13-09-2012, 11:13 AM
Victor:
Plaja era linistita, poate prea linistita, complet neluminata, singurele puncte stralucitoare venind de la localul din care tocmai fugisem. Grupul care se indrepta spre plaja disparuse si el, ramanand doar noi. Angela tremura udand nisipul peste tot pe unde trecea cu picaturile de apa care se scurgeau din parul ei, in timp ce se chinuia sa se incalzeasca, strangandu-se puternic in brate. Eu, ce sa mai zic? Eram la bustul gol, cu pantalonii uzi leoarca, parul ud si el si cu tenesii in mana. Am lasat-o sa mearga in fata mea ca sa nu poata sa imi faca surprize ca cea dinainte.
Pe langa toate astea, eram nervos. Pe ea? Pe mine? Nu sunt prea sigur, dar cert era ca ea ocupa un loc ceva mai special in inima mea, decat cel pe care il credeam eu, pe care nu eram pregatit sa il accept.
Mergea incet, leganandu-se probabil tot ca sa ma omoare pe mine. Poate si din acest motiv, am marit dintr-o data pasul, intr-un impuls de a o lua in brate si de a o...
Dar mi-am revenit si m-am oprit.
Totusi, era cat pe ce s-o fac. Mi-am privit mana intinzandu-se spre umarul ei, atat de repede incat de abia am avut timp sa realizez ca eram gata sa fac o prostie cat casa poporului de mare. Ei bine, poate exagerez, ce se putea intampla atat de rau daca o faceam? In cel mai rau caz, m-ar fi plesnit si ar fi tipat la mine.
Nu, in cel mai rau caz m-ar respinge pe un ton rece si nemilos.
Asta era Angela? Nemiloasa?
S-a oprit si a ramas pe loc cateva secunde fara sa se intoarca spre mine.
Ea a baut, eu am baut, de ce nu Victor?
Mi se parea stupid, cum propria-mi minte incerca sa ma corupa. Aceeasi minte care a ajuns la concluzia ca Angela era doar un fruct oprit: frumosa, desteapta, amuzanta...
Toate astea duc spre pierzanie, incercam sa ma conving, in momentul in care ea s-a rasucit pe calcaie, privindu-ma serioasa. Fara sa realizaz, m-am dat un pas inapoi, iar ea a zambit in sfarsit, amuzata de reactia mea.
N-am stiut niciodata cum sa fiu personajul negativ. Mereu am iubit si m-am depasit pe mine insumi, n-am suparat vreo fata si n-am dat sperante false. Angi nu era doar amuzata de modul in care m-a facut sa sar un pas inapoi, ba chiar satisfacuta.
- Nu indrazni sa razi! am tipat la ea, dupa care am regretat ca un prost faptul ca mi-am iesit din fire si am lasat-o sa vada ca toate acele lucruri ma afectau.
Totusi, n-am reusit decat sa o fac sa se incrunte, dupa care a revenit la zambetul ei plin de satisfactie.
Oare era constienta de cat de mult ma atragea?
- Relaxeaza-te, m-a sfatuit ea. Voiam doar sa iti spun ca nu regret nimic.
Am privit-o o secunda cum imi zambea mandra de faptele ei de mai inainte, dupa care am apucat-o de umeri, am intors-o din nou cu fata spre drum, spunandu-i ca a mai spus asta odata si sa nu mai piarda timpul.
- Esti un spargator de chef, a bolborosit facand ceea ce i-am zis sa faca.
- Si tu esti o inconstienta care...
- O, mai taci odata! a zis intorcandu-se rapid.
M-a apucat de umar, iar rasucirea a facut-o sa isi piarda echilibrul, sfarsind intr-un mod cat se poate de cliseic si (mai ales) chinuitor in bratele mele.
S-a speriat si s-a agatat de tot de mine, fiind cu buzele lipite de gatul meu si cu respiratia fierbinte pe pielea-mi inghetata. Mi s-a facut pielea de gaina cat ai clipi si am impresia ca mi-am si infipt mainile in parul ei ud intr-o incercare de a o aduce mai aproape.
De fapt, n-am impresia, chiar am facut-o. Am realizat ca era lipita de mine in clipa in care ea a scos un sunet de surprindere, dupa care a incercat sa se restabileasca pe propriile-i picioare, moment in care magia s-a rupt, lasandu-ma mai tulburat ca niciodata.
I-am dat drumul din stransoarea in care o tineam, iar ea s-a prabusit in nisip. M-a privit si a inceput sa rada din nou, dupa care si-a dat drumul pe spate, cu mainile si picioarele departate de corp, ca si cum imi spunea: "Fa ce vrei cu mine". Iar eu eram prea tulburat de ultima intamplare si prea vrajit de persoana ei ca sa stau si sa o privesc pur si simplu.
Stateam acolo de aproape cinci minute, privind-o cum statea pur si simplu cu ochii inchisi, nestiind ce sa fac. Cateodata ma apropiam de ea cu intentia de a-i saruta obrajii, buzele reci... dupa care ma asezam la loc langa ea, gandindu-ma ca cel mai bine pentru mine ar fi sa plec si sa o las acolo, sa fug cat ma tin picioarele.
Nu stiu daca eram destul de rational incat sa imi dau seama ca nu o puteam lasa asa, sau tot ea ma atragea atat de tare incat pur si simplu nu puteam pleca.
- Angi? am rostit, realizand ca vocea mea suna atat de straina si ciudata. Dupa o balaceala in mijlocul noptii, acum vrei sa..., am incercat sa zic ceva inteligent care sa ii atraga atentia, insa si-a deschis ochii si am uita orice as fi dorit sa ii spun.
S-a ridicat repede pe picioare si a plecat ca si mai inainte, luand drumul spre casa.
Am ramas zapacit cu genunchii in nisip privind-o fara sa inteleg.
- Hai Victor, nu avem toata noaptea, mi-a zis cu blandete peste umar fara a se opri insa, iar eu m-am chinuit sa ma ridic.
E beata. Clar e beata. N-are sens ce face!
Am grabit pasul si am ajuns-o din urma, pastrand acea tacere linistitoare pana in casa, unde ea s-a aruncat pe canapeaua din piele, refuzand sa se mai ridice.
M-am bucurat prea mult de linistea drumului inapoi, iar acum trebuia sa fiu pedepsit. Poate mi s-ar fi urcat la cap...
- Hai Angela, m-am plans cand am vazut ca ea chiar nu avea de gand sa se ridice. Abia astept sa ajung in pat pentru ca nu mai pot de obosit si chiar nu am chef de chestii din astea, asa ca te rog sa te ridici.
- Dar te poti duce si fara mine, nu?
Nu o puteam lasa acolo in lenjerie intima si camasa mea uda de la parul ei si mai ud. Norocul nostru ca acea canapea era de piele sau o imitatie impermeabila, ca altfel ar fi udat-o si murdarit-o de la nisip.
Incepeam sa ma simt din ce in ce mai obosit, iar atitudinea ei nu facea decat sa inrautateasca situatia.
Pana la urma, cand a avut ea timp sa se imbete in halul asta?
Defapt, era o chetie destul de ciudata, mai mult ca o nebunie, o doza uriasa de curaj si atat de putina constiinta. Mergea drept, vorbea clar, gandea limpede si nici nu avea dureri de cap sau alte simptome ale betiei. Parca se drogase...
- Am spus "te rog", ce vrei sa fac mai mult? m-am plans sperand sa nu ajungem la partea in care eu o tarai dupa mine pana in camera ei.
Se pare ca ideea ca eu as face ceva in schimbul acestei supuneri i-a suras atat de tare, incat si-a ridicat privirea asupra mea cu un zambet larg.
- Deci, daca eu sunt cuminte, tu ma cari in spate pana in camera mea?
M-am uitat mai bine la ea ca sa analizez situatia. Oare mai aveam puterea sa o duc in spate pana la urma? Nu stiu, cert era ca intinsa pe burta acolo pe canapea, camasa mea nu ii acoperea prea mult din picioare (sau din fund), deci era obligatoriu sa las de la mine si de data asta.
- Bine, dar sa nu uiti conditia cu care te iau, i-am spus trecandu-mi mainile prin par obosit de acea noapte, dar in cea mai mare parte, de ea.
N-am cunoscut nicio fata atat de obositoare. Avea un stil de a ma face sa imi doresc sa iau o pauza dupa fiecare doua fraze schimbate intre noi si dupa fiecare doi pasi pe care ii faceam in urma ei...
Sau ba da, am cunoscut.
Nu, n-am de gand sa le compar!
Odata amintirea ei aparuta in mintea mea ametita, m-am simtit coplesit in totalitate. Imi venea sa ma trantesc pe parchet si sa incep sa plang. Macar de-as fi putut sa plang. Si nu, nu mandria barbateasca ma oprea pentru ca in noaptea aceea am uitat ca am sau ca ar trebui sa am asa ceva. Cine a zis ca plansul te ajuta sa te descarci, e posibil sa fi avut dreptate, din moment ce lipsa lacrimilor era oribila. Voiam sa plang, simteam ca asta o sa se intample, dar tot ce aparea era o durere in piept pe care nicio pastila nu o putea opri caci nu era fizica.
Desi pare greu de crezut, in doua secunde Angela a sarit in picioare, mai treaza ca niciodata. Ma privea entuziasmata, cu zambetul pana la urechi, fara ca macar sa clipeasca.
Si m-am saturat sa ma simt asa, ca si cum mi-ar lipsi ceva. Ma ridic din pat, merg la facultate, la servici, la aeroport si oriunde altundeva si caut... ceva.
Imi e frica sa recunosc ca inca imi pasa, ca inca o caut in orice fata.
- Ce astepti? a intrebat vazand ca nu faceam altceva decat sa o privesc obosit si lipsit de vlaga. Intoarce-te cu spate, m-a lamurit cand nu am facut decat sa ma uit la ea confuz. Hai, cu cat o faci mai repede, cu atat scapi mai repede de mine.
S-a urcat cu picioarele pe canapea, gestul ei facand camasa pe care am pus-o pe ea, sa se ridice, lasandu-i la iveala picioarele-i frumoase si o parte din lenjeria ei neagra cu dantela. Acest gest al ei m-a facut mai treaz si mai constient ca niciodata de locul in care ma aflam, si cel mai important poate, de persoana alaturi de care imi petreceam sfarsitul acelei zile obositoare.
M-am intors cu spatele mecanic, iar ea si-a trecut mainile in jurul gatutui meu, dupa care a sarit in spatele meu. M-am chinuit sa o prind, insa ea era mai treaza decat parea si s-a descurcat foarte bine si singura.
Si cand imi era atat de greu doar sa fiu langa ea, cum puteam eu sa rezist atata timp cat ea era lipita de mine, pe jumatate dezbracata?
Spune Lavi, in bratele cui ma lasi sa ma pierd? Nu iti e frica? Daca ma pierd de tot si te pierd si pe tine? Si pe tine si toate amintirile cu tine... Daca nu am sa te mai gasesc niciodata? Nu prea-ti mai pasa, nu?
Nu stiu ce a fost cu acea seara. Poate a fost berea, sau gura acea de wiskey pe care am luat-o inainte sa urc pe scena ca sa prind mai mult curaj. Poate era luna plina sau pur si simplu prezenta ei, a primei fete de care m-am apropiat asa de la ultima mea intalnire cu Lavinia.
"Chiar daca o sa fiu departe, am sa ma gandesc mereu la tine" mi-au raspunat vii in minte, cuvintele ei. M-am ingrozit de calitatea sunetului din amintirile mele, de claritatea vocii ei. M-am temut ca a simtit si Angela fiorul care mi-a cuprins tot corpul, dar ea era prea ocupata sa fredoneze un cantec doar de ea stiut. "Si n-am sa te uit" a continuat sa imi repete Lavi.
Nu mai ai niciun pic de rusine? Dupa sase luni eu inca te astept, desi n-am mai auzit nimic de tine de atat de multa vreme. Dupa ce ca n-ai fost in stare sa te tii de nicio promisiune, continui sa mi le tot soptesti in urechi, de parca ai avea de gand sa te intorci...
Doamne, mi-as dori atat de mult sa te intorci...
- Victor?
Am tresarit de parca ma intepase cu un ac foarte ascutit, aproape scapand-o pe Angela din brate. Amintirea Laviniei m-a furat atat de mult incat am uitat complet de situatia in care ma aflam. Noroc ca n-am uitat sa imi setez corpul pe pilot automat, asa ca a avut grija si singur sa imi restabilesc echilibrul.
- Ce vrei? am zis ceva mai rautacios de cat era nevoie.
A oftat si m-a strans tare de gat cand am ales sa urc ultimele patru trepte doua cate doua, dupa care m-a lasat din nou sa respir.
- Lasa acum. Stiu chiar si asa cum sunt ca atunci cand esti nervos nu se poate discuta cu tine.
Iar asta nu ma facea deloc sa ma simt mai bine. Ba mai rau, m-a facut curios, indiferent de cat de nervos aveam sa fiu dupa.
- Spune acum daca tot incepusi, i-am zis morocanos.
N-a asteptat sa ii zic de doua ori.
- Tu esti un tip... hmm, sa zic, fain. Da esti fain, adica nu arati rau deloc si esti si inzestrat cu o multime de talente. Serios, atat de multe incat devine aproape incorect fata de noi ceilalti. Oricum, pe langa toate astea, esti si un tip de treaba si... Bine, uneori esti morocanos si pus pe harta. Si recunoaste, nu pierzi nicio ocazie sa tipi la mine... Ai dreptate cateodata pentru ca si eu sunt zapacita si...
- Incerci sa ma faci sa imi cer scuze, sau ce? i-am taiat-o eu, fiind sigur ca asta era scopul discutiei ei.
- Nu, nu, n-am nevoie de scuzele tale. Adica, iti spusai, stiu si eu cand gresesc, deci recunosc ca in general ai dreptate.
- Si asta credeai tu ca ma va supara? am intrebat chinuindu-ma sa deschid usa dormitorului fetelor cu piciorul. Ma ajuti?
Si-a intins mana si a apasat pe clanta. Norocul nostru ca nu era incuiata.
- Ai rabdare, a spus dupa ce am invartit-o, reusind sa inchid la loc usa in spatele nostru cu ajutorul corpurului ei. Ideea e urmatorea: cum se face ca esti singur de atata vreme? Adica Lavinia...
Si de indata ce am auzit numele ei, am stiut ce anume se astepta sa ma enerveze. Am dat drumul picioarelor ei lasand-o sa alunece direct intr-un pat.
- Calatoria se termina aici. Hai la culcare acum, am spus repede, schimband subiectul intr-un mod prea evident.
M-am intors cu fata spre ea la timp cat sa ii vad privirea de "Nu imi vine sa cred ca te comporti asa ca un copil" pe care a schimbat-o repede in "Bine Victor, continua tot asa, dar sa nu te prind ca te plangi de consecinte."
De ce tot ea se simtea ofensata?!
A sarit din patul in care o asezasem, spre un alt pat din coltul camerei, probabil al ei, in care s-a aruncat si a inchis ochii, prefacandu-se ca dormea. S-a intors si cu spatele. Hmpth, cine e copilul acum?
- Angela, haide te rog, lasa prostiile, m-am plans observand ca tocmai cand o facusem sa coopereze macar putin, reusisem sa stric totul. Du-te si schimba hainele astea ude si te las in pace, numai nu te culca in ele pentru ca pe langa faptul ca racesti, iti uzi patul si nu cred ca o sa iti placa maine cand ai sa te trezesti.
Am asteptat si tot asteptat, insa ea nici nu s-a clintit.
- Angela, lasa copilariile si schimba-te odata, am repetat pe un ton mai dur, dar tot nicio reactie. Bine atunci, am sa te iau cu forta, am avertizat-o.
Cum inca nu reactiona in niciun fel, m-am dus langa patul ei si am tras-o usor de umar, moment in care s-a intors pe burta si s-a prins cu maine de marginile patului, tinandu-se cu toata forta de acele bare. O cunosteam mai bine decat stia ea, asa ca am ghicit ce anume ar face-o sa isi dea drumul. Am intepat-o cu degetele sub coaste, iar ea a tresarit, eliberand barele patului si lipindu-si bratele de ea.
- De ce nu ma lasi in pace daca chiar ma consideri o mare pacoste?
Acum ea era nervoasa. Iar eu prost, cum sunt, ma simteam aiurea pentru asta. Imi venea sa ma dau cu capul de un perete in primul rand pentru ca o enervasem si totul avea sa fie si mai greu si in al doilea rand pentru ca de fapt, nu eram vinovat si nu aveam de ce sa ma simt asa.
- Haide Angela, unde iti sunt pijamalele? am continuat indreptandu-ma spre dulapul ei si deschizandu-l.
S-a ridicat ofensata din pat.
- Cum imi umblii asa prin lucruri? a zis cand am desfacut usa de la dulap.
- Pentru ca tu nu prea ai de gand sa cooperezi. Pe bune, ce e in capul tau? Ai de gand sa ajungi o alcoolica? Am plecat de acasa de doua zile si te-ai imbatat de doua ori deja. Tie iti place de tine cand esti asa? Iti place de tine cand nu mai stii de tine? Sau stai, nu-mi spune, iti ineci amarul in bautura, nu? Ei bine, asta e si mai penibil.
Nu stiu ce-a fost cu mine. Chiar nu stiu. De ce am fost asa dur, asa rautacios.... nu are sens.
Angi doar ma privea incruntata, stiind chiar si in conditia in care se afla ca aveam sa regret totul, dar cand va fi prea tarziu.
Nu m-am putut opri acolo.
- Imi facusem o alta parere despre tine, chiar si in ciuda tuturor lucrurilor care se spun despre tine. O parere buna. De ce incerci sa ma faci sa mi-o schimb acum, dupa atata timp?
- Stii ce Victor, a zis ridicandu-se din pat si venind la dulap, mai scuteste-ma, a continuat luand niste haine. Astea sunt pijamalele mele, ma duc sa ma schimb. Acum poti sa pleci si sa dormi asa cum planuiai. Iarta-ma daca te-am deranjat cu prezenta mea in aceasta seara. Nu o sa se mai intample. Multumesc si pentru morala. Multumita tie mi-am dat seama ca felul in care ma comportam era unul gresit.
Desi nu parea ironica, stiam ca nu era serioasa. Isi cerea scuze, dar o facea tot ca sa ma enerveze. M-am asezat pe marginea patului ei in timp ce ea continua cu palavrageala ei.
- Gata, am priceput, am zis facandu-i semn cu mana sa se opreasca. N-ai pentru ce sa imi multumesti. Ma bucur ca am putut sa ajut. Acum du-te si te schimba. Astept aici.
Am realizat ca nu era atat de calma pe cat voia sa para in momentul in care mi-a aruncat hainele pe care le tinea in brate, direct in fata, in timp ce ea ma privea nervoasa ca si cum se pregatea sa sara pe mine si sa ma omoare.
- Nu, ca tu nu esti normala cand te comporti asa, am murmurat calm adunand hainele de pe jos, printre care si o pereche de chilotei. Ia astea si schimba-te, i-am spus punandu-i-le in brate si intorcand-o cu fata spre usa de la baie, in timp ce o impingeam in acea directie.
- Nu stiu cum pot ei sa creada ca ma placi, a bolborosit mai mult pentru ea.
- Ce?! am zis oprind-o si intorcand-o cu fata, crezand ca n-am auzit bine. Ea ma privea socata ca a declansat o asemenea reactie. Ce naiba ai spus acolo? am insistat. Cine a spus asta?
- Ce, ca ma placi?
- Deci am auzit bine, mi-am confirmat. Da, asta, cine spune asa ceva? Cristi?
- Cum Cristi? Cristi e cel mai bun prieten al tau si in plus, ma uraste. De ce mi-ar spune asa ceva? Oricum, mai toata lumea imi repeta ca tu esti indragostit de mine, dar stai linistit ca nu ii cred, nu dupa seara asta.
Se relaxase pe parcursul conversatiei, asa ca la sfarsitul ei a a vut curajul sa imi intoarca spatele.
- Doar ca sa fiu sigura, a zis oprindu-se si intorcandu-se brusc, nu ma placi, nu?
Tocmai mi-am recunscut ca o plac. De ce nu eram sigur atunci?
Ezitam sa ii dau un raspuns, iar asta nu imi placea. La cum o stiam pe Angi, ar fi crezut pur si simplu ca si tacerea este un raspuns. Totusi, in cazul ala nu eram sigur c-ar fi fost.
- Da, normal ca nu te plac, am zis repede doar ca sa scap din situatia aia, desi am stiut imediat ca minteam. Du-te mai repede si te schimba.
Eu o impingeam spre baie, insa ea refuza sa coopereze. Imi era teama ca n-am fost destul de convingator si am avut dreptate.
- Esti sigur? Atunci de ce te asteptai sa imi fi zis Cristi, cel mai bun prieten al tau, cel care stie totul despre tine, ceva de asta?
- Il stii pe Cristi. Cateodata vorbeste gura fara el si spune tampenii.
- Sunt confuza. De cand suntem de acord cu faptul ca el spune tampenii?
M-am oprit din impinsul ei catre baie. In fond, nu aveam de ce sa ma tem pentru ca nu aveam prea multe de ascuns. Nu e ca si cum imi doream sa fim impreuna.
Nu, dar imi doream sa o pun pe patul cel mai apropiat si nu ca sa o culc, mi-a raspuns repede o voce tradatoare din mintea mea, pe care am incercat sa o ignor.
- De ce ma suspectezi Angela? am intrebat, pentru prima oara in seara aceea, mimand oboseala. Spune tot, am indemnat-o.
- A, nimic, a raspuns ea. Voiam doar sa fiu narcisista si sa iti spun ca normal era sa ma placi, nu invers, mi-a explicat ranjind. Da' chiar, de ce nu ma placi? a intrebat glumind (sau cel putin, asa parea). Nu sunt destul de frumoasa? a zis si a luat pozitia unui fotomodel la o sedinta foto, dupa care si-a pus maine pe dupa gatul meu, continuand cu gluma, in timp ce eu incepeam sa ma pierd iar. Nu ti-a trecut deloc prin cap sa ma saruti in seara asta?
A, nuuu, chiar deloc, am raspuns ironic in gandul meu. Mai ramai tu in lenjerie intima si s-ar putea sa vreau mai mult.
S-a dat cativa pasi inapoi pentru a-mi oferi o privire mai ampla asupra ei si picioarelor ei lungi si frumoase si asupra fundului ei, pe care il dezvelea de fiecare data cand se misca prea mult.
Prea tarziu, am constientizat eu. Ce-ai sa mai regreti asta maine Angela...
Dar daca uita?
Imi venea sa imi dau o palma peste fata doar ca am indraznit sa gandesc asa ceva.
Am crescut impreuna, ba chiar stiu ca am plimbat-o de cateva ori cu caruciorul cand mamele noastre ieseau impreuna cu noi prin parcuri. Cum puteam sa gandesc asa ceva?
Eh, dar Andrei? El cum a putut sa fie impreuna cu ea? Sunt sigur ca parintii i-au si imbaiat impreuna.
- Esti perfecta Angela, am spus glumind cu ea. Dar ai un mare defect, si anume faptul ca esti cuplata. Fii draguta si du-te sa te schimbi pana nu adorm in picioare.
Mi-a zambit ca si cum imi spunea ca sunt prea inocent pentru lumea asta. S-a apropiat de mine si si-a pus bratele pe umerii mei.
Angela, nu e prea indicat sa te apropii atat de mult de mine, am avertizat-o in gandul meu, probabil pentru ca in realitate nu voiam sa o indepartez de mine. Ba chiar dimpotriva.
- Deci nu te-ai prins inca? a intrebat zambindu-mi sireata.
- De ce anume sa ma prind? am intrebat si eu, facandu-i jocul, ducandu-mi bratele pe dupa mijlocul ei subtire si tragand-o mai aproape de mine.
A zambit din nou si s-a apropiat de urechea mea ca sa imi sopteasca:
- Andrei nu o sa se supere.
Si n-am mai rezistat. Cand s-a intors din nou cu fata spre mine, i-am apucat-o in palme si fara sa ma gandesc la nimic, i-am sarutat cu lacomie buzele.
Trebuia sa ii tin o morala despre respectul de sine. Cum ca nu ar trebui sa accepte niciodata o relatie deschisa, in care fiecare face ce vrea, cu cine vrea. Desigur ca nu intelegeam cum Andrei, chiar si cu toata popularitatea si ideile tampite ale lui, ar putea accepta sa o imparte pe Angela. Mai ales pe Angela pe care era asa greu sa pui mana. Bine, probabil ca asta ar fi fost inceputul, partea usoara. Greul urma de abia la partea in care trebuia sa o faci sa ramana. Poate si de asta s-a bagat Andrei in asa ceva. Si tot nu avea sens pentru ca oricat de bitch parea cateodata Angi, in sensul de tipa rea, nici ea n-ar imparti niciodata cu nimeni un baiat.
Mi-am dat seama apoi ca ea ma va respinge, ca totul era doar un joc si ca eu am mers prea departe, asa ca m-am indepartat pregatindu-ma sa imi cer scuze, cand ea m-a tras inapoi si m-a sarutat. I-am raspuns la sarut, dar apoi, constiinta mi-a adus aminte de Andrei, iubitul ei si un foarte bun prieten de al meu si m-am retras iar, pana nu avea sa fie prea tarziu.
M-a privit incruntata ceva vreme, dar nu pentru ca era suparata pe mine, ci ca si cum incerca sa isi dea seama ce e de facut.
- Am sa iti zic un secret, a inceput neasteptat de calma. Stii sucul pe care mi l-a oferit Iulia?
Si atunci mi s-a aprins beculetul.
- A pus ceva in el, nu? m-am agitata eu, ridicandu-ma din pat cu gandul de a ma duce direct la Iulia si... nu i-ar fi placut cee ce aveam de gands sa ii fac.
- Linisteste-te, ok? mi-a zis prinzandu-ma de brat si tragandu-ma inapoi in camera.
- Atunci despre ce este vorba? am intrebat-o asezandu-ma din nou pe marginea patului. Ce treaba are sucul de la Iulia cu situatia noastra?
A oftat si s-a asezat pe un alt pat.
- Are mai multa decat iti imaginezi tu pentru ca am auzit-o dupa ce m-am impiedicat, am auzit-o spunandu-i blondei ca de fapt, da, mi-a pus ceva in bautura. Si nu numai atunci. De fiecare data cand mi-am lasat paharul nesupravegheat, ea a avut grija sa imi puna cate o pastiluta-drog in fiecare. Consecintele...
Dar nu a terminat propozitia, ca s-a ridicat si a venit spre mine. Mi-a intins mana si cand a vazut ca eram prea confuz ca sa fac ceva, a apucat-o pe a mea si m-a ridicat in picioare.
- Unde vrei sa ajungi Angela?
- Iti spun chestia asta pentru ca maine am sa uit ca am auzit-o, maine am sa uit ca tu m-ai adus acasa si am sa uit ca m-ai sarutat. O sa ma simt mahmura fara sa stiu de ce.
- Deci, de asta esti tu atat de sigura ca Andrei nu o sa se supere, am concluzionat eu punand totul cap la cap.
- Bingo Einstein, mi-a raspuns punandu-si mainile ca si mai devreme, in jurul gatului meu.
- Si daca nu functioneaza? am intrebat in incercarea de a fi precaut.
- Vom ramane cu o amintire frumoasa.
Mi-am pus maine si eu in jurul mijlocului ei, cuprinzandu-i tot odata si bratele, dupa care le-am ridicat si am imbratisat-o strans.
Spunea cineva intr-un cantec odata ca si-ar dori sa opreasca timpul si sa inghete momentul acela pentru vesnicie. Acelasi lucru il voiam si eu de la Angi. Nimic mai mult. Voiam sa fie a mea si numai a mea. Nu voiam sa uite. Sa ma uite. Nu voiam sa se intoarca la Andrei.
Nu voiam ca totul sa fie ca inainte.
Oare mai putea totul fi ca inainte?
- Te iubesc.
Nu, nu mai putea. Poate ea va uita ce i-am spus, dar pentru mine totul a devenit mult prea real, ca sa pot ignora ce simt.
Niciodata nu va mai fi ca inainte.
Plaja era linistita, poate prea linistita, complet neluminata, singurele puncte stralucitoare venind de la localul din care tocmai fugisem. Grupul care se indrepta spre plaja disparuse si el, ramanand doar noi. Angela tremura udand nisipul peste tot pe unde trecea cu picaturile de apa care se scurgeau din parul ei, in timp ce se chinuia sa se incalzeasca, strangandu-se puternic in brate. Eu, ce sa mai zic? Eram la bustul gol, cu pantalonii uzi leoarca, parul ud si el si cu tenesii in mana. Am lasat-o sa mearga in fata mea ca sa nu poata sa imi faca surprize ca cea dinainte.
Pe langa toate astea, eram nervos. Pe ea? Pe mine? Nu sunt prea sigur, dar cert era ca ea ocupa un loc ceva mai special in inima mea, decat cel pe care il credeam eu, pe care nu eram pregatit sa il accept.
Mergea incet, leganandu-se probabil tot ca sa ma omoare pe mine. Poate si din acest motiv, am marit dintr-o data pasul, intr-un impuls de a o lua in brate si de a o...
Dar mi-am revenit si m-am oprit.
Totusi, era cat pe ce s-o fac. Mi-am privit mana intinzandu-se spre umarul ei, atat de repede incat de abia am avut timp sa realizez ca eram gata sa fac o prostie cat casa poporului de mare. Ei bine, poate exagerez, ce se putea intampla atat de rau daca o faceam? In cel mai rau caz, m-ar fi plesnit si ar fi tipat la mine.
Nu, in cel mai rau caz m-ar respinge pe un ton rece si nemilos.
Asta era Angela? Nemiloasa?
S-a oprit si a ramas pe loc cateva secunde fara sa se intoarca spre mine.
Ea a baut, eu am baut, de ce nu Victor?
Mi se parea stupid, cum propria-mi minte incerca sa ma corupa. Aceeasi minte care a ajuns la concluzia ca Angela era doar un fruct oprit: frumosa, desteapta, amuzanta...
Toate astea duc spre pierzanie, incercam sa ma conving, in momentul in care ea s-a rasucit pe calcaie, privindu-ma serioasa. Fara sa realizaz, m-am dat un pas inapoi, iar ea a zambit in sfarsit, amuzata de reactia mea.
N-am stiut niciodata cum sa fiu personajul negativ. Mereu am iubit si m-am depasit pe mine insumi, n-am suparat vreo fata si n-am dat sperante false. Angi nu era doar amuzata de modul in care m-a facut sa sar un pas inapoi, ba chiar satisfacuta.
- Nu indrazni sa razi! am tipat la ea, dupa care am regretat ca un prost faptul ca mi-am iesit din fire si am lasat-o sa vada ca toate acele lucruri ma afectau.
Totusi, n-am reusit decat sa o fac sa se incrunte, dupa care a revenit la zambetul ei plin de satisfactie.
Oare era constienta de cat de mult ma atragea?
- Relaxeaza-te, m-a sfatuit ea. Voiam doar sa iti spun ca nu regret nimic.
Am privit-o o secunda cum imi zambea mandra de faptele ei de mai inainte, dupa care am apucat-o de umeri, am intors-o din nou cu fata spre drum, spunandu-i ca a mai spus asta odata si sa nu mai piarda timpul.
- Esti un spargator de chef, a bolborosit facand ceea ce i-am zis sa faca.
- Si tu esti o inconstienta care...
- O, mai taci odata! a zis intorcandu-se rapid.
M-a apucat de umar, iar rasucirea a facut-o sa isi piarda echilibrul, sfarsind intr-un mod cat se poate de cliseic si (mai ales) chinuitor in bratele mele.
S-a speriat si s-a agatat de tot de mine, fiind cu buzele lipite de gatul meu si cu respiratia fierbinte pe pielea-mi inghetata. Mi s-a facut pielea de gaina cat ai clipi si am impresia ca mi-am si infipt mainile in parul ei ud intr-o incercare de a o aduce mai aproape.
De fapt, n-am impresia, chiar am facut-o. Am realizat ca era lipita de mine in clipa in care ea a scos un sunet de surprindere, dupa care a incercat sa se restabileasca pe propriile-i picioare, moment in care magia s-a rupt, lasandu-ma mai tulburat ca niciodata.
I-am dat drumul din stransoarea in care o tineam, iar ea s-a prabusit in nisip. M-a privit si a inceput sa rada din nou, dupa care si-a dat drumul pe spate, cu mainile si picioarele departate de corp, ca si cum imi spunea: "Fa ce vrei cu mine". Iar eu eram prea tulburat de ultima intamplare si prea vrajit de persoana ei ca sa stau si sa o privesc pur si simplu.
Stateam acolo de aproape cinci minute, privind-o cum statea pur si simplu cu ochii inchisi, nestiind ce sa fac. Cateodata ma apropiam de ea cu intentia de a-i saruta obrajii, buzele reci... dupa care ma asezam la loc langa ea, gandindu-ma ca cel mai bine pentru mine ar fi sa plec si sa o las acolo, sa fug cat ma tin picioarele.
Nu stiu daca eram destul de rational incat sa imi dau seama ca nu o puteam lasa asa, sau tot ea ma atragea atat de tare incat pur si simplu nu puteam pleca.
- Angi? am rostit, realizand ca vocea mea suna atat de straina si ciudata. Dupa o balaceala in mijlocul noptii, acum vrei sa..., am incercat sa zic ceva inteligent care sa ii atraga atentia, insa si-a deschis ochii si am uita orice as fi dorit sa ii spun.
S-a ridicat repede pe picioare si a plecat ca si mai inainte, luand drumul spre casa.
Am ramas zapacit cu genunchii in nisip privind-o fara sa inteleg.
- Hai Victor, nu avem toata noaptea, mi-a zis cu blandete peste umar fara a se opri insa, iar eu m-am chinuit sa ma ridic.
E beata. Clar e beata. N-are sens ce face!
Am grabit pasul si am ajuns-o din urma, pastrand acea tacere linistitoare pana in casa, unde ea s-a aruncat pe canapeaua din piele, refuzand sa se mai ridice.
M-am bucurat prea mult de linistea drumului inapoi, iar acum trebuia sa fiu pedepsit. Poate mi s-ar fi urcat la cap...
- Hai Angela, m-am plans cand am vazut ca ea chiar nu avea de gand sa se ridice. Abia astept sa ajung in pat pentru ca nu mai pot de obosit si chiar nu am chef de chestii din astea, asa ca te rog sa te ridici.
- Dar te poti duce si fara mine, nu?
Nu o puteam lasa acolo in lenjerie intima si camasa mea uda de la parul ei si mai ud. Norocul nostru ca acea canapea era de piele sau o imitatie impermeabila, ca altfel ar fi udat-o si murdarit-o de la nisip.
Incepeam sa ma simt din ce in ce mai obosit, iar atitudinea ei nu facea decat sa inrautateasca situatia.
Pana la urma, cand a avut ea timp sa se imbete in halul asta?
Defapt, era o chetie destul de ciudata, mai mult ca o nebunie, o doza uriasa de curaj si atat de putina constiinta. Mergea drept, vorbea clar, gandea limpede si nici nu avea dureri de cap sau alte simptome ale betiei. Parca se drogase...
- Am spus "te rog", ce vrei sa fac mai mult? m-am plans sperand sa nu ajungem la partea in care eu o tarai dupa mine pana in camera ei.
Se pare ca ideea ca eu as face ceva in schimbul acestei supuneri i-a suras atat de tare, incat si-a ridicat privirea asupra mea cu un zambet larg.
- Deci, daca eu sunt cuminte, tu ma cari in spate pana in camera mea?
M-am uitat mai bine la ea ca sa analizez situatia. Oare mai aveam puterea sa o duc in spate pana la urma? Nu stiu, cert era ca intinsa pe burta acolo pe canapea, camasa mea nu ii acoperea prea mult din picioare (sau din fund), deci era obligatoriu sa las de la mine si de data asta.
- Bine, dar sa nu uiti conditia cu care te iau, i-am spus trecandu-mi mainile prin par obosit de acea noapte, dar in cea mai mare parte, de ea.
N-am cunoscut nicio fata atat de obositoare. Avea un stil de a ma face sa imi doresc sa iau o pauza dupa fiecare doua fraze schimbate intre noi si dupa fiecare doi pasi pe care ii faceam in urma ei...
Sau ba da, am cunoscut.
Nu, n-am de gand sa le compar!
Odata amintirea ei aparuta in mintea mea ametita, m-am simtit coplesit in totalitate. Imi venea sa ma trantesc pe parchet si sa incep sa plang. Macar de-as fi putut sa plang. Si nu, nu mandria barbateasca ma oprea pentru ca in noaptea aceea am uitat ca am sau ca ar trebui sa am asa ceva. Cine a zis ca plansul te ajuta sa te descarci, e posibil sa fi avut dreptate, din moment ce lipsa lacrimilor era oribila. Voiam sa plang, simteam ca asta o sa se intample, dar tot ce aparea era o durere in piept pe care nicio pastila nu o putea opri caci nu era fizica.
Desi pare greu de crezut, in doua secunde Angela a sarit in picioare, mai treaza ca niciodata. Ma privea entuziasmata, cu zambetul pana la urechi, fara ca macar sa clipeasca.
Si m-am saturat sa ma simt asa, ca si cum mi-ar lipsi ceva. Ma ridic din pat, merg la facultate, la servici, la aeroport si oriunde altundeva si caut... ceva.
Imi e frica sa recunosc ca inca imi pasa, ca inca o caut in orice fata.
- Ce astepti? a intrebat vazand ca nu faceam altceva decat sa o privesc obosit si lipsit de vlaga. Intoarce-te cu spate, m-a lamurit cand nu am facut decat sa ma uit la ea confuz. Hai, cu cat o faci mai repede, cu atat scapi mai repede de mine.
S-a urcat cu picioarele pe canapea, gestul ei facand camasa pe care am pus-o pe ea, sa se ridice, lasandu-i la iveala picioarele-i frumoase si o parte din lenjeria ei neagra cu dantela. Acest gest al ei m-a facut mai treaz si mai constient ca niciodata de locul in care ma aflam, si cel mai important poate, de persoana alaturi de care imi petreceam sfarsitul acelei zile obositoare.
M-am intors cu spatele mecanic, iar ea si-a trecut mainile in jurul gatutui meu, dupa care a sarit in spatele meu. M-am chinuit sa o prind, insa ea era mai treaza decat parea si s-a descurcat foarte bine si singura.
Si cand imi era atat de greu doar sa fiu langa ea, cum puteam eu sa rezist atata timp cat ea era lipita de mine, pe jumatate dezbracata?
Spune Lavi, in bratele cui ma lasi sa ma pierd? Nu iti e frica? Daca ma pierd de tot si te pierd si pe tine? Si pe tine si toate amintirile cu tine... Daca nu am sa te mai gasesc niciodata? Nu prea-ti mai pasa, nu?
Nu stiu ce a fost cu acea seara. Poate a fost berea, sau gura acea de wiskey pe care am luat-o inainte sa urc pe scena ca sa prind mai mult curaj. Poate era luna plina sau pur si simplu prezenta ei, a primei fete de care m-am apropiat asa de la ultima mea intalnire cu Lavinia.
"Chiar daca o sa fiu departe, am sa ma gandesc mereu la tine" mi-au raspunat vii in minte, cuvintele ei. M-am ingrozit de calitatea sunetului din amintirile mele, de claritatea vocii ei. M-am temut ca a simtit si Angela fiorul care mi-a cuprins tot corpul, dar ea era prea ocupata sa fredoneze un cantec doar de ea stiut. "Si n-am sa te uit" a continuat sa imi repete Lavi.
Nu mai ai niciun pic de rusine? Dupa sase luni eu inca te astept, desi n-am mai auzit nimic de tine de atat de multa vreme. Dupa ce ca n-ai fost in stare sa te tii de nicio promisiune, continui sa mi le tot soptesti in urechi, de parca ai avea de gand sa te intorci...
Doamne, mi-as dori atat de mult sa te intorci...
- Victor?
Am tresarit de parca ma intepase cu un ac foarte ascutit, aproape scapand-o pe Angela din brate. Amintirea Laviniei m-a furat atat de mult incat am uitat complet de situatia in care ma aflam. Noroc ca n-am uitat sa imi setez corpul pe pilot automat, asa ca a avut grija si singur sa imi restabilesc echilibrul.
- Ce vrei? am zis ceva mai rautacios de cat era nevoie.
A oftat si m-a strans tare de gat cand am ales sa urc ultimele patru trepte doua cate doua, dupa care m-a lasat din nou sa respir.
- Lasa acum. Stiu chiar si asa cum sunt ca atunci cand esti nervos nu se poate discuta cu tine.
Iar asta nu ma facea deloc sa ma simt mai bine. Ba mai rau, m-a facut curios, indiferent de cat de nervos aveam sa fiu dupa.
- Spune acum daca tot incepusi, i-am zis morocanos.
N-a asteptat sa ii zic de doua ori.
- Tu esti un tip... hmm, sa zic, fain. Da esti fain, adica nu arati rau deloc si esti si inzestrat cu o multime de talente. Serios, atat de multe incat devine aproape incorect fata de noi ceilalti. Oricum, pe langa toate astea, esti si un tip de treaba si... Bine, uneori esti morocanos si pus pe harta. Si recunoaste, nu pierzi nicio ocazie sa tipi la mine... Ai dreptate cateodata pentru ca si eu sunt zapacita si...
- Incerci sa ma faci sa imi cer scuze, sau ce? i-am taiat-o eu, fiind sigur ca asta era scopul discutiei ei.
- Nu, nu, n-am nevoie de scuzele tale. Adica, iti spusai, stiu si eu cand gresesc, deci recunosc ca in general ai dreptate.
- Si asta credeai tu ca ma va supara? am intrebat chinuindu-ma sa deschid usa dormitorului fetelor cu piciorul. Ma ajuti?
Si-a intins mana si a apasat pe clanta. Norocul nostru ca nu era incuiata.
- Ai rabdare, a spus dupa ce am invartit-o, reusind sa inchid la loc usa in spatele nostru cu ajutorul corpurului ei. Ideea e urmatorea: cum se face ca esti singur de atata vreme? Adica Lavinia...
Si de indata ce am auzit numele ei, am stiut ce anume se astepta sa ma enerveze. Am dat drumul picioarelor ei lasand-o sa alunece direct intr-un pat.
- Calatoria se termina aici. Hai la culcare acum, am spus repede, schimband subiectul intr-un mod prea evident.
M-am intors cu fata spre ea la timp cat sa ii vad privirea de "Nu imi vine sa cred ca te comporti asa ca un copil" pe care a schimbat-o repede in "Bine Victor, continua tot asa, dar sa nu te prind ca te plangi de consecinte."
De ce tot ea se simtea ofensata?!
A sarit din patul in care o asezasem, spre un alt pat din coltul camerei, probabil al ei, in care s-a aruncat si a inchis ochii, prefacandu-se ca dormea. S-a intors si cu spatele. Hmpth, cine e copilul acum?
- Angela, haide te rog, lasa prostiile, m-am plans observand ca tocmai cand o facusem sa coopereze macar putin, reusisem sa stric totul. Du-te si schimba hainele astea ude si te las in pace, numai nu te culca in ele pentru ca pe langa faptul ca racesti, iti uzi patul si nu cred ca o sa iti placa maine cand ai sa te trezesti.
Am asteptat si tot asteptat, insa ea nici nu s-a clintit.
- Angela, lasa copilariile si schimba-te odata, am repetat pe un ton mai dur, dar tot nicio reactie. Bine atunci, am sa te iau cu forta, am avertizat-o.
Cum inca nu reactiona in niciun fel, m-am dus langa patul ei si am tras-o usor de umar, moment in care s-a intors pe burta si s-a prins cu maine de marginile patului, tinandu-se cu toata forta de acele bare. O cunosteam mai bine decat stia ea, asa ca am ghicit ce anume ar face-o sa isi dea drumul. Am intepat-o cu degetele sub coaste, iar ea a tresarit, eliberand barele patului si lipindu-si bratele de ea.
- De ce nu ma lasi in pace daca chiar ma consideri o mare pacoste?
Acum ea era nervoasa. Iar eu prost, cum sunt, ma simteam aiurea pentru asta. Imi venea sa ma dau cu capul de un perete in primul rand pentru ca o enervasem si totul avea sa fie si mai greu si in al doilea rand pentru ca de fapt, nu eram vinovat si nu aveam de ce sa ma simt asa.
- Haide Angela, unde iti sunt pijamalele? am continuat indreptandu-ma spre dulapul ei si deschizandu-l.
S-a ridicat ofensata din pat.
- Cum imi umblii asa prin lucruri? a zis cand am desfacut usa de la dulap.
- Pentru ca tu nu prea ai de gand sa cooperezi. Pe bune, ce e in capul tau? Ai de gand sa ajungi o alcoolica? Am plecat de acasa de doua zile si te-ai imbatat de doua ori deja. Tie iti place de tine cand esti asa? Iti place de tine cand nu mai stii de tine? Sau stai, nu-mi spune, iti ineci amarul in bautura, nu? Ei bine, asta e si mai penibil.
Nu stiu ce-a fost cu mine. Chiar nu stiu. De ce am fost asa dur, asa rautacios.... nu are sens.
Angi doar ma privea incruntata, stiind chiar si in conditia in care se afla ca aveam sa regret totul, dar cand va fi prea tarziu.
Nu m-am putut opri acolo.
- Imi facusem o alta parere despre tine, chiar si in ciuda tuturor lucrurilor care se spun despre tine. O parere buna. De ce incerci sa ma faci sa mi-o schimb acum, dupa atata timp?
- Stii ce Victor, a zis ridicandu-se din pat si venind la dulap, mai scuteste-ma, a continuat luand niste haine. Astea sunt pijamalele mele, ma duc sa ma schimb. Acum poti sa pleci si sa dormi asa cum planuiai. Iarta-ma daca te-am deranjat cu prezenta mea in aceasta seara. Nu o sa se mai intample. Multumesc si pentru morala. Multumita tie mi-am dat seama ca felul in care ma comportam era unul gresit.
Desi nu parea ironica, stiam ca nu era serioasa. Isi cerea scuze, dar o facea tot ca sa ma enerveze. M-am asezat pe marginea patului ei in timp ce ea continua cu palavrageala ei.
- Gata, am priceput, am zis facandu-i semn cu mana sa se opreasca. N-ai pentru ce sa imi multumesti. Ma bucur ca am putut sa ajut. Acum du-te si te schimba. Astept aici.
Am realizat ca nu era atat de calma pe cat voia sa para in momentul in care mi-a aruncat hainele pe care le tinea in brate, direct in fata, in timp ce ea ma privea nervoasa ca si cum se pregatea sa sara pe mine si sa ma omoare.
- Nu, ca tu nu esti normala cand te comporti asa, am murmurat calm adunand hainele de pe jos, printre care si o pereche de chilotei. Ia astea si schimba-te, i-am spus punandu-i-le in brate si intorcand-o cu fata spre usa de la baie, in timp ce o impingeam in acea directie.
- Nu stiu cum pot ei sa creada ca ma placi, a bolborosit mai mult pentru ea.
- Ce?! am zis oprind-o si intorcand-o cu fata, crezand ca n-am auzit bine. Ea ma privea socata ca a declansat o asemenea reactie. Ce naiba ai spus acolo? am insistat. Cine a spus asta?
- Ce, ca ma placi?
- Deci am auzit bine, mi-am confirmat. Da, asta, cine spune asa ceva? Cristi?
- Cum Cristi? Cristi e cel mai bun prieten al tau si in plus, ma uraste. De ce mi-ar spune asa ceva? Oricum, mai toata lumea imi repeta ca tu esti indragostit de mine, dar stai linistit ca nu ii cred, nu dupa seara asta.
Se relaxase pe parcursul conversatiei, asa ca la sfarsitul ei a a vut curajul sa imi intoarca spatele.
- Doar ca sa fiu sigura, a zis oprindu-se si intorcandu-se brusc, nu ma placi, nu?
Tocmai mi-am recunscut ca o plac. De ce nu eram sigur atunci?
Ezitam sa ii dau un raspuns, iar asta nu imi placea. La cum o stiam pe Angi, ar fi crezut pur si simplu ca si tacerea este un raspuns. Totusi, in cazul ala nu eram sigur c-ar fi fost.
- Da, normal ca nu te plac, am zis repede doar ca sa scap din situatia aia, desi am stiut imediat ca minteam. Du-te mai repede si te schimba.
Eu o impingeam spre baie, insa ea refuza sa coopereze. Imi era teama ca n-am fost destul de convingator si am avut dreptate.
- Esti sigur? Atunci de ce te asteptai sa imi fi zis Cristi, cel mai bun prieten al tau, cel care stie totul despre tine, ceva de asta?
- Il stii pe Cristi. Cateodata vorbeste gura fara el si spune tampenii.
- Sunt confuza. De cand suntem de acord cu faptul ca el spune tampenii?
M-am oprit din impinsul ei catre baie. In fond, nu aveam de ce sa ma tem pentru ca nu aveam prea multe de ascuns. Nu e ca si cum imi doream sa fim impreuna.
Nu, dar imi doream sa o pun pe patul cel mai apropiat si nu ca sa o culc, mi-a raspuns repede o voce tradatoare din mintea mea, pe care am incercat sa o ignor.
- De ce ma suspectezi Angela? am intrebat, pentru prima oara in seara aceea, mimand oboseala. Spune tot, am indemnat-o.
- A, nimic, a raspuns ea. Voiam doar sa fiu narcisista si sa iti spun ca normal era sa ma placi, nu invers, mi-a explicat ranjind. Da' chiar, de ce nu ma placi? a intrebat glumind (sau cel putin, asa parea). Nu sunt destul de frumoasa? a zis si a luat pozitia unui fotomodel la o sedinta foto, dupa care si-a pus maine pe dupa gatul meu, continuand cu gluma, in timp ce eu incepeam sa ma pierd iar. Nu ti-a trecut deloc prin cap sa ma saruti in seara asta?
A, nuuu, chiar deloc, am raspuns ironic in gandul meu. Mai ramai tu in lenjerie intima si s-ar putea sa vreau mai mult.
S-a dat cativa pasi inapoi pentru a-mi oferi o privire mai ampla asupra ei si picioarelor ei lungi si frumoase si asupra fundului ei, pe care il dezvelea de fiecare data cand se misca prea mult.
Prea tarziu, am constientizat eu. Ce-ai sa mai regreti asta maine Angela...
Dar daca uita?
Imi venea sa imi dau o palma peste fata doar ca am indraznit sa gandesc asa ceva.
Am crescut impreuna, ba chiar stiu ca am plimbat-o de cateva ori cu caruciorul cand mamele noastre ieseau impreuna cu noi prin parcuri. Cum puteam sa gandesc asa ceva?
Eh, dar Andrei? El cum a putut sa fie impreuna cu ea? Sunt sigur ca parintii i-au si imbaiat impreuna.
- Esti perfecta Angela, am spus glumind cu ea. Dar ai un mare defect, si anume faptul ca esti cuplata. Fii draguta si du-te sa te schimbi pana nu adorm in picioare.
Mi-a zambit ca si cum imi spunea ca sunt prea inocent pentru lumea asta. S-a apropiat de mine si si-a pus bratele pe umerii mei.
Angela, nu e prea indicat sa te apropii atat de mult de mine, am avertizat-o in gandul meu, probabil pentru ca in realitate nu voiam sa o indepartez de mine. Ba chiar dimpotriva.
- Deci nu te-ai prins inca? a intrebat zambindu-mi sireata.
- De ce anume sa ma prind? am intrebat si eu, facandu-i jocul, ducandu-mi bratele pe dupa mijlocul ei subtire si tragand-o mai aproape de mine.
A zambit din nou si s-a apropiat de urechea mea ca sa imi sopteasca:
- Andrei nu o sa se supere.
Si n-am mai rezistat. Cand s-a intors din nou cu fata spre mine, i-am apucat-o in palme si fara sa ma gandesc la nimic, i-am sarutat cu lacomie buzele.
Trebuia sa ii tin o morala despre respectul de sine. Cum ca nu ar trebui sa accepte niciodata o relatie deschisa, in care fiecare face ce vrea, cu cine vrea. Desigur ca nu intelegeam cum Andrei, chiar si cu toata popularitatea si ideile tampite ale lui, ar putea accepta sa o imparte pe Angela. Mai ales pe Angela pe care era asa greu sa pui mana. Bine, probabil ca asta ar fi fost inceputul, partea usoara. Greul urma de abia la partea in care trebuia sa o faci sa ramana. Poate si de asta s-a bagat Andrei in asa ceva. Si tot nu avea sens pentru ca oricat de bitch parea cateodata Angi, in sensul de tipa rea, nici ea n-ar imparti niciodata cu nimeni un baiat.
Mi-am dat seama apoi ca ea ma va respinge, ca totul era doar un joc si ca eu am mers prea departe, asa ca m-am indepartat pregatindu-ma sa imi cer scuze, cand ea m-a tras inapoi si m-a sarutat. I-am raspuns la sarut, dar apoi, constiinta mi-a adus aminte de Andrei, iubitul ei si un foarte bun prieten de al meu si m-am retras iar, pana nu avea sa fie prea tarziu.
M-a privit incruntata ceva vreme, dar nu pentru ca era suparata pe mine, ci ca si cum incerca sa isi dea seama ce e de facut.
- Am sa iti zic un secret, a inceput neasteptat de calma. Stii sucul pe care mi l-a oferit Iulia?
Si atunci mi s-a aprins beculetul.
- A pus ceva in el, nu? m-am agitata eu, ridicandu-ma din pat cu gandul de a ma duce direct la Iulia si... nu i-ar fi placut cee ce aveam de gands sa ii fac.
- Linisteste-te, ok? mi-a zis prinzandu-ma de brat si tragandu-ma inapoi in camera.
- Atunci despre ce este vorba? am intrebat-o asezandu-ma din nou pe marginea patului. Ce treaba are sucul de la Iulia cu situatia noastra?
A oftat si s-a asezat pe un alt pat.
- Are mai multa decat iti imaginezi tu pentru ca am auzit-o dupa ce m-am impiedicat, am auzit-o spunandu-i blondei ca de fapt, da, mi-a pus ceva in bautura. Si nu numai atunci. De fiecare data cand mi-am lasat paharul nesupravegheat, ea a avut grija sa imi puna cate o pastiluta-drog in fiecare. Consecintele...
Dar nu a terminat propozitia, ca s-a ridicat si a venit spre mine. Mi-a intins mana si cand a vazut ca eram prea confuz ca sa fac ceva, a apucat-o pe a mea si m-a ridicat in picioare.
- Unde vrei sa ajungi Angela?
- Iti spun chestia asta pentru ca maine am sa uit ca am auzit-o, maine am sa uit ca tu m-ai adus acasa si am sa uit ca m-ai sarutat. O sa ma simt mahmura fara sa stiu de ce.
- Deci, de asta esti tu atat de sigura ca Andrei nu o sa se supere, am concluzionat eu punand totul cap la cap.
- Bingo Einstein, mi-a raspuns punandu-si mainile ca si mai devreme, in jurul gatului meu.
- Si daca nu functioneaza? am intrebat in incercarea de a fi precaut.
- Vom ramane cu o amintire frumoasa.
Mi-am pus maine si eu in jurul mijlocului ei, cuprinzandu-i tot odata si bratele, dupa care le-am ridicat si am imbratisat-o strans.
Spunea cineva intr-un cantec odata ca si-ar dori sa opreasca timpul si sa inghete momentul acela pentru vesnicie. Acelasi lucru il voiam si eu de la Angi. Nimic mai mult. Voiam sa fie a mea si numai a mea. Nu voiam sa uite. Sa ma uite. Nu voiam sa se intoarca la Andrei.
Nu voiam ca totul sa fie ca inainte.
Oare mai putea totul fi ca inainte?
- Te iubesc.
Nu, nu mai putea. Poate ea va uita ce i-am spus, dar pentru mine totul a devenit mult prea real, ca sa pot ignora ce simt.
Niciodata nu va mai fi ca inainte.
If life was a movie, and love was a song...