Bun, cum spuneam la anteriourul fic, azi aduc nextu` la cateva dintre ele, caci nu prea am timp la toate. Pai, multumesc de comentari, si sper sa va placa.
Lectura placuta, diars >:D< !
~ Capitolul 7 ~
In urma cu cinci sute de ani . . .
Nu exista trecut, nu mai va exista nici viitor, iar prezentul a devenit deja un joc mult prea periculos pentru mine. Fara ea, zilele au devenit ani, iar secundele clipe lungi, ce par a nu se mai sfarsi vreodata. De ce ? Nu stiu, dar ma simt slabit de putere, simt cum ma pierd in labirintul sufletului. Devin un nimic, un suflet cazut , sau poate disparut o data cu ingerul meu. Si-a rupt aripile si-a plecat catre nori, fara a-si lua adio, fara a-mi mai da ultimul sarut. Nu-i inteleg, poate ca nu voi reusi sa inteleg vreodata motivul pentru care a ales sa plece. Credea ca n-o iubesc sau la ce s-a gandit ?
Incetul cu incetul devin un nimeni pe pamant, si-mi privesc viata mergand inainte dupa cortina. Am ajuns un spectator al proprie-mi vieti. Cat de banal poate suna, nu ? Eu, puternicul si nemilosul vampir, infrant de dragostea pura ? De sentimentele adevarate ce i le purtam ei, iubita mea ? Si-a curmat viata fara sa ma anunte, macar asa as fi stiut ce sa fac, sau poate cum sa rezist situatiei.
Dar de ce nu ma ajuta si pe mine Dumnezeu ? De ce n-o face ?! Parca el era cel care facea minuni si tot felul de lucruri bune! Nu vrea sa-mi ierte macar o data-n viata pacatele, sa faca o mica exceptie, cacias vrea din tot sufletul, acela ce mi-a mai ramas, s-o vad din nou. Sa stiu ca-i bine acolo unde e, ca-si vede trandafirii si chicoteste cristalin in fiecare dimineata cand se trezeste. Ca zambeste cald cand imi vede chipul si ca-si poarta parul strans, asa cum ii place ei sa fie.
Deja am inceput sa ma chinui singur, sa ma hranesc din amintiri, si poate, sa ma omor cu sperante ce stiu si singur ca-s pierdute.
Imi era dor de ea ! Foarte dor ! Vroiam sa o ating, vroiam sa-i aud glasul suav desmierdandu-mi urechile si sa-i simt buzele dulci sarutandu-le pe ale mele cu acea pasiune binecunoscuta ei. Vroiam macar un minut, doar unul s-o tin in brate, strans, apoi s-o admir atent, fara sa clipesc. N-as mai fi vanat, daca asta mi-ar fi adus-o inapoi. N-as mai fi ucis daca stiam ca ea va aparea macar o data sa-mi zambeasca, sa-mi surada, sa-mi vorbeasca macar . . . macar o data !
Se aude o bataie usoara in usa ce ma face sa-mi ridic parca obosit privirea din cartea si asa necitita. Murmur un intra, mai mult soptit, glasul sunandu-mi ragusit si gros. Imi frec ochii, uitandu-ma cu durere catre usa, de parca asteptam s-o aud pe Sakura vorbindu-mi. Dar nu a fost asa. Usa se deschise si pe ea intra majordomnul, tinand in mana un pahar cu sange proaspat.
-M-am gandit ca va este foame, Sir ! Spuse acesta pe un glas placut, lasand paharul din cristal pe masuta de langa fotoliul unde stateam eu. L-am urmarit cu privirea, venindu-mi sa tip la el, sa-l lovesc de peretii si sa-i spun ca nu-mi era foame, nici sete sau vreo alta nevoie nenorocita. O vroiam pe Sakura, doar pe iubita mea ! Daca ea ar fi fost aici acum, puteam sa fac orice, puteam sa traiesc in lumea asta plina de dobitoci !
-Multumesc oricum, dar nu-mi e ! Am spus rece, vocea sunandu-mi prea dura, de parca doream sa-l ucid. M-am incruntat, uitandu-ma in jos, apoi am auzit usa inchinzandu-se in urma majordomnului. Plecase, deci.
Mi-am ciufulit putin parul, aruncand cartea cat mai departe, aceasta lovindu-se puternic de perete, apoi m-am uitat cu scarba la paharul plin de sange.
L-am ridicat de pe masuta, aducandu-l incet catre buze, apoi m-am strambat, lovindu-l de perete, acesta spargandu-se in mii de cioburi, lichidul rosiatic imprastiindu-se pe covor. Mi-am trecut degetele prin par, apoi m-am apropiat de fereastra, rezemandu-mi coatele de pervazul acesteia. Priveam in gol, poate asteptand ca silueta micuta a Sakurei sa-mi apara in fata ochilor, sau poate sa-mi faca cu mana, dar nu. Nimic, absolut nimic nu s-a intamplat. Lacrimile cerului au continuat sa cada in voia lor, lovindu-se usor de sticla ferestrei.
In prezent. . .
M-am simtit trantit de perete, apoi coltii bine ascutiti mi-au strapuns pielea gatului, vampirul secandu-ma incetul cu incetul de sange. Am strans mana in pumn, incercand sa-mi gasesc puterile in strafundul meu, inchizand ochii. L-am lovit in abdomen, luandu-l de bluza ce era manjita cu sangele meu, apoi l-am aruncat pe jos, simtind cum un val dureros si plin de nervozitate imi incarca toti porii, iar amintirile cu ingerul meu imi inundau mintea, nelasand vreun loc liber. Mi-am infipt coltii in gatul sau, bandu-i sangele intr-un mod disperat, apoi am auzit un tipat si m-am uitat brusc in spatele meu.
Blondul a disparut imediat ce o usa s-a auzit inchizandu-se puternic. Am inghitit in sec, dandu-mi seama de prostia ce o facusem . La etajul asta se afla Sakura, iar ea putea in orice clipa sa deschida usa si sa vada monstrul adevarat din mine. Sa ma vada in realitate ! Mi-am sters barbia de sange, urechile mele fiind umplute de un tipat ascutit. Brusc, am realizat ceea ce se intampla. Blondul se dusese la rozalie, avea s-o omoare, avea s-o i-a si pe ea.
Nu ! Nu se va intampla cu voia mea ! Eu comandam aici, iar acum nu mai traiam in trecut, ci-n prezent. Am aparut rapid in dormitorul fetei, uitandu-ma atent la ea, incercand din rasputeri s-o fac sa adoarma. Nu vroiam sa vada masacrul ce avea sa aiba loc.
-Las-o in pace, Naruto ! Ea nu are nicio treaba cu noi, stii bine asta ! Am tipat la el, ochii mei prinzand o culoare rosie, iar coltii ascutiti iesindu-mi la iveala. Am strans mana in pumn, si fara sa-l las pe blond sa spuna ceva, am sarit ca un animal de prada la gatul acestuia. Aveam senzatia placuta ca deveneam o creatura fara sentimente, si parca intr-un fel, ma bucura sentimentul nebun, gustul sangelui acestui vampir. Doream o razbunare cruda, nemiloasa, si nu avea sa-mi pese ca el va muri. Pana la urma, avea aceasi soarta ca iubita mea. Sa moara ei el, nenorocitul, in chinuri crunte.
- Sasuke ! Lasa-l, te implor, lasa-l ! Am auzit un glas tremurat, plin de teama, apoi m-am uitat cu coada ochiului la cea care vorbise. Era Sakura, statea in genunchi si ma privea cu ochii mari, speriata, avand mana intinsa catre mine. Plangea, iar lacrimi amare ii alunecau pe chipul usor palid.
___________
Nu este corectat, dar sper sa va placa (: .