05-06-2012, 12:22 AM
In momentul respectiv eram un pachet de nervi si eram gata sa arunc cate putin pe fiecare din cei prezenti.
Am plecat la baie ca sa nu izbucnesc in plans acolo in fata tuturor si am stat in fata oglinzii,tot aranjandu-mi parul, ca sa ma distrag cumva.
Flori a intrat si ea, ingrojorata de mine. Mi-am pus telefonul in buzunar si am simtit ca incep iar sa plang. M-a imbratisat, lucru care doar a inrautatit situatia.
Iulia avea dreptate, iar cei doi baieti erau incorecti luandu-mi apararea.
Lucrurile au mers in viteza si parca nici n-am avut timp sa le asimilez, motiv pentru care am crezut ca nu mai dor, ca am devenit imuna la durere. Dar m-am inselat amarnic si stand acolo in bratele prietenei mele, Flori, am observat asta cel mai bine. Pentru ca imi venea sa ma fac mica, sa ma bag in sufletul ei, si sa dispar de tot. Ma simteam pierduta, pe un drum inchis.
Ionut, pretind atat de mult ca te iubesc, dar nu fac decat sa te ranesc, calcandu-ti sentimentele in picioare, fara mila. Ma mai crezi oare cand ti-o spun? Ori ma crezi o ipocrita care una spune si alta face?
Mi-a placut mult ca sa las timpul sa imi fure amintirile unor perioade in care am investit energie si dragoste pentru ei, cand stiam sa iubesc. Sa imi fure amintirile cu Ionut, cu Will si cu el.
Nu le-as putea lasa nici daca as vrea, caci mi-am dorit acest lucru atat de mult: cu lacrimi in ochi si cu sufletul sfasiat in mii de bucatele.
Trebuie sa ma caut si sa ma gasesc.
Trebuie sa caut si amintirile mele cu ei, impreuna cu toate acele sentimente pe care am fost capabila sa le simt.
Cand m-am oprit din plans, doar pentru ca o aveam pe Flori spectatoare si nu imi placea asta, aceasta m-a lasat sa imi mai dau cu putina apa pe fata si ma linistesc, iar ea s-a intors la restul, care din cate spunea ea erau ingrijorati.
Ma intrebam daca dupa Iulia s-a dus cineva si m-as fi dus chiar eu daca n-as fi stiut ca sunt ultima persoana pe care ar vrea sa o vada.
La sfasit nu ma simteam mai bine desi parul meu statea perfect, asa ca am inceput sa ma gandesc la inca ceva cu care sa imi ocup mintea. Mainile mele au cautat telefonul automat, iar degetele au butonat, ajutandu-ma sa intru pe mess din cateva miscari. Cand nu eram in fata laptopului, eram online pe telefon. De cand descoperisem internetul pe telefon nu mai puteam sa ma descurc fara. Nu ma asteptam sa ma fi cautat cineva, dar tot nu am reusit sa ma conving sa ma las de sportul asta. Spre surprinderea mea, el, Oliver încercase sa dea de mine.
Apropo, acest Oliver pe langa fostul cel mai bun prieten al meu baiat, era si fostul iubit din Grecia al Alexandrei, deci au avut o relatie la distanta. Probabil ca iar se plictisea, ori doar observase ca eu eram satula sa imi sacrific starile de bine, si asa fragile, intr-o discutie contradictorie si rautacioasa cu el, asa ca a zis sa imi faca onoarea sa ma acceseze el pe mine. Incerca sa ma indeparteze, lucru ce mi se parea stupid pentru ca am trecut peste tot ce a fost, asa ca nu mai vedeam niciun rost. Emotianul de flirt pe care il adaugase, care facea ploie de ochi, imi tipa asta pe ecranul telefonului meu. I-am raspuns la fel numai ca am ras. Mi se parea ciudat sa ne prostim de-a flirtul, avand in vedere ca trecuse foarte multa vreme de cand nici macar nu am mai vorbit. Alexandra imi lasase niste mesaje de dimineata, aducandu-mi la cunostinta faptul ca ii era dor de mine si ca abia asteapta sa ajunga si ea acolo si tocmai de aceea ma simteam putin vinovata, aducandu-mi aminte de toata povestea, care s-a lasat cu lacrimi si o Angela de o suta de ori mai determinata sa fie rea. Ma mir si ma bucur in acelasi timp, ca relatia noastra de prietenie, a mea si a Alexandrei, nu s-a deteriorat deloc, ba chiar a devenit mai puternica.
El a presupus ca sufeream de dorul lui, iar eu m-am uitat in oglinda si mi-am zambit. Imi era dor de el, dar in niciun caz asa cum glumea. Trecusem de mult de partea aia.
M-am hotarat sa ies din baie, si inca cu nasul in telefon cu un zambet slarg pe buze (nu vreti sa stiti ce aberatii imi spunea Oli), m-am ciocnit cu unul din tipii la masa carora am servit pentru prima data. Era cel mai putin idiot. Statea rezemat de perete, iar cand m-a vazut s-a ridicat in capul oaselor, dandu-mi impresia ca pe mine ma astepta. Totusi, am dat sa trec pe langa el.
- Angela?
M-am intros uimita. Imi stia si numele?
- Ai treaba azi, putin mai tarziu?
Mi-am pus telefonul in buzunarul de la pantalonii scurti si i-am oferit toata atentia mea. Serios? Altul? Asta al cate-lea ar fi pe lista? Stai la coada draga., m-am prostit in gandul meu, cautand sa revin incet, incet la o stare mai buna.
- Ai pierdut partea in care am spus foarte clar ca am prieten? am intrebat incurcisandu-mi bratele la piept, parand putin plictisita de toata atentia pe care o primeam.
In realitate, eram destul de incantata. Of, nu imi reprosati ca exagerez. Macar in mintea mea, macar cand povestesc sa par puternica si plina de incredere in mine. Asa vreau sa ma vada lumea: o fata sigura pe ea. Nu conteaza ca mint, mint intr-una. Adica, cateodata nici eu nu mai stiu daca sunt asa sau ma prefac prea bine. Uneori pic si pic grav. Si nu ma suport cand sunt slaba si neajutorata si nici nu imi place sa ii las pe altii sa ma vada asa
- Nu te pripii. Nu am zis nimic.
Apoi mi-a explicat ca el doar avea nevoie de mine sa ii pun o vorba lui Alex ca sa aiba si el dreptul la o auditie pentru un loc in trupa. Ce trupa? Eu nu stiam de nicio trupa, dar mi-a spus el ca auzise din surse sigure ca in seara aceea urmau sa aiba loc niste auditii, iar trupa despre care vorbea era cea care se ocupa de muzica din bar.
Daca sunt auditii, ma bag si eu! m-am gandit incantata.
M-am intors din nou la masa, asezandu-ma pe locul meu de langa Andrei, care si-a intins repede mana in jurul meu ca nu cumva cineva sa rateze faptul ca sunt luata ( lucru care intr-un fel ma deranja, judecand toti baietii simpatici din local ), avandu-l in fata pe Will, care ma ignora si flirta de mama focului cu toate fetele de la masa si pe Ionut, undeva la mijloc, intre Cristi si locul liber lasat de admiratoarea lui, nu prea secreta, Iulia. Ma gandeam la o modalitate prin care sa ma evapor subtil si elegant de la acolo, cand cineva a venit pe la spatele meu si mi-a pus mainile la ochi. La inceput am incercat sa le indepartez, dar cum erau maini de barbat, n-am reusit pana nu i-am dat un cot in stomac, moment in care m-a eliberat. Cand m-am intors, am ramas socata pentru ca, din nou, ironia sortii, era Alex. Il cunosteam de atat de putin timp si il lovisem de doua ori. Sa nu mai vorbesc de faptul ca era seful meu.
-Nu stiu ce ai cu mine de ma lovesti intr-una, s-a vaitat el ridicandu-si tricoul, probabil verificand daca ii zburasem vreun patratel de la abdomenul lui bine lucrat.
- Te tot furisezi pe la spatele meu, m-am aparat eu, imbufnata de ghiniounul asta pe care il aveam legat de el.
Imi aducea aminte de 9gag cu: nu tot timpul se furiseaza cineva pe la spatele meu, dar atunci cand totusi o face, eu il lovesc, iar el e seful meu.
- Uitasem sa va zic ceva care sigur v-ar palcea, dar poate ma razgandesc, m-a tachinat el, mangaindu-si abdomenul, in timp ce fetele savurau momentul, holbandu-se de parca nu mai vazusera baiat fara tricou inainte, iar Alex nici nu si-l daduse jos de tot inca, deci… asta probabil era nimic.
- Hai unchiule, spune acum, a inceput Flori. Ne cerem iertare in locul ei.
- Hei, nu e ca si cand l-am lovit stiind cine e, am continuat sa ma apar.
- Da, si pentru asta am sa te iert , m-a asigurat zambindu-mi frumos. Din nou, a subliniat apoi. Planuiam sa dam o petrecere de bun venit pentru voi, aici in local, deseara. Si o sa vreau sa facem si niste auditii cu ocazia asta. Cativa dintre cei mari au deja o formatie si ii platesc ca sa cante. Organizam karaoke si daca nu sunteti excesiv de emotivi si nici afoni, o sa fie bine. Avem nevoie neaparat de fete, a terminat, intorcandu-se spre mine. Astept sa ma uimesti cu vocea ta.
Challenge accepted!
- Spune-mi doar ce melodie vrei sa invat pana deseara, am zis foarte sigura de mine ca urma sa fac ravagii.
Parea ca imi revenisem, dar nu.
Trebuia sa rezist. Asta era tot.
- Nu, surprinde-ma, mi-a zis si si-a luat talpasita dupa ce a anuntat ora la care sa fim acolo.
Dupa el, si noi ceilalti, care ne-am dat seama ca pe langa faptul ca trebuia sa ne pregatim pentru o petrecere, mai trebuia sa ne pregatim si pentru auditii.
Trebuie sa ma caut si sa ma gasesc.
Incepand de maine.
Am plecat la baie ca sa nu izbucnesc in plans acolo in fata tuturor si am stat in fata oglinzii,tot aranjandu-mi parul, ca sa ma distrag cumva.
Flori a intrat si ea, ingrojorata de mine. Mi-am pus telefonul in buzunar si am simtit ca incep iar sa plang. M-a imbratisat, lucru care doar a inrautatit situatia.
Iulia avea dreptate, iar cei doi baieti erau incorecti luandu-mi apararea.
Lucrurile au mers in viteza si parca nici n-am avut timp sa le asimilez, motiv pentru care am crezut ca nu mai dor, ca am devenit imuna la durere. Dar m-am inselat amarnic si stand acolo in bratele prietenei mele, Flori, am observat asta cel mai bine. Pentru ca imi venea sa ma fac mica, sa ma bag in sufletul ei, si sa dispar de tot. Ma simteam pierduta, pe un drum inchis.
Ionut, pretind atat de mult ca te iubesc, dar nu fac decat sa te ranesc, calcandu-ti sentimentele in picioare, fara mila. Ma mai crezi oare cand ti-o spun? Ori ma crezi o ipocrita care una spune si alta face?
Mi-a placut mult ca sa las timpul sa imi fure amintirile unor perioade in care am investit energie si dragoste pentru ei, cand stiam sa iubesc. Sa imi fure amintirile cu Ionut, cu Will si cu el.
Nu le-as putea lasa nici daca as vrea, caci mi-am dorit acest lucru atat de mult: cu lacrimi in ochi si cu sufletul sfasiat in mii de bucatele.
Trebuie sa ma caut si sa ma gasesc.
Trebuie sa caut si amintirile mele cu ei, impreuna cu toate acele sentimente pe care am fost capabila sa le simt.
Cand m-am oprit din plans, doar pentru ca o aveam pe Flori spectatoare si nu imi placea asta, aceasta m-a lasat sa imi mai dau cu putina apa pe fata si ma linistesc, iar ea s-a intors la restul, care din cate spunea ea erau ingrijorati.
Ma intrebam daca dupa Iulia s-a dus cineva si m-as fi dus chiar eu daca n-as fi stiut ca sunt ultima persoana pe care ar vrea sa o vada.
La sfasit nu ma simteam mai bine desi parul meu statea perfect, asa ca am inceput sa ma gandesc la inca ceva cu care sa imi ocup mintea. Mainile mele au cautat telefonul automat, iar degetele au butonat, ajutandu-ma sa intru pe mess din cateva miscari. Cand nu eram in fata laptopului, eram online pe telefon. De cand descoperisem internetul pe telefon nu mai puteam sa ma descurc fara. Nu ma asteptam sa ma fi cautat cineva, dar tot nu am reusit sa ma conving sa ma las de sportul asta. Spre surprinderea mea, el, Oliver încercase sa dea de mine.
Apropo, acest Oliver pe langa fostul cel mai bun prieten al meu baiat, era si fostul iubit din Grecia al Alexandrei, deci au avut o relatie la distanta. Probabil ca iar se plictisea, ori doar observase ca eu eram satula sa imi sacrific starile de bine, si asa fragile, intr-o discutie contradictorie si rautacioasa cu el, asa ca a zis sa imi faca onoarea sa ma acceseze el pe mine. Incerca sa ma indeparteze, lucru ce mi se parea stupid pentru ca am trecut peste tot ce a fost, asa ca nu mai vedeam niciun rost. Emotianul de flirt pe care il adaugase, care facea ploie de ochi, imi tipa asta pe ecranul telefonului meu. I-am raspuns la fel numai ca am ras. Mi se parea ciudat sa ne prostim de-a flirtul, avand in vedere ca trecuse foarte multa vreme de cand nici macar nu am mai vorbit. Alexandra imi lasase niste mesaje de dimineata, aducandu-mi la cunostinta faptul ca ii era dor de mine si ca abia asteapta sa ajunga si ea acolo si tocmai de aceea ma simteam putin vinovata, aducandu-mi aminte de toata povestea, care s-a lasat cu lacrimi si o Angela de o suta de ori mai determinata sa fie rea. Ma mir si ma bucur in acelasi timp, ca relatia noastra de prietenie, a mea si a Alexandrei, nu s-a deteriorat deloc, ba chiar a devenit mai puternica.
El a presupus ca sufeream de dorul lui, iar eu m-am uitat in oglinda si mi-am zambit. Imi era dor de el, dar in niciun caz asa cum glumea. Trecusem de mult de partea aia.
M-am hotarat sa ies din baie, si inca cu nasul in telefon cu un zambet slarg pe buze (nu vreti sa stiti ce aberatii imi spunea Oli), m-am ciocnit cu unul din tipii la masa carora am servit pentru prima data. Era cel mai putin idiot. Statea rezemat de perete, iar cand m-a vazut s-a ridicat in capul oaselor, dandu-mi impresia ca pe mine ma astepta. Totusi, am dat sa trec pe langa el.
- Angela?
M-am intros uimita. Imi stia si numele?
- Ai treaba azi, putin mai tarziu?
Mi-am pus telefonul in buzunarul de la pantalonii scurti si i-am oferit toata atentia mea. Serios? Altul? Asta al cate-lea ar fi pe lista? Stai la coada draga., m-am prostit in gandul meu, cautand sa revin incet, incet la o stare mai buna.
- Ai pierdut partea in care am spus foarte clar ca am prieten? am intrebat incurcisandu-mi bratele la piept, parand putin plictisita de toata atentia pe care o primeam.
In realitate, eram destul de incantata. Of, nu imi reprosati ca exagerez. Macar in mintea mea, macar cand povestesc sa par puternica si plina de incredere in mine. Asa vreau sa ma vada lumea: o fata sigura pe ea. Nu conteaza ca mint, mint intr-una. Adica, cateodata nici eu nu mai stiu daca sunt asa sau ma prefac prea bine. Uneori pic si pic grav. Si nu ma suport cand sunt slaba si neajutorata si nici nu imi place sa ii las pe altii sa ma vada asa
- Nu te pripii. Nu am zis nimic.
Apoi mi-a explicat ca el doar avea nevoie de mine sa ii pun o vorba lui Alex ca sa aiba si el dreptul la o auditie pentru un loc in trupa. Ce trupa? Eu nu stiam de nicio trupa, dar mi-a spus el ca auzise din surse sigure ca in seara aceea urmau sa aiba loc niste auditii, iar trupa despre care vorbea era cea care se ocupa de muzica din bar.
Daca sunt auditii, ma bag si eu! m-am gandit incantata.
M-am intors din nou la masa, asezandu-ma pe locul meu de langa Andrei, care si-a intins repede mana in jurul meu ca nu cumva cineva sa rateze faptul ca sunt luata ( lucru care intr-un fel ma deranja, judecand toti baietii simpatici din local ), avandu-l in fata pe Will, care ma ignora si flirta de mama focului cu toate fetele de la masa si pe Ionut, undeva la mijloc, intre Cristi si locul liber lasat de admiratoarea lui, nu prea secreta, Iulia. Ma gandeam la o modalitate prin care sa ma evapor subtil si elegant de la acolo, cand cineva a venit pe la spatele meu si mi-a pus mainile la ochi. La inceput am incercat sa le indepartez, dar cum erau maini de barbat, n-am reusit pana nu i-am dat un cot in stomac, moment in care m-a eliberat. Cand m-am intors, am ramas socata pentru ca, din nou, ironia sortii, era Alex. Il cunosteam de atat de putin timp si il lovisem de doua ori. Sa nu mai vorbesc de faptul ca era seful meu.
-Nu stiu ce ai cu mine de ma lovesti intr-una, s-a vaitat el ridicandu-si tricoul, probabil verificand daca ii zburasem vreun patratel de la abdomenul lui bine lucrat.
- Te tot furisezi pe la spatele meu, m-am aparat eu, imbufnata de ghiniounul asta pe care il aveam legat de el.
Imi aducea aminte de 9gag cu: nu tot timpul se furiseaza cineva pe la spatele meu, dar atunci cand totusi o face, eu il lovesc, iar el e seful meu.
- Uitasem sa va zic ceva care sigur v-ar palcea, dar poate ma razgandesc, m-a tachinat el, mangaindu-si abdomenul, in timp ce fetele savurau momentul, holbandu-se de parca nu mai vazusera baiat fara tricou inainte, iar Alex nici nu si-l daduse jos de tot inca, deci… asta probabil era nimic.
- Hai unchiule, spune acum, a inceput Flori. Ne cerem iertare in locul ei.
- Hei, nu e ca si cand l-am lovit stiind cine e, am continuat sa ma apar.
- Da, si pentru asta am sa te iert , m-a asigurat zambindu-mi frumos. Din nou, a subliniat apoi. Planuiam sa dam o petrecere de bun venit pentru voi, aici in local, deseara. Si o sa vreau sa facem si niste auditii cu ocazia asta. Cativa dintre cei mari au deja o formatie si ii platesc ca sa cante. Organizam karaoke si daca nu sunteti excesiv de emotivi si nici afoni, o sa fie bine. Avem nevoie neaparat de fete, a terminat, intorcandu-se spre mine. Astept sa ma uimesti cu vocea ta.
Challenge accepted!
- Spune-mi doar ce melodie vrei sa invat pana deseara, am zis foarte sigura de mine ca urma sa fac ravagii.
Parea ca imi revenisem, dar nu.
Trebuia sa rezist. Asta era tot.
- Nu, surprinde-ma, mi-a zis si si-a luat talpasita dupa ce a anuntat ora la care sa fim acolo.
Dupa el, si noi ceilalti, care ne-am dat seama ca pe langa faptul ca trebuia sa ne pregatim pentru o petrecere, mai trebuia sa ne pregatim si pentru auditii.
Trebuie sa ma caut si sa ma gasesc.
Incepand de maine.
If life was a movie, and love was a song...