Ma' lovit inspiratia >Acadea'<

[Acadea']

Asa,ma gandeam sa postez si eu cate ceva,cand ma loveste inspiratia(destul de rar,lately)
Astept pareri,oricum nu ma descurc foarte bine fiindca nu prea scriu deobicei,in fine,asta e cam vechi dar merge pentru inceput:

Numai o fata stie sa asculte ploaia


Numai o fata stie sa asculte picaturile de ploaie cum bat in geam.

Fiindca numai ea a simtit gustul sarat al propriilor ei lacrimi in serile cand in capul ei era doar imaginea lui,corpul ei simtea inca imbratisarea lui iar gandul ii zbura la acele momente,desprinzandu-se incet,incet de realitate si zburand..

Fiindca numai ea a stat in ploaie si a plans,lacrimile ei intalnind lacrimile cerului,care pareau acelasi lucru si la care numai o fata s-ar gandi ca provin din acelasi sentiment.

Fiindca numai ea a stat treaza in noptile de furtuna,tragandu-si cearsaful rece deasupra capului si incercand sa se convinga ca totul a fost un vis urat,nu un cosmar,doar un vis urat si sa asculte tunetele inabusite parca,sa priveasca fulgerele ce luminau intunericul noptii.

Fiindca numai o fata intelege din cantecul singuratic al greierilor seara,luminat de stele,un cantec de dragoste,cantat doar pentru amintirea lor si pentru tot ce s-a sfarsit si va incepe.

Fiindca numai o fata incearca sa gaseasca raspunsuri la intrebari care o chinuie in albastrul,in linistea si in puzderia de stele a noptii.Numai ea isi pune in fiecare seara aceiasi dorinta cand vede prima stea,de la inceput pana astazi.

Fiindca doar ea intelege culorile rasaritului pictand cerul,aducand o noua zi si o noua speranta ca el se va intoarce,sau ca il va reintalni si vor sta impreuna ca si cum ar fi ultima zi de pe pamant.Ea intelege roua asezata pe frunze de dimineata,aroma de cafea si acel buna-dimineata zis de el cu o voce adormita dar atat de dulce si familiara pentru ea.

Numai o fata stie sa asculte ploaia...