuse deja, la scoala ei. Era nespus de fericita.
Asa ziua trecu, se facuse ora 2. Ayumy is daduse seama ca profesori o simpatizau.
May veni la ea si ii spuse:
-Ayumy...nu vrei sa vi la cursuri de Balet?
Ayumy sta si se gandi ca nu i-ar strica. Ea pleca cu May spre sala de dans, care se afla la 5 minute de mers de scoala.Cele doua ajunsesera, si May o prezenta pe Ayumy profesoarei. Ora incepu, si profesoara o remarca pe Ayumy, care se pare ca avea niste calitati speciale. Incepura un dans nou, pe care Ayumy il invatase foarte repede. Profesoara ii spuse ca daca vrea sa se tina de balet, va deveni o balerina foarte buna. Aceste lucruri o bucurara foarte mult si se gandi sa se tina de balet. Ora se terminase. O condusese pe May pana acasa, si se uita pe ceas. Era aproape ora 4. Incepura sa ii creasca pe spate niste aripi. Ea se ascunse intre doua case, si isi luase zborul spre cer. Asa se terminase prima ei zi de om...
SFARSIT...(stupid)

[JavaLeen]

"Haloisi... halosi... HALOISI!"

Saphire sari speriata incercand sa-si dea seama unde era. In fata ei statea o mica sirena albastra care o privea cu severitate.

"Bine ca tre-ai trezit! Esti prea grea sa te trag eu... ce cauti pe malul apei intr-o vreme atat de ciudata? ca sa nu spun ca daca te vede vreu om am ars-o!"

Saphire se privi inca mahmura si realiza ca mareea o transformase inapoi in sirena. Cu o arcuire dibace se arunca in mare cu totul, urmata de micuta sirena care o trezise.

"Ce-i cu obiectul ala ciudat de la ochii tai?" o intreba intrigata, incercand sa-i ia ochelarii si sa-i inspecteze, dar Haloisi se feri.
"Nu e treaba ta!"
"Uuuu... unul din acele 'ai sa afli cand ai sa cresti mare'..." exclama sirena si ochii ii stralucira intr-un fel in care lui Haloisi ii fu greu sa se abtina sa nu rada."Oricum...Te cauta ZenZen... zice ca ceva e in neregula si ca e normal ca si tu trebuie sa ai de-a face cu asta... eu zic sa te ascunzi o vreme pana cand marea se va opri de la a mai purta soapte ciudate..." vorbi mica sirena, incercand sa tina pasul cu ea.

"Desigur... 'Inaripata' e de vina pentru toate..." pufni ea nervoasa si accelera. "O sa mai dureze mult pana sa ma acuze si pentru 'Retragerea Mortilor'?"

Mica sirena incerca sa o prinda de coada, dar rata la milimetru... nu mai apuca decat sa-i strige ca ar fi mai bine sa evite zonele aglomerate o vreme... caci Haloisi se pierdu din vedere printre algele ce cresteau la gura de varsare a unui rau domol in mare.

Ramasa singura, incetini, innotand mai mult fara sa se uite pe unde o lua, si ajunse la unul din malurile raului, unde se transforma inapoi in om. Isi sterse ochelarii cum putu, realizand ca nu-i mai era usor sa vada cu ei nici acum, dupa ce iesise din apa. hainele ii erau ude si ii era frig, dar nu putea inca sa se intoarca in apa: cativa rechini de cautare patrulau prin apa, probabil cautand-o pe ea...

Se stranse ghem sub un copac ferit de capriciile valurilor si mareei si astepta sa se incalzeasca putin, intrebandu-se ce putea sa faca acum...

[dark_anime]

Caldura...Soarele insuportabil usca totul..mai putin nisipul.Era noapte iar Elda dormea pe bratul surorii ei.Trenul tocmai a pornit la drum iar in cabina mai era o femeie care citea o carte...da era ciudata imbracata in mii de culori dar..ciudat,purta niste ochelari patrati cu o rama albastra si groasa.Neimortant.Dupa cateva ore de mers au ajuns,da..era dimineata ca deobicei Elda se trezea cat mmai greu ,dar mereu cu zambetul pe buze.
Primise indicatii sa isi care bagajul ca nu e nimeni dispus sa il care dar nu era asa un baiat a venit si le-a luat cu masina din gara si le-a carat bagajele pana la etajul 7,apartamentul 452.Apartamentul lor privat intr-un hotel de 6 stele...Viata perfecta...Oare?
~~Dinngggg~~~Dinnggg~~~~DINNGG!!~~~
Era telefonul.Chiar si in vacanta trebuie sa sune telefonul ala nenorocit?fix cand incerca sa adorma.MAtilda se intoarse cu o fata trista si nervoasa.Se tranti in pat punandu-si perna peste cap in timp ce zbiera.Sora ei mai mica se holba la ea.
--C..c..Ce..Ce e? ..spuse cu o voce speriata si posomarata.
Raspunsul era ca starea Matildei..adica prost.Da..Trebuia sa plece...in doua zile trebuia sa plece.Chiar si in vacanta de vara era solictitata...nu intru in detalii..nu are rost.
Pentru a savura acele doua zile impreuna Elda si sora ei s-au plimbat pe malul marii:
--Deci..pleci nu?iar eu raman aici singura si plictisita...Normal ..mereu intervine ceva..nu exista perefctiunea...e..e doar un mit.
Asa a trecut si ziua cele doua au facut o plimbare pana cand soarele a apus...
--De fapt tu o sa ramai aici pana ma intorc nu mult doua lunii ...da stiu suna mult dar avem destul timp apoi...daca te acomodezi ce zici putem ramane aici..e destul de dragut locul iar localnicii sunt...
--GLUMESTI>! nu..in niciun caz..inteleg vacanta dar..DAR SA RAMANEM AICI!..am prieteni acolo si o scoala ce voi face?!imi mut scoala...Maty cateodata am impresia ca delirezi...
Raspunsul era un oarecare suspinat urmat de o tacere ...Plesc..Pleosc...Ploua ..Pana si la mare ploua...Va fi furtuna.

[white angel]

-Haide o data.....
-Nu vin......
-Ba da ai sa vi.....
-Nu nu vin.....
-Haide la invatat...
-dar nu pot sa invat...toate pergamentele si celalalte inmpenii....imi este plin capu de ele...
-Nu iti este....sigur mai poti invata ceva...cum vrei sa devi o vrajitoare buna daca nu inveti...
-Am se devin si daca tu nu o sa stai pe capul meu tot timpul....BUNICAAA....
-Da scumpa mea.
-Mama ma pune la invatat....
-Sa te puna ca asa trebuie. Eu am ajuns o vrajitoare atat de buna deoarece am invatat, si nu am facut mofturi intruna ca tine...
Bunica si mama o luara si o dusera in camera ei ... i-au pus un teanc de carti pe masa si in doua ore trebuia sa stie primele 3 capitole din "Marea Carte". Asa numeau vrajitoarele prima carte cu vrajile de baza pe care trebuia sa le stie orice vrajitoare.
Dupa 2 ore si jumatate, caci mama si bunica au lasat-o mai mult sa invete , au intrat in camera ei ca sa vada ce a invatat:
-Ai invatat?
-Da...am invatat tot!
-Tot?
-Tot...
-Sa vedem...muta vaza de acolo pe masa ta...
May facu o vraja si disparu impreuna cu pisica ei....Smechera mai era si May...Se dusera in parcul mare din mijlocul oraselului lor, unde toate vrajitoarele de varsta ei se adunasera, ca sa se joace...
Mama si bunica nu se suparasera, deoarece nu era prima data ca May a facut asa ceva, doar de dragul de a scapa de invatat....

[Magica Bloom]

Stia ca responsabilitatile pe care le avea ea acum ca sirena erau prea mari pentru a se descurca singura. Se intreba daca mai exista si alte sirene asemeni ei cu care ar putea sa se imprieteneasca, sa imparta secretul, aventurile, distractia si totodata si resonsabilitatile.
..............................

Era o noua zi. Era Weekend. Roxana se trezi de dimineata si avea de gand sa mearga din nou pe malul marii sa se plimbe. Dar inainte de aceasta s=-a urcat in podul casei sale sa caute un vechi aparat foto alb-negru ce il avea de la bunica ei. si stia ca trebuie sa fie in pod. In timp ce cauta prin pod aparatul foto dadu peste o cutie in care gasi aca cutie un colier care se parea ca era unic. Sau poate ca nu. Dar oricum ar fi trebuit sa fie foarte rar si totodata foarte vechi. Cititnd mai departe in jurnal afla ca mai sunt inca cateva astfel de coliere insa nu se preciza cate. Dar se spune ca fiecare colier era maic in felul sau si ofereau putere magica purtatorului.
Isi puse colierul lagat si simti de indata ca si cum ar fi fost incarcata de o energi uriasa. In sfarsit gasira si aparatul foto alb-negru al bunicii. Acum luasera ambele aparate foto, (al e si al bunicii) ca sa faca o comparatie intre performanta lor, facand poze pe malul marii. Trebuie precizat ca aparatul alb-negru era gen polaroid care facea poze la minut iar cel color era digital. Plimbandu-se pe malul marii si facand poze observa ceva ciudat. Pe cel alb-negru apareau ceva energii ce pareau sa indice un anumit loc. Roxana merse acasa sa isi lase aparatele foto iar apoi se intoarse din nou pe malul marii. Cand ajunse din nou in locul unde acuse ultimele poze, sari in apa si merse spre locul indicat de acele energii.
Dupa aproximativ o ora de innotat dadura peste o pestera subacvatica. Se gandi daca sa intre sau nu in pestera. Pana la urma intra in pestera. Si gasira ceva solzi mari asemanatori cu cei din coada ei.
-Cineva a mai fost pe aici. Si char recent. Dincate vad au aceeasi marime cu cei din coada mea. Deci acum sunt aproape sigura ca mai exista si alte sirene ca mine dar nde or fi acum?
In timp ce se gandea asa, deodata fu intreruta de o voce:

[JavaLeen]

Inima si asa fragila a lui Haloisi aproape i se opri cand un urs iesi urland dintr-o pestera, in urma lui auzindu-se o explozie infioratoare.

"Monstri de lumina! Monstri de lumina!" urla el trecand pe langa ea fara s-o bage in seama.

"Monstri de... ce?" Haloisi ramase blocata, privind la norul de pietris faramitat din urma ursului si auzi o bataie puternica de aripi. Arata ca o fiinta dintr-una din cartile pe care i le pusese in fata un misionar mai demult intr-un bar, dar nu-si mai amintea cum ii spusese... asa ca inventa rapid un nume.

"Un Zburom... de lumina..." mormai in timp ce ingerul se indeparta, nici el constient de prezenta ei.

Hotara sa afle mai multe despre zburom... poate mai era vreun banc in apropiere, sau, cine stie... poate un cuib... dar nu gasi decat o groapa in sol in care aluneca fara sa vrea dupa cateva ore de cautari. De la spaima se transforma inapoi in sirena in cadere si isi juli o buna parte din coada. Dupa ce scapa cateva expresii nu tocmai demne de o domnisoara se transforma inapoi in om, sperand ca nu ajunsese imobilizata si in aceasta stare... din fericire, ca om nu avea decat hainele sfasiate si cateva zgarieturi.

Se invarti prin groapa incercand sa afle cum putea sa scape, sau daca putea gasi vreun leac... dar inainte.. se ascunse dupa niste radacini speriata, crezand ca zburomul s-a intors, ca sa vada ca era vorba de... o sirena straina cu o tendinta de a vorbi singura.

-Aia sunt ai mei, asa ca lasa-i jos inainte sa ma superi... o avertiza ea cand observa ca se uita la niste solzi ai ei. Si sa nu te uiti la mine ca sunt micuta... te pot face bucatele foarte usor... brava ea, temandu-se sa nu fie vreo sirena trimisa s-o gaseasca.