Autentificare

luiza_alexandra · 10-06-2012, 01:13 AM

Atmosfera din local devenise deja una de petrecere, cu care m-am acomodat imediat ce am pasit inauntru.
Am inchis-o pe Angela cea cu ochii in lacrimi undeva inauntrul fiintei mele si m-am hotarat sa am grija de ea mai tarziu.
Pierdusem tot curajul de a o confrunta, iar acum urla inauntrul meu, disperata ca amanam la nesfarsit o discutie sincera cu ea.
I-am ordonat sa taca si s-a facut mica, stiind ca in astfel de situatii castiga mereu orgoliul.
Cum am intrat, cum am dat de Toni, care m-a compliementat si el pentru cum ma aranjasem si mi-a multumit pentru ca i-am pus o vorba buna la Alex. De fapt, n-am strans curajul necesar sa ii spun personal, asa ca am rugat-o pe Flori, nepotica lui preferata, sa o faca ea pentru mine. Si oricum, daca ma duceam sa vorbesc cu el, nici nu cred ca m-ar fi ascultat pana la capat. Nu dupa tot ce ii facusem.
Andrei s-a scuzat si s-a dus pana la baieti, care se stransesera in jurul unei chitare superbe, lasandu-ma cu Toni, care parea chiar de treaba, genul de baiat cu care imi palcea si puteam sa port conversatii lungi si inteligente, chiar o raritate.
Muzica era la maxim si toata lume circula in pasi de dans, lasandu-si grijile acasa in paturile lor sau reducandu-le cu forta la tacere, asa cum am facut eu.
- Lady in red, ha? a zis Will venind langa mine si trecandu-si bratul pe dupa gatul meu, mult prea familiar. Si te-ai imparfumat si cu Little Red Dress, a oboservat dupa ce si-a afundat fata in parul meu cret. Ce dragut, a concluzionat, ignorand total faptul ca eu nu aveam chef de el.
- Ce enervant esti deja, am spus printre dinti, incercand sa ma fac destul de clara in fata lui.
Azi nu esti tu personajul principal, Will.
- Multumesc draga mea, a zis continuand ceea ce facea, iar eu m-am tras din bratele sale, enervata ca nu intelegea sa ma lase in pace. Tu, a zis catre Toni, doar ca sa stii, am pus ochii pe ea inaintea ta.
Cum se referea la mine,Toni a parut mirat de impresia pe care a lasat-o asupra lui Will, insa a tacut lasandu-mi mie onoarea de a rezolva totul.
- Pacat ca are prieten, am mormait eu din ce in ce mai enervata. Si pana la urma, conteaza pe cine pune ea ochii. Iar, Toni, aici de fata, este aici ca si noi, tot pentru auditii.
- Si petrecere, a adaugat Will rautacios. Oricum, draga mea Angi, ai sa ajungi sa canti cu mine, a spus si a sunat ca o amenintare. Sa vezi ce echipa buna o sa facem, mi-a promis.
Am vrut sa fiu narcisita si sa ii raspund ca oricine este in echipa cu mine, nu poate sa obtina altceva decat succes, insa nu am apucat pentru ca atunci cand m-am intors spre el, disparuse. M-am gandit ca s-a pierdut prin multime, dupa care atentia mea a fost imediat acaparata de Alex care se urcase pe scena si ne ura bun venit si distractie placuta, chemanad formatia initiala sa cante pana ne mai relaxam noi putin.
I-am urat succes lui Toni si am plecat in cautarea lui Victor pe care l-am gasit mai emotionat decat m-as fi asteptat sa fie. Am constatat enervata ca a reusit sa imi transmita si mie acea stare, desi ma chinuisem atat de mult sa fiu calma si relaxata, iar acum, multumita lui, tremuram toata. N-am avut timp sa ma "bucur" prea mult de emotiile acelea, caci am realizat ca cel care a luat microfonul lui Alex, era nimeni altul decat Will cu o chitara electrica in mana.
Aha, deci la asta se referea prin "echipa"! Dintr-o data am devenit nesigura de ceea ce voiam sa fac, caci daca Narcis ma alegea, intram si eu in formatia lor si urma sa petrec o multime de timp alaturi de fostul meu iubit englez.
Iar eu nu prea eram in stare sa suport.
In urma lui au urmat inca vreo trei baieti care au trecut la tobe, clape si chitara bas, tot dintre cei angajati inaintea noastra.
Au cantat de la Maroon 5, "Won't go home without you" , Will privindu-ma in tot acest timp numai pe mine, ca nu cumva sa ratez partea in care versurile erau cu dedicatie. Stiam dinainte melodia si stiam foarte bine si ce spunea in ea, cum ca m-a rugat sa raman si nu am ascultat, plecand fara sa ii ofer sansa sa spuna cuvintele care ar fi putut repara ceea ce a stricat. A recunoscut singur acolo ca e prea tarziu si ca am plecat deja, insa asta nu-l facea sa isi piarda speranta, spunand ca nu va pleca acasa fara mine.
Impresionant , m-am gandit ironica in timp ce toata lumea il aplauda la sfarsitul cantecului. Nu e vorba ca nu a cantat minunat sau ca nu si-ar fi meritat aplauzele, dar daca el credea ca un cantec va rezolva totul, se insela.
Prima care a urcat pe scena nu prea inalta, asezata intr-un colt al localului, fiind totusi destul de mare ca lungime, era Iulia, care nu parea mai vesela decat era atunci cand am vazut-o ultima data la scandalul de la pranz. Se aranjase si isi intinsese parul, fiind chiar draguta. Ii doream sincer sa reuseasca. Ea a ales "Picking up the pieces" de la Paloma Faith, melodie pe care, la fel, o cunosteam foarte bine si cum ma asteptam era cu dedicatie, vorbind in ea, despre ea, Ionut si cealalta, cel mai probabil, eu. La refren spunea cu disperare ca: "Acum ea e plecata, iar eu adun resturile. Te privesc plangand, iar tu nu vezi ca eu sunt aceea care e langa tine."
La sfarsit avea lacrimi in ochi, insa melodia i-a iesit absolut perfect, iar toata lumea inclusiv noi, eu si Ionut, o aplauda insufletita.
A crescut mult in ochii mei in seara aceea. Mereu mi-a parut superficiala si naiva, insa ea nu era oarba, ci doar se prefacea ca nu vedea ca inima lui Ionut alerga catre altcineva, motiv pentru care nu mai vedea pe nimeni in jurul lui.
Pacat, pentru ca poate ca ea ar fi putut sa il iubeasca mai mult decat am reusit eu.

Urmatorii care au cantat au fost Robert cu "Still standing" de la The Rasmus , melodie de care toata lumea stia ca e aproximativ obserdat si Toni cu Reamonn - "Tonight", cu care a dat gata toata partea feminina din incapere.
A venit si m-a imbratisat incantat de succesul melodiei, lucru la care nu ma asteptam, mai ales ca eram cu ochii pe Alex care hotara ordinea in care cantam.
Cand se urca pe scena dupa ce termina de cantat unul din noi, Alex se uita pe lista lui, apoi la fetele noastre, care inca asteptam cu sufletul la gura, si alegea pe cineva. Sub privirile lui, care ne mai si pacalea, holbandu-se cu insistenta si alegand pe altcineva, noi ne emotionam si mai rau. Parca o facea intentionat.
Si mi-am dat seama ca nu doar parea, cand am mai ramas eu cu Victor si Ionut. Modul in care m-a privit doar pe mine inainte de a il chema pe Ionut pe scena, m-a facut sa imi dau seama ca el nu facea decat sa ma lase pe mine la urma. Practic se juca cu emotiile mele, lucru ce m-a ambitionat si mi-a dat curaj. Intr-un fel, ii promisesem ca o il impresionez, iar eu imi doream asta foarte mult si aveam si incredere in calitatile mele vocale.
Oricum, stiti cum se zice: ce e mai bun se lasa la urma.
Ionut avea deja orga instalata pe scena, asa ca nu a mai trebuit decat sa se aseze la ea si sa ne arate ce poate. Eu stiam cat era de bun pentru ca mi-a cantat de nenumarate ori si chiar mi-a compus melodii, pe vremea cand eram inca impreuna. La cati ani a practicat, nici nu ma asteptam la altceva. Acum, mai trebuia doar sa il impresioneze pe Alex.
Melodia aleasa de el mi s-a parut de la inceput cunoascuta, dar mi-am dat seama cum se numeste si cine o canta, de abia cand au inceput versurile. Si ce bine a ales-o!

-Celor care cred ca lumea asta cu iubire va scapa
Celor care cred ca dragostea va mai schimba ceva
Le vom canta, le vom canta, le vom spune asa:

Nimeni n-o sa iti explice ce e dragostea
Asta singur intr-o zi de vara-o vei afla
Si atunci sa nu uiti de inima ta.
Binele si rau-n jurul tau se vor juca
Lumea asta moarta va-ncerca sa-ti fure dragostea
Niciodata sa nu uiti de inima ta.
Celor care cred ca visele nu pot muri,
Celor care stiu ca ura nu naste copii
Le vom canta, le vom cinta, le vom spune-asa...

Era "Epilog" de la Vama veche, o melodie pe care o cantam des cand iesem la focuri de tabara si "chitareala". Deveneam asa de tristi toti dintr-o data si ne leganam usor in jurul focului fredonand-o.
Toata lumea il asculta fermecata si agitatia din jur se tranformase inrtr-o gramada de oameni pe punctul de a cadea intr-o depresie. Versurile acelea triste, in combinatie cu pianul care rasuna frumos in toata incaperea, au reusit sa ne impresioneze pe toti.
Niciodata sa nu uiti de inima ta.
Versul acesta mi s-a repetat intr-una in minte, dupa ce Ionut m-a privit trist in timp ce il canta.
Parca ii vorbea noii eu, incercand sa ii aminteasca de vremea in care nu suspecta totul in jurul ei, avea incredere in lume si in viata, avea curaj sa iubeasca, sa spere si sa fie ea si ura persoanele care se jucau cu inimile si sufletele celorlalti.
Adica, exact cum faceam eu.
M-am transformat in persoana pe care o uram odata.
Nu era prima oara cand realizam asta, dar pentru prima data imi dadea de gandit.
Lumea asta moarta va-ncerca sa-ti fure dragostea.
Poate ca asta mi s-a intamplat si mie.
Ionut, Will, Oliver...
Bine, poate fara Ionut.
Of, urasc cand vad lucrurile atat de clar!, mi-am spus simtindu-ma a nu stiu cata oara pe ziua respectiva, extrem de trista si de suparata pe propria-mi persoana.
Acea Angela o fi fost ea buna si altruista, dar cu ce a ajutat-o asta?!
Cu nimic.
L-a impiedicat pe Will sa plece?
Nu, dar probabil ca dupa ea s-a intors inapoi...
L-a impiedicat pe Oliver sa ma considere o disperata (ceea ce a fost complet fals), sa incerce sa ma scoata din viata lui (adica sa imi dea ignore pe mess) si se se comporte ca un nesuferit acum cu mine?
Nu!
Ba chiar i-a dat dreptul sa fie asa pentru ca mereu i-am permis de dragul lui, de dragul sentimenteleor pe care i le purtam. Pentru ca am considerat ca un prieten cu adevarat bun vede in spatele mastii pe care ti-o pui. El credea ca imi era daunator, atat mie si Alexandrei, cat si relatiei de prietenie dintre noi doua. Ma vedea dependenta de el. Intr-adevar, vorbeam aproape zilnic pe mess, dar doar 10% din conversatii au fost incepute de mine, iar inainte de a ne indragosti (ma rog, cel putin eu m-am indragostit) unul de altul, am fost prieteni, cei mai buni prieteni.
Ii voiam binele si nu credeam ca i-l pot oferi lasandu-l sa se descurce singur. Si asa se izolase de toata lumea si era intr-o situatie destul de critica, fiind in razboi inclusiv cu mama sa.
Ma rog, am vrut sa fiu acolo pentru el, sa suport replicile rautacioase si sa nu uit ca le spunea doar pentru a ma face sa il urasc. Idee foarte stupida, ca tot veni vorba. Cum sa il urasc cand il iubeam atat de mult incat imi sacrificam momentele cand eram binedispusa?
Si a continuat sa fie asa dupa atat de mult timp...
Cred ca era singura persoana fata de care nu ma schimbasem.

Ionut a terminat de cantat, starnind un ropot de aplauze, care m-au adus din nou cu picioarele pe pamant, in prezent.
Un prezent in care Oliver aparea atat de rar...

In timp ce toata lumea il felicita si imbratisa, eu am devenit brusc constienta ca urma sa cant impreuna cu Victor in continuare. Eram pe punctul de a ma duce sa vorbesc cu Ionut, cand Narcis m-a chemat pe scena.
Am cautat inapoi in timp dupa momentul meu de ambitie, incercand sa fur cat mai mult din acel sentiment si sa il iau cu mine acolo sus, in fata tuturor.
- O sa ii facem praf, mi-a spus Victor la ureche, dandu-mi prioritate pe scari ca un gentleman.
Se parea ca tot curajul meu se mutase la el.
Negativul a inceput sa rasune in incapere, urmat in scurt timp de vocea melodioasa a lui Victor. L-am privit cu admiratie in timp ce strangea microfonul in mana, cautand sa se concentreze asupra cantecului. Canta intr-adevar frumos, iar eu am prins atata curaj privindu-l si ascultandu-l. Nu imi luam ochii de pe chipul lui frumos, fiind asezata, dupa cum discutasem la repetitii, in partea opusa a scenei. Mi-a prins privirea, facandu-mi semn ca eu trebuia sa intru imediat, lucru pe care nu il pierdusem din vedere, asa ca mi-am facut treaba si a iesit chiar mai bine ca la repetitii. A urmat refrenul pe care l-am cantat impreuna, strofa mea, partea in care intra el iar dupa, momentul acela in care negativul se aude mai incet, lasand pe prim plan vocea cantaretului, adica a lui Victor.

-I'm tired of sleeping,
Alone I've been grieving.
The life that I gave up to feel alive.
I want to feel alive.

Ne-am intors unul spre altul asteptand momentul culminat al melodiei, cand intra o parte instrumetala foarte faina, in care noi, am inceput sa ne indreptam unul spre altul cu pasi marunti, astfel incat sa nu ne intalnim prea devreme. Imi intrasem bine in personaj, asa ca am ramas total serioasa in momentul in care am ajuns fata in fata, privindu-ne de parca ne iubeam de cand lumea si pamantul.
Cand s-a terminat a inceput iar refrenul, care era cantat deja din negativ, in timp ce eu am dus microfonul si am inceput sa cant, cu o oarecare disperare in glas, partea mea:

- I want to feel alive
I want to feel alive
I want to feel, I need to feel
I want to feel alive!

Acelasi lucru s-a reluat din nou, cu refrenul din negativ, numai ca a urmat randul lui Victor sa imi cante, linistitor pentru final.

-Hold on tight
Let's make this right.
Take me, come with me, feel alive tonight.

S-a oprit totul, iar noi am revenit din nou la Angela si Victor, doar prieteni, in timp ce restul ne priveau inmarmuriti, reusind intr-un final sa ne aplaude insufletiti.
A iesit bine.
Am fost geniali!

luiza_alexandra · 26-06-2012, 12:58 PM

Hei, am venit si cu next-ul, si da, stiu ca a durat mai mult, dar perioada asta e super incarcata pentru mine si nici n-ar trebui sa fiu aici acum. Oricum, l-am scris, putin cam grabita si presata de timp, deci, cel mai probabil am ceva greseli ( adica, ceva mai multe, ca de obicei).
Anyway, enjoy :)

Am vazut pe fetele tuturor ca le-a placut si am ajuns cu melodia si versurile la ei.
Eram ata de fericita sa ma uit in ochii lor si sa observ asta.
Atat de fericita incat imi venea sa plang.
Toata lumea era agitata in jurul nostru pentru ca Victor si cu mine am incheiat auditiile si speram cu totii la un raspuns, insa Alex ne-a dezamagit spunandu-ne ca nu avea sa ni le ofere in seara aceea, fiind o decizie prea grea, avand in vedere ca toti am fost minunati.
- Mai mult noi, mi-a zis Victor, incantat si el de prestatia noastra.
- Normal, normal! l-am aprobat eu, atat de fericita incat i-am sarit in brate sa il imbratisez fara sa ma gandesc la asta.
Am realizat ca era putin ciudat, avand in vedere ca noi nu obisnuiam sa avem astfel de reactii unul fata de altul, asa ca m-am deslipit stanjenita de el, care ma privea incurcat.
- Ai cantat genial, m-am grabit sa ii spun, cautand sa depasim momentul cat mai repede.
A inceput sa rada amuzat de reactia mea, dupa care a ramas cu un zambet specific indragostitilor pe buze. Ei bine, e posibil sa mi se fi parut datorita faptului ca si eu am ramas zambindu-i. Cand l-am vazut pe Alex trecand prin spatele lui Victor, ridicand degetul mare in semn de OK, m-am trezit din nou la realitate, simtind o nevoie acuta de a imi da o palma peste ochi.
Dar toata faza de pe scena cand, atat practic cat si teoretic, ne-am cantat unul atuia, a fost prea ciudata.
A parut prea... reala.
Nu mi-am dat acea palma peste fata, dar mi-am convins picioarele sa plece de acolo si inima sa taca din gura si sa nu imi mai bage in cap tot felul de idei trasnite.
Pentru ca desi mi-am acoperit urechile si mi-am scuturat capul sa alung orice gand nepotrivit, ele tot au urlat atat de tare incat nu am avut cum sa nu prind macar franturi din ele.
Si imi spuneau despre cat de compatibili eram ca si voci.
Despre ochii lui negrii care m-au fixat cu atata dragoste in timp ce imi canta imi fata tuturor, pe acea scena, de parca ramansesem numai noi doi.
Imi vorbeau de parfumul lui innebunitor si caldura pe care corpului o emana, o caldura care ma facea sa imi doresc sa raman ca sa imi incalzesc sufletul rece, care s-a incapatanat sa stea in frig de unul singur atata vreme.
Si, de cand nu am mai rosit in preajma unui baiat...
Cu toate astea, atunci n-am inteles nimic.
Ma gandeam la faptul ca Alex a fost multumit de prestatia mea si la posibilitaea ca acesta sa ma aleaga pentru formatie. La inceput imi dorisem doar sa mi se recunoasca potentialul, iar apoi dupa ce acest lucru s-a intamplat, am vrut mai mult, nedorind sa ma opresc acolo.
De ce sa fiu chelnerita cand pot fi cantareata?

L-am observat pe Ionut iesind pe usa, si fara sa ma gandesc prea mult la asta, am fugit dupa el. Afara, nu se mai vedea nicaieri. M-am holbat in jurul meu pana l-am observat pe o banca langa copacii din jurul parcarii. Nu era atent si nu m-a observat iesind, asa ca am reusit sa il surprind tropaind cu tocurile pe asfalt in linistea serii.
- Deranjez? Asteptai pe altcineva?
Bnauiam ca nu, dar totusi am intrebat. Oricum, mi-a transmis intentionat sau nu, faptul ca nu prea avea chef de mine, lucru ce m-a facut sa imi pierd determinarea de a vorbi cu el.
- Nu, nu, nu, s-a agitat el ca sa ma faca sa nu mai inteleg gresit. E ok. Doar ca... esti ultima persoana la care ma asteptam sa vina dupa mine aici.
- Ei bine, surprize, surprize, am balmajit eu, incepand sa ma simt brusc stanjenita.
Mi se paruse natural la inceput sa vreau sa vorbesc cu el, dar cand m-am gandit mai bine la asta, trecuse atat de mult timp de cand n-am mai facut ceva de genul, incat imi venea sa dau timpul inapoi si sa ma abtin de la a-l urmari.
Oricum, probabil iar eram motivul supararii lui, deci...
- Ok, hai mai bine pe alta banca, mi-a zis luandu-ma de mana si tragandu-ma printre copacii din spatele bancii, unde, de fapt era un parculet, pe care nu l-am vazut pana atunci. Daca ma observasi tu cu mipia ta...
- Deci, ce voiai sa vorbim? a intrebat in timp ce se verifica cat de curata era sau nu banca.
- Ah, nimic special, am zis, dupa care s-a lasat o liniste enervanta intre noi pe care nu stiam cum sa o alung.
M-am asezat si eu pe banca cu teama de a nu imi murdari rochia, hotarata totusi sa risc.
- Angela, sa stii ca am sa ma satur intr-o zi de jocurile astea, a murmurat atat de incet, incat am crezut ca mi s-a parut, printre zgomotele produse de scartaitul bancii. Si acest lucru s-ar putea sa se intample mai devreme decat crezi.
Nu ma asteptasem la asta. Deloc. De obicei Ionut nu reusea sa inceapa sau sa duca la capat astfel de discutii, sfarsind prin a o lasa ca mine pentru ca nu voia nici sa il las in pace.
Stai putin totusi, ma avertiza?
- Stii ca nu le fac intentionat, m-am plans serioasa, realizand ca mai mult sau mai putin constienta, l-am manipulat in tot acest timp, tinandu-l inutil pe loc.
Nu l-am lasat sa isi vada mai departe de viata pentru ca niciodata nu m-am lasat inlaturata cu totul din viata lui si niciodata nu m-am dus indeajuns de departe incat sa nu ma ajunga.
- Da, dar nici nu te gandesti la faptele tale indeajuns incat sa iti dai seama de consecinte. Pana la urma poate ca nu iti pasa.
Asta e absurd!, am gandit revoltata ca ar putea macar sa gandeasca asemenea lucru.
- Daca nici de tine nu imi pasa Ionut..., am bombanit dezamagita ca el nu intelegea ca desi s-a dus acea iubire romantica, inca il iubeam enorm.
S-a intors spre mine privindu-ma fix in ochi de parca incerca sa vada dincolo de cuvintele mele, raspunsuri trimise de subconstientul meu prin ochii caprui cu care m-am incapatatnat sa ii sustin privirea.
Si-a intins bratul stang usor spre suvita de par care nu intelegea sub nicio forma sa nu imi mai intre in ochi, parand natural sa il las sa mi-o dea la o parte.
- Pai daca asa te comporti cand iti pasa de cineva, atunci prefer sa nu iti pese de mine, mi-a zis urmarind cu degetele, suvita pana sub barbia mea, fixandu-mi insistent buzele cu privirea.
Nu eram prea departe de el, si totul a venit natural ca si cum facusem asta de dimineata si de vreo cateva zeci de ori in ziua respectiva pana la acesta. Deci, da, m-a sarutat pe buze.
N-am apucat sa realizez prea bine ce faceam caci mi-a sunat telefonul in buzunarul secret al rochiei si am tresarit amandoi. Ce moment si-a gasit si el sa sune...
Era Andrei care ma chema inauntru urgent, asa ca l-am lasat pe Ionut sa imi intalneasca privirea si sa vada in ea tot ce era de vazut. Sarutul a fost o greseala! Nu-l baga in seama! Uita tot! Te rog! A parut ca a inteles pentru ca a incetat sa ma mai priveasca. L-am anuntat ca urma sa plec si pentru ca nu a mai zis nimic, am facut-o fara sa ma uit inapoi. La intrarea in local, m-am ciocnit de Iulia care iesea hotarata, cautandu-l pe Ionut probabil. Cu toate astea, a fost prea orgloioasa ca sa ma intrebe de el.
Am stat in usa privind-o cum l-a cautat si gasit cu privirea, dupa care s-a indreptat spre el. Speram ca Ionut sa fi prins mesajul si sa nu o respinga pe Iulia, crezand in mod gresit, ca urma sa ne impacam.
Am intrat, nemaisuportand sentimentul acela de vinovatie si speram ca Andrei sa aiba un remediu bun pentru asta.
Mi-am gasit iubitul oficial, stand langa scena si dand indicatii baietilor din trupa lui Will. Nu intelegeam deloc ce avea de gand sa faca. Doar nu voia sa cante. Nu ca nu ar avea voce, dar el ura partea cu scena si ochii atintiti asupra lui, motiv pentru care a si refuzat sa participe la auditii. M-am dus la el confuza, iar cand m-a vazut, s-a luminat tot la fata.
- Credeam ca nu mai vii, mi-a zis, in timp ce roscatul trupei s-a apropiat si l-a chemat sa discute ceva despre nu stiu ce cantec. Andrei i-a facut semn sa il astepte pe scena, dupa care mi-a poruncit sa raman acolo si sa nu care cumva sa imi iau ochii de pe el. Apoi a plecat la tipul de dinainte, lasandu-ma si mai confuza.
Deci, urma sa cante pana la urma?
In timp ce Andrei se invartea pe scena tot dand indicatii, eu am stat acolo devenind din ce in ce mai plictisita. Bineinteles, la mine au venit toti cu intrebarile referitoare la ce se intampla, iar eu habar nu am avut ce sa le raspund, pentru ca el a fost prea putin clar.
Intr-un final, Andrei a luat microfonul si s-a asezat in mijlocul scenei, facandu-i pe ceilalti sa se linisteasca si ei si sa fie atenti la prestatia lui.
Nu isi lua ochii de la mine, zambind intr-una ca un nebun. Am pocnit din degete si i-am trecut mana prin fata ochilor, ca si cum as fi zis "Pamantul catre Andrei!", iar acesta a clipit repede, zambetul sau disparand odata cu realizarea faptului ca pe langa ochii mei, mai erau si multi altii care erau indreptati spre el.
Sunetul chitarii a inceput sa rasune in toata incaperea, facandu-ne pe toti automat sa incetam orice activitate si sa fim ochi si urechi. Am recunoscut melodia si am ramas uimita de alegerea lui. Sum 41 - With me. Melodia era un de dragoste, iar versurile traduse in romaneste spuneau ceva de genul: "Nu vreau ca acest moment sa se termine vreodata, unde toate nu inseamna nimic fara tine. As astepta aici pentru totdeauna, doar ca sa te vad zambind, pentru ca este adevarat si nu insemn nimic fara tine. Prin toate, mi-am facut greselile, fac gafe si ma prabusesc, dar ceea ce iti spun, este pe bune. Vreau ca tu sa stii, cu tot ce am, nu am sa te las sa pleci. Aceste cuvinte sunt inima si sufletul meu. Am sa ma agat de acest moment, tu stii, in timp ce inima imi sangereaza ca sa iti arat. Si n-am sa te las sa pleci."
Emotiile lui, ori au disparut ori le-a ascuns prea bine, caci nu era nicio urma de ele in vocea lui clara, mai frumoasa ca niciodata. Stiam ca e talentat, dar la asta nu ma asteptam. Era ingrozitor de bun, iar versurile melodiei m-au emotionat pana mi s-au umezit ochii, in timp ce el ma fixa cu privirea, parand multumit de reactia mea care i-a dat incredere.
Toata lumea era constienta ca cea careia ii dedica acea melodie, eram eu, ca doar eram iubita lui, iar eu ma simteam prinsa in rolul acela atat de bine, incat incepusem sa ma laud pe mine pentru alegerea buna pe care am facut-o cand l-am sarutat in tren.
Cand melodia s-a terminat, Andrei m-a chemat pe scena, iar eu am impietrit. Da, da, sigur. Sa vin pe scena. Esti amuzant. Dar el era serios, iar din moment ce nu imi faceam curaj sa ma misc, m-am trezit impinsa de la spate de cineva, picioarele mele miscandu-se automat pe treptele inalte, pana la el, care a venit in ajutorul meu, cel mai probabil observand ca eram vai de capul meu de emotionata.
M-a luat de mana si m-a tras dupa el pana in mijlocul scenei, dupa care i-a facut semn tipului de la chitara, care si-a trecut pana peste corzile chitarii acustice, iar Andrei a ridicat din nou microfonul la gura, incepanad sa cante din nou refrenul, cel cu "Vreau ca tu sa stii..." Daca nu m-ar fi tinut de mana, probabil m-as fi prabusit de mult, coplesita de emotii. N-am mai fost de ceva vreme atat de emotionata sau zapacita. Nici macar cand eu inami am cantat pe acea scena, impreuna cu Victor.
Cand a terminat, si-a dus un deget sub barbia mea, fortandu-ma sa il privesc in ochi, dupa care s-a aplecat sa ma sarute, lucru pe care l-am facut in aplauzele tuturor. La sfarsit l-am imbratisat prea emotionata ca sa ma tin pe propiile-mi picioare, iar inima lui batea atat de tare, incat parea ca vrea sa ii iasa din piept si sa vina la mine.
Habar nu aveam ca Andrei putea fi atat de romantic, iar surpriza cu melodia mi s-a parut atat de draguta, incat nici nu mai fi vrut sa ma desprind din acea imbratisare.
Aplauzele inca nu incetasera cand l-am observat pe Ionut intrand, moment in care sentimentul acela de vinovatie, de care Andrei reusise sa ma scape, a revenit cu si mai multa forta, fiind intarit de zambetul extrem de trsit si chinuit, pe care mi l-a afisat.
- Cum l-ai convins pe Will sa tii dea pe baietii din trupa? i-am urlat lui Andrei in ureche, fiind prea multa galagie ca sa ma rezum la o simpla soapta.
In momentul acela a intrat pe usa Will, care privea toata scena confuz.
- Nu l-am convins, mi-a raspuns Andrei, luandu-ma de mana si tragandu-ma jos de pe scena. Ma duc sa ii salvez pe baieti, a continuat, dandu-mi un pupic pe obraz, dupa care s-a avantat in multime spre blondul furios.
Am ramas acolo singura si buimaca, nestiind ce ar fi trebuit sa fac. Fetele au venit si au inceput sa imi spuna cat eram de norocoasa, avandu-l pe Andrei ca iubit si ca s-a schimbat mult de cand eram impreuna, adica de aproape doua zile. Mai aveam atat de mult pana sa facem doua saptamani...
Mi-am indreptat privirea spre usa, unde ii zarisem pe Ionut si Will, insa nu mai era decat primul dintre ei, fara Andrei.
Uf, ce se intampla?!
In timp ce ma uitam concentrata prin incapere, cineva a venit pe la spatele meu, punandu-mi mainile pe umeri atat de brusc, incat am crezut ca inima mea o sa explodeze de la bataile atat de numeroase, provocate de sperietura.
Era Andrei care ma anunta ca a rezolvat cu Will, iar eu am profitat de prezenta lui, ca sa il scot afara dupa mine si sa vorbesc catva chestii cu el. M-a urmat supus, fiind intr-o foarte buna dispozitie.
- De ce ai facut asta? l-am intrebat dupa ce m-am asigurat ca de data asta nu mai era nimeni care sa traga cu urechea.
-De ce? Nu ti-a palcut? a intrebat si el fiind foarte mandru de ceea ce facuse si stiind sigur ca acel cantec i-a iesit genial, insa modul in care il priveam l-a facut sa se calmeze pentru cateva secunde si sa fie serios. Pentru Iulia. In mare parte. Uite, nu sunt nici chiar asa indragostit de tine incat sa iti fac declaratii din astea, a incercat sa ma lamureasca, vazand ca nu prea inghiteam varianta cu Iulia. A sunat urat, nu?
Nu apucasem sa ma gandesc la cat de urat a sunat ceea ce a zis, insa in schimb il vedeam schimbat, de la fata trista pe care a facut-o la discutia dinainte, la acest Andrei hiperactiv. Bine, da, in general asa era, insa in ultimele saptamani se inchisese in el, mai ales ca se chinuia de un an sa se impace cu Alexandra, careia ii placea prea mult libertatea ca sa o sacrifice pentru el.
- Andrei ce ai?
Zambetul acela de pe buze i-a disparut dintr-o data. Probail ca nici el nu a realizat atunci ca nu era chiar atat de bine.
- Nimic, a zis dar fata lui spunea contraiul. Le-am promis baietilor ca le fac cinste cu o bere pentru ca m-au ajutat si trebuie sa ma intorc.
A intrat inapoi in local lasandu-ma singura afara.
Incepusem sa ma simt atat de enervata pe situatie. Trebuia sa raman cu el desi nu-l faceam fericit, in timp ce el suferea dupa Alexandra. Iar eu am mai fost odata premiu de consolare si nu imi doream sa fiu din nou. Lucrul acela a fost picatura care a umplut paharul si cea care m-a determinat sa ma schimb.
Am ajuns sa imi placa atat de mult sa fiu singura, incat sa fiu cu Andrei mi se parea ca ma limita teribil. Nu vreau sa spun ca imi placea sa fiu cu mai multi baieti, dar nici sa ma prefac indragostita pana peste cap nu imi placea. Ma invatasem cu libertatea, cu zambitul la baieti pe strada sau cu a face pe indiferenta cand era nevoie, iar acum, trebuia sa ii ignor pe toti.
Sa joc teatrul asta, era una, dar ca sa pic in propria-mi plasa, era ceva ce nu prea imi placea s-o fac. Chestia e, ca mai aveam putin si ma aruncam singura in prapastie.
M-am intors si eu la ceillati, cu zambetet larg pe buze, sub care incercam sa imi ascund toate framantarile. Andrei a mai trecut de cateva ori pe la mine, pozand in cel mai indragostit tip din univers, sarutandu-ma si imbratisandu-ma in fata tuturor, mai mult decat de obicei, incat ajunsesem sa incerc sa il evit.

Mai tarziu am primit mesaj de la el, care mi-a spus ca ma atseapta acasa si ca vrea sa vorbim. Am oftat, gandindu-ma ca urma sa fiu parasita mai repede decat credeam, insa am decis sa fiu curajoasa si sa infrunt situatia facand pe nepasatoarea si indiferenta, asa cum numai eu stiam s-o fac. Ba chiar mi-am scos sandalele cu tocul acela urias din piciare si am alergat desculta pana acolo, cu ele in mana.
Ajunsa, am intrat si dupa ce am aprins lumina, l-am observat pe Will pe canapea, cu o sticla de ceva tarie in mana.
Grozav, asta imi mai lipsea. Speram ca n-avea de gand sa ma retina sau ceva de genul asta, pentru ca nu voiam sa imi strice seara si mai mult. L-am intrebat de Andrei, iar el a ridicat mana dreapta si mi-a aratat telefonul asa-zisului meu iubit.
Aproape am ramas fara reactie. Nu m-am enervat, nu am tipat si nu am aruncat cu nimic in el, pastrandu-ma pe cat posibil de calma si rece.
Cu gluma asta neinspirata, a umplut paharul.
- Te crezi tare smecher Will..., am spus, parand chiar neimpresionata de gestul lui penibil, ba chiar scarbita.
Daca a ajuns la a ii lua telefonul lui Andrei, era mai josnic decat il crezusem eu vreodata.
- Spre deosebire de unii, eu nu doar ma cred, a fost raspunsul lui, care ma facea sa simt nervii crescand in mine cu o viteza uimitoare.
Parca se ruga de mine sa ii dau o palma peste ochi sau sa arunc cu ceva in el. De abia imi tineam mainile la piept, chinuindu-ma sa nu exteriorizez nimic. Si probbail, m-am descurcat, din moment ce el a continuat neinfricat. Pana la urma, ce i-as fi putut face?
Nu te baza pe faptul ca sunt fata, l-am amenintat in gand, cautand sa ma imbarbatez.
- Will, tu ai ales sa pleci, i-am explicat calma. De ce nu ma lasi in pace acum?
Pe bune acum, daca nu voiam sa ma intorc la el, poate aveam si eu motivele mele. S-o fi gandit si el la asta? Ca isi merita soarta cu varf si indesat? Si din cate stiu eu, ce isi face omul cu mana lui, se numeste lucru manual. De ce nu era indeajns de puternic incat sa inteleleaga ca nu mai avea decat sa suporte consecintele?
Si totusi, cand naiba a avut timp sa se imbete in halul ala?!
Statea beat pe canpea, mai josnic decat il vazusem vreodata. Ochii lui albastrii, erau acum rosii, parca injectati, somnorosi, ca de om mort de beat. Ma asteptam la ce era mai rau si m-am gandit ca mai bine ar fi sa nu fac vreo scena pentru ca parea pus pe lucruri mari.
- I-am lasat destul timp sa te recucereasca si sa te faca fericita, iar acum a expirat oferta.
Despre ce naiba vorbea? Ionut? O, da, Ionut, pentru ca a mai spus ceva de genul odata in ziua precedenta.
- Deci vrei sa ma faci fericita? am intrebat scarbita de imaginea pe care o afisa. Si te-ai gandit vreodata ca toate intrigile pe care le bagi intre noi nu ma ajuta? Serios, te-ai dus si le-ai spus la toti ca m-am sarutat cu Ionut. Cum ai crezut ca m-ar putea ajuta asta?
Incepeam sa dau pe dinafara. Ce putin m-a tinut...
Eh, asa eram eu, mai impusilva si prea orgolioasa ca sa ma las calcata in picioare. Mai ales de un betiv nenorocit.
- El, evident, nu stie cum sa te faca fericita.
Vorbi tipul beat de pe canapea...
- Nu Will, i-am zis, apropiindu-ma si departandu-ma de el in acelasi timp, intr-o lupta intre nervii care imi spuneau sa ii dau un pumn in gura sa nu ma uite niciodata si ratiunea care imi zicea ca nu merita sa ma consum pe faza aceea. El stie si o face! am continuat, ridicand putin tonul. Pentru ca ma iubeste. Eu il ranesc pe el intr-una, iar el nu se gandeste deloc la cum sa se razbune. Asta e iubire, nu ceea ce faci tu!
Egoist blond, ce naiba oi fi iubind atat de mult la tine?!
- Ce faci tu Angi? Andrei? Serios?
- Foarte serios! Cine esti tu sa imi ceri explicatii? Nimeni. Ai ales asta in momentul in care ai plecat la facultate si te-ai cuplat cu jumatate din fetele din capus.
A parut satisfacut de replica mea, iar eu mi-am dat seama dupa fata lui ca am facut o gafa. Pana atunci, am facut pe nepasatoarea si in seara aceea, am resuit sa ii reprosez ceea ce imi propusesem sa nu o fac vreodata.
Stiam eu ca nu trebuia sa ma enervez.
Dar cand face asa, cum sa nu ma pierd cu firea?! Cum sa nu imi ies din minti?!
- E clar ca nu ai trecut complet peste asta, a concluzionat el, desi n-am lasa sa vada faptul ca avea dreptate. De ce ai nevoie de atatea cuvinte? Totul poate fi ca inainte. Doar inceteaza sa te mai minti pe tine si sa ii minti si pe ei.
Deci, aceasta replica a lui, m-a enervat atat de tare, incat nu as fi fost surprinsa daca incepusem sa scot fum pe urechi. Simteam ca nu voi putea dormi bine daca nu aveam sa il arunc la podea si sa il joc in picioare pana nu mai scoate niciun cuvant.
Ce naiba am atatea ganduri violente?
Vezi Will? Vezi ce mi-ai facut?
Sa imi doresc eu sa te omor...
- Exact asta e problema! Ca eu vorbesc cu tine, iti explic si tu nu pricepi nimic. O sa mai repet inca odata. Tu, William, ti-ai pierdut orice sansa cu mine, in momentul in care de buna voie si nesilit de nimeni, ti-ai luat talpasita, lasandu-ma cu buza umflata. Asta-i viata! Acum e prea tarziu, intelegi?
A parut ca s-a pierdut pentru o clipa, insa si-a revenit rapid cu replicile lui pline de incredere. Ca si cand eu faceam parte din acele fete care erau in limba dupa el si nu reuseau sa schimbe asta de nicio culoare.
Uite ca am reusit! Ha!
In seara aceea, am stiut si as fi putut baga mana in foc ca aveam dreptate, ca orice urma de iubire disparuse ca si cum n-ar fi fost vreodata. Tot ce a ramas a fost dezgustul si poate, dezamagirea.
Unde a disparut acel Will de care m-am indragostit?
- Cuvintele astea nu o sa te mai tina mult, ai sa vezi, m-a avetrtizat a doua oara in seara aceea. Tu ai uitat cum era, dar eu nu si sunt dispus sa iti reimprospatez oricand memoria.
- Aleg niciodata! Hai, pa...
Deja simteam ca rochia a devenit brusc mai stramta, imi era cald, ingrozitor de cald, eram rosie de nervi si cel mai probail, pe punctul de a izbugni in plans.
Si am dat sa plec, cand el, beat si mirosind a alcool de la o posta, cum era, m-a prins din urma, apucandu-ma de incheietura mainii.
M-am intors gata sa ii dau palma pe care am incercat sa o retin toata seara, insa a fost mai rapid ca mine.
La naiba cu vulnerabilitatea asta stupida de fata!
- Vad ca nu merge cu frumosul, a zis dezamagit ca am incercat sa il lovesc, lucru ce nu facea decat sa ma intarate si mai tare.
- Daca asta e frumosul tau, ai pierdut de mult jocul asta, am zis printre dinti.
Mi-a dat drumul la mana pentru a isi scoate propriul telefon din buzunar, butonand pe el, enervandu-ma pe fiecare secunda ce trecea, mai mult.
Cand in sfarsit a gasit ceea ce cauta, a zambit multumit si am stiut ca nu putea fi de bine.
- Tu ai spus-o, a murmurat cu ochii tot in telefon. Daca vrei sa fie un joc, a continuat, aratandu-mi si mie ce anume il incanta asa de tare.
Era cat pe ce sa lesin de nervi cand am vazut poza cu mine si cu Ionut sarutandu-ne in spatele acelui copac; eu in rochia cea rosie, iar el cu mana in parul meu. Deci, cum Dumnezeu a reusit sa o faca? Adica, probabil ne-am fi dat seama daca era acolo prin preajma.
Doamne, ce-am facut sa merit asta?
Stupida intrebare, stiu, dar in acel moment ma simteam coplesita, gata sa ma prabusesc. De ce viata nu era un joc video ca sa dau "pauza" si sa ma duc sa ma culc pur si simplu? Sa ii dau pe toti afara si sa raman singura pana imi revin, sa imi incarc bateriile.
- N-ai limite, a fost tot ce am reusit sa zic, dupa care l-am dat la o parte din calea mea, gata sa ies afara.
Nu imi pasa ce urma sa se mai intample.
Totusi, el nu a vrut sa terminam asa.
- Poate nu ai realizat inca, dar daca poza asta ajunge la Iulia, ea castiga pariul.
M-am oprit. Fir-ar!
- Hai spune, l-am incurajat intorcandu-ma spre el, cu ce vrei sa ma santajezi?
A parut incantat ca eu cooperam, cand de fapt, eu incercam doar sa plec de acolo cat mai repede. Asta, si sa il salvez pe Andrei. La mine nu stiam daca mai era ceva de salvat.
- Zece intalniri de minim doua ore in care tu va trebui sa cooperezi cat de cat.
- Am nevoie de o garantie, am acceptat imediat.
Nu credeam ca ma pot simti si mai dezgustata in ceea ce-l priveste. Avea sa regrete acest santaj oricum, pentru ca nu il va ajuta cu nimic.
- M-am gandit deja la asta, a zis incepand sa cotrobaie din nou prin telefonul acela nenorocit.
Mi l-a intins si de data aceasta era un mesaj. L-am citit confuza:
<<Haide Will, doar nu te lovi constiinta tocmai acum! Alex nu tre' sa stie. Dupa sarutul de aseara nu pot sa mi te scot din minte. Ne vedem maine la mine din nou?>>
Primit de la Mareliza pe data de ieri.
Mareliza a lui Alex?!
Super!
El ma voia inapoi si isi petrecea timpul pe la pitipoanca acasa. Frumos...
- Vai tu, chiar ma iubesti de nu mai poti de iti faci de cap cu Piti, am bombanit, inapoiandu-i telefonul plina de dezgust.
- Nu conteaza. Important e ca daca Alex afla, amandoi suntem morti. Si mai am cateva in care da vina pe mine ca eu am inceput pentru ca nu ma poate uita. Ia telefonul. Probabil o sa mai primesti. Deci? Maine dimineata inainte de schimbul tau? Ne vedem in spate la piscina. Te iau cu masina la 12. Apropo, nu te bucura prea repede ca ai telefonul cu poza, pentru ca nu e singura pe care o am.
Nici nu ma gandisem la asta inca.
- UIta-te la mine, ce ma bucur, am spus ironica, afisandu-i o fata complet lipsita de vreo expresie.

Inainte imi puneam pe fata cel mai larg zambet din colectie si dadeam ochii cu el. Acum, nu stiu de ce, dar cu toata intamplare din seara aceea, am vazut ca de fapt, n-am niciun sens in ochii lui si ca, fericita sau afundata in cele mai crunte depresiii - nu numai ca nu o sa stie niciodata, caci am uitat sa fiu eu -, lui ii e totuna.
Iar eu m-am saturat sa ma tot doara.

Erdna · 27-06-2012, 03:59 PM

Multumesc ca m-ai anuntat. Poti sa-ti spun ca mi-a placut acest capitol, la fel ca si celelalte la care nu am comentat, dar chiar nu prea am avut timp sa fac asta.
Ionut si Will au talent la cantat din cate am vazut. Parca Ionut trebuie sa devina tot mai sweet cu fiecare capitol ce trece. A sarutat-o din nou pe Angela, dar ea inca o data nu vrea sa recunoasca ca il vrea inapoi. Eh, las' ca-i revin ei mintile in cap odata si-odata (asta imi doresc eu, depinde de autoare cum vrea sa scrie sfarsitul povestii). Will a fost beat in ultimul capitol si se pricepe la santajat persoanele, asta-i clar. Inca n-am priceput, daca Will o vrea inapoi pe protagonista, atunci de ce este cu Mareliza? Se pare ca-i plac mult fetele >:D, dar Angi nu poate face nimic impotriva deoarece si ea are mainile "legate". Oare Angela va fi aleasa in formatie? Sa vedem daca Alex va fi indeajuns de bun pentru a face asta. Ca tot veni vorba de acesta, chiar sunt curioasa cum va reactiona cand va afla despre Will si Mareliza. Daca nu tine chiar atat de mult la ea va reusi sa treaca usor peste, daca nu, mai bine Will si-ar gasi un alt loc de munca *laughs*.
Acum sa ma iau de modurile de expunere... Descrii frumos, lin si clar si nu pui detalii inutile cum fac eu cateodata (tu ai spus-o). Ar fi mers mai multa din cand in cand, dar si asa mi-a placut. Actiunea mi s-a parut ok, grabita pe alocuri, dar daca nu bagi de seama, capitolele chiar sunt frumos scrise. Dialogul chiar a fost bun, simplu, dar bun. Greseli ai avut, dar se rezolva imediat cu un edit micut.
Iti urez spor la scris si nu uita sa ma anunti ^^.

leoaica · 09-07-2012, 02:45 PM

ok, deci pentru inceput Will este un ticalos si un nemernic cu norma intreaga si nu numai, dar dupa ce am citit faza cu santajul m-am gandit daca nu cumva Will isi trimite mesajele de pe un alt telefon pe care il are si al carui numar l-a salvat ca fiind al Marilezei, si am inceput sa-mi imaginez ce-ar face Angela cand ar afla ...
sunt curioasa si cum se vor desfasura cele 10 intalniri si ce vor face pentru a nu fi descoperiti de ceilalti, in special de Andrei, de Ionut, si poate si de Iulia care probabil ar face o criza draguta de tot,
in fine abia astept sa aflu cu cine va ramane Angela si daca se va indragosti de Andrei sau va mai aparea si altcineva in peisaj
orice s-ar intampla, tin sa-ti spun ca descrii foarte frumos si actiunea merge lin si pot spune ca imi place foarte mult
tine-o tot asa si abia astept next-ul

luiza_alexandra · 15-07-2012, 04:08 PM

Hei, in sfarsit am scris si next-ul pe care am incercat sa il fac cat de scurt posibil. S-ar putea sa fie greseli, caci iar l-am scris in graba, insa chiar n-am avut timp in ultima vreme pentru ca din pacate, vacanta mea nici n-a inceput calumea inca.
Oricum, dupa cum am si specificat pe undeva pe aici, capitolul asta e din perspectiva lui Victor, iar cum Andi voia ceva picant :> Nu-i mare lucru, dar cat de cat acolo :d
Oricum, sper ca a iesit binisor, astept pareri isi enjoy :)

Victor:

Nu mai voia nimeni sa faca karaoke, asa ca au pus o muzica galagioasa care ma surzea. Simteam basul in pieptul meu, iar eu sunt alergic la astfel de sentiment.
Am dat sa plec, dar Cristi m-a prins din nou de brat si m-a trantit pe scaun.
- Nu pleci pana nu vorbesti cu ea! mi-a reamintit el.
Doar nu era serios!
Mi-am aruncat privirea asupra Elenei, cea pe care ar fi trebuit sa incerc sa o cuceresc. Cel putin asa ma sfatuiau prietenii. Ziceau ca daca o asemenea fata e indragostita de mine, eu trebuie sa ma duc la biserica mai des si sa ii multumesc lui Dumnezeu pentru o asemenea oportunitate, dupa care sa nu pierd nicio secunda din timpul pe care il pot petrece cu ea.
Stupid, nu?
Adica, serios, e doar o fata.
Si am copilarit cu ea. Nu pot pur si simplu sa, si aici il citez pe Cristi, "te duci la ea, o iei afara, ii multumesti ca te iubeste, ii spui ca si tu simti la fel si apoi o saruti cum n-ai mai sarutat niciodata o fata si aici ma refer la sensul bun."
Aminteste-mi inca odata Victor, de ce mai sunt prieten cu el?, mi-am zis, dand pe gat toata berea ramasa in pahar.
- Stii ca nu suport basul asta, m-am vaitat, sperand sa ma lase in pace cu prostiile lui. Si oricum, nici tu nu vorbisi nimic cu Oana inca, deci, fa-o si vorbesc si eu cu Elena.
Da, pentru ca de fapt, asta era motivul pentru care acceptasem sa raman de la inceput. Eu ii dau o sansa Elenei, daca si el vorbeste clar cu Oana odata pentru totdeauna, pentru ca de cativa ani incoace, se placeau, flirtau si doar atat. Devenise enervant chiar si pentru noi ceillalti.
Si nu, nu ii pasa lui Cristi atat de mult de Elena, cat ii pasa de mine, de faptul ca de la ultima mea relatie, nu m-am mai obosit sa imi revin sau sa imi gasesc pe altcineva.
Iar eu imi doream acelasi lucru pentru el si Oana. Se palceau de mai bine de un an, toata lumea stia, era evident, insa el n-a facut nicio miscare si au ramas la flirt si atat.
- Frate, m-as duce daca as avea loc de dobitocul ala care o urmareste peste tot ca un catelus, mi s-a plans urmarindu-l pe roscat cu privirea, cum ii reumplea paharul.
- Daca e alcool, mai bine te-ai grabi, i-am zis aducandu-mi aminte sa imi mai pun si eu putina bere in pahar.
Nu obisnuiam sa beau, dar in seara aceea ma simteam enervat, desi ar fi trebuit sa am exact sentimentul opus. Totul a mers foarte bine, iar prezentarea mea si a Angelei pe scena, a fost mai mult decat perfecta.
Am zambit aducandu-mi aminte de faimoasa ei replica: "Cand esti bun, esti bun. Cand esti rau, esti si mai bun."
Apropo de Angela, tocmai ma intrebam unde or fi disparut si ea si Andrei de mai bine de o ora, cand si-a facut aparitia in local cu un zmabet pana la urechi, alaturi de Flori.
Atunci am ignorat faptul ca am rasuflat usurat caci mi-am dat seama ca n-a disparut impreuna cu Andrei, insa acum daca ma gandesc mai bine, trebuia sa ma fi asteptat la ce a urmat.
S-au despartit dupa ce si-au spus cine stie ce, iar Angi s-a indreptat glont spre masa cu bauturi, unde si-a turnat un vin rosu intr-un pahar, umplandu-l pana la refuz. Am privit-o in timp ce l-a golit din cateva inghitituri.
Ok, ce s-o fi intamplat?, am intrebat, nedezlipindu-mi privirea de pe ea.
Am avut un impuls sa ma duc la ea, cand m-a oprit Cristi, mai disperat de comportamentul meu ca niciodata.
- Nici sa nu te gandesti! m-a avertizat privindu-ma nervos. Deci, serios ca nu va pot intelege. Il vezi pe Ionut cum este? Vrei sa ajungi ca el? Si tu stiii mai bine ca oricine cum e sa fi in locul lui. Nu cred ca ai mai vrea sa treci inca odata prin asta.
Multumesc Cristi. Multumesc ca mi-ai reamintit de povestea aia. , am comentat ironic in gandul meu.
A fost ca naiba. A fost oribil. A fost cel mai urat episod din viata mea.
Sunt constient de toate, dar cine a spus ca voiam sa ma duc si sa ma cuplez cu Angela?
- Tocmai se pregateste sa isi umple paharul a doua oara. Ca prieteni care am crescut impreuna, trebuie sa lasam prostiile astea. Oricat de revoltat ai fi pe comportamentul ei, nu o putem lasa sa se imbete si sa faca cine stie ce nebunii.
- Ok, scuteste-ma de discursul cu iubirea neconditionata pe care ar trebui sa o avem intre noi in calitate de prieteni, mi-a zis suparat de-a dreptul. Ma duc la Oana, tu fa ce vrei, a continuat ridicandu-se de la masa si mergand in directia blondei lui.
Oana si Elena dansau impreuna cu toti ceilalti, care reuseau sa se distreze in loc sa stea sa se imbete la vreo masa, cum faceam eu, Angela, Will si pana recent si Cristi.
Creata pe care se presupunea ca trebuia sa o cucerec, Elena, a venit spre mine si dupa ce mi-am aruncat privirea spre Cristi, mi-am dat seama cine era si vinovatul. Voia sa vin si eu la dans cu ei, insa am refuzat-o spunandu-i ca nu ma simt bine de la bautura. Nu i-a picat bine, lucru pe care l-am vazut pe fata ei, dar s-a chinuit sa imi zambeasca. Nu-mi placea de ea cand se forta sa o faca.
Ei bine, Elena, era intr-adevar o frumusete de fata si mai mult ca sigur ma ura jumatate din partea masculina din incapere pentru ca eu eram cel cu care ea voia sa isi petreaca seara. Cu ochii ei albastrii, exact ca ai lui Andrei, parul ondulat si destul de lung, saten inchis, si tenul usor mazliniu, inalta si slaba, era genul de tipa pe care un baiat in toate mintile n-ar lasa-o sa plece, cum am facut eu atunci.
Am privit-o trist cum se indeparta si enervat de acel sentiment de vinovatie, cand am vazut-o cum s-a asezat si ea la o masa in fata unui pahar, m-am hotarat sa plec, ca un las.
- Victor! am auzit inainte ca Angela sa imi sara in fata, reusind sa ma faca sa imi pierd echilibrul, insa mi l-am restabilit agatandu-ma de un scaun. Sper ca nu pleci deja! Uite, ia si tu un pahar, a zis intinzandu-mi unul gol de pe masa si luand sticla sa mi-l umple.
- Nu vreau si poate ca ar trebui sa te opresti si tu, am refuzat-o, incercand sa ii iau paharul plin cu vin din mana.
- Are dreptate Victor, m-a aprobabt Iulia aparand de nicaieri cu o fata suspect de binevoitoare. Inceraca sucul asta pentru ca e genial. Si e si natural, cum stiu ca iti place tie. De fapt, ia-l pe al meu si ma duc sa imi pun altul, a continuat, punandu-i paharul ei in mana, dupa care s-a pierdut prin multime.
- Ciudat, a comentat Angi, dupa care a luat o gurita din sucul, aparent de portocale, pe care il primise de la Iulia. Hmm, sper ca nu e otravit. Nu m-ar mira chestia asta. Si e si bun, a continuat golind paharul. Dar tot mai bun e vinul meu, a concluzionat apoi.
Si-a recuperat paharul din mana mea si s-a intins dupa sticla de pe masa, insa am oprit-o, tragand-o dupa mine afara, in timp ce ea se impotrivea.
- Nu e frumos pentru o fata sa fie beata, am zis iesind pe usa afara. Cum de te lasa Andrei singura? am reusit sa balmajesc printre protestelele ei.
N-ai fi zis ca intr-o fata atat de slabuta zace atata forta si vointa. Nu voia sa plece si gata.
- E obosit si incepe de dimineata, mi-a raspuns nervoasa. Macar lasa-ma sa imi scot sandalele din picioare ca nu mai pot, mi-a spus, zmulgandu-si bratul din mana mea si aplecandu-se sa faca ceea ce imi ceruse voie.
Le-a desfacut incet curelusele, agatandu-se de bratul meu pentru a nu isi pierde echilibrul in timp ce eu asteptam exasperat ca una din ele nu voia deloc sa se desfaca. Cand in sfarsit a reusit, le-a luat intr-o mana si am continuat drumul spre casa, incetisor.
- Daca iti mai amintesti betia aia de la Iasmina, atunci ar trebui sa intelegi de ce eu insisit sa...
Ar fi trebuit sa imi fi dat seama din mersul ei cu un pas in spatele meu ca se pregatea sa fuga, insa tot m-a luat pe nepregatite cand a dat drumul sandalelor si a inceput sa fuga desculta spre mare.
Am ramas ca idiotul privind-o timp de cateva secunde, incapabil sa reactionez. Cand am prieput eu ca nu era cazul sa o las singura, am inceput sa o urmez cat am putut de repede, dar cum marea nu era departe, ea a ajuns rapid la destinatie, inainte sa o ajung, inaintand in apele linistite ale acesteia.
Am strigat-o exasperat sa iasa de acolo, insa nu m-a bagat in seama in timp ce se adancea tot mai mult, pana ce apa i-a trecut de genunchi si s-a oprit sa nu isi strice rochia.
Eu nu m-am incumetat sa intru, ramanand pe margine si continuand sa o strig in speranta ca alcoolul nu o innebunise de tot.
- Clmeaza-te Victor, m-a sfatuit ea senina in timp ce eu ma agitam intr-una pe plaja. Nu am sa cad, iar daca totusi o fac, stiu sa inot, deci, relaxeaza-te.
- Stii ce Angela, eu ma duc la culcare. Si asa maine o sa fie o zi lunga, am inceput eu cu amenintarile. Deja prezic ca o sa am dureri de cap de la cat baui in seara asta si nu vreau sa imi dai tu unele chiar acum.
Dar ce i-ar pasat ei? Mi-a facut semn sa ma duc pentru ca se descurca. Am ramas socat si enervat, gandindu-ma ca probabil nu ma credea in stare, asa ca am inceput sa imi reiau drumul spre casa in speranta ca o voi convinge, dar nu. Ea apucase marginile rochiei si incerca sa le ridice in limita decentei, ca sa nu le ude. Totusi am continuat sa merg, avand inca speranta ca ma va urma.
- Victor, stai! a strigat dupa inca cativa pasi, iar eu nu m-am putut abtine sa zambesc multumit.
M-am intors usor spre ea, care deja nu mai era atenta la mine, ci la fermoarul rochiei.
Sper ca nu face ceea ce cred eu ca face, mi-am spus putin panicat, cand ea a observat ca m-am intors.
- Ia-mi si mie rochia in casa ca nu vreau sa o ud, mi-a zis inca chinuindu-se cu acel fermoar. Nici macar nu e a mea, a continuat razand, cel mai probabil beata. De fapt, ma ajuti? m-a intrebat suparata ca nu reusea sa il desfaca de nicio culoare.
N-am avut de lucru sa incerc sa fac o fapta buna si sa o duc acasa. Ea nu voia sa o faca si cum eu am cam obligat-o, ea m-a pedepsit pentru asta.
Am scapat de tenesi si de camasa, desi nu prea imi convenea s-o fac, si am intrat si eu in apele reci ale marii. Nu stiu cum reusea sa stea atat de senina acolo pentru ca apa nu era chiar asa calda cum ma asteptam. Aveam niste blugi pana la genunchi, pe care i-am udat fara sa imi fac vreo problema ca le stric materialul sau mai stiu eu ce. Inca strambandu-ma la contactul pielii mele cu apa rece, am ajuns langa ea, ca sa constat surprins ca rochita ei cea rosie, nu mai era pe ea, ci in mana ei. Mi-a aruncat-o in brate si s-a indepartat din nou.
- Angi, ce tot faci? am tipat eu enervat pe bune. Hai inauntru. Doamne, cum sa te dezbraci asa?!
S-a intors spre mine, stand cat era de inalta, in fata mea, doar in lenjeria neagra, aratand extrem de... atragatoare, ca sa nu zic alt cuvant si sa par porc, pentru ca nu sunt. Dar serios, ea intorcea capetele baietilor chiar si cu hainele pe ea, dar fara...
Si mai avea si un sutien asa de dragut, cu dantela neagra pe margini, si la fel si cu boxerii pe care ii avea in jos, care cel mai probabil faceau parte din acelasi set ca si sutienul, pentru ca aveau si ei dantela, insa spre norocul ei, nu erau transparenti sau ceva de genul. Si negrul venea atat de frumos pe pielea ei putin bronzata...
- Tu ce vrei de la mine Victor? Ai zis ca pleci si ti-am dat rochia sa mi-o duci inauntru. Ce am facut rau sa te superi asa?
Oare...
- Tu vorbesti serios?! Ai de gand sa ramai aici in chiloti si sutien?
- Poti sa stai cu mine, mi-a raspuns, dand cu mana in apa ca sa ma stropeasca.
- Sau putem merge amandoi inauntru.
Ok, stiu ca asta a sunat ca o propunere pentru altceva, dar chiar nu puteam sa o las acolo.
De sesizat, a sesizat si ea partea mai perversa a ultimelor mele cuvinte si a zambit amuzata, gata sa ma ia la misto.
- Deci asta urmareai tu, m-a acuzat tachinandu-ma.
Ce ma mai tortura. Poate nu imi era de ajuns ca era aproape dezbracata in fata mea, cu parul roscat si ondulat superb, pe spetele ei doar in lumina slaba a lunii, caci plaja nu era deloc luminata.
- Hai atunci, a continuat venind spre mine incet, aproape facandu-ma sa imi pierd mintile.
Da, o placeam pe Angi, cum iti place de cineva amuzant si care arata bine, dar care stii ca niciodata nu iti va oferi tocmai tie vreo bucatica din el, iar tu nu ar trebui sa iti pierzi timpul sperand.
Stiam totusi ca avea mai multe de oferit decat ceea ce zicea ea ca e dispusa sa imi ofere, in ciuda a tuturor gafelor ei cu baietii.
Poate stiti si voi tipul sau tipa bine, de care nimeni nu vrea sa se indragosteasca pentru ca toti sunt constienti ca vor avea de suferit.
Asa era Angela pentru mine.
Am pastrat distanta pana atunci pentru ca stiam cum era sa suferi ca Ionut dupa o fata care nu mai voia sa aiba de-a face cu tine, ba mai mult, defila la brat cu alti baieti chiar in fata ta, punand sare pe rana.
Stiam prea bine si nu voiam sa mai trec prin asa ceva.
Mi-am dat seama ca stateam ca un idiot, privind-o cum se apropia cu pasi marunti si grei prin apa marii, simtindu-ma aproape emotionat. Tremuram si nu as baga mana in foc ca era de la temperatura ridicata. Mi-am facut curaj si am inaintat si eu spre ea, care oricum nu s-a oprit.
In noaptea aceea, parea ca avea mult, poate prea mult curaj pentru binele ei, pe cand eu incepeam sa pierd o mare partea din el, transformandu-ma incet, incet intr-un mare fricos.
In ce m-am bagat?!
Cand in sfarsit am ajuns fata-n fata, fara sa ma gandesc am apucat-o de brat si am tras-o spre mine, cand am observat cerul luminandu-se pentru doua secunde deasupra mea.
- O stea cazatoare! a strigat ea incantata, oprindu-se in loc si oprindu-ma si pe mine. Pune-ti o dorinta Victor!
- N-as stii ce sa imi doresc prima data, am bolborosit, dupa care iar am inceput sa trag de ea, cu rochia ei cea rosie pe umar.
Era prea incapatanata sa se lase asa usor, asa ca atunci cand a vazut ca n-am mai fost atent, m-a tras inapoi spre ea, facandu-ma sa imi pierd echilibrul si sa cad cu totul in apa.
Ea radea. Foarte amuzant. Nu m-as fi mirat daca ar fi inceput sa imi strige ca n-am fost in stare sa am grija de rochia ei, care evident, cazuse si ea odata cu mine.
M-am agitat putin in apa care mi-a luat pielea prin surprindere cu temperatura ei scazuta, dupa care tot ea si-a intins mana incercand sa ma salveze. N-a reusit, iar intr-un final, mi-am scos singur capul afara din apa, pornit sa o iau pe sus pana acasa daca era nevoie. Dar parul mi se lipise de fata si imi intra in ochi, motiv pentru care nu reuseam sa o gasesc deloc. Inca radea, tragandu-ma de bratul stang ca sa ma ridice, insa ne-am pierdut amandoi si iar am cazut. Am incercat sa fac pe eroul si sa o scot din apa, iar dupa ce am facut-o am alergat ca prostul dupa rochia ei care plutea linistita la cativa metrii de noi.
Cand in sfarsit am ajuns-o, Angi ma astepta pe malul apei, cu parul ud de pe care se scurgeau picaruri reci de apa, in timp ce cu bratele isi strangea trupul subtire in brate, in incercarea de a se incalzi.
Ajuns langa ea, i-am stors rochia de apa, in timp ce ea dardaia ca naiba langa mine.
- Na, acum mai ia-o pe tine, i-am zis enervat intinzandui bucata rosie si uda de material pentru care am alergat atat. Iti e frig, ha? Cum ti se mai pare acum ideea cu balacitul in toiul noptii? Nu la fel de buna, nu?
Ea, parea total cu mintea in alta parte, in timp ce isi storcea apa din par, dupa care m-a stropit, uitandu-se urat la mine. Deci, acum era atenta...
- Taci Victor, mi-a zis continuand sa ma stropeasca, de parca o picatura de apa rece in plus sau minus mai conta, avand in vedera ca eram ud leoarca. A fost amuzant si nu regret nimic. Plus ca, a adaugat zambitoare, privindu-ma cu o privire ciudata, asa te-am facut sa iti dai jos camasa.
Stiam eu ca trebuia sa pastrez camasa pe mine, mi-am zis socat de remarca ei. Nu prea obisnuiam sa fac astfel de lucruri in public, desi aveam un corp de care chiar eram mandru, mai ales tinand cont de cat de putine faceam pentru asta.
- Cred ca iti ajunse apa asta pana la creier, am murmurat aplecandu-ma sa iau camasa mea albastra in carouri de pe jos, cand am observat un grup de baieti venind spre plaja. Ia-o tu, mai bine, am zis, imbracand-o repede cu ea.
I-am incheiat nasturii repede, in timp ce ea ma privea putin mirata. Nu avea sa o protejeze impotriva frigului prea mult, avand in vedere ca apa rece din par se scurgea intr-una pe ea, dar avea sa o protejeze de privirile perverse ale baietilor aceia.
A inceput sa rada. Din nou.
Pentru ea era doar in joc, iar eu nu stiam regulile si nici limitele.
Ce trebuia sa fac si ce nu.
Cum imi castigam punte si cum pierdeam vieti.
Imi era teama de un "GAME OVER".

Vreau urgent o minune. Stea cazatoare, dupa cum zice cantecul ala, vreau o minune in viata mea, care sa schimbe totul in bine, sa mi lumineze viata si sa imi fie refugiu.
Si nu vreau sa o mai regret.

luiza_alexandra · 13-09-2012, 11:13 AM

Victor:

Plaja era linistita, poate prea linistita, complet neluminata, singurele puncte stralucitoare venind de la localul din care tocmai fugisem. Grupul care se indrepta spre plaja disparuse si el, ramanand doar noi. Angela tremura udand nisipul peste tot pe unde trecea cu picaturile de apa care se scurgeau din parul ei, in timp ce se chinuia sa se incalzeasca, strangandu-se puternic in brate. Eu, ce sa mai zic? Eram la bustul gol, cu pantalonii uzi leoarca, parul ud si el si cu tenesii in mana. Am lasat-o sa mearga in fata mea ca sa nu poata sa imi faca surprize ca cea dinainte.
Pe langa toate astea, eram nervos. Pe ea? Pe mine? Nu sunt prea sigur, dar cert era ca ea ocupa un loc ceva mai special in inima mea, decat cel pe care il credeam eu, pe care nu eram pregatit sa il accept.
Mergea incet, leganandu-se probabil tot ca sa ma omoare pe mine. Poate si din acest motiv, am marit dintr-o data pasul, intr-un impuls de a o lua in brate si de a o...
Dar mi-am revenit si m-am oprit.
Totusi, era cat pe ce s-o fac. Mi-am privit mana intinzandu-se spre umarul ei, atat de repede incat de abia am avut timp sa realizez ca eram gata sa fac o prostie cat casa poporului de mare. Ei bine, poate exagerez, ce se putea intampla atat de rau daca o faceam? In cel mai rau caz, m-ar fi plesnit si ar fi tipat la mine.
Nu, in cel mai rau caz m-ar respinge pe un ton rece si nemilos.
Asta era Angela? Nemiloasa?
S-a oprit si a ramas pe loc cateva secunde fara sa se intoarca spre mine.
Ea a baut, eu am baut, de ce nu Victor?
Mi se parea stupid, cum propria-mi minte incerca sa ma corupa. Aceeasi minte care a ajuns la concluzia ca Angela era doar un fruct oprit: frumosa, desteapta, amuzanta...
Toate astea duc spre pierzanie, incercam sa ma conving, in momentul in care ea s-a rasucit pe calcaie, privindu-ma serioasa. Fara sa realizaz, m-am dat un pas inapoi, iar ea a zambit in sfarsit, amuzata de reactia mea.
N-am stiut niciodata cum sa fiu personajul negativ. Mereu am iubit si m-am depasit pe mine insumi, n-am suparat vreo fata si n-am dat sperante false. Angi nu era doar amuzata de modul in care m-a facut sa sar un pas inapoi, ba chiar satisfacuta.
- Nu indrazni sa razi! am tipat la ea, dupa care am regretat ca un prost faptul ca mi-am iesit din fire si am lasat-o sa vada ca toate acele lucruri ma afectau.
Totusi, n-am reusit decat sa o fac sa se incrunte, dupa care a revenit la zambetul ei plin de satisfactie.
Oare era constienta de cat de mult ma atragea?
- Relaxeaza-te, m-a sfatuit ea. Voiam doar sa iti spun ca nu regret nimic.
Am privit-o o secunda cum imi zambea mandra de faptele ei de mai inainte, dupa care am apucat-o de umeri, am intors-o din nou cu fata spre drum, spunandu-i ca a mai spus asta odata si sa nu mai piarda timpul.
- Esti un spargator de chef, a bolborosit facand ceea ce i-am zis sa faca.
- Si tu esti o inconstienta care...
- O, mai taci odata! a zis intorcandu-se rapid.
M-a apucat de umar, iar rasucirea a facut-o sa isi piarda echilibrul, sfarsind intr-un mod cat se poate de cliseic si (mai ales) chinuitor in bratele mele.
S-a speriat si s-a agatat de tot de mine, fiind cu buzele lipite de gatul meu si cu respiratia fierbinte pe pielea-mi inghetata. Mi s-a facut pielea de gaina cat ai clipi si am impresia ca mi-am si infipt mainile in parul ei ud intr-o incercare de a o aduce mai aproape.
De fapt, n-am impresia, chiar am facut-o. Am realizat ca era lipita de mine in clipa in care ea a scos un sunet de surprindere, dupa care a incercat sa se restabileasca pe propriile-i picioare, moment in care magia s-a rupt, lasandu-ma mai tulburat ca niciodata.
I-am dat drumul din stransoarea in care o tineam, iar ea s-a prabusit in nisip. M-a privit si a inceput sa rada din nou, dupa care si-a dat drumul pe spate, cu mainile si picioarele departate de corp, ca si cum imi spunea: "Fa ce vrei cu mine". Iar eu eram prea tulburat de ultima intamplare si prea vrajit de persoana ei ca sa stau si sa o privesc pur si simplu.

Stateam acolo de aproape cinci minute, privind-o cum statea pur si simplu cu ochii inchisi, nestiind ce sa fac. Cateodata ma apropiam de ea cu intentia de a-i saruta obrajii, buzele reci... dupa care ma asezam la loc langa ea, gandindu-ma ca cel mai bine pentru mine ar fi sa plec si sa o las acolo, sa fug cat ma tin picioarele.
Nu stiu daca eram destul de rational incat sa imi dau seama ca nu o puteam lasa asa, sau tot ea ma atragea atat de tare incat pur si simplu nu puteam pleca.
- Angi? am rostit, realizand ca vocea mea suna atat de straina si ciudata. Dupa o balaceala in mijlocul noptii, acum vrei sa..., am incercat sa zic ceva inteligent care sa ii atraga atentia, insa si-a deschis ochii si am uita orice as fi dorit sa ii spun.
S-a ridicat repede pe picioare si a plecat ca si mai inainte, luand drumul spre casa.
Am ramas zapacit cu genunchii in nisip privind-o fara sa inteleg.
- Hai Victor, nu avem toata noaptea, mi-a zis cu blandete peste umar fara a se opri insa, iar eu m-am chinuit sa ma ridic.
E beata. Clar e beata. N-are sens ce face!
Am grabit pasul si am ajuns-o din urma, pastrand acea tacere linistitoare pana in casa, unde ea s-a aruncat pe canapeaua din piele, refuzand sa se mai ridice.
M-am bucurat prea mult de linistea drumului inapoi, iar acum trebuia sa fiu pedepsit. Poate mi s-ar fi urcat la cap...
- Hai Angela, m-am plans cand am vazut ca ea chiar nu avea de gand sa se ridice. Abia astept sa ajung in pat pentru ca nu mai pot de obosit si chiar nu am chef de chestii din astea, asa ca te rog sa te ridici.
- Dar te poti duce si fara mine, nu?
Nu o puteam lasa acolo in lenjerie intima si camasa mea uda de la parul ei si mai ud. Norocul nostru ca acea canapea era de piele sau o imitatie impermeabila, ca altfel ar fi udat-o si murdarit-o de la nisip.
Incepeam sa ma simt din ce in ce mai obosit, iar atitudinea ei nu facea decat sa inrautateasca situatia.
Pana la urma, cand a avut ea timp sa se imbete in halul asta?
Defapt, era o chetie destul de ciudata, mai mult ca o nebunie, o doza uriasa de curaj si atat de putina constiinta. Mergea drept, vorbea clar, gandea limpede si nici nu avea dureri de cap sau alte simptome ale betiei. Parca se drogase...
- Am spus "te rog", ce vrei sa fac mai mult? m-am plans sperand sa nu ajungem la partea in care eu o tarai dupa mine pana in camera ei.
Se pare ca ideea ca eu as face ceva in schimbul acestei supuneri i-a suras atat de tare, incat si-a ridicat privirea asupra mea cu un zambet larg.
- Deci, daca eu sunt cuminte, tu ma cari in spate pana in camera mea?
M-am uitat mai bine la ea ca sa analizez situatia. Oare mai aveam puterea sa o duc in spate pana la urma? Nu stiu, cert era ca intinsa pe burta acolo pe canapea, camasa mea nu ii acoperea prea mult din picioare (sau din fund), deci era obligatoriu sa las de la mine si de data asta.
- Bine, dar sa nu uiti conditia cu care te iau, i-am spus trecandu-mi mainile prin par obosit de acea noapte, dar in cea mai mare parte, de ea.
N-am cunoscut nicio fata atat de obositoare. Avea un stil de a ma face sa imi doresc sa iau o pauza dupa fiecare doua fraze schimbate intre noi si dupa fiecare doi pasi pe care ii faceam in urma ei...
Sau ba da, am cunoscut.
Nu, n-am de gand sa le compar!

Odata amintirea ei aparuta in mintea mea ametita, m-am simtit coplesit in totalitate. Imi venea sa ma trantesc pe parchet si sa incep sa plang. Macar de-as fi putut sa plang. Si nu, nu mandria barbateasca ma oprea pentru ca in noaptea aceea am uitat ca am sau ca ar trebui sa am asa ceva. Cine a zis ca plansul te ajuta sa te descarci, e posibil sa fi avut dreptate, din moment ce lipsa lacrimilor era oribila. Voiam sa plang, simteam ca asta o sa se intample, dar tot ce aparea era o durere in piept pe care nicio pastila nu o putea opri caci nu era fizica.
Desi pare greu de crezut, in doua secunde Angela a sarit in picioare, mai treaza ca niciodata. Ma privea entuziasmata, cu zambetul pana la urechi, fara ca macar sa clipeasca.
Si m-am saturat sa ma simt asa, ca si cum mi-ar lipsi ceva. Ma ridic din pat, merg la facultate, la servici, la aeroport si oriunde altundeva si caut... ceva.
Imi e frica sa recunosc ca inca imi pasa, ca inca o caut in orice fata.
- Ce astepti? a intrebat vazand ca nu faceam altceva decat sa o privesc obosit si lipsit de vlaga. Intoarce-te cu spate, m-a lamurit cand nu am facut decat sa ma uit la ea confuz. Hai, cu cat o faci mai repede, cu atat scapi mai repede de mine.
S-a urcat cu picioarele pe canapea, gestul ei facand camasa pe care am pus-o pe ea, sa se ridice, lasandu-i la iveala picioarele-i frumoase si o parte din lenjeria ei neagra cu dantela. Acest gest al ei m-a facut mai treaz si mai constient ca niciodata de locul in care ma aflam, si cel mai important poate, de persoana alaturi de care imi petreceam sfarsitul acelei zile obositoare.
M-am intors cu spatele mecanic, iar ea si-a trecut mainile in jurul gatutui meu, dupa care a sarit in spatele meu. M-am chinuit sa o prind, insa ea era mai treaza decat parea si s-a descurcat foarte bine si singura.
Si cand imi era atat de greu doar sa fiu langa ea, cum puteam eu sa rezist atata timp cat ea era lipita de mine, pe jumatate dezbracata?
Spune Lavi, in bratele cui ma lasi sa ma pierd? Nu iti e frica? Daca ma pierd de tot si te pierd si pe tine? Si pe tine si toate amintirile cu tine... Daca nu am sa te mai gasesc niciodata? Nu prea-ti mai pasa, nu?
Nu stiu ce a fost cu acea seara. Poate a fost berea, sau gura acea de wiskey pe care am luat-o inainte sa urc pe scena ca sa prind mai mult curaj. Poate era luna plina sau pur si simplu prezenta ei, a primei fete de care m-am apropiat asa de la ultima mea intalnire cu Lavinia.
"Chiar daca o sa fiu departe, am sa ma gandesc mereu la tine" mi-au raspunat vii in minte, cuvintele ei. M-am ingrozit de calitatea sunetului din amintirile mele, de claritatea vocii ei. M-am temut ca a simtit si Angela fiorul care mi-a cuprins tot corpul, dar ea era prea ocupata sa fredoneze un cantec doar de ea stiut. "Si n-am sa te uit" a continuat sa imi repete Lavi.
Nu mai ai niciun pic de rusine? Dupa sase luni eu inca te astept, desi n-am mai auzit nimic de tine de atat de multa vreme. Dupa ce ca n-ai fost in stare sa te tii de nicio promisiune, continui sa mi le tot soptesti in urechi, de parca ai avea de gand sa te intorci...

Doamne, mi-as dori atat de mult sa te intorci...

- Victor?
Am tresarit de parca ma intepase cu un ac foarte ascutit, aproape scapand-o pe Angela din brate. Amintirea Laviniei m-a furat atat de mult incat am uitat complet de situatia in care ma aflam. Noroc ca n-am uitat sa imi setez corpul pe pilot automat, asa ca a avut grija si singur sa imi restabilesc echilibrul.
- Ce vrei? am zis ceva mai rautacios de cat era nevoie.
A oftat si m-a strans tare de gat cand am ales sa urc ultimele patru trepte doua cate doua, dupa care m-a lasat din nou sa respir.
- Lasa acum. Stiu chiar si asa cum sunt ca atunci cand esti nervos nu se poate discuta cu tine.
Iar asta nu ma facea deloc sa ma simt mai bine. Ba mai rau, m-a facut curios, indiferent de cat de nervos aveam sa fiu dupa.
- Spune acum daca tot incepusi, i-am zis morocanos.
N-a asteptat sa ii zic de doua ori.
- Tu esti un tip... hmm, sa zic, fain. Da esti fain, adica nu arati rau deloc si esti si inzestrat cu o multime de talente. Serios, atat de multe incat devine aproape incorect fata de noi ceilalti. Oricum, pe langa toate astea, esti si un tip de treaba si... Bine, uneori esti morocanos si pus pe harta. Si recunoaste, nu pierzi nicio ocazie sa tipi la mine... Ai dreptate cateodata pentru ca si eu sunt zapacita si...
- Incerci sa ma faci sa imi cer scuze, sau ce? i-am taiat-o eu, fiind sigur ca asta era scopul discutiei ei.
- Nu, nu, n-am nevoie de scuzele tale. Adica, iti spusai, stiu si eu cand gresesc, deci recunosc ca in general ai dreptate.
- Si asta credeai tu ca ma va supara? am intrebat chinuindu-ma sa deschid usa dormitorului fetelor cu piciorul. Ma ajuti?
Si-a intins mana si a apasat pe clanta. Norocul nostru ca nu era incuiata.
- Ai rabdare, a spus dupa ce am invartit-o, reusind sa inchid la loc usa in spatele nostru cu ajutorul corpurului ei. Ideea e urmatorea: cum se face ca esti singur de atata vreme? Adica Lavinia...
Si de indata ce am auzit numele ei, am stiut ce anume se astepta sa ma enerveze. Am dat drumul picioarelor ei lasand-o sa alunece direct intr-un pat.
- Calatoria se termina aici. Hai la culcare acum, am spus repede, schimband subiectul intr-un mod prea evident.
M-am intors cu fata spre ea la timp cat sa ii vad privirea de "Nu imi vine sa cred ca te comporti asa ca un copil" pe care a schimbat-o repede in "Bine Victor, continua tot asa, dar sa nu te prind ca te plangi de consecinte."
De ce tot ea se simtea ofensata?!
A sarit din patul in care o asezasem, spre un alt pat din coltul camerei, probabil al ei, in care s-a aruncat si a inchis ochii, prefacandu-se ca dormea. S-a intors si cu spatele. Hmpth, cine e copilul acum?
- Angela, haide te rog, lasa prostiile, m-am plans observand ca tocmai cand o facusem sa coopereze macar putin, reusisem sa stric totul. Du-te si schimba hainele astea ude si te las in pace, numai nu te culca in ele pentru ca pe langa faptul ca racesti, iti uzi patul si nu cred ca o sa iti placa maine cand ai sa te trezesti.
Am asteptat si tot asteptat, insa ea nici nu s-a clintit.
- Angela, lasa copilariile si schimba-te odata, am repetat pe un ton mai dur, dar tot nicio reactie. Bine atunci, am sa te iau cu forta, am avertizat-o.
Cum inca nu reactiona in niciun fel, m-am dus langa patul ei si am tras-o usor de umar, moment in care s-a intors pe burta si s-a prins cu maine de marginile patului, tinandu-se cu toata forta de acele bare. O cunosteam mai bine decat stia ea, asa ca am ghicit ce anume ar face-o sa isi dea drumul. Am intepat-o cu degetele sub coaste, iar ea a tresarit, eliberand barele patului si lipindu-si bratele de ea.
- De ce nu ma lasi in pace daca chiar ma consideri o mare pacoste?
Acum ea era nervoasa. Iar eu prost, cum sunt, ma simteam aiurea pentru asta. Imi venea sa ma dau cu capul de un perete in primul rand pentru ca o enervasem si totul avea sa fie si mai greu si in al doilea rand pentru ca de fapt, nu eram vinovat si nu aveam de ce sa ma simt asa.
- Haide Angela, unde iti sunt pijamalele? am continuat indreptandu-ma spre dulapul ei si deschizandu-l.
S-a ridicat ofensata din pat.
- Cum imi umblii asa prin lucruri? a zis cand am desfacut usa de la dulap.
- Pentru ca tu nu prea ai de gand sa cooperezi. Pe bune, ce e in capul tau? Ai de gand sa ajungi o alcoolica? Am plecat de acasa de doua zile si te-ai imbatat de doua ori deja. Tie iti place de tine cand esti asa? Iti place de tine cand nu mai stii de tine? Sau stai, nu-mi spune, iti ineci amarul in bautura, nu? Ei bine, asta e si mai penibil.
Nu stiu ce-a fost cu mine. Chiar nu stiu. De ce am fost asa dur, asa rautacios.... nu are sens.
Angi doar ma privea incruntata, stiind chiar si in conditia in care se afla ca aveam sa regret totul, dar cand va fi prea tarziu.
Nu m-am putut opri acolo.
- Imi facusem o alta parere despre tine, chiar si in ciuda tuturor lucrurilor care se spun despre tine. O parere buna. De ce incerci sa ma faci sa mi-o schimb acum, dupa atata timp?
- Stii ce Victor, a zis ridicandu-se din pat si venind la dulap, mai scuteste-ma, a continuat luand niste haine. Astea sunt pijamalele mele, ma duc sa ma schimb. Acum poti sa pleci si sa dormi asa cum planuiai. Iarta-ma daca te-am deranjat cu prezenta mea in aceasta seara. Nu o sa se mai intample. Multumesc si pentru morala. Multumita tie mi-am dat seama ca felul in care ma comportam era unul gresit.
Desi nu parea ironica, stiam ca nu era serioasa. Isi cerea scuze, dar o facea tot ca sa ma enerveze. M-am asezat pe marginea patului ei in timp ce ea continua cu palavrageala ei.
- Gata, am priceput, am zis facandu-i semn cu mana sa se opreasca. N-ai pentru ce sa imi multumesti. Ma bucur ca am putut sa ajut. Acum du-te si te schimba. Astept aici.
Am realizat ca nu era atat de calma pe cat voia sa para in momentul in care mi-a aruncat hainele pe care le tinea in brate, direct in fata, in timp ce ea ma privea nervoasa ca si cum se pregatea sa sara pe mine si sa ma omoare.
- Nu, ca tu nu esti normala cand te comporti asa, am murmurat calm adunand hainele de pe jos, printre care si o pereche de chilotei. Ia astea si schimba-te, i-am spus punandu-i-le in brate si intorcand-o cu fata spre usa de la baie, in timp ce o impingeam in acea directie.
- Nu stiu cum pot ei sa creada ca ma placi, a bolborosit mai mult pentru ea.
- Ce?! am zis oprind-o si intorcand-o cu fata, crezand ca n-am auzit bine. Ea ma privea socata ca a declansat o asemenea reactie. Ce naiba ai spus acolo? am insistat. Cine a spus asta?
- Ce, ca ma placi?
- Deci am auzit bine, mi-am confirmat. Da, asta, cine spune asa ceva? Cristi?
- Cum Cristi? Cristi e cel mai bun prieten al tau si in plus, ma uraste. De ce mi-ar spune asa ceva? Oricum, mai toata lumea imi repeta ca tu esti indragostit de mine, dar stai linistit ca nu ii cred, nu dupa seara asta.
Se relaxase pe parcursul conversatiei, asa ca la sfarsitul ei a a vut curajul sa imi intoarca spatele.
- Doar ca sa fiu sigura, a zis oprindu-se si intorcandu-se brusc, nu ma placi, nu?
Tocmai mi-am recunscut ca o plac. De ce nu eram sigur atunci?
Ezitam sa ii dau un raspuns, iar asta nu imi placea. La cum o stiam pe Angi, ar fi crezut pur si simplu ca si tacerea este un raspuns. Totusi, in cazul ala nu eram sigur c-ar fi fost.
- Da, normal ca nu te plac, am zis repede doar ca sa scap din situatia aia, desi am stiut imediat ca minteam. Du-te mai repede si te schimba.
Eu o impingeam spre baie, insa ea refuza sa coopereze. Imi era teama ca n-am fost destul de convingator si am avut dreptate.
- Esti sigur? Atunci de ce te asteptai sa imi fi zis Cristi, cel mai bun prieten al tau, cel care stie totul despre tine, ceva de asta?
- Il stii pe Cristi. Cateodata vorbeste gura fara el si spune tampenii.
- Sunt confuza. De cand suntem de acord cu faptul ca el spune tampenii?
M-am oprit din impinsul ei catre baie. In fond, nu aveam de ce sa ma tem pentru ca nu aveam prea multe de ascuns. Nu e ca si cum imi doream sa fim impreuna.
Nu, dar imi doream sa o pun pe patul cel mai apropiat si nu ca sa o culc, mi-a raspuns repede o voce tradatoare din mintea mea, pe care am incercat sa o ignor.
- De ce ma suspectezi Angela? am intrebat, pentru prima oara in seara aceea, mimand oboseala. Spune tot, am indemnat-o.
- A, nimic, a raspuns ea. Voiam doar sa fiu narcisista si sa iti spun ca normal era sa ma placi, nu invers, mi-a explicat ranjind. Da' chiar, de ce nu ma placi? a intrebat glumind (sau cel putin, asa parea). Nu sunt destul de frumoasa? a zis si a luat pozitia unui fotomodel la o sedinta foto, dupa care si-a pus maine pe dupa gatul meu, continuand cu gluma, in timp ce eu incepeam sa ma pierd iar. Nu ti-a trecut deloc prin cap sa ma saruti in seara asta?
A, nuuu, chiar deloc, am raspuns ironic in gandul meu. Mai ramai tu in lenjerie intima si s-ar putea sa vreau mai mult.
S-a dat cativa pasi inapoi pentru a-mi oferi o privire mai ampla asupra ei si picioarelor ei lungi si frumoase si asupra fundului ei, pe care il dezvelea de fiecare data cand se misca prea mult.
Prea tarziu, am constientizat eu. Ce-ai sa mai regreti asta maine Angela...

Dar daca uita?

Imi venea sa imi dau o palma peste fata doar ca am indraznit sa gandesc asa ceva.
Am crescut impreuna, ba chiar stiu ca am plimbat-o de cateva ori cu caruciorul cand mamele noastre ieseau impreuna cu noi prin parcuri. Cum puteam sa gandesc asa ceva?
Eh, dar Andrei? El cum a putut sa fie impreuna cu ea? Sunt sigur ca parintii i-au si imbaiat impreuna.
- Esti perfecta Angela, am spus glumind cu ea. Dar ai un mare defect, si anume faptul ca esti cuplata. Fii draguta si du-te sa te schimbi pana nu adorm in picioare.
Mi-a zambit ca si cum imi spunea ca sunt prea inocent pentru lumea asta. S-a apropiat de mine si si-a pus bratele pe umerii mei.
Angela, nu e prea indicat sa te apropii atat de mult de mine, am avertizat-o in gandul meu, probabil pentru ca in realitate nu voiam sa o indepartez de mine. Ba chiar dimpotriva.
- Deci nu te-ai prins inca? a intrebat zambindu-mi sireata.
- De ce anume sa ma prind? am intrebat si eu, facandu-i jocul, ducandu-mi bratele pe dupa mijlocul ei subtire si tragand-o mai aproape de mine.
A zambit din nou si s-a apropiat de urechea mea ca sa imi sopteasca:
- Andrei nu o sa se supere.
Si n-am mai rezistat. Cand s-a intors din nou cu fata spre mine, i-am apucat-o in palme si fara sa ma gandesc la nimic, i-am sarutat cu lacomie buzele.
Trebuia sa ii tin o morala despre respectul de sine. Cum ca nu ar trebui sa accepte niciodata o relatie deschisa, in care fiecare face ce vrea, cu cine vrea. Desigur ca nu intelegeam cum Andrei, chiar si cu toata popularitatea si ideile tampite ale lui, ar putea accepta sa o imparte pe Angela. Mai ales pe Angela pe care era asa greu sa pui mana. Bine, probabil ca asta ar fi fost inceputul, partea usoara. Greul urma de abia la partea in care trebuia sa o faci sa ramana. Poate si de asta s-a bagat Andrei in asa ceva. Si tot nu avea sens pentru ca oricat de bitch parea cateodata Angi, in sensul de tipa rea, nici ea n-ar imparti niciodata cu nimeni un baiat.
Mi-am dat seama apoi ca ea ma va respinge, ca totul era doar un joc si ca eu am mers prea departe, asa ca m-am indepartat pregatindu-ma sa imi cer scuze, cand ea m-a tras inapoi si m-a sarutat. I-am raspuns la sarut, dar apoi, constiinta mi-a adus aminte de Andrei, iubitul ei si un foarte bun prieten de al meu si m-am retras iar, pana nu avea sa fie prea tarziu.
M-a privit incruntata ceva vreme, dar nu pentru ca era suparata pe mine, ci ca si cum incerca sa isi dea seama ce e de facut.
- Am sa iti zic un secret, a inceput neasteptat de calma. Stii sucul pe care mi l-a oferit Iulia?
Si atunci mi s-a aprins beculetul.
- A pus ceva in el, nu? m-am agitata eu, ridicandu-ma din pat cu gandul de a ma duce direct la Iulia si... nu i-ar fi placut cee ce aveam de gands sa ii fac.
- Linisteste-te, ok? mi-a zis prinzandu-ma de brat si tragandu-ma inapoi in camera.
- Atunci despre ce este vorba? am intrebat-o asezandu-ma din nou pe marginea patului. Ce treaba are sucul de la Iulia cu situatia noastra?
A oftat si s-a asezat pe un alt pat.
- Are mai multa decat iti imaginezi tu pentru ca am auzit-o dupa ce m-am impiedicat, am auzit-o spunandu-i blondei ca de fapt, da, mi-a pus ceva in bautura. Si nu numai atunci. De fiecare data cand mi-am lasat paharul nesupravegheat, ea a avut grija sa imi puna cate o pastiluta-drog in fiecare. Consecintele...
Dar nu a terminat propozitia, ca s-a ridicat si a venit spre mine. Mi-a intins mana si cand a vazut ca eram prea confuz ca sa fac ceva, a apucat-o pe a mea si m-a ridicat in picioare.
- Unde vrei sa ajungi Angela?
- Iti spun chestia asta pentru ca maine am sa uit ca am auzit-o, maine am sa uit ca tu m-ai adus acasa si am sa uit ca m-ai sarutat. O sa ma simt mahmura fara sa stiu de ce.
- Deci, de asta esti tu atat de sigura ca Andrei nu o sa se supere, am concluzionat eu punand totul cap la cap.
- Bingo Einstein, mi-a raspuns punandu-si mainile ca si mai devreme, in jurul gatului meu.
- Si daca nu functioneaza? am intrebat in incercarea de a fi precaut.
- Vom ramane cu o amintire frumoasa.
Mi-am pus maine si eu in jurul mijlocului ei, cuprinzandu-i tot odata si bratele, dupa care le-am ridicat si am imbratisat-o strans.
Spunea cineva intr-un cantec odata ca si-ar dori sa opreasca timpul si sa inghete momentul acela pentru vesnicie. Acelasi lucru il voiam si eu de la Angi. Nimic mai mult. Voiam sa fie a mea si numai a mea. Nu voiam sa uite. Sa ma uite. Nu voiam sa se intoarca la Andrei.
Nu voiam ca totul sa fie ca inainte.
Oare mai putea totul fi ca inainte?
- Te iubesc.
Nu, nu mai putea. Poate ea va uita ce i-am spus, dar pentru mine totul a devenit mult prea real, ca sa pot ignora ce simt.
Niciodata nu va mai fi ca inainte.

Subiecte de discuție similare...
Subiect:		Autor	Răspunsuri:	Vizite:	Ultimul răspuns
	Asa m-am schimbat	Vir	41	38.753	13-12-2010, 03:53 PM Ultimul răspuns: Mdn.
	ViaÅ£a m-a schimbat ...	Pustoaica_cu_ochii_verzi	11	6.101	02-10-2010, 02:42 PM Ultimul răspuns: crazy little red

Animezup social

Navigație

Meniu Extra

Despre noi: