06-05-2012, 11:21 AM
Am ocupat jumatate de vagon, fiind pe scaun cu Anca si avandu-le in fata pe Iulia si Oana. In spatele nostru, Andrei se vaita ca nu apucase sa fumeze deloc, iar Iulia se stramba exasperate de toata zarva pe care o facea prea de dimineata.
-Da' mai taci odata! i-a spus, ridicandu-se pe scaun si intorcandu-se la ei.
Cu toata freza si privirea patrunzatoare a lui Andrei, ea era indragostita pana peste cap de sofisticatul Ionut. Eu cu toate ca ne despartisem, nu eram prea fericita sa observ cum se dadea la el. Dar era prietena mea si nu puteam sa o urasc. Sau cel putin pana atunci nu am putut. Toate au un inceput, nu?
Anca mi-a prins privirea enervata si mi-a zambit sugestiv.
-Ce aiurea! a zis Oana. Stam fete cu fete si baieti cu baieti, cand de fapt, fiecare vrea sa se cupleze aici.
-Eu nu vreau, am contrazis-o, mai mult de dragul de a o contrazice.
Totusi, nu aveam chef de o relatie pe bune. Mi-a ajuns ultima.
-Nu, dar stiu cel putin trei baieti care vor sa stea langa tine.
-Robert si Ionut. Cine-i al trei-lea? am intrebat foarte curioasa.
Iuliei nu prea i-a palcut lipsa mea de modestie, cum nu-i placea nici faptul ca Ionut nu ma uitase. Ce sa-i faci? Cand ai impact... ei bine, ai imapct.
-Deci recunosti ca Robert te place si ca Ionut se aranjeaza doar pentru tine?
-E clar. I mean, look at me! Merit si eu macar atat lucru, doi baieti pt mine. Dar zi-mi, care-i al trei-lea? am intrebat devenind cu adevarat curioasa.
Atunci ea si-a indreptat privirea catre randul celalat, vizavi de noi, unde stateau Victor si Cristi intinsi pe scaune, pregatiti sa isi continue somnul, intrerupt cu brutalitate de ceasul desteptator.
M-am holbat la ei, fara sa intelg la ce se referea,
-Nu ma prind, i-am raspuns ridicand din umeri.
-Eh, esti fraiera. Victor! m-a lamurit ea, exasperata de procesorul meu incet. Adica, mereu se comporta mai aletfel cu tine. N-ai observat? Tu de ce crezi ca esti singura pe care o suna?
-Si la care urla intr-una? Da, vezi sa nu...
-Are dreptate Oana, a spus si Anca adormita, in momntul in care Iulia s-a ridicat de pe scaun si s-a asezat langa baieti, langa Ionut, mai exact.
M-am uitat si eu inapoi si l-am observat pe Andrei fericit tot, crezand ca pentru el venise si mi-a parut rau ca se amagea asa.
M-am ridicat in picioare, dorindu-mi sa caut ceva de mancare in troler-ul meu care era pus la bagaje deasupra noastra si dupa ce am scos o punga mare de caramele, am ramas asa privindu-i pe toti. In spate, Andrei statea intins pe spate pe tot scaunul, iar in fata lui se aflau Ionut si Iulia. Pareau ca rad cu totii, vocea Iuliei raspunand in tot vagonul, in timp ce Ionut se chinuia sa participe la conversatie, cedandu-i bucuros locul lui Andrei. Acesta din urma, m-a privit schitand un zambet chinuint pentru ca probabil realizase ca nu el era mtivul pentru care Iulia se mutase acolo. Eu in schimb, i-am tars un zambet inapoi, nelasand sa se vada deloc ca ii observasem nelinistea, dupa care i-am simtit privirea lui Ionut atintita asupra mea.
-Numai gura voastra se aude pe aici, am spus ca sa nu zic ca numai a Iuliei, care nici nu observase ca de cand ma ridicasem, vorbea singura, caci al ei ca floarea, nu mai era atent de mult.
Al ei ca floarea? Ar vrea ea.
I-am rugat pe toti cu caramele, ramanand in final cu jumatate de punga. Am stiut eu ce am stiut atunci cand luasem una asa mare.
M-am asezat la locul meu, plictisita, hotarandu-ma ca daca Iulia tot s-a mutat la baieti, as putea sa profit de spatiul ramas si sa recuperez somnul.
And now, now that you're near
There's nothing more without you
Without you here
Nu sunt sigura de ce ascultam o astfel de melodie, cu astfel de versuri, dar asta am auzit ultima data inainte ca telefonul sa imi urle in casti ca primisem un SMS.
<<Sunt un fraier, nu?>> de la Andrei.
<<Un mare fraier... Cand ai atatea fete din care sa alegi, ai ales-o tocmai pe ea. Nu m-as da la ea daca as fi baiat>> i-am trimis inapoi.
Iulia era destul de inalta, corp de fotomodel, cu niste ochi de un albastru spalacit, de aproape zicea-i ca-s albi si blonda cu parul foarte cret, pana la umeri. Nu imi dadeam seama de ce o criticam chiar asa, dar pur si simplu imi era antipatica in momentul de fata.
<<Bine atunci. Spune un nume.>> a propus el.
Atunci Victor s-a ridicat lenes, dand cu aparatul de fotografiat jos si incepand sa injure de parca nu el a fost cel care adormise cu el in mana. I-a pus bateriile la loc si ne-a facut o poza sa verifice daca inca functiona. M-am strambat, iar el mi-a zambit. M-am inrosit toata. Sa fie adevarat ca el ma place?
Era dragut, inalt si bine facut si... daca stau sa ma gandesc, plin de calitati. Avea un sarm care nu scapa neobservat in fata fetelor. Zambea mult si se enerva repede si ii trecea la fel de repede, iar ochii lui negri... ei bine, era celebru pentru cat de frumosi erau, la fel ca si parul putin ondulat la varfuri. Sa nu mai zicem ca atunci cand lua o chitara in mana ne lasa pe toti cu gura cascata, miscandu-si degetele lungi, ca de baiat, pe corzile acesteia, incredibil de repede. Mie, care numai ce ma apucasem de invatat, imi parea ireal si imposibil ceea ce facea el.
-Si talentat si frumos, a comentat Oana in soapta referitor la el.
Da, era si un artist, pentru ca picta, scria poezii si iubea fotografia.
Daca ma mai holbam mult la el ii mai observam cateva calitati, dar am fost trezita la realitate de un alt mesaj de la Andrei.
<<La cine te holbezi de nu imi mai raspunzi?>>
Am ingitit in sec. In afara de Oana, sper ca nu ma vazuse nimeni.
<< Ma gandeam. Ce zici de Anca?>>
Victor ne-a mai prins pe toti intr-o poza, si la rugamintea lui, am zambit frumos. De obicei ma strambam si il enervam.
Am lasat subiectul asa, pentru ca devenea stupid sa incerc sa il cuplez cu vreo fata. Ca doar nu eram Cupidon sa ii gasesc lui marea dragoste. Plus ca trenul a oprit in sfarsit ajuns la Craiova. Ne-am carat toate bagajele pana sus in gara, unde le-am aruncat, asezandu-ne si noi langa ele, extenuati. Apoi, incet, incet, toti au inceput sa se imprastie, ba la magazine, ba pe afara in recunoastere, ramanand in final doar eu cu Radu si Cristi. Eu stiam Craiova destul de bine si nu aveam chef de plimbari pe caldura de 30 de grade. Dar a fost o alegere destul de buna, din moment ce i-am dat o casca lui Radu ca sa ascultam amandoi muzica pentru ca lui ii era rau de la nu stiu ce hamburger mancat de dimineata, iar Cristi avea propria lui muzica. Si asa, am realizat ce gusturi asemanatoare avem si am inceput o intreaga discutie pe tema asta.
In timp ce ii explicam lui Radu de cat de mult am putut sa plang pe melodia de Hurts- stay, telefonul a inceput sa-mi sune zgomotos in genata.
-Perfect situation! am zis repede, aducandu-mi aminte de melodie. De la Weezer, am continuat, bagand mana in geanta dupa buzunarul special, de unde mi-am scos telefonul meu rosu, care deja terminase intro-ul super lung al melodiei, incepanad cu "what's the deal with my brain?” si tot asa. Am oftat exasperata si am raspuns.
-Esti in Craiova, nu-i asa? am auzit vocea verisoarei mele Iasmina, de doar 16 ani. Am verificat mersul trenurilor si dupa calculul celor de acolo, ar trebui sa fi ajuns deja, m-a lamurit ea incantata.
Greseala mea sa-i spun ora la care urma sa plec.
-Si mai stiu ca urmatorul tren spre Bucuresti pleca de aici peste cateva ore bune, timp in care eu te astept aici. Ia-ti si toata gasca. Ai baieti draguti, nu? Si Ionut ala de care...
-O, mai taci! i-am spus exasperata. Nu pot sa vin, stii prea bine, i-am zis si am oftat.
-Are prietena. Nu o sa te mai bazie. Vino cu baietii aia ai tai aici si n-o sa aiba curajul sa se mai dea la tine.
-Ultima oara am venit cu Ionut si… doar stii ca…
-Nu, nu, nu... Te corectez: nu erati inca impreuna atunci.
Am aruncat o privire rapida spre Radu, devenind constienta dintr-o data ca ma putea auzi. Avea casile in urechi si mi-am dat seama ca era prea absorbit de muzica si de stomacul care ne tot canta de mai bine de o jumatate de ora.
-Vara-mea, hai aici si nu mai fugi de el in halul asta, m-a certat Iasmi, dandu-mi seama din vocea ei ca se imbufnase.
Dupa ce m-am asigurat ca unchiul si matusa erau si ei acasa, m-am uitat la Radu, fixandu-l cu privirea in ceafa pana am reusit sa-l fac sa se intoarca spre mine, privindu-ma ciudat.
-Ne plimbam putin? l-am intrebat, intrebare la care Iasmi mi-a raspuns inainte ca eu sa o termin de rostit ca lumea.
-E prea caaald, s-a plans ea.
Dar in schimb, Radu a fost mai mult de incantat de o plimbarica cu mine. Si subliniez "cu mine", pentru ca si el a subliniat foarte clar ca prezenta mea il incanta. Sa il pun si pe el pe lista alaturi de Ionut, Robert si Victor? Hmm, de cand am eu atata succes la baieti? Sa fie cumva schimbarea in ceea ce priveste culoarea parului?
Si ca sa va spun un mic secret, cel care m-a vopsit a fost nimeni altul decat Ionut, dupa ce ne-am despartit, cand terminasem deja si cu Will. De fapt, daca nu imi intra in cap ideea unei schimbari de look, probaibil nici acum nu ne-am fi impacat calumea, chestia asta facandu-ne sa ne dam seama ca noi doi nu puteam sta certati si suparati unul pe altul. Vroiam sa ma tund, dar el m-a convins ca am parul prea frumos si ca nu merita sa fie tuns iar putin roscat (putin mai mult, dupa caz) ar putea face minuni. Si mare dreptate a avut.
In orice caz, las amintintirile de-o parte si ma hotarasc sa ma bucur de atentia lui Radu, la care nu sperasem atat de repede. Fetele or sa innebuneasca. De obicei, toate punem ochii pe tipii noi, insa cand el incepe sa ii ofere atentie uneia dintre noi, intr-un mod mai special, il lasam balta fara prea multe strangeri de inima. Speram sa mearga si de data asta.
Hmm, ce-o sa fie cu restul? Ce-o sa fie cu Ionut?
Apropo de Ionut, m-a sunat sa imi urle putin in telefon ca plecasem fara sa anunt pe nimeni lasand-ul pe zapacitul de Cristi cu bagajele. Dar nu asta il deranja pe el.
-Esti cu Radu?! Tu macar il cunosti pe baiatul ala? De cate zile? Doua? Angi, ai innebunit? Cum de ai atata incredere in el? Sa nu mai vorbesc de faptul ca..
Iar era paranoic. Iar eu m-am aprins imediat, poate si datorita soarelui, si n-am mai rezistat sa fiu draguta. Da' pana cand?!
-Ce aveti toti azi de urlati la mine?! l-am intrerupt pe Ionut si speriat pe Radu, care se holba incantat la o gramada de porumbei, dintre care cativa chiar au zburat cand am inceput sa ridic tonul. I-am facut semn ca e ok si s-a intors la treaba lui, lasandu-ma pe mine sa... savurez linistita conversatia cu ex-ul meu. Ba, Ionut, nu stiu cum sa iti explic, dar am 18 ani. Stii asta, doar ai fost la ziua mea si stiu si eu sa am grija de mine, asa ca... calm down. Si mai usor cu istericalele astea in telefon, adica, cu ce ocazie? Mai criza careva ca tine ca plecaram si noi putin din gara? Sunt sigura ca nu...
-Ha, ha, s-a facut el ca rade. O sa ai de dat niste explicatii si la fete, ANGELA, ACUM CA AI PLECAT SA TE PLIMBI CU RADU, DOAR VOI DOI.
Va dati seama cat de tare a zis incat jumate din gara probabil ca a auzit ce faceam si cu cine. Si in mod sigur, fetele nu au ratat asta, fiind sensibile la numele lui Radu.
-Bine, Ionut...
Stia ca era de rau si ca intrecuse limta.
I-am inchis iar el nu a mai sunat.
I-am explicat lui Radu de Iasmi, iar el a zis ca merge cu mine orinunde vreau. Subliniez din nou acel "cu mine" pentru ca si el a facut-o din nou, pronuntandu-l intr-un mod diferit. Era posibil totusi sa fie ceva in neregula cu Radu, mi-am zis eu amuzata, cand mi-a zambit atat de frumos, incat eram gata sa cad in fantana arteziana in jurul careia ne tot invartiseram.
In realitate, s-a aplecat prea mult, eu am uitat de fantana si m-am dat in spate automat, inainte ca mintea mea sa inregistreze aceasta miscare ca "preludiul" unui sarut. Bineinteles, m-a prins, i-ar atunci cand eram intr-o pozitie ca in filme - eu jumate deasupra apei din fantana, el cu un genunchi pe marginea fantanii, si cu ambele maini in jurul meu, privindu-ma ingrijorat si usurat in acelasi timp -, el m-a pacalit ca pierde controlul si sunt iar in pericol de a cadea, prinzandu-ma la loc, de data aceasta cu un zambet de milioane pe buze. M-am bosumblat ca ma pacalise si l-am stropit cu apa, incepand astfel un joc de copii, alergandu-ne cu mainile ude prin jurul fantanii, care s-a sfarsit cu el dandu-si jos tricoul ud fleasca si dandu-si mana prin parul ud, reusind astfel sa-l ciufuleasca si sa ma faca pe mine sa raman blocata privindu-l.
-Esti asa... am inceput eu.
-Hot! a urlat o tipa aplecata pe geamul unui bloc.
Am inceput sa rad cu rasul meu colorat, nereusind sa ma mai stapanesc, lasandu-l pe Radu sa am priveasca fara sa inteleaga nimic.
-Nici nu mai intreb, mi-a zis.
Iasmi, ne-a intampinat cu imbratisari, suc si placinta cu mere si biscuiti, ca sa realizez eu mai tarziu ca niciunul din parintii ei nu erau acasa. Normal, la ce ma astepam? Ar fi recurs la orice ca sa ma faca sa o vizitez.
-Mda, m-ai intrebat daca sunt si ti-am zis ca da pentru ca erau. Acum au plecat la servici. Nu e vina mea.
Si a zambit inocent incercand sa faca un fel de puppy eyes, care a strambat-o atat de urat, incat am iertat-o numai sa nu mai faca vreodata asa in public.
-Si restul? Unde sunt restul baietilor? a intrebat crezand bineinteles ca Radu era luat din moment ce era cu mine. Unde-s baietii? a intrebat facand iar acei puppy eyes.
M-am vazut nevoita sa il sun pe Victor, sa le dau adresa si sa ii aduc pe toti, impreuna cu fetele si bagajele in modernul aparatament al verisoarei mele.
-Unde ne caram toti cu bagajele pana acolo? a spus el obosit.
-Mai bine stati in gara toti gramada pe niste bagaje decat sa veniti aici, unde e aer conditionat, sunt paturi pentru cei dornici sa se odihneasca, apa curenta, doua bai, o bucatarie cu tot ce vrei, suc si prajituri?!
-Cand ma gandesc la tot efortul de convingere pe care trebuie sa il depun sa nu mai vorbesc de cautat si gasit taxiuri, m-as cam lipsi, mi-a raspuns lenes.
Credeati ca a fost asa usor sa ii conving?
-Avem si jocuri video, am adaugat pe lista repede amintindu-mi de Cata, care la cei 20 de ani ai lui, nu-i lipsea niciun joc cu batai, razboiae si masini inventat vreodata.
Si ca tot vorbeam de Cata mai devreme, a trebuit sa apara si el, intrand pe usa, bolborosind de cat de cald poate fi afara, in timp ce isi scotea tricoul de pe el, ducandu-se direct in camera lui. A stat vreo doua minute, dupa care s-a intors in fuga. -Asta-i tricoul meu, nu? a intrebat privindu-l insistent pe Radu, caruia Iasmi ii oferise un tricou de-al lui Cata, ca sa nu ni se faca "rau" cu el dezbracat pe acolo. Plus ca inauntru era destul de racoare, iar noi ne-am gandit ca o sa raceasca. Nu-mi vine sa cred! a exclamat mai-nou-verisorul-meu, fixandu-l pe saracu' Radu cu o privire care l-ar fi putut ucide. Angela?!
Am zambit incurcata, iar Cata a uitat complet de tricoul lui cel nou, mov care acum era pe altcineva decat el. Bine, cel putin pentru o perioada. Radu ar fi fost simpatic daca nu era cu mine, doar... el si cu mine.
Ok, poate ca ar fi cazul sa va lamuresc cum sta treaba cu acest mai-nou-verisoru-meu, de care imi era atat de teama. Trebuie sa recunosc - desi este mai mult decat rusinos, pata neagra din trecutul meu, chestia cu care nu ma mandresc deloc si pe care nici n-am notat-o in jurnal ca nici copii mei sa n-o afle -, ca acest Cata, a fost prima mea dragoste si... wait to see, primul baiat pe care l-am sarutat. Si pentru el am fost importanta, prima iubire si tot cu mine a avut parte de primul sarut. Pe atunci nu era verisorul meu si nici acuma n-am fi fost rude daca taica-su nu s-ar fi indragostit de mama Iasminei, sora mamei mele. Oricum, totul se distrusese inca dinainte ca ei sa se casatoareasca si sa se mute impreuna.
Cata, a sarit imediat intre mine si Radu, imbratisandu-ma cat de strans a fost el in stare (ganditi-va ca nu mai puteam respira), in timp ce eu ma zbateam pentru o gura de aer.
-Mi-a fost ingrozitor de dor de tine! Nu te-am uitat nicio secunda! Sunt atatea fete la facultate insa eu numai la...
-Catalin, am inceput eu, iar el a stiut ca ceva nu era bine din moment ce i-am spus numele intreg, o sa ma omori inainte sa apuc macar sa te salut.
Recunosc, el nu a trecut niciodata intr-adevar peste asta. Eu aveam 12 ani, iar el 14 si ma aflam la iesirea din bloc cu bagajele dupa mine, indreptandu-ma spre masina alor mei, care se pregateau sa mergem acasa. Dupa ce, "flirtrasem" (mda, cam mult spus pentru cei 12 ani ai mei) cu el toata vara si tot nu ajunsesem niciunde, el a fugit dupa mine pe scari si m-a imbratisat pe la spate, spunandu-mi ca nu o sa poata suporta lipsa mea si tot felul de chestii care seamau foarte bine cu o declaratie de dragoste. Tot ce am putut sa-i spun a fost ca si mie o sa imi fie dor si ca, probabil o sa ma mai intorc si vara urmatore (lucru pe care nu l-am facut pana vara trecuta) si mai vedem atunci cum or sa evolueze lucrurile (eram destul de inteleapta, stiu...). Numai ca el nu s-a multumit cu atata, intorcandu-ma, prinzandu-mi fata cu palmele lui - care dintr-o data imi pareau mult prea mari, barabtesti - si m-a sarutat (daca ala poate fi numit sarut). Dupa asta am fugit, convinsa ca niciodata nu o sa imi mai doresc sa mai sarut pe cineva. M-a tinut pana la Ionut, al carui sarut il asteptasem cu entuziasm.
-Stii ca am zis ca ti-am cumparat ceva din Grecia, vara trecuta, mi-a zis si s-a ridicat in picioare, dandu-mi mie ocazia sa il vad in toata splendoarea lui de baiat de 20 de ani, in niste pantaloni scurti de blug si la bustul gol. In vara in care ne-am sarutat, l-am tot vazut asa, dar stiu sigur ca n-am fost atat de impresionata. In orice caz, ce ii apuca pe toti sa se dezbrace azi? O sa imi iau un tricou imediat, mi-a zis observand modul in care il privisem de cand se ridicase in picioare. Am fost la sala. Iti place ce vezi, nu? a intrebat mandru, aratandu-si bicepsii si patratele de la abdomen si ridicand mandru din sprancene.
-Du-te ia-ti tricoul si taci, i-am zis, incrucisandu-mi bartele la piept si privind in alta parte imbufnata.
-Daca n-ai fi asa draguta, probabil m-ai fi facut sa ma razgandesc si sa nu iti mai dau cadoul pe care am asteptat sa ti-l dau atata amar de vreme, in care tu ai uitat mai mult ca sigur de mine, a zis iar la aceasta ultima afirmatie, l-a privit urat pe Radu, care, baiat de treaba i-a intins mana si s-a prezentat frumos, insa Cata a fost prea orgolios, rezumandu-se la a isi spune doar numele, dupa care a plecat sa faca un dus.
-Nu. Pricep. Absoult. Nimic!
Radu ma privea confuz, socat si dezgustat in acelasi timp si nici eu nu eram mai departe de atat. Daca nu ii chemasem deja pe restul, mi-as fi luat bagajele si as fi sters-o de mult de acolo. I-am aruncat lui Iasmina o privire urata pentru ca ea a fost cea care ma chemase aici. Daca nu era ea, acum eram intinsa pe jos pe langa bagaje in gara cu Radu ascultand amandoi muzica la casti.
Iasmina si-a luat liberataea de a-l lamuri, in timp ce eu mi-am mai turnat un pahar de suc de visine la care m-am gandit ca la un vin rosu cu care sa-mi inec amarul si groaza. Deci, cand anume aveam sa scap si eu de mai-nou-verisorul-meu, Catalin?
Si atunci lu' Radu i-a venit geniala idee sa se dea drept prietenul meu si sa il facem sa se resemneze. Mi-am adus aminte de vara trecuta cand venisem cu Ionut, de care chiar eram indragostita si ... faptul ca nu a avut prea mare efect. Baiatul asta, ori nu vroia sa inteleaga, ori era batut in cap. Au trecut sase ani pana la urma.
M-a sunat Victor sa ma anunte ca au ajuns in fata blocului impreuna cu restul. L-am pus pe Radu (as putea spune chiar ca l-am rugat frumos) sa ii aduca si pe ei, in timp ce eu am fugit dupa Cata, rugandu-ma sa nu fi intrat in dus, sa iau cadoul si sa scap de o umilire in public. Mai ales ca Ionut cunostea situatia.
Am inceput sa-l strig pe coridor, sperand sa ma auda de oriunde ar fi. L-am prins exact cand incuia usa de la baie, tresarinsd la auzul numelui sau si iesind imediat, realizand ca eu eram cea care il striga.
-Nu mai am rabdare, i-am spus. Deci, ce mi-ai luat? am intrebat grabita.
Dupa privirea lui mi-am dat seama ca pana si el a realizat ca era ceva in neregula.
-Ai dreptate, ce rost mai are suspansul asta dupa un an de zile?! a zis si a pornit pe jumatate dezbracat spre camera lui, iar eu l-am urmat.
Camera lui era uimitor de curata si ordonata, lucru care nu se intampla in camera mea decat cand nu eram acasa. Vacanta asta o sa fie curat. S-a indreptat spre birou, unde a scotocit pentru canteva secunde, parand ca stie exact unde se afla acel cadou, si a scos o cutiuta rosie frumoasa pe care mi-a intins-o afisandu-mi au zambet, chiar fermecator. Cata nu era urat. Nu era urat deloc.Adica, cu parul blond si ondulat si ochii verzi. Trebuie sa recunosc ca am fost foarte indragostita de el la acea vreme. Doar ca eram mica, m-am speriat, am plecat si cum n-am mai putut sa ma intorc ani de zile si n-am stiut chiar nimic de el, am decis sa-l las in trecut. Ma rog, nu e chiar o decizie. Probabil ca a ramas singur la un moment dat, doar o parte din trecut, care, speram sa nu apara cumva si prin viitor. N-avusesem prea mare noroc.
Si acum, cum statea in fata mea, fara sa aiba macar un tricou pe el si imi zambea atat de fermecator, cu buclele blonde intrandu-i in ochi, oprindu-se pentru o secunda din zambit ca sa le sufle de pe fata, dupa care fixandu-ma din nou cu ochii lui verzi, incredibil de frumosi, mi-am adus aminte ce anume mi-a palcut atat de mult la el. Nu era numai frumos. Si sa fim seriosi, trecusera sase ani de atunci, cum naiba sa mai tina la mine? Pana si eu m-as fi uitat.
-O sa te holbezi la mine toata ziua sau o sa imi faci placerea sa imi primesti micul cadou dupa un an de la cumparare? Noroc ca nu e ceva ce expira...
Am tras aer in piept, speriata putin de intrerupera linistii care pusese stapanire peste noi si am intins mana sa iau cutiuta, insa cand aproape am atins-o cu varful unghiilor (nu, nu erau chiar atat de mari), mi-am retras-o. Nu era corect fata de el.
- Cata, de ce faci asta?
Intr-o secunda, zambetul i-a disparut de pe fata, a strans micuta cutie rosie in pumn si a bagat-o in buzunarul panatlonilor. Nu putea fi de bine.
-Cum adica de ce? m-a intrebat calm, in timp ce eu m-am dat instinctiv cu cateiva pasi inapoi.
Stricasem tot momentul, nu? Desteapta si aiurita de mine. Nu prea stiam cum sa-mi tin gura inchisa.
-Pai, a trecut atata timp…, am inceput eu.
-De cand te-am sarutat in scara? De cand tu ai fugit si nu te-ai mai intors pana vara trecuta cand ai venit si cu Ionut? Mda, nici eu nu ma mai inteleg...
-Esti constient de situatia actuala?
-Te-ai despartit de el, iar acum esti singura. E ceva de care ar trebui sa imi fie frica? Poate acel tip din sufragerie...
-Si acei tipi care or sa soseasca imediat.
Si chiar atunci, un strigat, care imi spunea ca venea de undeva de la usa de la intrare, a strabatut tot blocul.
-ANGELAAAAAA!!!!
Si ceva imi spunea ca era vocea lui Ionut.
M-am uitat ianpoi si l-am auzit alergand pe coridor. Tropaia ca o armata intreaga. A aparut in pragul usii rosu la fata si ciufulit, tragandu-si cu greu rasuflarea.
Am ramas socati amandoi de aparitia lui.
-What the..?! am reusit sa spun eu.
-L-ai adus si pe asta cu tine? a izbugnit Cata.
M-am uitat urat la el, dupa care m-am intors ingrijorata la Ionut, care se agitase atata pentru mine.
-Pentru cadou... a zis si a scos cutiuta din buzunar agitand-o putin deasupra capului, asigurandu-se astfel ca Ionut nu o rateaza. Deschide-l, mi-a zis el cu o voce blanda. Prea blanda.
In timp ce l-am privit putin confuza, nefiind sigura daca ar trebui sa deschid cutiuta care zacea in palma lui sau sa ma gandesc la o modalitate in care sa scap cumva dintre cei doi baieti, Catalin m-a mai indemnat inca odata sa deschid cutia, folosind aceeasi voce blanda. Asa ca mi-am intins mana ridicand usor capacelul, descoperind inauntru un lantisor ce parea a fi de argint. L-am scos usor de acolo si l-am intins in palma ca sa ii observ medalionul mai bine. Arata ca un baiat ce canta la o chitara. -Uuu... cat de dragut e, am spus eu intr-un final.
Ionut se intinsese peste umarul meu, incercand sa vada si el ce ma uimise atat de mult.
-Si pun pariu ca si tu canti la chitara, a spus fostul meu prietenen putin dezgustat de importanta pe care si-o dadea Cata.
-Da’ chiar, mai canti la chitara? l-am intrebat si eu, in timp ce mi-l aminteam vag plecand mereu cu o chitara dupa el, insa nu-l vazusem nicoidata folosind-o.
-N-o vezi? a spus dandu-se la o parte si lasandu-ma sa vad chitara ce zacea intr-un colt rezemata de dulap. S-a pus praful pe ea... a zis cu o oarecare parere de rau.
Nici n-am vrut sa intreb de ce o pararsise acolo.
Mi-am dat seama ca eu nu fugeam de el atat datorita faptului ca el inca ma placea, cat datorita vinovatiei pe care o purtam in mine de atunci. Trebuia sa recunosc, sa plec si sa nu ma mai intorc, nu a fost un lucru chiar dragut.
-Mi-e foame, a zis repede Ionut, probabil dandu-si si el seama ca eram in pericol de declaratii de dragoste. Ziceati ceva de niste prajituri, nu?
-Da, du-te si ia-ti si lasa-ne in pace, a spus Cata uitandu-se urat la el. Acum, a continuat si mi-a luat lantisorul din mana, imi dai voie sa ti-l pun?
Am inghitit in sec si am aprobat nu prea sigura. Ma asteptam sa se duca in spatele meu, sa-mi dea parul la o parte ca sa-l poata inchida, asa cum mai vazusem in filme, dar nu. El a ramas tot in fata mea, numai ca s-a apropiat ingrozitor, ducandu-si mainile in jurul gatului meu, respirand in ceafa mea. Ma intrebam ce expresie o fi avand Ionut vazand toate astea.
-Mirosi foarte bine, mi-a zis tragand aer in piept. A...
-A portocale, a raspuns repede Ionut. Acum daca i-ai pus latisorul ala, putem merge sa mancam? a zis parand foarte iritat.
O...k. Asta chiar a fost ciudat. Portocale? O nimerise perfect! Era de la gelul meu de dus si era nou. Nu credeam ca tinuse mirosul chiar atat de mult si nici ca il mai simtise si altcineva in afara de mine.
-Hei! a inceput sa strige nervos Cata, insa nu la Ionut cum ne asteptam amandoi, ci la Cristi, care tocmai trecea pe hol. Ce faci? Nu vezi ca eu trebuia sa merg la baie? Frate… in propria mea casa...
A plecat repede la baie, bombanind intr-una, iar eu si Ionut am inceput sa radem.
-Il urasc pe tipul asta, a recunoscut, usurat ca plecase in sfasit, catre Cristi, care a ramas socat pe coridor.
-Aveai dreptate Ionut, tipul asta chiar ne face pe toti... a murmurat si Cristi, mai mult pentru sine.
Ionut a auzit si el si ori mi s-a parut mie, ori i-a facut semn lui Cristi sa taca din gura, dupa care m-a privit zambind, coborandu-si privirea spre noul meu lantisor.
Cand avea sa treaca peste?
If life was a movie, and love was a song...