Mermaids Adventures

[hikari marina]

-Alo! Mama...la telefon! striga Aura.
Deodata se auzi soneria, cine putea fi de dimineata? Aura se indrepta spre usa, in timp ce Saphire si Kumiko priveau cu sfiala.
-Roxana?! Ce cauta aici? Ce ma fac? se intreba tanara.Cumva stie ca eu i-am descoperit secretul?
Cele doua prietene observa nelinistea ei si hotari sa o ajute.Kumiko deschise usa in locul ei, intreband-o pe jurnalista ce doreste, in timp ce Aura asculta cu atentie discutia. La inceput nici Roxana nu a stiut ce sa spuna, cand deodata isi aminti ca mama Aurei era un medic renumit si spuse ca a venit la un interviu.
-Interviu?! Sunt sigura ca stie de mine si a venit sa-mi ceara socoteala si sa-mi interzica sa-i dezvalui secretul,gandi tanara. Dar nu ma las eu pacalita asa usor.
In cele din urma Aura o invita sa intre in casa, trimitand-o pe Kumiko dupa mama ei.
Kumiko si Saphire le urmareau pe mama Aurei si noul oaspete cum discutau despre medicina,cand deodata discutia fu intrerupt de aparitia neasteptata a Aurei care venise sa le serveasca cafeaua. Gandindu-se ca din clipa in clipa, Roxana i-ar putea zice ceva, tanara cu parul albastru varsa din greseala cafeaua.
-Imi cer mii de scuze, Roxana...nu am vrut!
-Ar trebui sa mergi la baie sa-ti cureti sacoul!spuse mama Aurei.
-Cel mai bine ar fi sa mearga la ea acasa...nu poate sta toata ziua cu hainele patate.
Cu totii aproba sfatul Aurei, desi nimeni nu stia scopul acestor vorbe.Roxana isi lua ramas bun si parasi casa.
-Uf!Ce bine ca a plecat!Ce ma faceam daca se prindea ca eu i-am descoperit secretul?

[Magica Bloom]

Roxana ajunse acasa si dupa ce se schimba plecase prin oras in cautare de stiri senzationale. Cand trecu pe langa sediul unei banci medalionul incepu iar sa vibreze.
Roxana: Sper ca de data asta sa nu mai fie vreo alta alarma falsa. Intra in banca si vazu 3 hoti care care erau in plina actiune.
Roxana amintindu-si de filmele cu spioni pe care le-a vazut in care spionii amenintau hotii cu pistoale-stilou incercat aceeasi metoda dandu-se drept spion.
Hotii se speriara si fugisera la barca cu care venisera. Cand Roxana era aproape sa ii prinda ei tocmai pornira barca in viteza si atunci barca hotilor o stropira. Roxana (acum Nery) ii urmari fara sa fie vazua pana in larg si cand se asigura ca nu e nimeni imprejur le scufunda barca hotilor intr-o singura lovitura de coada. Apoi recupera prada si prinse hotii. Tocmai in acel moment sosi pe acolo si politia marina care a ridicat hotii si prada. Roxana a avut grija sa fuga inainte sa fie vazuta. A doua zi apare in ziare inclusiv in ziarul la care lucra ea, pe prima pagina articolul "3 hoti prinsi de politie datorita une misterioase fiinte a marii. Si in alte ziare apare langa acest articol inca un articol: Politia ofera recompensa pentru cine gseste misterioasa fiinta a marii.
Sefu vine in birou:
-Chiar daca atata vreme te-am sacait la cap si te-am enervat de data asta am venit sa te felicit. Nu e nici ora pranzului si ziarul nostru s-a vandut ca painea calda azi. Deja am comandat la tipgrafie sa mai multiplice editia de azi ca deja s-a epuizat. De data asta trajul este unul bun si banii curg.
Dar am o misiune mai speciala pentru tine de data asta. Sa urmaresti acea faptura si sa o prinzi.
Seful desigur se gandea numai sa o prinda pe acea fiinta pentru a scoate bani pe seama ei. Roxana ii ghici gandurile dar nu spuse nimic de teama sa nu intre in incurcaturi si mai mari o solutie ar fi sa e fotografieze la fiecare actiune cu o camera foto digitala subacvatica automata. Si sa ii spuna sefului ca poate doar fotografia acea fiinta insa nu o poate prinde

[JavaLeen]

Desi bucuroasa pe de-o parte ca nu fusese recunoscuta si pe de alta ca nu fusese nevoita sa petreaca prea mult timp cu sirena din nord, despre care era convinsa acum ca era o spioanca, Saphire isi petrecu restul zilei ganditoare. Nu stia de ce reactionase Inima atat de puternic, si nici de ce se oprise brusc in clipa in care se apropiase de usa Roxana.

Un avantaj gasi in faptul ca, cu ocazia asta, aflase ca doctorul era echivalentul pentru 'vraci' din lumea apelor. O parte din zi o petrecu fara agitatie... asta pana se facu foarte cald si scapa de haine fara vreo problema. I se parea absolut normal, dar nu si fetelor, care insistara ca trebuie sa se imbrace daca vrea sa iasa din casa. Pana la urma se incuie in baie, dat fiind ca se prinsese intre timp ca era un loc important al casei care, daca era ocupat multa vreme, putea fi folosit drept santaj.

Dar nu dura mult si incepu sa se plictiseasca, asa ca se gandi sa vada ce jucarii ascundea acea camera. Si dupa ce inspecta toate cremele si fardurile existente se trezi in fata cazii. I se parea cam incomoda pentru a dormi in ea, dar din (ne)fericire, isi dadu seama ca putea fi umpluta. Fu incantata sa vada ca se umplea cu apa si renunta la ultimele accesorii vestimentare ramase de la cearta cu fetele inainte de a se arunca in cada ca de pe o trambulina. Profita de cele cateva secunde de dinaintea transformarii automate in sirena pentru a se folosi de picioare stropind peste tot in jur. Era atat de incantata incat nu observa ca robinetul nu se oprea automat cum faceau izvoarele de gelatina din abisuri si ca apa incepuse sa-si faca loc pe sub usa, in casa.
Apa rece ii facea minuni pentru rana de pe coada, care incepuse deja sa se inchida cand fetele reusira sa intre cu forta in baie, alarmate de apa ce dadea pe alaturi.

-Nu mai e loc... gasiti-va alte cupe. se burzului ea la Aura cand aceasta inchise robinetul, dupa ce zgaise o vreme la coada si aripile ei de la urechi.

[white angel]

Dupa ce Kumiko se ridica si pleca in casa, May plecase si ea spre casa, dar isi dadu seama ca nu mai este in orasul ei. Ratacise asa cateva ore si se gandi sa mearga inapoi la locul unde o gasise pe Kumiko...Pentru ca era noapte si nu vedea nimic , nu a gasit locul, dar o doua zi o gasise pe Kumiko plimbanduse, cu un medalion in mana, care era exact lafel cu cel pe care il avea si ea, de la bunica ei, si despre care a avut un vis nu demult . May se gandise ca poate Kumiko i la furat si foarte suparata se dusese langa ea, dar inainte sa-i spuna ceva se uita sa vada daca medalionul ei era la gat. Medalionul era acolo, la gatul ei, si nimeni nu se atinsese de el. Atunci May suse:
-Imi areti putin medalionul?
Kumiko ramasese surprinsa, cand vazu ca si May avea un medalion exact ca al ei.
Cele doua se gandisera sa mearga sa o caute pe reportarita si Kumiko sa il inapoieze si sa lamureasca de ce au medalioane lafel May si reporterita.
May si Kumiko mersera si se oprira la o cafenea, si ca o mare surpriza au vazut ca reporterita era acolo. Cele doua o urmarira pana acasa la ea, si dupa cateve minute batusera la usa. Reportarita le deschise usa, si chiar atunci ea vazuse medalionul de la gatul lui May. Ramasese pur si simplu intepenita, nu-i venea sa creada ca si May avea un medalion. Atunci si Kumiko scoase medalionul. Se uitau una la alta, si fara sa stie ce fac, si parca controlate de cineva, se prinsera de mana si se asezara intr-un triunghi...

[Magica Bloom]

Cele 3 medalioane se unisera si elibera o energie mare si un cutremur puternic si un val provoca o inundatie in vila Roxanei. Vila era situata foarte aproape de ocean. Erau cat pe ce sa distruga intreaga casa noroc ca Roxana isi dadu-se seama la timp de pericol si se desprinse de celelalte 2 fete asa ca vila Roxanei se alesese cu pagube minore din punctul ei de vedere. Doar cateva aparate electrocasnice cazusera din birou si monitorul calculatorului de pe birou si alte cateva suferise scutrtcircuite de la inundatia din casa. eoarece calculatorul era in dormitorul de la etaj a fost ferit de inundatie. In afara de aceste pagube pe care Roxana le considera mici salariul ei fiind unul destul de bun, cele 3 fete se alesesera doar cu o sperietura mare si transformarea lor in sirene datorita inundatiei. Roxana: Totusi avem 3 medalioane insa au fost 2 elemente: pamant si apa. Eu am apa. Am descoperit asta ieri. Inseamna ca una din voi fetelor aveti pamant si cealalta aveti unul din cele 3 elemente spirituale. Dar care are pamantul si cealalta ce element spiritual din cele 3: cunostinta, intelepciune si adevar il are? Dar nu e neaparat sa fie element spiritual ci poate fi lumina.

[hikari marina]

Imediat ce inchise robinetul, Aura iesi din baie socata. Nu-i venea sa creada, Saphire era cealalta sirena pe care o vazuse in aceea zi. Norocul ei era ca nimeni nu o recunoscu...sau cel putin asa credea.
- Ce sa fac?se sperie Aura. Daca ma recunoaste Saphire? Nu se poate, nimeni nu m-a vazut atunci.
Astepta o vreme, pana cand Saphire iesi din baie in forma ei umana. Aura o astepta, sperand ca va avea destul curaj sa o intrebe daca stie cine este ea.
- Cred ca vrei sa ma intrebi ceva? spuse Saphire. Nu ti-e teama de mine?
Aura vazu tristetea din ochii ei si-si dadu seama imediat ca nu o cunostea si ca era o simpla coincidenta ca a intalnit-o. Hotari sa-i pastreze secretul, ajutand-o cum putea ea mai bine.

[JavaLeen]

In clipa in care Aura iesi speriata din baie, Haloisi isi pierdu cheful de joaca. Se ridica pe o margine a cazii si astepta sa se usuce, serioasa. Se luase cu gluma si joaca si aproape uitase ca era intr-o casa a oamenilor, o casa unde nu avea ce sa caute o sirena, fiinta in care oamenii invatasera sa nu mai creada de mult.

- Cred ca vrei sa ma intrebi ceva? o intreba cand iesi din baie, uscata si imbracata. Nu ti-e teama de mine?

Aura o privi o vreme fara sa spuna nimic, iar Saphire se temu ca nu cumva sa izbucneasca intr-o criza, de orice fel ar fi fost ea, dar nu fu asa. Din contra, fu asigurata ca secretul ei va fi pastrat, ceea ce o readuse pe Saphire curand la starea ei de euforie normala.

-Hai sa mergem pe plaja! rase ea. Nu pot sa intru in mare deocamdata, dar iti pot arata o groaza de lucruri de care n-o sa crezi ca exista. o trezi ea de indata ce miji soarele a doua zi de dimineata.

Saphire era matinala de fel, asa ca nu se putea spune ca era prea devreme din punctul ei de vedere. Doar Aura parea sa fie de alta parere, privind-o printre pleoape de parca si-ar fi dorit sa fie un cosmar care sa se evapore cat mai curand.

[Magica Bloom]

Roxana primi pe mobil un sms in care seful o solicita sa plece in capatul celalalt al orasului pentru a trai o zi intre batrani si a scrie un reportaj despre viata batranilor din acel cartier perferic. Fiind vacanta de vara, mai erau si copii in vizita la bunicii lor.
Roxana isi lua masina, un Lexus, si pleca intai la birou si apoi pleca spre cartierul Sumiyoshi. Ajunsa acolo incepu sa se plimbe prin cartier si nota tot ce observa. Merse si intr-un supermarket si observa preturile si mai lua interviuri de la cativa batrani Isi nota in carnetel si observatiile ei in legatura cu ce ar mai trebui facut pentru acel cartier. Apoi merse intr-un parc si se aseza pe o banca langa o fantana arteziana si incepu sa isi scrie articolul in agenda. Deja era ora 19.00. Pe cand isi scria articolul, o masina decapotabila opri chiar pe aleea principala la cativa metri in fata si din ea cobori o fata blonda cam de 18 ani cu parul lung si ochii azurii. Dupa masina se vedea foarte clar ca e fata unui om foarte bogat.

[hikari marina]

- Ce as mai fi vrut sa dorm! ofta Aura. Insa Saphire pare atat de fericita inca nu vreau sa-i spulber acesta fericire.
Aura descoperi treptat cateva din tainele ascunse ale marii cu ajutorul prietenei ei. Totul parea ca un vis frumos, din care nu dorea sa fie trezita niciodata. Saphire se apleca sa ridice o scoica cand medalionul ii cazu. Aura il ridica cand deodata ameti. Intoarse acasa, tanara cu parul albastru se intinse in pat intrebandu-se care o fi fost cauza ametelii. Se ridica si se indrepta spre biblioteca din camera incercand sa ia o carte dar era prea sus si nu putea ajunge. Privi aceea carte cu mare atentie, inspaimantandu-se cand observa ca acel obiect incepu sa se miste, ajungand in mainile ei.
Aura arunca cartea si privi uimita, nimic nu o mai speria acum. Era obisnuita deja, avusese parte de multe descoperiri in ultima vreme.
- Telekinezie? se intreba tanara. Ce ma mai asteapta?

[JavaLeen]

Saphire nu stia ce sa faca. In clipa in care Aura dori sa ia medalionul de pe jos vru s-o opreasca, dar se temu sa n-o sperie... si pana sa hotarasca ce miscare sa faca mai departe fata deja luase medalionul in mana.

Se grabi sa-l ia inapoi, sprijinind-o pe Aura, care se simtea brusc rau. In clipa in care puse pandantvul inapoi in jurul gatului, Inima incepu sa bata din nou normal.

Nu trebuia sa o ataci... nu-ti facea nimic..." mustrului ea incet pandantivul in timp ce se invartea intre camera unde fusese ea cazata si hol. Pana la urmama isi lua inima in dinti si se duse in camera Aurei.

"Scuze ca te deranjez... vroiam sa te intreb daca te simti mai bine si daca ai nevoie de ce..." ramase cu gura cascata. intre Aura si bibleoteca levita o carte. "Uhm... scuza-ma... asta era unul din lucrurile pe care le faceti voi oamenii cand nu vreti martori?" intreba incurcata.