Luptă în arenă ~ Începere

[Sho-Yo]

Aro:

Ma plimbat fasciata de intuneric, ca un copil mic ce nu a mai vazut asa ceva. De cand nu am mai stat seara sa ma plimb de una singura... Mi-a fost dor de intuneric, de sunetul placut al vantului printre crengile copacilor. Vantul ma mangaia, dandu-mi o senzatie atat de placuta si revigoranta... O rafala de vant imi lua esarfa si o duse langa o banca ascunsa in intuneric. Ma apropii cu pasi inteti de banca care se vedea jumatate din cauza intunericului. Cand ajung mai aproape vad o silueta de fata sau barbat, nu am putut sa spun ce este cu exactitate. Ma apropii si....

OCC: oricine doreste este bine venit!

[Shadow.Kiss]

O asteptam pe Layla, care nu mai venea odata. Oftand, m-am trantit pe cea mai apropiata banca, hoatarat sa nu mai astept mult. Cand am vrut sa ma ridic, ca sa plec, am zarit pe cineva care se apropia de mine. Nu stiam cine era, asa ca am zis doar un neinsufletit:
-Buna...?

OOC: Sho-Yo

[Sho-Yo]

Aro:

Ma apropii de banca si aud un buna fara vlaga de la o persoana misterioasa. Parea vocea unei fete ragusite sau plicisite. Ma apropii dar cu pasi marunci nestiind ce ma asteapta in acel intuneric dens si al naibi de placut!

Occ: Shadow.Kiss

[Shadow.Kiss]

Silueta se facea din ce in ce mai clara, si observ ca este o fata, care imi era vag cunoscuta. AM privit-o si am observat ca pare foarte captivata de ceva. Cum ma ia mereu gura pe dinainte am spus:
-Hmm... La ce esti atat de atenta?
Gura sparta!Nu pot sa cred ca am zis asa ceva. Am adaugat repede, zambind pe jumatate stramb:
-E...eram doar curioasa.

OOC:Sho-Yo

[Xpt1]

Cand le intrerupa Asuka, ce aparu de nicaieri. "Locurile intunecate ascund secrete intunecate. Banca pe care stati este banca pe care statea unul din maestrii mei. Ascuns in intuneric, asteptand..." Se aseaza si Asuka, pe banca, soptind astfel incat doar cele doua puteau auzi:"Suntem urmarite. Nu va uitati in jur! Viata ne este pusa in pericol!" Nici nu termina bine de spus asta, caci se auzira niste sabii. Asuka statu calma, cu o mana pe sabie si cu pistoalele incarcate, asteptand un raspuns de la cele doua.
Dar Shijsaku spulbera linistea noptii... "Va recomand sa va ganditi mai repede. Blestemele noptii nu asteapta dupa voi..." Tatuajul lui si al Asukai incepura sa emane o lumina, la inceput calda. Un albastru rece ingheta banca, tatuajul asukai luminand orbitor fetele, in timp ce lumina rosie, calda, a tatuajului lui Shijsaku, parca absoarbe acea lucire albastra, rece, singuratica... Cele doua fete ezita un moment, apoi una se decise sa vorbeasca: (Rose sau Shadow.Kiss, daca nu mai vine, altcineva, la reuniune. Cu tatuajul lucind de "fericire" si "falsa modestie", cand pe cer luna capata o culoare rozalie, trecand, pe nesimtite, la un rosu aprins ce trezea si mortii. Sau care tocmai i-a trezit. Daaaaar, la ceva timp dupa ce se apuca, una, sa vorbeasca.)

Acum, noaptea, nu mai posteaza mineni?

[Rose ^^]

Se pare ca nu are sa fie o noapte ca oricare alta. Ceva este pe punctul de a izbucni. Stiu ca maine ma duc inapoi la scoala, dar parca ceva ma indeamna sa ma misc acum. Oare ce? Imi iau rapid o pereche de blugi albastri taiati si o bluza rosie tip barcuta, despicata pe maini. M-am incaltat cu o pereche de cizme negre cu toc, mi-am pus pistolul, cheile de la masina si dusa am fost.
Conduceam ca nebuna pe strada. Bine ca era noapte si mai nici o masina nu era pe sosea. Am inceput sa accelerez, in curand ajungand la scoala. Am facut o parcare de milioane si dupa m-am indreptat spre zona plina de actiune.
- Ce se intampla aici? - aveam o mana pe pistol si eram pregatita de orice.

Occ: Cine doreste si pofteste...

[Xpt1]

-Trebuie sa le duci de-aici! ACUM!!! striga Asuka in timp ce se transforma.
Shijsaku tocmai facuse un portal spre masina Rossei. cand fu nevoit sa isi foloseasca coasa pentru ca cele trei fete, nepregatite pentru aceasta situatie, sa nu pateasca nimic.
Asuka era incunjurata de energie intunecata. Nu era nimic ce i-se putea intampla, insa cele trei fete erau vulnerabile.
Totusi, Shijsaku nu se transforma. Cele trei fete trecura prin portal. In momentul acela, Asuke tocmai lovi un atacator. Shijsaku lovi, cu manerul coasei, in sol si toata zona se acoperi de praf si de o ceata deansa de-o putea taia cu coasa si tot nu s-ar fi vazut nimic. Primul portal se inchise si cei doi intrara intr-un alt portal ce-i duse deasupra masinii Rossei. Cei doi aterizara in masina si Shijsaku o ghida pe Rossa incotro s-o ia. Dupa ore infernale de condus alert, ajungem intr-o incapere intunecata, mare, plina de tot felul de chestii obscure si care ar ingheta un om obisnuit. Dar cu o pocnitura din degete, tot decorul se schimba, instant. Acum semana cu un conac. Dupa care Shijsaku spuse:
-Bun venit in casa mea!

[Rose ^^]

Bine asta e a-l naibii de ciudat. Oricum nu am putut face nimic altceva decat sa ascult ordinele. Imediat cum am fost in masina am rotit cheia in contact si am apasat puternic pe acceleratie ascultand destinatia. Conduceam cu peste 200 km/ h si continuam sa accelerez. Exact ca pe vremea cand eram asasin, ce amintiri. Numai ca atunci nu aveam de salvat si pe altii. Sper sa nu li se faca rau de la modul in care iau curbele.
Pana la urma am ajuns intr-o incapare foarte ciudata, dar dupa am ramas socata de luxul de aici.
"- Bun, care ma lamureste si pe mine ce a fost toata actiunea asta? Waw si ce casa. Ai si ceva arme pe aici?" - spun asezandu-ma confortabil pe canapea.

OOC: oricine

[Xpt1]

-E simplu! (spusei eu in timp ce o plasma tocmai aparea pe perete) Inca un minut de-ai fi intarziat si eram, toti, morti. De ceva vreme cam multi asasini platiti dau tarcoale zonei acesteia. Din cate am aflat, vor sa atace scoala. Scoala asta este o scoala de asasini, iar ei au nevoie sa se simta in siguranta. Cu tot mai multi asasini care termina scoala, ei sunt din ce in ce mai vulnerabili. La cine ma refer? Sa va spun o poveste. Acum multi ani, zona aceasta era o zona de conflict, unde s-au dus multe razboaie. Dar, din pricina unui grup de luptatori, care s-au contruit casa aici, zona a devenit inaccesibila pentru majoritatea luptatorilor. In scurt timp s-au adunat destui luptatori puternici care sa pazeasca pacea. Dar, deoarece satele lor erau atacate, iar familiile lor erau puse in pericol, s-a decis sa-si aduca familiile aici. In scurt timp, acele familii au inceput sa invete sa lupte, pentru a se apara. Au devenit tot mai buni, pana cand, luptatorii care ii sfatuiau ce sa faca, si-au decis sa puna la punct o scoala unde sa invete numai familiile lor. Dar, cand familiile lor au devenit destul de puternice, iar profesorii nu mai erau apti sa lupte precum inainte, s-a decis ca acea scoala sa fie deschisa oricui vrea sa invete sa lupte pentru a mentine pacea. Aceasta nu este o casa, este o ascunzatoare, folosita de copii acelor familii dupa moartea luptatorilor. Acum o jumatate de de secol, insa, scoala a fost distrusa din temelii, iar cei care au supravietuit, asteptandu-se la asa ceva, au continuat sa traiasca in aceasta casa, pana cand scoala a fost reconstruita pentru a fi impenetrabila. Deasemenea, aceasta casa este impenetrabila si nimeni nu a mai locuit in ea de cateva zeci de ani. Cand am ajuns aici, era plina de praf, dar colectia de carti m-a ajutat sa inteleg ce si cum. Acum stiu cam tot ce se poate stii despre casa aceasta, iar voi sunteti singurii care stiu de ea, asa ca va rog sa pastrati secretul. Acum, insa, dupa ce o mare familie a decedat, suportul unei natiuni s-a transformat in ura, pentru scoala, asa ca s-au decis sa elimine toti asasinii in viata. Pentru asta, de cateva luni de zile, din cate am inteles, scolii ii sunt date tarcoalede catre mari maestrii ai unor tehnici periculoase. Sursele mele spun ca acesta este ultimul an al scolii, dar nimeni nu trebuie sa stie asta, caci vom fi, toti, in mare pericol, deoarece ne vor ataca de cum au aflat ca noi am aflat. Dec va recomand sa nu vorbiti despre asta, cel putin nu in public. Puteti sa spuneci ca ati auzit un zvon, dar ca nu-l credeti. Deasemenea, noi trebuie sa incercam sa-i facem pe elevi sa se intreaca pe ei insisi, sa fie mereu in garda, sa devina tot mai puternici, daca vrem ca scoala sa ramana in picioare si nimeni sa nu mai aiba curajul sa o atace. Acestea fiind spuse... Intrebari?

Toti au ramas masca, dar era normal. Pana si eu am ramas masca, cu o fata serioasa, putin speriata. Oare le-am spus prea mult?

[Rose ^^]

Inima incepuse sa imi bata cu putere. Era imposibil ce auzeam. Asasini... iar asasini. Mi-am inclestat pumnul incercand sa ma calmez. Parca auzisem si eu ceva despre asta cand eram asasin, dar nu am dat importanta. Am inchis ochii pentru cateva secunde si trecutul ma trasnise iar.
" De esti asasin, fie ca renunti sau nu cineva mereu iti va dori moartea."
Daniella Arias a disparut acum multi ani, defapt a murit. Nu au cum sa stie de mine sau sa afle ca eu inca traiesc si in orice caz, de aia am puteri, de aia stiu sa ma apar. Deci sunt si eu in pericol. Daca vin dupa mine vor muri rand pe rand fara ca macar sa clipesc.
- La dracu si cu trecutu. - pfff, ce imi fac mie nervi. Spun si ce nu vreau. Nu-ti fa griji, eu nu spun nimic.

OOC: oricine