19-02-2010, 09:56 PM
Capitolul 1
-Ce naiba!?
In casa de pe varful dealului se ducea o lupta apriga. Sageti de foc rasareau din mana gingasa a unei domnite si se rasfirau peste tot in camera peste cadavrele ce nu mai conteneau sa apara. Fata stia ca trebuie doar sa aiba rabdare si sa astepte clopoteii dar pana atunci mai era mult. Partenerul ei o lasase balta, iar ea nu mai avea decat sa astepte nerabdatoare sunetul facut de clopotei.
Clopoteii proveneau de la un Inger care, se spune, apare doar atunci cand cineva este in pericol de moarte. Nimeni nu vazuse Ingerul dar cativa auzisera clopoteii, iar Sayuri ii astepta cu cea mai mare placere.
“Poate a fost o prostie sa vin pana aici cu papa-laptele astaâ€, gandi ea. “Pana la urma, la ce ma gandeam eu? Ca o sa reusesc sa scap de mortii vii care tot apar si apar si nu se mai duc o data in pamant? Poate ca nu sunt in pericol de moarte si de aceea nu vine Ingerul…oh! Sayuri, nu te mai gandi la asta. El nu exista.â€
Zicand asta, fata mai elibera cateva sageti spre gloata de monstrii ce o inconjurau atat pe ea cat si pe partenerul ei.
Deodata, din cer au inceput sa se auda niste clinchete gingase, iar o lumina orbitoare se cobora prin unica fereastra in camera, topind cativa dintre inamici. Din lumina aparu deodata un baiat inalt care se uita cu o ura vadita la peisajul ce se desfasura in fata ochilor lui. Sayuri ramase uimita de frumusetea baiatului.
Era inalt si musculos, dar nu arata ca un halterofil. Camasa alba, imaculata se aseza perfect pe pieptul lui. Manecile erau suflecate pana la cot, iar pe mana dreapta avea tatuat un dragon negru ce contrasta puternic cu pielea lui alba ca laptele. Parul negru, lung pana la umeri incadrau o fata cu profil grecesc. Avea nasul acvilin, ochi mari si albastrii acoperiti de gene dese si buze rosii ca sangele.
El emana o aura atat de puternica, incat Sayuri, desi era de nivelul 2, nu o putuse suporta. In urmatoarele minute cazu gramada alaturi de partenerul ei, la coltul gurii aparandu-i un firisor de sange.
Cand s-a trezit, Sayuri vazu ca se afla pe un pat urias, intr-o camera cu peretii din piatra. Uimita, ea s-a ridicat in sezut si incepu a cerceta perplexa uriasa incapere. Pe podeaua de marmura vazu luminite jucandu-se zglobiu si facand un joc de culori atat de frumos, incat nu isi mai putea lua ochii de la el.
-Razele soarelui ce patrund prin vitralii sunt un elemnt foarte important in acest du-te-vino al luminii, spuse o voce misterioasa.
Luata prin surprindere, Sayuri se intoarse catre locul de unde provenea acea voce. Vazu ca, de cadrul usii de metal, statea sprijinit un baiat cam de varsta ei, insa mai mare ca inaltime. Imediat realiza ca era tocmai Ingerul care o salvase.
-Stii, nu cred ca asa se cuvine sa te porti cu salvatorul tau. Adica, eu te scap de la moarte si tu asa ma rasplatesti? Amenintandu-ma cu sageti?
Fata vazu ca avea in mana o sageata, destul de slaba, dar cu capacitatea de a omora un om. Nu credea ca e de ajuns in lupta cu un Demon, daramite cu un Inger.
-Scuze, a fost doar un reflex.
Un chicotit slab iesi din gatul lui. Desi zambea, ochii ii erau precauti atunci cand se apropie de patul ei. Se apleca peste ea, cu fata doar la cativa centimetrii de a ei si ii spuse cu voce inceata.
-Ai face bine sa iti faci un dus!
Parfumul emanat de pielea lui era imbatator si Sayuri stia ca nu ii va putea rezista. De asemenea, stia ca toti Ingerii de gradul 1 miros la fel de puternic si ca ea nu va putea niciodata sa isi ameteasca victimele cum o puteau face ei. Ea avea gradul 2, iar singurul mod prin care puteai atinge gradul 1 era sa omori un Inger de gradul 1 si sa ii bei sangele care curgea prin venele de la bratul drept, pe locul tatuajului.
Sayuri se supuse orbeste. Intra in imensa baie, care era alcatuita dintr-o cada alba cu picioare reprezentand grifoni, o cabina de dus, o chiuveta cu un dulapior de medicamente si un vas de toaleta. Intra sub robinetul de la dus, insa apa ce curgea cu repeziciune nu ii relaxa muschii incordati. Asa ca a lasat apa sa curga in cada, iar cand aceasta s-a umplut pe trei sferturi si-a turnat spuma de baie si s-a instalat confortabil in ea.
Dupa o jumatate de ora a iesit din baie si s-a intors in camera, doar cu un prosop infasurat in jurul ei. A observat o oglinda lipita de perete, masurand cam 2 metrii inaltime si 1 metru latime, cu margine din aur si inscriptii intr-o limba nepamanteana. Sayuri a inteles ca era vorba despre limba kralica, limba Ingerilor stravechi. Ea si-a privit expresia din oglinda si a ramas socata de ce vedea.
Parul ei, altadata lung si drept era acum taiat neglijent, iar la varfuri era spicuit. Printre negrul inchis se intrezareau suvite argintii. Culoarea clara si albastra a ochilor era umbrita de cearcane violeti. Pe brate si pe abdomen avea multe vanatai uriase si galbene. In jurul gatului, unde fusese zgarda cu numarul de identitate pe care il purtau toti Ingerii de la gradul 2 in jos, era acum o cicatrice facuta in carne si care ii amintea de dureroasa experienta de a fi strangulata de un moroi. Dragonul de pe spate era acoperit cu zgarieturi, unele dintre ele masurand chiar si 1 cm adancime. Era speriata de felul cum arata…â€ca un monstruâ€, gandi ea si isi inchise ochii, doar ca sa nu se mai vada.
Deodata, in jurul taliei ei se invalatucira doua brate puternice care o lipira de trupul musculos a unui baiat mai inalt decat ea. Un miros dulceag era emanat in permanenta. Desi Sayuri era rusinata, nu facu nimic ca sa inlature intrusul. Se simtea expusa dar, in acelasi timp, isi dorea ca Ingerul sa faca mai multe. Acest lucru nu era posibil, insa orice fata are voie sa viseze, nu?
Ingerul incepu atunci sa ii sarute parul, umerii, gatul…
Peste cateva minute, cand saruturile incetasera, Sayuri deschise ochii. Privi uimita reflexia ei din oglinda. Toate vanataile si zgarieturile disparusera, parul ei era din nou la lungimea normala, fara suvite albe, iar buclele aveau volumul de dinainte de lupta.
-Cred ca ar trebui sa te duci acasa, ii spuse Ingerul cu glas scazut, indepartandu-se de ea.
Sayuri il privi si ramase uimita de schimbarea care se facuse in interiorul lui si care se rasfangea pe chipul sau. Era oboist, avea cearcane la ochi si nu mai avea zambetul acela fermecator.
O conduse afara, catre o trasura alba, cu roti de foc, ce plutea nestingherita in aer.
Tamatoare, Sayuri intra si se aseza pe locul de la fereastra, iar tot drumul tacu. Cand ajunse in dreptul casei ei, Ingerul o lasa sa plece fara sa ii spuna nimic. Ea era furioasa pe el din cauza ca nu ii daduse nici o atentie pe tot parcursul drumului, dar ii era recunoscatoare ca o salvase si ca o ingrijise. Insa mandria din ea nu o lasa sa ii spuna acest lucru.
Amurgul lunii august se intrezarea la orizont. Raze purpurii de soare se rasfirau pe chipul obosit al micii eroine. Pe fundalul grav al cerului la asfintit, o trasura ce adapostea un Inger glorios se indeparta spre o alta dimensiune.
scuzati daca am vre-o greseala de ortografie sau de punctuatie, insa nu am rabdarea necesara sa il corectez pe tot. fiti rai cu mine si criticati-l din plin, caci merit. pozele cu restul personajelor vor veni in capitolele urmatoare(sper)
-Ce naiba!?
In casa de pe varful dealului se ducea o lupta apriga. Sageti de foc rasareau din mana gingasa a unei domnite si se rasfirau peste tot in camera peste cadavrele ce nu mai conteneau sa apara. Fata stia ca trebuie doar sa aiba rabdare si sa astepte clopoteii dar pana atunci mai era mult. Partenerul ei o lasase balta, iar ea nu mai avea decat sa astepte nerabdatoare sunetul facut de clopotei.
Clopoteii proveneau de la un Inger care, se spune, apare doar atunci cand cineva este in pericol de moarte. Nimeni nu vazuse Ingerul dar cativa auzisera clopoteii, iar Sayuri ii astepta cu cea mai mare placere.
“Poate a fost o prostie sa vin pana aici cu papa-laptele astaâ€, gandi ea. “Pana la urma, la ce ma gandeam eu? Ca o sa reusesc sa scap de mortii vii care tot apar si apar si nu se mai duc o data in pamant? Poate ca nu sunt in pericol de moarte si de aceea nu vine Ingerul…oh! Sayuri, nu te mai gandi la asta. El nu exista.â€
Zicand asta, fata mai elibera cateva sageti spre gloata de monstrii ce o inconjurau atat pe ea cat si pe partenerul ei.
Deodata, din cer au inceput sa se auda niste clinchete gingase, iar o lumina orbitoare se cobora prin unica fereastra in camera, topind cativa dintre inamici. Din lumina aparu deodata un baiat inalt care se uita cu o ura vadita la peisajul ce se desfasura in fata ochilor lui. Sayuri ramase uimita de frumusetea baiatului.
Era inalt si musculos, dar nu arata ca un halterofil. Camasa alba, imaculata se aseza perfect pe pieptul lui. Manecile erau suflecate pana la cot, iar pe mana dreapta avea tatuat un dragon negru ce contrasta puternic cu pielea lui alba ca laptele. Parul negru, lung pana la umeri incadrau o fata cu profil grecesc. Avea nasul acvilin, ochi mari si albastrii acoperiti de gene dese si buze rosii ca sangele.
El emana o aura atat de puternica, incat Sayuri, desi era de nivelul 2, nu o putuse suporta. In urmatoarele minute cazu gramada alaturi de partenerul ei, la coltul gurii aparandu-i un firisor de sange.
Cand s-a trezit, Sayuri vazu ca se afla pe un pat urias, intr-o camera cu peretii din piatra. Uimita, ea s-a ridicat in sezut si incepu a cerceta perplexa uriasa incapere. Pe podeaua de marmura vazu luminite jucandu-se zglobiu si facand un joc de culori atat de frumos, incat nu isi mai putea lua ochii de la el.
-Razele soarelui ce patrund prin vitralii sunt un elemnt foarte important in acest du-te-vino al luminii, spuse o voce misterioasa.
Luata prin surprindere, Sayuri se intoarse catre locul de unde provenea acea voce. Vazu ca, de cadrul usii de metal, statea sprijinit un baiat cam de varsta ei, insa mai mare ca inaltime. Imediat realiza ca era tocmai Ingerul care o salvase.
-Stii, nu cred ca asa se cuvine sa te porti cu salvatorul tau. Adica, eu te scap de la moarte si tu asa ma rasplatesti? Amenintandu-ma cu sageti?
Fata vazu ca avea in mana o sageata, destul de slaba, dar cu capacitatea de a omora un om. Nu credea ca e de ajuns in lupta cu un Demon, daramite cu un Inger.
-Scuze, a fost doar un reflex.
Un chicotit slab iesi din gatul lui. Desi zambea, ochii ii erau precauti atunci cand se apropie de patul ei. Se apleca peste ea, cu fata doar la cativa centimetrii de a ei si ii spuse cu voce inceata.
-Ai face bine sa iti faci un dus!
Parfumul emanat de pielea lui era imbatator si Sayuri stia ca nu ii va putea rezista. De asemenea, stia ca toti Ingerii de gradul 1 miros la fel de puternic si ca ea nu va putea niciodata sa isi ameteasca victimele cum o puteau face ei. Ea avea gradul 2, iar singurul mod prin care puteai atinge gradul 1 era sa omori un Inger de gradul 1 si sa ii bei sangele care curgea prin venele de la bratul drept, pe locul tatuajului.
Sayuri se supuse orbeste. Intra in imensa baie, care era alcatuita dintr-o cada alba cu picioare reprezentand grifoni, o cabina de dus, o chiuveta cu un dulapior de medicamente si un vas de toaleta. Intra sub robinetul de la dus, insa apa ce curgea cu repeziciune nu ii relaxa muschii incordati. Asa ca a lasat apa sa curga in cada, iar cand aceasta s-a umplut pe trei sferturi si-a turnat spuma de baie si s-a instalat confortabil in ea.
Dupa o jumatate de ora a iesit din baie si s-a intors in camera, doar cu un prosop infasurat in jurul ei. A observat o oglinda lipita de perete, masurand cam 2 metrii inaltime si 1 metru latime, cu margine din aur si inscriptii intr-o limba nepamanteana. Sayuri a inteles ca era vorba despre limba kralica, limba Ingerilor stravechi. Ea si-a privit expresia din oglinda si a ramas socata de ce vedea.
Parul ei, altadata lung si drept era acum taiat neglijent, iar la varfuri era spicuit. Printre negrul inchis se intrezareau suvite argintii. Culoarea clara si albastra a ochilor era umbrita de cearcane violeti. Pe brate si pe abdomen avea multe vanatai uriase si galbene. In jurul gatului, unde fusese zgarda cu numarul de identitate pe care il purtau toti Ingerii de la gradul 2 in jos, era acum o cicatrice facuta in carne si care ii amintea de dureroasa experienta de a fi strangulata de un moroi. Dragonul de pe spate era acoperit cu zgarieturi, unele dintre ele masurand chiar si 1 cm adancime. Era speriata de felul cum arata…â€ca un monstruâ€, gandi ea si isi inchise ochii, doar ca sa nu se mai vada.
Deodata, in jurul taliei ei se invalatucira doua brate puternice care o lipira de trupul musculos a unui baiat mai inalt decat ea. Un miros dulceag era emanat in permanenta. Desi Sayuri era rusinata, nu facu nimic ca sa inlature intrusul. Se simtea expusa dar, in acelasi timp, isi dorea ca Ingerul sa faca mai multe. Acest lucru nu era posibil, insa orice fata are voie sa viseze, nu?
Ingerul incepu atunci sa ii sarute parul, umerii, gatul…
Peste cateva minute, cand saruturile incetasera, Sayuri deschise ochii. Privi uimita reflexia ei din oglinda. Toate vanataile si zgarieturile disparusera, parul ei era din nou la lungimea normala, fara suvite albe, iar buclele aveau volumul de dinainte de lupta.
-Cred ca ar trebui sa te duci acasa, ii spuse Ingerul cu glas scazut, indepartandu-se de ea.
Sayuri il privi si ramase uimita de schimbarea care se facuse in interiorul lui si care se rasfangea pe chipul sau. Era oboist, avea cearcane la ochi si nu mai avea zambetul acela fermecator.
O conduse afara, catre o trasura alba, cu roti de foc, ce plutea nestingherita in aer.
Tamatoare, Sayuri intra si se aseza pe locul de la fereastra, iar tot drumul tacu. Cand ajunse in dreptul casei ei, Ingerul o lasa sa plece fara sa ii spuna nimic. Ea era furioasa pe el din cauza ca nu ii daduse nici o atentie pe tot parcursul drumului, dar ii era recunoscatoare ca o salvase si ca o ingrijise. Insa mandria din ea nu o lasa sa ii spuna acest lucru.
Amurgul lunii august se intrezarea la orizont. Raze purpurii de soare se rasfirau pe chipul obosit al micii eroine. Pe fundalul grav al cerului la asfintit, o trasura ce adapostea un Inger glorios se indeparta spre o alta dimensiune.
scuzati daca am vre-o greseala de ortografie sau de punctuatie, insa nu am rabdarea necesara sa il corectez pe tot. fiti rai cu mine si criticati-l din plin, caci merit. pozele cu restul personajelor vor veni in capitolele urmatoare(sper)
"Cum Satana a fost astfel condamnat sa vagabondeze, sa colinde si sa n-aiba deloc stare, el nu are niciun salas al lui, caci desi detine, gratie naturii sale ingeresti, un soi de impertinenta in apele murdare si in aer, asta face totusi parte cu siguranta din pedeapsa ce i-a fost data, cea care il sileste... sa nu aiba niciun loc sau un teritoriu stabil, unde sa ii fie ingaduit sa isi odihneasca talpile picioarelor."