18-05-2010, 10:20 AM
sorry daca e prea scurt si daca a venit cu intarziere dar prea multe teze strica :P
Capitolul 3
Sayuri se tinea bine de el, insa ochii refuzau sa se inchide. Erau mariti de spaima si se roteau innebunitor in orbite. Cu ajutorul lor, roscata vazu ca, de fapt, ei nu urcau spre cerul nemarginit ci coborau spre adancul infern.
Desi era putin speriata, nu ii puse nicio intrebare Ingerului. Ceva din privirea lui o facea sa taca molcom si sa nu i se impotriveasca.
Ajunsi mai departe decat era posibil, Sayuri se trezi deodata inconjurata din toate partile de roci magmatice si de mici cratere de vulcani pline cu o substanta mov-negricioasa ce imprastia la intervale regulate un gaz toxic care, ajungand in plamanii fetei, o faceau sa tuseasca. Din loc in loc, cateva Umbre inconjurate de Lobiti pazeau craterele.
“Unde ma aflu?†gandi Sayuri. Din cunostintele ei generale la capitolul monstrii si fapturi periculoase, Umbrele erau pe primul loc. Nici un Inger, orice grad ar avea, nu isi dorea sa fie in preajma unor asemenea monstruozitati.
Deodata un mic gand nevinovat incolti in mintea fetei. Daca Ingerul care o tinea in brate ne era, de fapt, cel pe care il cunostea ea? La urma urmei, in afara de tusea provocata de gazul acela, ea inca mai traia. Putea, de asemenea, sa isi simta puterea curgand prin vene, amestecata cu sangele. “Si atunci, cine e el?â€
Un singur raspuns exista la intrebarea ei. Era un Demon; unul foarte puternic si care era capabil sa imprumute infatisarea oricui. Sayuri auzise de astfel de monstrii; erau cei mai periculosi. De acum trebuia sa isi joace jocul cat mai perfect.
Fata ei era calma, senina sin u trada nici un sentiment. Cum isi ingropase chipul in camasa lui, stia ca el nu isi va putea da seama ca ea a aflat ca acesta nu era cine trebuia sa fie si ca nu se afla in locul potrivit. Hotara sa faca pe nevinovata sis a evadeze cat mai curand din acea lume tenebroasa.
***
Prin draperiile grele ce cadeau frumos aranjate de la corniza aurita pana la podeaua din marmura, soarele stralucea puternic, insa razele ajungeau partial in incapere, ele formand o umbra ce se profila pana la mijlocul covorului de lana.
Cu un clinchet usor, fereastra inalta se deschise, iar in camera patrunse o fiinta ce emana o aura puternica. Cu pasi siguri se indrepta spre unul din corpurile aflate pe pat si il privi in ochi. Dupa cateva minute se ridica furioasa si pleca inchizand geamul la fel de usor.
Ultimul sentiment, care persista si in camera, a fost de frustrare.
***
Dupa cateva minute, ce au parut o vesnicie, Ingerul-Demon ii poruncise lui Sayuri sa deschida ochii, caci au ajuns la destinatie.
Nu mare i-a fost uimirea cand, aruncand o privire in jurul ei, desscoperi cu stopare ca se afla in camera Ingerului. Era exact aceasi incapere ca si prima data, razele vesele de lumina patrundeau prin vitralii si formau un joc ametitor de lumini pe podea. Uriasul pat, cu asternuturi de matase, era pregatiti pentru ea. Insa ceva era diferit.
Sayuri putea sa simta in aer un iz puternic de carne stricata, de asemenea, in camera domnea o stare tensionata ce o nelinistea, privi spre baiat, insa acesta ii arunca o privire furioasa, incat se aseza cuminte pe marginea patului.
“Parca as fi in transaâ€, gandi ea, deoarece nu putea face nimic ca s ail raneasca pe rapitorul ei.
Dupa putin timp, Ingerul se intoarse pe calcaie si parasi camera, insa in locul lui aparu o Umbra ce ducea o tava din argint plina cu cele mai exotice mancaruri.
Sayuri o privi cum aseaza platoul pe masa din lemn de cires si, in loc sa dispara, se intoarce spre ea si ii spune ranjind:
-Frumoasa domnita se crede in siguranta? Crede ca El e cel de mai inainte? Ei bine, nu e! Fii pregatita caci de aici nu poti pleca!
Si disparu, in urma ei ramanand mii de particule cenusii.
Banuielile fiindu-i confirmate, Sayuri se hotar se il infrunte, sa castige batalia si sa plece acasa. Doar nu degeaba MAMA o felicitase si ii marise puterea dupa fiecare batalie importanta.
Venise timpul pentru planul perfect.
Capitolul 3
Sayuri se tinea bine de el, insa ochii refuzau sa se inchide. Erau mariti de spaima si se roteau innebunitor in orbite. Cu ajutorul lor, roscata vazu ca, de fapt, ei nu urcau spre cerul nemarginit ci coborau spre adancul infern.
Desi era putin speriata, nu ii puse nicio intrebare Ingerului. Ceva din privirea lui o facea sa taca molcom si sa nu i se impotriveasca.
Ajunsi mai departe decat era posibil, Sayuri se trezi deodata inconjurata din toate partile de roci magmatice si de mici cratere de vulcani pline cu o substanta mov-negricioasa ce imprastia la intervale regulate un gaz toxic care, ajungand in plamanii fetei, o faceau sa tuseasca. Din loc in loc, cateva Umbre inconjurate de Lobiti pazeau craterele.
“Unde ma aflu?†gandi Sayuri. Din cunostintele ei generale la capitolul monstrii si fapturi periculoase, Umbrele erau pe primul loc. Nici un Inger, orice grad ar avea, nu isi dorea sa fie in preajma unor asemenea monstruozitati.
Deodata un mic gand nevinovat incolti in mintea fetei. Daca Ingerul care o tinea in brate ne era, de fapt, cel pe care il cunostea ea? La urma urmei, in afara de tusea provocata de gazul acela, ea inca mai traia. Putea, de asemenea, sa isi simta puterea curgand prin vene, amestecata cu sangele. “Si atunci, cine e el?â€
Un singur raspuns exista la intrebarea ei. Era un Demon; unul foarte puternic si care era capabil sa imprumute infatisarea oricui. Sayuri auzise de astfel de monstrii; erau cei mai periculosi. De acum trebuia sa isi joace jocul cat mai perfect.
Fata ei era calma, senina sin u trada nici un sentiment. Cum isi ingropase chipul in camasa lui, stia ca el nu isi va putea da seama ca ea a aflat ca acesta nu era cine trebuia sa fie si ca nu se afla in locul potrivit. Hotara sa faca pe nevinovata sis a evadeze cat mai curand din acea lume tenebroasa.
***
Prin draperiile grele ce cadeau frumos aranjate de la corniza aurita pana la podeaua din marmura, soarele stralucea puternic, insa razele ajungeau partial in incapere, ele formand o umbra ce se profila pana la mijlocul covorului de lana.
Cu un clinchet usor, fereastra inalta se deschise, iar in camera patrunse o fiinta ce emana o aura puternica. Cu pasi siguri se indrepta spre unul din corpurile aflate pe pat si il privi in ochi. Dupa cateva minute se ridica furioasa si pleca inchizand geamul la fel de usor.
Ultimul sentiment, care persista si in camera, a fost de frustrare.
***
Dupa cateva minute, ce au parut o vesnicie, Ingerul-Demon ii poruncise lui Sayuri sa deschida ochii, caci au ajuns la destinatie.
Nu mare i-a fost uimirea cand, aruncand o privire in jurul ei, desscoperi cu stopare ca se afla in camera Ingerului. Era exact aceasi incapere ca si prima data, razele vesele de lumina patrundeau prin vitralii si formau un joc ametitor de lumini pe podea. Uriasul pat, cu asternuturi de matase, era pregatiti pentru ea. Insa ceva era diferit.
Sayuri putea sa simta in aer un iz puternic de carne stricata, de asemenea, in camera domnea o stare tensionata ce o nelinistea, privi spre baiat, insa acesta ii arunca o privire furioasa, incat se aseza cuminte pe marginea patului.
“Parca as fi in transaâ€, gandi ea, deoarece nu putea face nimic ca s ail raneasca pe rapitorul ei.
Dupa putin timp, Ingerul se intoarse pe calcaie si parasi camera, insa in locul lui aparu o Umbra ce ducea o tava din argint plina cu cele mai exotice mancaruri.
Sayuri o privi cum aseaza platoul pe masa din lemn de cires si, in loc sa dispara, se intoarce spre ea si ii spune ranjind:
-Frumoasa domnita se crede in siguranta? Crede ca El e cel de mai inainte? Ei bine, nu e! Fii pregatita caci de aici nu poti pleca!
Si disparu, in urma ei ramanand mii de particule cenusii.
Banuielile fiindu-i confirmate, Sayuri se hotar se il infrunte, sa castige batalia si sa plece acasa. Doar nu degeaba MAMA o felicitase si ii marise puterea dupa fiecare batalie importanta.
Venise timpul pentru planul perfect.
"Cum Satana a fost astfel condamnat sa vagabondeze, sa colinde si sa n-aiba deloc stare, el nu are niciun salas al lui, caci desi detine, gratie naturii sale ingeresti, un soi de impertinenta in apele murdare si in aer, asta face totusi parte cu siguranta din pedeapsa ce i-a fost data, cea care il sileste... sa nu aiba niciun loc sau un teritoriu stabil, unde sa ii fie ingaduit sa isi odihneasca talpile picioarelor."