Mereu impreuna

[yaoi maniac]

[edit Aly]Tip Critica Permisa: Limbaj / Idei / Forma.

Eram la fel ca in toate celalnte zile : ma uitam le el, il visam, il admiram , de la distanta. Asta eram eu, o fata care e mereu plina de vise si sperante , niciodata gata sa poate sa treaca de pragul dintre imaginatie si realitate. De cate ori ii intalneam ochi lui gri-versui , ziceai ca sunt desprinsa de realitate. De fiecare data ieseam de la camin si ma duceam la copacul din cimitir, vroiam sa il vad pe "el", sa ii vad parul lui negru cum e ravasit in vant sa ii vad chipul lui cum priveste nepasator tot ce ii este in jur, eram irevocabila indragostita de el.Prima data drumul spre cimitir paru cel mai oribil cosmar dar acum e cel mai dulce. Totul a inceput cand eu ma certam cu prietena mea Cristina (Criss) , era cel putin ora 11 nopatea, nustiu ce cautam eu alergand ca o nebuna spre cimitir dar acolo ma conducea inima. Cand am ajuns la portile mari si ruginite ce aveau o culoare de verde-mucegait, intru pe ele si incep sa pasesc pe drumul din fata ochiilor mei. Paseam incet facandumi griji sa nu deranjez pe nimeni. <...Haide, ca nu trezesti pe nimeni, toti sunt la cativa m sub pamant, nu ii deranjezi, duar nu o sa iasa ei acum din locul lor cald numai ca sa te bantuie ca faci galagie, nu-i asa?> Imi spun eu in gandul meu dar tot singura imi raspund ,< stiu ... dar totusi nu vreau sa deranjez pe cineva...>. <PE CINE FEMEIE????>. Gandeam eu in timp ce pasii mei deveau din ce in ce mai scurti si privirea atindtita la un copac , in care crengile lui formau un "v" , nu mai stiu cum arata copacul din cauza ca mintea imi zbura pe undeva prin jur.
-Pe el.... Spun eu cu o voce ce numai eu o pot auzii. Ochi mei albastri nu se mai desprindeau de la baiatul care era asezat pe una dintre ramuri , privind luna maiestoasa care era acompaniata de alte stele. Chipul lui , ma facea sa ma pierd cu firea, acele buze rosi erau atat de bine potrivite de genele lungi si negre pe care le avea, pielea lui fina si alba ii dadea un aspect sumbru , dar mie nu imi pasa. Cand vad ca nici nu ma observa vreau sa plec de acolo dar pasii mei se indreptau din ce in ce mai mult de copacul bine cladit . Mai aveam putin si vroiam sa ii spun "buna" , dar mainile imi tremurau , obraji mi se inrosira, si cand avusem mai mult curaj acesta fu intrerupt de o voce suptire si atragatoare care ii apartinea unei femei, cand imi inclin capul si pot observa o silueta supla in acea besna. Vocea baiatului care pana acum tacu , incepu sa aiba o conversatie cu acea fata. Fara sa imi dau seama , baiatul sari din copac si se lasa sarutat de acea fata. Inima imi era franta , asa ca vroiam sa plec , daca pana acum cimitirul mi se paru o scena scoasa dintr-un film de groaza, acum totul nu mai conta, din mers am dat-o in alergat si lacrimi amare sa prelingeau pe obraji mei. Poate nu il cunosteam dar il iubeam , el nici macar nu stie ca eu exist si astept sa ma placa? Ce e in mintea mea? Cristina avea dreptate cand imi spunea ca ar trebuii sa ma opresc din visat si sa vad cum e lumea, de ce nu am ascultato? Cand am vrut sa ies din cimitir ,m-am oprit sa il mai vad odata pe acel baiat. Cand imi intorc capul il pot observa cum se uita la mine cu cei mai reci ochi din lume. Eu plec repede, stergandumi ochi cu maneca alba a sacoului pe care il purtam. Alergam cat ma tine-au picioarele pana cand am alunecat , si am cazut intr-o boltoaca plina de noroi , acum din cauza ca rimelul imi era sters , obraji , rosi , rujul intins pe fata , plina de noroi si cu inima franta, mai trebuie sa suport gandul ca sunt un nimica care mereu e desprins de realitate. Incep sa dau cu pumnul in boltoaca si imi arunc privirea in spre cimitir care se putea observa prin cardul cu barii. El inca o tinea pe fata si o saruta , ei erau pe partea drepta a copacului asfel incat sa ii pot vedea. Fara sa imi mai plang de mila , ma grabesc la camin , gandinduma ca acolo o sa ma astepte niste oameni care le pasa de mine. Mai ales gandul ca din camera mea se poate observa cimitirul si copacul acestuia imi mai ridica cat de cat moralul. Stelele care pana acum nu le observasem , ele sclipeau , parca facanduma sa zambesc si sa imi aduc aminte ca sperantele mor ultimele. Cu acest gand am ajuns la camin unde vazusem ca toata lumea doarme asa ca m-am grabit sus in camera .Urcand treptele in susul lor ma astepta Cristina care cand ma vazuse incepuse sa planga si sa ma i-a in brate, ajutandu-ma sa ma curat. Dupa ce nu i-am dat prea multe explicatii , m-am dus la geam asezandu-ma pe peravazul lung, uitandu-ma la la luna care parea sa aiba o culoare albastra . Cu gandul la "el" am adormit , avand un somn fara vise.

[yaoi maniac]

o sa scriu si din alte perspective dar acum e cam tarziu si o sa scriu maine daca e. dar pana atunci.
El: Stateam pe creanga si priveam cerul infinit, mereu acest lucru mi sa parut ... magic. Intotdeauna m-am gandit ce este dincolo de ce isi poate inchipuii lumea. De ce sar putea ascunde in cele mai pure inimi, cam asta sunt eu . Nustiu ce vad toate fetele la mine , toate ma striga , toate ma vaneaza , asta a devinit ridicol cand "fanele" mele au intrat cand eu faceam dus ... norocul meu ca eram in cada. Frunzele arami erau acum fosnainte , nu am vrut sa imi intorc privirea , ca e o alta fata care ma va inebuni , si mai bine o las in pace , nu vreau sa imi consum minute prezioase din timpul meu. Incepusem deja sa ma inervez m-am uitat cu coada ochiului sa vad cine se uita la mine ca la Micheal Jackson in carne si oase. Ma uit cu o miscare foarte rapida la ea , noroc cu suvitele mele negre imi cadeau pe ochi. Acea fata zici ca tocami tranversase Polul nord , era alba la fata buzele rosi , avea parul castaniu il avea pana la solduri , era drept cu breton in fata , avea niste ochi care atunci pareau un gri sters , zici ca era inumala din cauza ca parea mai firava decat orce lucru , parea atat de uimita de cea ce vedea . Imi vinea sa ii zis "Mutati privirea de aici...", dar vocea sacaitoarei Missy ma intrerupse din cele mai calme ganduri pe care doar in cimitir le mai gaseam , cred ca atunci cand voi fi in cosciug la 20m dedesupt nu o sa ma mai inerveze finta asta. Imi intorc privirea si ii arunc o privire cu sensul de "sterge-o de aici pana nu pun morti pe tine." dar ea incepe sa imi zica tot felul de apelative de la: frumosule la bombonica mea. Asta intrecea pragul limitei , ma dau jos din copac si ea sare cu tot felul de intrebari , dupa care incepe sa ma sarute , ii pun mana dreapta pe spate si imi pun barbia pe umarul ei stang.
-Mutra ta imi e deajuns incat sa nu mai vreau sa te vad niciodata. Ii spun eu soptindui , ea incepuse sa planga , vedeam cum lacrimi amare se scurgeau pe fata ei la fel ca roua de pe petalele trandafirilor sub atingerea delicate a lumini. Incepuse sa imi spuna tot felul de aberati si nu mai vroia sa imi dea drumul. Dupa ceva timp ea imi spune "dragule ... cine-i fata?" atunci imi aduc aminte de ea si imi intorc capul de parca as fi vazuta pe pamela anderson.
-"Si aia plange? Ce faceti fratilor ati dato in bocit? Vati uitat la tradati in dragoste cum se impaca Ramono cu Cristian , nu ca mas fi uitat." Imi spun eu in gand care era plin de alte idioteni. Ochi mei versui o priveau cum alerga odata in viata eram atenta la o fata , iianalizam fiecare miscare , fiecare gest, cred ca am inebunit. Imi pun mana in parul meu si incep sa il ciufulesc usor incat sa nu arat ca un boschetar. Cu gandul la ea am plecat din cimitir de brat cu Missy - eu nu vroiam , dar finta aia e mai cicalitoare decat toti parinti de pe tot globul pamantesc." Am ajuns acasa si frati mei . Edison , un baiat de 19 ani cu parul negru-albatstrui cu ochi negri, Laur un baiat cu parul argintiu si sufletul petreceri pe cand Edison ii plac cartile si nu e iubitor de alcool , Laur are 17 ani si are 1,76, are ochi albatsri , cred ca nu sunt prea atent la detali , ultimul lucru pe care il mai vreau este sa tin minte ca fac din acea familie adoptata. Cumvroiam sa intru in camera mea de la etaj sunt asaltat de o fata in jur de 21 de ani cu parul roscat ca alui Missy si cu aceasi ochi, zici ca era varianta mai invarsta. Dupa ce le-am dat afara arucand un trciou jos , iar ele ca disperatele se beateau pe el. Nici in propia-mi casa nu sunt pazit de "fanii" , trebuia sa ma fac vedeta rock macar atunci avea totul un sens cand "fani/ele" mar fi adorat. Amuitat sa precizes la scoala sunt cel mai popular baiat , pe strada gastile mai periculoase ma respecte , pe langa fetele care imi cer numarul de telefon sa nu spun alceva mai stanjenitor si baieti vor ceva de la mine alti care ma plac mult vor saruturile ,dar tot fetele sunt mai animalice. Dar ea , acea fata din cimitir... era alfel. Ba nu ,ma insel. Auleu pana nu aparea i-a eram normal acum inima se lupta cu creerul , nustiu ce sa mai fac , mai bine raman la fel , orcum cred ca fata era nebuna daca venea in cimitir la asa o ora. Incercand sa dorm cu aceasi haine din cimitir , nu pot uita pasii ei ce calcau timid pe covorul ce era pe langa ea , loviturile puternice ale lacrimilor ei cum cadeau pe acel ciment nedrept de atingerea ei , ... NU TE MAI GANDI LA EA! Imi spun eu in sine ca poate asa reuseam , ma uitam pe geam si inca nu ii puteam uita imbujorarea ei care o facea sa parala "adorabila" , prima data cand spun asta despre o fata, off... ce as vrea sa stiu macar cum o cheama, dar mai bine o uit pariu ca ea acum nici nu isi mai aduce aminte de mine , dar cred ca as vrea asta...
Ea: Stateam pe pervaz si ii mangaiam parul lui Cristina care era cu capul pe piciorul meu , macar ea reusise sa adoarma. Nu ii pot uita chipul lui , era mai frumos decat orcine , perfectiunea lui era de ne crezut, era atat de rece si distant incat ma atragea dar asa sa mai intamplat odata si rezultatul a fost unul pe care timpul sia pus aprenta, dea bea asteptam sa ma trezesc si sa ma duc la scoala. Era nerabdatoare din cauza ca eu eram in alta scoala si avea ca maine sa fie o zii frumoasa. Orcum nu o sa ii mai vad chipul. Spun eu incercand sa ma consolez sa nu incep dinou sa plang deja m-am facut de ras in fata unui necunoscut nu o sa mai las asta sa se intample , dar cine stie ce ne va astepta soarta...

[*ILY Yaoi Maniac*]

Kyaa :> Ulala , beiii'b un fic aici si pe mine nu m-ai anuntat ? E da' las' ca micuts'a tot da com xD Ideea originala xD Si normal la ce minte bogata ai :>=]] Cimitir , lacrimi , sarut , vorbe urate , doamne superb xD Forma ? Ce forma ? Ma rog as fi vrut sa fie putin mai lung xD dar posibil sa te fi grabit atunci xD si te rog eu De'u cu aliniate , ca imi aduc aminte de profa de romana cand vad ca nu ai alineate :( Sorry , asa limbajul e ok , cred ;-? deci mie una imi place xD astept continuarea , mai lung cap , da ?;;) asa si spor la scris si imaginatie , pa :-h Apropo sa ma anunti cand pui continuarea ;)

[Abbeh.]

[edit Aly]Tip Critica Permisa: Limbaj / Idei / Forma.

Eram la fel ca in toate celalnte[celelalte] zile : ma uitam le el, il visam, il admiram , de la distanta. Asta eram eu, o fata care e mereu plina de vise si sperante , niciodata gata sa poate sa treaca de pragul dintre imaginatie si realitate.[Am îngroşat pentru a evidenţia "shake-ul" de timpuri pe care l-ai făcut] De cate ori ii intalneam ochi lui[dacă ai scris "îi" nu mai era nevoie să scrii "lui"] gri-versui[verzui] , ziceai ca sunt desprinsa de realitate. De fiecare data[dacă adăugai şi cuvântul "când" propoziţia suna mai bine] ieseam de la camin si ma duceam la copacul din cimitir, vroiam[voiam. e verbul a voi, nu a vroi] sa il vad pe "el", sa ii vad parul lui[nu mai menţionez motivul îngroşării, am făcut-o ceva mai sus.] negru cum e ravasit in vant[de vânt suna mai "melodios"] sa ii vad chipul lui[aceeaşi situaţie...] cum priveste nepasator tot ce ii[nu prea are ce căuta "îi" ăsta aici.] este in jur, eram irevocabila[poate irevocabil, dar sună destul de ciudat. puteai găsi alt cuvânt] indragostita de el.Prima data drumul spre cimitir paru cel mai oribil cosmar[virgulă] dar acum e cel mai dulce. Totul a inceput cand eu ma certam cu prietena mea Cristina (Criss) , era cel putin ora 11[unsprezece] nopatea, nustiu[nu ştiu] ce cautam eu alergand ca o nebuna spre cimitir dar acolo ma conducea inima. Cand am ajuns la portile mari si ruginite ce aveau o culoare de verde-mucegait, intru[celelalte două verbe le-ar scris la trecut, iar pe ăsta l-ai scris la prezent. ai mai făcut un shake de timpuri.] pe ele si incep sa pasesc pe drumul din fata ochiilor mei.[Logic că era în faţa ochilor ei. te-ai exprimat destul de urât aici, m-a cam zgâriat "pe creier" când am citit.] Paseam incet facandumi[făcându-mi] griji sa nu deranjez pe nimeni. <...Haide, ca nu trezesti pe nimeni, toti sunt la cativa m[metri. îţi era lene să scrii tot cuvântul?] sub pamant, nu ii deranjezi, duar[doar] nu o sa iasa ei acum din locul lor cald[sub pământ e cald?] numai ca sa te bantuie ca faci galagie, nu-i asa?> Imi spun eu in gandul meu[nu mai era nevoie să scrii "în gândul meu", ajungea doar "în gând"] dar tot singura imi raspund ,[de ce virgulă?]< stiu ... dar totusi nu vreau sa deranjez pe cineva...>. <PE CINE FEMEIE????>[am înţeles că voiai să accentuezi ideea, dar ajungea un singur semn de întrebare plus că arăta şi mult mai estetic]. Gandeam eu in timp ce pasii mei deveau[deveneau] din ce in ce mai scurti[paşii deveneau scurţi? poate mai mărunţi] si privirea atindtita[aţintită] la un copac , in care crengile lui formau un "v" , nu mai stiu cum arata copacul din cauza ca mintea imi zbura pe undeva prin jur. [Păi tocmai ai spus că ai văzut crengile copacului ce formau un v, iar acum nu-ţi mai aminteşti copacul?]
-Pe el.... Spun eu cu o voce ce numai eu o pot auzii[auzi]. Ochi[ochii] mei albastri nu se mai desprindeau de la baiatul care era asezat pe una dintre ramuri , privind luna maiestoasa[maiestuasă] care era acompaniata de alte stele. Chipul lui ,[nu era nevoie de virgulă acolo] ma facea sa ma pierd cu firea,[aici ai fi putut pune două puncte, pentru că ai continuat cu o descriere a băiatului] acele buze rosi erau atat de bine potrivite de genele lungi si negre pe care le avea,[buzele roşii erau bine potrivite de genele lungi? nu sună deloc bine] pielea lui fina si alba ii dadea un aspect sumbru , dar mie nu imi pasa. Cand vad ca nici nu ma observa vreau sa plec de acolo dar pasii mei se indreptau din ce in ce mai mult de copacul bine cladit . Mai aveam putin si vroiam[voiam] sa ii spun "buna" , dar mainile imi tremurau , obraji[obrajii] mi se inrosira, si cand avusem[avusesem] mai mult curaj acesta fu intrerupt de o voce suptire[subţire] si atragatoare care ii apartinea unei femei,[Punct] cand imi inclin capul si pot observa o silueta supla in acea besna.[beznă] Vocea baiatului care pana acum tacu , incepu sa aiba o conversatie cu acea fata. Fara sa imi dau seama , baiatul sari din copac si se lasa sarutat de acea fata. Inima imi era franta , asa ca vroiam sa plec , daca pana acum cimitirul mi se paru o scena scoasa dintr-un film de groaza, acum totul nu mai conta, din mers am dat-o in alergat si lacrimi amare sa prelingeau pe obraji mei. Poate nu il cunosteam dar il iubeam , el nici macar nu stie ca eu exist si astept sa ma placa? Ce e in mintea mea? Cristina avea dreptate cand imi spunea ca ar trebuii sa ma opresc din visat si sa vad cum e lumea, de ce nu am ascultato? Cand am vrut sa ies din cimitir ,m-am oprit sa il mai vad odata pe acel baiat. Cand imi intorc capul il pot observa cum se uita la mine cu cei mai reci ochi din lume. Eu plec repede, stergandumi ochi cu maneca alba a sacoului pe care il purtam. Alergam cat ma tine-au picioarele pana cand am alunecat , si am cazut intr-o boltoaca plina de noroi , acum din cauza ca rimelul imi era sters , obraji , rosi , rujul intins pe fata , plina de noroi si cu inima franta, mai trebuie sa suport gandul ca sunt un nimica care mereu e desprins de realitate. Incep sa dau cu pumnul in boltoaca si imi arunc privirea in spre cimitir care se putea observa prin cardul cu barii. El inca o tinea pe fata si o saruta , ei erau pe partea drepta a copacului asfel incat sa ii pot vedea. Fara sa imi mai plang de mila , ma grabesc la camin , gandinduma ca acolo o sa ma astepte niste oameni care le pasa de mine. Mai ales gandul ca din camera mea se poate observa cimitirul si copacul acestuia imi mai ridica cat de cat moralul. Stelele care pana acum nu le observasem , ele sclipeau , parca facanduma sa zambesc si sa imi aduc aminte ca sperantele mor ultimele. Cu acest gand am ajuns la camin unde vazusem ca toata lumea doarme asa ca m-am grabit sus in camera .Urcand treptele in susul lor ma astepta Cristina care cand ma vazuse incepuse sa planga si sa ma i-a in brate, ajutandu-ma sa ma curat. Dupa ce nu i-am dat prea multe explicatii , m-am dus la geam asezandu-ma pe peravazul lung, uitandu-ma la la luna care parea sa aiba o culoare albastra . Cu gandul la "el" am adormit , avand un somn fara vise.

Şi nu am corectat tot pentru că tind să cred că ar fi fost inutil. Ai destule greşeli: ori nu eşti atentă, ori scrii pe fugă, ori nu ştiu ce faci.
Nu am fost răutăcioasă (sper eu!) plus c-am vrut doar să te ajut.
Per total e bine, descrii tu, dar cam amesteci timpurile verbale, ai greÅŸeli de tastare and so on.
Ideea îmi place, nu cred s-o mai fi întâlnit până acum.
Capitolul doi nu l-am corectat, dar sper ca primul capitol să-ţi arate cam unde greşeşti (adică cât am corectat din el).
Aştept următorul capitol, care sper să fie mai bun decât astea două. Nu m-am legat de acţiune, descriere sau dialog; sincer sunt prea obosită.
Baftă! * h u g *