10-06-2012, 01:13 AM
Atmosfera din local devenise deja una de petrecere, cu care m-am acomodat imediat ce am pasit inauntru.
Am inchis-o pe Angela cea cu ochii in lacrimi undeva inauntrul fiintei mele si m-am hotarat sa am grija de ea mai tarziu.
Pierdusem tot curajul de a o confrunta, iar acum urla inauntrul meu, disperata ca amanam la nesfarsit o discutie sincera cu ea.
I-am ordonat sa taca si s-a facut mica, stiind ca in astfel de situatii castiga mereu orgoliul.
Cum am intrat, cum am dat de Toni, care m-a compliementat si el pentru cum ma aranjasem si mi-a multumit pentru ca i-am pus o vorba buna la Alex. De fapt, n-am strans curajul necesar sa ii spun personal, asa ca am rugat-o pe Flori, nepotica lui preferata, sa o faca ea pentru mine. Si oricum, daca ma duceam sa vorbesc cu el, nici nu cred ca m-ar fi ascultat pana la capat. Nu dupa tot ce ii facusem.
Andrei s-a scuzat si s-a dus pana la baieti, care se stransesera in jurul unei chitare superbe, lasandu-ma cu Toni, care parea chiar de treaba, genul de baiat cu care imi palcea si puteam sa port conversatii lungi si inteligente, chiar o raritate.
Muzica era la maxim si toata lume circula in pasi de dans, lasandu-si grijile acasa in paturile lor sau reducandu-le cu forta la tacere, asa cum am facut eu.
- Lady in red, ha? a zis Will venind langa mine si trecandu-si bratul pe dupa gatul meu, mult prea familiar. Si te-ai imparfumat si cu Little Red Dress, a oboservat dupa ce si-a afundat fata in parul meu cret. Ce dragut, a concluzionat, ignorand total faptul ca eu nu aveam chef de el.
- Ce enervant esti deja, am spus printre dinti, incercand sa ma fac destul de clara in fata lui.
Azi nu esti tu personajul principal, Will.
- Multumesc draga mea, a zis continuand ceea ce facea, iar eu m-am tras din bratele sale, enervata ca nu intelegea sa ma lase in pace. Tu, a zis catre Toni, doar ca sa stii, am pus ochii pe ea inaintea ta.
Cum se referea la mine,Toni a parut mirat de impresia pe care a lasat-o asupra lui Will, insa a tacut lasandu-mi mie onoarea de a rezolva totul.
- Pacat ca are prieten, am mormait eu din ce in ce mai enervata. Si pana la urma, conteaza pe cine pune ea ochii. Iar, Toni, aici de fata, este aici ca si noi, tot pentru auditii.
- Si petrecere, a adaugat Will rautacios. Oricum, draga mea Angi, ai sa ajungi sa canti cu mine, a spus si a sunat ca o amenintare. Sa vezi ce echipa buna o sa facem, mi-a promis.
Am vrut sa fiu narcisita si sa ii raspund ca oricine este in echipa cu mine, nu poate sa obtina altceva decat succes, insa nu am apucat pentru ca atunci cand m-am intors spre el, disparuse. M-am gandit ca s-a pierdut prin multime, dupa care atentia mea a fost imediat acaparata de Alex care se urcase pe scena si ne ura bun venit si distractie placuta, chemanad formatia initiala sa cante pana ne mai relaxam noi putin.
I-am urat succes lui Toni si am plecat in cautarea lui Victor pe care l-am gasit mai emotionat decat m-as fi asteptat sa fie. Am constatat enervata ca a reusit sa imi transmita si mie acea stare, desi ma chinuisem atat de mult sa fiu calma si relaxata, iar acum, multumita lui, tremuram toata. N-am avut timp sa ma "bucur" prea mult de emotiile acelea, caci am realizat ca cel care a luat microfonul lui Alex, era nimeni altul decat Will cu o chitara electrica in mana.
Aha, deci la asta se referea prin "echipa"! Dintr-o data am devenit nesigura de ceea ce voiam sa fac, caci daca Narcis ma alegea, intram si eu in formatia lor si urma sa petrec o multime de timp alaturi de fostul meu iubit englez.
Iar eu nu prea eram in stare sa suport.
In urma lui au urmat inca vreo trei baieti care au trecut la tobe, clape si chitara bas, tot dintre cei angajati inaintea noastra.
Au cantat de la Maroon 5, "Won't go home without you" , Will privindu-ma in tot acest timp numai pe mine, ca nu cumva sa ratez partea in care versurile erau cu dedicatie. Stiam dinainte melodia si stiam foarte bine si ce spunea in ea, cum ca m-a rugat sa raman si nu am ascultat, plecand fara sa ii ofer sansa sa spuna cuvintele care ar fi putut repara ceea ce a stricat. A recunoscut singur acolo ca e prea tarziu si ca am plecat deja, insa asta nu-l facea sa isi piarda speranta, spunand ca nu va pleca acasa fara mine.
Impresionant , m-am gandit ironica in timp ce toata lumea il aplauda la sfarsitul cantecului. Nu e vorba ca nu a cantat minunat sau ca nu si-ar fi meritat aplauzele, dar daca el credea ca un cantec va rezolva totul, se insela.
Prima care a urcat pe scena nu prea inalta, asezata intr-un colt al localului, fiind totusi destul de mare ca lungime, era Iulia, care nu parea mai vesela decat era atunci cand am vazut-o ultima data la scandalul de la pranz. Se aranjase si isi intinsese parul, fiind chiar draguta. Ii doream sincer sa reuseasca. Ea a ales "Picking up the pieces" de la Paloma Faith, melodie pe care, la fel, o cunosteam foarte bine si cum ma asteptam era cu dedicatie, vorbind in ea, despre ea, Ionut si cealalta, cel mai probabil, eu. La refren spunea cu disperare ca: "Acum ea e plecata, iar eu adun resturile. Te privesc plangand, iar tu nu vezi ca eu sunt aceea care e langa tine."
La sfarsit avea lacrimi in ochi, insa melodia i-a iesit absolut perfect, iar toata lumea inclusiv noi, eu si Ionut, o aplauda insufletita.
A crescut mult in ochii mei in seara aceea. Mereu mi-a parut superficiala si naiva, insa ea nu era oarba, ci doar se prefacea ca nu vedea ca inima lui Ionut alerga catre altcineva, motiv pentru care nu mai vedea pe nimeni in jurul lui.
Pacat, pentru ca poate ca ea ar fi putut sa il iubeasca mai mult decat am reusit eu.
Urmatorii care au cantat au fost Robert cu "Still standing" de la The Rasmus , melodie de care toata lumea stia ca e aproximativ obserdat si Toni cu Reamonn - "Tonight", cu care a dat gata toata partea feminina din incapere.
A venit si m-a imbratisat incantat de succesul melodiei, lucru la care nu ma asteptam, mai ales ca eram cu ochii pe Alex care hotara ordinea in care cantam.
Cand se urca pe scena dupa ce termina de cantat unul din noi, Alex se uita pe lista lui, apoi la fetele noastre, care inca asteptam cu sufletul la gura, si alegea pe cineva. Sub privirile lui, care ne mai si pacalea, holbandu-se cu insistenta si alegand pe altcineva, noi ne emotionam si mai rau. Parca o facea intentionat.
Si mi-am dat seama ca nu doar parea, cand am mai ramas eu cu Victor si Ionut. Modul in care m-a privit doar pe mine inainte de a il chema pe Ionut pe scena, m-a facut sa imi dau seama ca el nu facea decat sa ma lase pe mine la urma. Practic se juca cu emotiile mele, lucru ce m-a ambitionat si mi-a dat curaj. Intr-un fel, ii promisesem ca o il impresionez, iar eu imi doream asta foarte mult si aveam si incredere in calitatile mele vocale.
Oricum, stiti cum se zice: ce e mai bun se lasa la urma.
Ionut avea deja orga instalata pe scena, asa ca nu a mai trebuit decat sa se aseze la ea si sa ne arate ce poate. Eu stiam cat era de bun pentru ca mi-a cantat de nenumarate ori si chiar mi-a compus melodii, pe vremea cand eram inca impreuna. La cati ani a practicat, nici nu ma asteptam la altceva. Acum, mai trebuia doar sa il impresioneze pe Alex.
Melodia aleasa de el mi s-a parut de la inceput cunoascuta, dar mi-am dat seama cum se numeste si cine o canta, de abia cand au inceput versurile. Si ce bine a ales-o!
Era "Epilog" de la Vama veche, o melodie pe care o cantam des cand iesem la focuri de tabara si "chitareala". Deveneam asa de tristi toti dintr-o data si ne leganam usor in jurul focului fredonand-o.
Toata lumea il asculta fermecata si agitatia din jur se tranformase inrtr-o gramada de oameni pe punctul de a cadea intr-o depresie. Versurile acelea triste, in combinatie cu pianul care rasuna frumos in toata incaperea, au reusit sa ne impresioneze pe toti.
Niciodata sa nu uiti de inima ta.
Versul acesta mi s-a repetat intr-una in minte, dupa ce Ionut m-a privit trist in timp ce il canta.
Parca ii vorbea noii eu, incercand sa ii aminteasca de vremea in care nu suspecta totul in jurul ei, avea incredere in lume si in viata, avea curaj sa iubeasca, sa spere si sa fie ea si ura persoanele care se jucau cu inimile si sufletele celorlalti.
Adica, exact cum faceam eu.
M-am transformat in persoana pe care o uram odata.
Nu era prima oara cand realizam asta, dar pentru prima data imi dadea de gandit.
Lumea asta moarta va-ncerca sa-ti fure dragostea.
Poate ca asta mi s-a intamplat si mie.
Ionut, Will, Oliver...
Bine, poate fara Ionut.
Of, urasc cand vad lucrurile atat de clar!, mi-am spus simtindu-ma a nu stiu cata oara pe ziua respectiva, extrem de trista si de suparata pe propria-mi persoana.
Acea Angela o fi fost ea buna si altruista, dar cu ce a ajutat-o asta?!
Cu nimic.
L-a impiedicat pe Will sa plece?
Nu, dar probabil ca dupa ea s-a intors inapoi...
L-a impiedicat pe Oliver sa ma considere o disperata (ceea ce a fost complet fals), sa incerce sa ma scoata din viata lui (adica sa imi dea ignore pe mess) si se se comporte ca un nesuferit acum cu mine?
Nu!
Ba chiar i-a dat dreptul sa fie asa pentru ca mereu i-am permis de dragul lui, de dragul sentimenteleor pe care i le purtam. Pentru ca am considerat ca un prieten cu adevarat bun vede in spatele mastii pe care ti-o pui. El credea ca imi era daunator, atat mie si Alexandrei, cat si relatiei de prietenie dintre noi doua. Ma vedea dependenta de el. Intr-adevar, vorbeam aproape zilnic pe mess, dar doar 10% din conversatii au fost incepute de mine, iar inainte de a ne indragosti (ma rog, cel putin eu m-am indragostit) unul de altul, am fost prieteni, cei mai buni prieteni.
Ii voiam binele si nu credeam ca i-l pot oferi lasandu-l sa se descurce singur. Si asa se izolase de toata lumea si era intr-o situatie destul de critica, fiind in razboi inclusiv cu mama sa.
Ma rog, am vrut sa fiu acolo pentru el, sa suport replicile rautacioase si sa nu uit ca le spunea doar pentru a ma face sa il urasc. Idee foarte stupida, ca tot veni vorba. Cum sa il urasc cand il iubeam atat de mult incat imi sacrificam momentele cand eram binedispusa?
Si a continuat sa fie asa dupa atat de mult timp...
Cred ca era singura persoana fata de care nu ma schimbasem.
Ionut a terminat de cantat, starnind un ropot de aplauze, care m-au adus din nou cu picioarele pe pamant, in prezent.
Un prezent in care Oliver aparea atat de rar...
In timp ce toata lumea il felicita si imbratisa, eu am devenit brusc constienta ca urma sa cant impreuna cu Victor in continuare. Eram pe punctul de a ma duce sa vorbesc cu Ionut, cand Narcis m-a chemat pe scena.
Am cautat inapoi in timp dupa momentul meu de ambitie, incercand sa fur cat mai mult din acel sentiment si sa il iau cu mine acolo sus, in fata tuturor.
- O sa ii facem praf, mi-a spus Victor la ureche, dandu-mi prioritate pe scari ca un gentleman.
Se parea ca tot curajul meu se mutase la el.
Negativul a inceput sa rasune in incapere, urmat in scurt timp de vocea melodioasa a lui Victor. L-am privit cu admiratie in timp ce strangea microfonul in mana, cautand sa se concentreze asupra cantecului. Canta intr-adevar frumos, iar eu am prins atata curaj privindu-l si ascultandu-l. Nu imi luam ochii de pe chipul lui frumos, fiind asezata, dupa cum discutasem la repetitii, in partea opusa a scenei. Mi-a prins privirea, facandu-mi semn ca eu trebuia sa intru imediat, lucru pe care nu il pierdusem din vedere, asa ca mi-am facut treaba si a iesit chiar mai bine ca la repetitii. A urmat refrenul pe care l-am cantat impreuna, strofa mea, partea in care intra el iar dupa, momentul acela in care negativul se aude mai incet, lasand pe prim plan vocea cantaretului, adica a lui Victor.
Cand s-a terminat a inceput iar refrenul, care era cantat deja din negativ, in timp ce eu am dus microfonul si am inceput sa cant, cu o oarecare disperare in glas, partea mea:
S-a oprit totul, iar noi am revenit din nou la Angela si Victor, doar prieteni, in timp ce restul ne priveau inmarmuriti, reusind intr-un final sa ne aplaude insufletiti.
A iesit bine.
Am fost geniali!
Am inchis-o pe Angela cea cu ochii in lacrimi undeva inauntrul fiintei mele si m-am hotarat sa am grija de ea mai tarziu.
Pierdusem tot curajul de a o confrunta, iar acum urla inauntrul meu, disperata ca amanam la nesfarsit o discutie sincera cu ea.
I-am ordonat sa taca si s-a facut mica, stiind ca in astfel de situatii castiga mereu orgoliul.
Cum am intrat, cum am dat de Toni, care m-a compliementat si el pentru cum ma aranjasem si mi-a multumit pentru ca i-am pus o vorba buna la Alex. De fapt, n-am strans curajul necesar sa ii spun personal, asa ca am rugat-o pe Flori, nepotica lui preferata, sa o faca ea pentru mine. Si oricum, daca ma duceam sa vorbesc cu el, nici nu cred ca m-ar fi ascultat pana la capat. Nu dupa tot ce ii facusem.
Andrei s-a scuzat si s-a dus pana la baieti, care se stransesera in jurul unei chitare superbe, lasandu-ma cu Toni, care parea chiar de treaba, genul de baiat cu care imi palcea si puteam sa port conversatii lungi si inteligente, chiar o raritate.
Muzica era la maxim si toata lume circula in pasi de dans, lasandu-si grijile acasa in paturile lor sau reducandu-le cu forta la tacere, asa cum am facut eu.
- Lady in red, ha? a zis Will venind langa mine si trecandu-si bratul pe dupa gatul meu, mult prea familiar. Si te-ai imparfumat si cu Little Red Dress, a oboservat dupa ce si-a afundat fata in parul meu cret. Ce dragut, a concluzionat, ignorand total faptul ca eu nu aveam chef de el.
- Ce enervant esti deja, am spus printre dinti, incercand sa ma fac destul de clara in fata lui.
Azi nu esti tu personajul principal, Will.
- Multumesc draga mea, a zis continuand ceea ce facea, iar eu m-am tras din bratele sale, enervata ca nu intelegea sa ma lase in pace. Tu, a zis catre Toni, doar ca sa stii, am pus ochii pe ea inaintea ta.
Cum se referea la mine,Toni a parut mirat de impresia pe care a lasat-o asupra lui Will, insa a tacut lasandu-mi mie onoarea de a rezolva totul.
- Pacat ca are prieten, am mormait eu din ce in ce mai enervata. Si pana la urma, conteaza pe cine pune ea ochii. Iar, Toni, aici de fata, este aici ca si noi, tot pentru auditii.
- Si petrecere, a adaugat Will rautacios. Oricum, draga mea Angi, ai sa ajungi sa canti cu mine, a spus si a sunat ca o amenintare. Sa vezi ce echipa buna o sa facem, mi-a promis.
Am vrut sa fiu narcisita si sa ii raspund ca oricine este in echipa cu mine, nu poate sa obtina altceva decat succes, insa nu am apucat pentru ca atunci cand m-am intors spre el, disparuse. M-am gandit ca s-a pierdut prin multime, dupa care atentia mea a fost imediat acaparata de Alex care se urcase pe scena si ne ura bun venit si distractie placuta, chemanad formatia initiala sa cante pana ne mai relaxam noi putin.
I-am urat succes lui Toni si am plecat in cautarea lui Victor pe care l-am gasit mai emotionat decat m-as fi asteptat sa fie. Am constatat enervata ca a reusit sa imi transmita si mie acea stare, desi ma chinuisem atat de mult sa fiu calma si relaxata, iar acum, multumita lui, tremuram toata. N-am avut timp sa ma "bucur" prea mult de emotiile acelea, caci am realizat ca cel care a luat microfonul lui Alex, era nimeni altul decat Will cu o chitara electrica in mana.
Aha, deci la asta se referea prin "echipa"! Dintr-o data am devenit nesigura de ceea ce voiam sa fac, caci daca Narcis ma alegea, intram si eu in formatia lor si urma sa petrec o multime de timp alaturi de fostul meu iubit englez.
Iar eu nu prea eram in stare sa suport.
In urma lui au urmat inca vreo trei baieti care au trecut la tobe, clape si chitara bas, tot dintre cei angajati inaintea noastra.
Au cantat de la Maroon 5, "Won't go home without you" , Will privindu-ma in tot acest timp numai pe mine, ca nu cumva sa ratez partea in care versurile erau cu dedicatie. Stiam dinainte melodia si stiam foarte bine si ce spunea in ea, cum ca m-a rugat sa raman si nu am ascultat, plecand fara sa ii ofer sansa sa spuna cuvintele care ar fi putut repara ceea ce a stricat. A recunoscut singur acolo ca e prea tarziu si ca am plecat deja, insa asta nu-l facea sa isi piarda speranta, spunand ca nu va pleca acasa fara mine.
Impresionant , m-am gandit ironica in timp ce toata lumea il aplauda la sfarsitul cantecului. Nu e vorba ca nu a cantat minunat sau ca nu si-ar fi meritat aplauzele, dar daca el credea ca un cantec va rezolva totul, se insela.
Prima care a urcat pe scena nu prea inalta, asezata intr-un colt al localului, fiind totusi destul de mare ca lungime, era Iulia, care nu parea mai vesela decat era atunci cand am vazut-o ultima data la scandalul de la pranz. Se aranjase si isi intinsese parul, fiind chiar draguta. Ii doream sincer sa reuseasca. Ea a ales "Picking up the pieces" de la Paloma Faith, melodie pe care, la fel, o cunosteam foarte bine si cum ma asteptam era cu dedicatie, vorbind in ea, despre ea, Ionut si cealalta, cel mai probabil, eu. La refren spunea cu disperare ca: "Acum ea e plecata, iar eu adun resturile. Te privesc plangand, iar tu nu vezi ca eu sunt aceea care e langa tine."
La sfarsit avea lacrimi in ochi, insa melodia i-a iesit absolut perfect, iar toata lumea inclusiv noi, eu si Ionut, o aplauda insufletita.
A crescut mult in ochii mei in seara aceea. Mereu mi-a parut superficiala si naiva, insa ea nu era oarba, ci doar se prefacea ca nu vedea ca inima lui Ionut alerga catre altcineva, motiv pentru care nu mai vedea pe nimeni in jurul lui.
Pacat, pentru ca poate ca ea ar fi putut sa il iubeasca mai mult decat am reusit eu.
Urmatorii care au cantat au fost Robert cu "Still standing" de la The Rasmus , melodie de care toata lumea stia ca e aproximativ obserdat si Toni cu Reamonn - "Tonight", cu care a dat gata toata partea feminina din incapere.
A venit si m-a imbratisat incantat de succesul melodiei, lucru la care nu ma asteptam, mai ales ca eram cu ochii pe Alex care hotara ordinea in care cantam.
Cand se urca pe scena dupa ce termina de cantat unul din noi, Alex se uita pe lista lui, apoi la fetele noastre, care inca asteptam cu sufletul la gura, si alegea pe cineva. Sub privirile lui, care ne mai si pacalea, holbandu-se cu insistenta si alegand pe altcineva, noi ne emotionam si mai rau. Parca o facea intentionat.
Si mi-am dat seama ca nu doar parea, cand am mai ramas eu cu Victor si Ionut. Modul in care m-a privit doar pe mine inainte de a il chema pe Ionut pe scena, m-a facut sa imi dau seama ca el nu facea decat sa ma lase pe mine la urma. Practic se juca cu emotiile mele, lucru ce m-a ambitionat si mi-a dat curaj. Intr-un fel, ii promisesem ca o il impresionez, iar eu imi doream asta foarte mult si aveam si incredere in calitatile mele vocale.
Oricum, stiti cum se zice: ce e mai bun se lasa la urma.
Ionut avea deja orga instalata pe scena, asa ca nu a mai trebuit decat sa se aseze la ea si sa ne arate ce poate. Eu stiam cat era de bun pentru ca mi-a cantat de nenumarate ori si chiar mi-a compus melodii, pe vremea cand eram inca impreuna. La cati ani a practicat, nici nu ma asteptam la altceva. Acum, mai trebuia doar sa il impresioneze pe Alex.
Melodia aleasa de el mi s-a parut de la inceput cunoascuta, dar mi-am dat seama cum se numeste si cine o canta, de abia cand au inceput versurile. Si ce bine a ales-o!
-Celor care cred ca lumea asta cu iubire va scapa
Celor care cred ca dragostea va mai schimba ceva
Le vom canta, le vom canta, le vom spune asa:
Celor care cred ca dragostea va mai schimba ceva
Le vom canta, le vom canta, le vom spune asa:
Nimeni n-o sa iti explice ce e dragostea
Asta singur intr-o zi de vara-o vei afla
Si atunci sa nu uiti de inima ta.
Binele si rau-n jurul tau se vor juca
Lumea asta moarta va-ncerca sa-ti fure dragostea
Niciodata sa nu uiti de inima ta.
Celor care cred ca visele nu pot muri,
Celor care stiu ca ura nu naste copii
Le vom canta, le vom cinta, le vom spune-asa...
Asta singur intr-o zi de vara-o vei afla
Si atunci sa nu uiti de inima ta.
Binele si rau-n jurul tau se vor juca
Lumea asta moarta va-ncerca sa-ti fure dragostea
Niciodata sa nu uiti de inima ta.
Celor care cred ca visele nu pot muri,
Celor care stiu ca ura nu naste copii
Le vom canta, le vom cinta, le vom spune-asa...
Era "Epilog" de la Vama veche, o melodie pe care o cantam des cand iesem la focuri de tabara si "chitareala". Deveneam asa de tristi toti dintr-o data si ne leganam usor in jurul focului fredonand-o.
Toata lumea il asculta fermecata si agitatia din jur se tranformase inrtr-o gramada de oameni pe punctul de a cadea intr-o depresie. Versurile acelea triste, in combinatie cu pianul care rasuna frumos in toata incaperea, au reusit sa ne impresioneze pe toti.
Niciodata sa nu uiti de inima ta.
Versul acesta mi s-a repetat intr-una in minte, dupa ce Ionut m-a privit trist in timp ce il canta.
Parca ii vorbea noii eu, incercand sa ii aminteasca de vremea in care nu suspecta totul in jurul ei, avea incredere in lume si in viata, avea curaj sa iubeasca, sa spere si sa fie ea si ura persoanele care se jucau cu inimile si sufletele celorlalti.
Adica, exact cum faceam eu.
M-am transformat in persoana pe care o uram odata.
Nu era prima oara cand realizam asta, dar pentru prima data imi dadea de gandit.
Lumea asta moarta va-ncerca sa-ti fure dragostea.
Poate ca asta mi s-a intamplat si mie.
Ionut, Will, Oliver...
Bine, poate fara Ionut.
Of, urasc cand vad lucrurile atat de clar!, mi-am spus simtindu-ma a nu stiu cata oara pe ziua respectiva, extrem de trista si de suparata pe propria-mi persoana.
Acea Angela o fi fost ea buna si altruista, dar cu ce a ajutat-o asta?!
Cu nimic.
L-a impiedicat pe Will sa plece?
Nu, dar probabil ca dupa ea s-a intors inapoi...
L-a impiedicat pe Oliver sa ma considere o disperata (ceea ce a fost complet fals), sa incerce sa ma scoata din viata lui (adica sa imi dea ignore pe mess) si se se comporte ca un nesuferit acum cu mine?
Nu!
Ba chiar i-a dat dreptul sa fie asa pentru ca mereu i-am permis de dragul lui, de dragul sentimenteleor pe care i le purtam. Pentru ca am considerat ca un prieten cu adevarat bun vede in spatele mastii pe care ti-o pui. El credea ca imi era daunator, atat mie si Alexandrei, cat si relatiei de prietenie dintre noi doua. Ma vedea dependenta de el. Intr-adevar, vorbeam aproape zilnic pe mess, dar doar 10% din conversatii au fost incepute de mine, iar inainte de a ne indragosti (ma rog, cel putin eu m-am indragostit) unul de altul, am fost prieteni, cei mai buni prieteni.
Ii voiam binele si nu credeam ca i-l pot oferi lasandu-l sa se descurce singur. Si asa se izolase de toata lumea si era intr-o situatie destul de critica, fiind in razboi inclusiv cu mama sa.
Ma rog, am vrut sa fiu acolo pentru el, sa suport replicile rautacioase si sa nu uit ca le spunea doar pentru a ma face sa il urasc. Idee foarte stupida, ca tot veni vorba. Cum sa il urasc cand il iubeam atat de mult incat imi sacrificam momentele cand eram binedispusa?
Si a continuat sa fie asa dupa atat de mult timp...
Cred ca era singura persoana fata de care nu ma schimbasem.
Ionut a terminat de cantat, starnind un ropot de aplauze, care m-au adus din nou cu picioarele pe pamant, in prezent.
Un prezent in care Oliver aparea atat de rar...
In timp ce toata lumea il felicita si imbratisa, eu am devenit brusc constienta ca urma sa cant impreuna cu Victor in continuare. Eram pe punctul de a ma duce sa vorbesc cu Ionut, cand Narcis m-a chemat pe scena.
Am cautat inapoi in timp dupa momentul meu de ambitie, incercand sa fur cat mai mult din acel sentiment si sa il iau cu mine acolo sus, in fata tuturor.
- O sa ii facem praf, mi-a spus Victor la ureche, dandu-mi prioritate pe scari ca un gentleman.
Se parea ca tot curajul meu se mutase la el.
Negativul a inceput sa rasune in incapere, urmat in scurt timp de vocea melodioasa a lui Victor. L-am privit cu admiratie in timp ce strangea microfonul in mana, cautand sa se concentreze asupra cantecului. Canta intr-adevar frumos, iar eu am prins atata curaj privindu-l si ascultandu-l. Nu imi luam ochii de pe chipul lui frumos, fiind asezata, dupa cum discutasem la repetitii, in partea opusa a scenei. Mi-a prins privirea, facandu-mi semn ca eu trebuia sa intru imediat, lucru pe care nu il pierdusem din vedere, asa ca mi-am facut treaba si a iesit chiar mai bine ca la repetitii. A urmat refrenul pe care l-am cantat impreuna, strofa mea, partea in care intra el iar dupa, momentul acela in care negativul se aude mai incet, lasand pe prim plan vocea cantaretului, adica a lui Victor.
-I'm tired of sleeping,
Alone I've been grieving.
The life that I gave up to feel alive.
I want to feel alive.
Ne-am intors unul spre altul asteptand momentul culminat al melodiei, cand intra o parte instrumetala foarte faina, in care noi, am inceput sa ne indreptam unul spre altul cu pasi marunti, astfel incat sa nu ne intalnim prea devreme. Imi intrasem bine in personaj, asa ca am ramas total serioasa in momentul in care am ajuns fata in fata, privindu-ne de parca ne iubeam de cand lumea si pamantul. Alone I've been grieving.
The life that I gave up to feel alive.
I want to feel alive.
Cand s-a terminat a inceput iar refrenul, care era cantat deja din negativ, in timp ce eu am dus microfonul si am inceput sa cant, cu o oarecare disperare in glas, partea mea:
- I want to feel alive
I want to feel alive
I want to feel, I need to feel
I want to feel alive!
Acelasi lucru s-a reluat din nou, cu refrenul din negativ, numai ca a urmat randul lui Victor sa imi cante, linistitor pentru final.I want to feel alive
I want to feel, I need to feel
I want to feel alive!
-Hold on tight
Let's make this right.
Take me, come with me, feel alive tonight.
Let's make this right.
Take me, come with me, feel alive tonight.
S-a oprit totul, iar noi am revenit din nou la Angela si Victor, doar prieteni, in timp ce restul ne priveau inmarmuriti, reusind intr-un final sa ne aplaude insufletiti.
A iesit bine.
Am fost geniali!
If life was a movie, and love was a song...