Lumea lui Bobby

[Lia]

Sigur va amintiti de creatia comediantului canadian Howie Mandel ce rula pe Jetix cand canalul de televiziune era detinut de FOX cu numele de FOXKids, menit desigur pentru cei mai mici. Si acum sa recunoastem ca inca ne-am mai uita la multe episoade despre cum arata lumea in imaginatia debordanta a lui Bobby Generic daca ar mai fi difuzate, lucru care din pacate nu se va intampla.

As da la schimb toate desenele cretinoide de pe Jetix, Nickelodeon si CN, care le sunt hranite copiilor cu polonicul si care le spala creierele pana la o stare de tampism absolut, pe douazeci de minute zilnice cu Bobby si Howard pe ecran si pe unchiul Ted facandu-si aparitia, amintind ca e ora castanelor, imbracat mereu in acelasi tricou galben cu inimioare.

Personal o adoram pe Jackie, vecina lui Bobby cu codite impletite pana in pamant care-l saruta cu fiecare ocazie fiind indragostita copilaresc de el.

Si pentru ca pe sub apa pestii nu put, las secventa asta in urma, de dragul amintirilor si a vremurilor cand cea mai grea decizie era ce creion sa alegi.

[Flash]

Faza cu peștii nu put încă mai se ține pe picioare. Din păcate nu se mai dau aceleași desene ca înainte. Îmi amintesc atunci când vroiam și eu un unchi precum Ted. ce vremuri : )) Nu ratam nici un episod când eram mică, but unfortunately se difuzează numai tâmpenii. Am renunțat la desenele de la TV de multă vreme. Dacă vreau să mă uit la vreunul de genul caut mai degrabă pe net. A fost un serial fantastic și ce îl mai adoram, mai ales că Bobby era așa dulcic și mereu mă întrebam cum de peștii cântau pe sub apă. Sau când am întrebat-o pe mama de ce put peștii când nu sunt în apă ( cumpărase maică-mea pește și miroseau a ... pește o,o ) și mi-am adus aminte de episod. : )) so, peștii nu put sub apă, încep să miroasă după ce sunt scoși de acolo. *dead*

[Aggie]

Oh, Doamne, eram de indragostita de desenul asta cand eram mica, aveam vreo 5-6 ani cand ma trezeam dimineata la 7-8 numai ca sa il urmaresc si eu cum dintotdeauna am fost o persoana matinala, atunci ma simteam cel mai bine, stateam trantita in pat si ma uitam la el atenta pana se termina, chiar daca vazusem episodul ala de n ori pana atunci. Acum imi amintesc foarte putine, din pacate, legat de el si totusi nu stiu daca as vrea sa-l mai revad, mai urmaresc uneori niste scene unde apuc, prefer sa ramana o amintire foarte frumoasa de pe vremea cand nu exista DC-ul idiottampitcuserialeretardatedeprostgustcenufacbinecopiilor , ci erau desene adevarate, nu cred ca exista unul care sa nu-mi placa.
P.S.: mereu imi imaginam cum era sa am o viata ca a lui Bobby.