Loving a Stranger

[Vex]

Ei, e o idee ...care mi-a venit pe moment, dar plina de capitole . *smile* Totuusi, sper sa fie cat de cat originala . Sper ca o sa va placa ! *sweet smile*
Lectura Placuta !

~ Amintiri pierdute ~

Aducandu-ne aminte de trecut, realizam ca acesta numai exista...

Plecam in abisul gandurilor, ne pierdem printre amintiri, printre filele jurnalului scrise cu atata eleganta in interiourul nostru si uitam sa ne mai intoarcem la realitatea cruda .
Nemiloasa cu toti, realitatea distruge vise, destrama iubiri pasionale, transformandu-se in cosmarele vieti noastre .
Exista multe nedreptati pe lume, si una vizibila la toata rasa umana ar fi indiferenta . Mergem pe strada fara sa aruncam macar o privirea celui de langa noi, poate ca are nevoie de ajutor, dar nu ne pasa, mergem mai departe ca niste idioti . Pana la urma suntem oameni, nu ?

Dar eu nu sunt ca ei, ca ceilanti . Total diferita de ei, gandesc altfel, privesc in alt mod lumea , dar totusi sunt om . E normal ca toti sa avem personalitati diferite, dar la fiecare intalnim aceasta indiferenta , pe care , ciudat, la mine nu o gasesti . E adevarat ca nici eu nu ajut, dar mie-mi pasa de atata lume, si nu primesc inapoi nici macar un sfert din dragostea pe care o ofer .
Nici eu nu vreau sa o primesc inapoi, dar mi-as dori ca macar o data cineva sa spuna ca il interesez , ca tine la mine intr-un fel mai special .

Gandindu-ma mai bine, pierzundu-ma prin labirintul minti si al sufletului, a existat cineva care a facut asta . Nici macar nu-l cunosteam, nu-l mai vazusem in viata mea , dar el a facut ca acel moment sa para de neuitat .
Trecusera doar cateva luni de atunci . Ce vorbesc ?
Sase luni in care nu am mai auzit nimic de tanarul cu privirea safirie, cu zambetul vesel si parul roscat si putin ondulat la varfuri . Iar numele lui era ....

-Ryan O`Delle ! Incantat, domnisioara Felicia ! Glasul imi rasuna atat de placut in urechi, incat mai vroiam o data sa-l aud pronuntandu-mi numele . Ma foiesc usor pe scaunul tapitat cu motive florale . Ma aflam intr-o cafenea de fite, nici macar eu nu stiu de ce-i spun asa, dar totul in aceasta incapere era cu bun gust si pareau a fi scumpe . Cine era acest Ryan ? Un tanar de care ma lovisem cand doream sa intru in magazinul pentru accesori, foarte politicos si in acelasi timp, foarte frumos, ce-i drept .
I-am zambit finut, dandu-mi parul brunet si des dupa ureche . Roscatul a sorbit putin din cafeaua sa, apoi s-a indreptat de spate , iar eu ma holbam la el . Cum faceam asta ? Simplu ! Cu ochii cat cepele ii analizam fiecare gest banal, fiecare miscare .
-Am ceva pe fata ? A intrebat pe un ton placut, in timp ce ochii safiri ma priveau cu un oarecare interes . Mi-am ridicat privirea catre el, schitand cel mai frumos zambet al meu din acea zi .
-Nu, nu ! Ma uitam la ...ah.....la.., uite , publicitatea de la parfumul Paco Rabanne ! Am spus eu dintr-o data, aratand discret catre televizorul cu plasma ce era agatat pe peretele aramiu .
Ce gafa facusem ! Acum ma simteam atat de stnjenita fata de roscat, care-si intorsese brusc privirea catre aparatul electric .
A zambit amuzat, apoi m-a privit din nou, doar ca de data aceasta privirea lui era intelegatoare, plina de caldura .
- Sti, Felicia , mi se pare ca esti o fiinta placuta ! Foarte speciala, pot spune sincer asta !
A zambit cald, luandu-mi mana intr-a lui . Am tresarit puternic, marind ochii si privindu-i mana care o tinea pe a mea . Ce frumoase erau impreuna ! Si ce sentiment de siguranta imi dadea atingerea lui....

Acea amintire era singura caruia ii dadusem o atentie desavarsita . In ea vroiam sa raman blocata, nu m-as fi suparat . El reusise sa faca acea zi ploioasa la inceput sa para la miezul ei , cea mai senina si fericita zi din viata mea . Cu doar cateva cuvinte si banale gesturi reusise sa-mi dea peste cap toate parerile prostesti pe care le aveam fata de barbatii .
El era un domn la cei douazaci si patru de ani ai sai . Un inger, chipul sau si comportamentul nici macar nu-mi pareau umane . Inuman ...el era inuman !

Trecandu-mi degetele prin parul lung si des, m-am trezit la realitate . Gandisem cu ochii deschisi, ce prostie ! M-am ridicat din fotoliul moale si m-am indreptat cu pasi lenesi catre fereastra ce lasa razele caldute ale soarelui sa-mi lumineze livingul . Am oftat scurt, aruncandu-mi privirea in treacat catre ecranul televizorului unde i se lua un interviu unui tip ce puteam sa jur ca-l mai vazusem o data .

-Ryan, e adevarat ca acest proiect va fi cel mai bun dintre toate ? A intrebat reoporterul, intinzand microfonul catre un roscat cu aceea privirea calda, fercita .
-Da, va fi ! Promit asta, de fapt ! Vom schimba lumea filmului !

Oh, vocea asta ! Era Ryan, ce-l pe care il cunoscusem eu . Si era un actor de succes, iar eu ca o ratata, nici macar nu-mi dadusem seama de asta . Dar ii vazusem filmele ...Ce proasta puteam fi ! Iar acum intelegeam si eu de ce lumea se holba la noi in acea zi . Toti se uitau la el fascinati, la fel de vrajiti ca si mine, doar ca ei stiau cine e !

Am inspirat adanc, dand volumul mai tare la televizor si aproape napustindu-ma asupra lui . Am strans cat de tare puteam patura ce cazuse pe jos cand eu o luasem la fuga catre aparat , un zambet larg aparandu-mi pe chip .
Iar cand roscatul a rostit ultima fraza, mi-am dorit ca ceea se intampla sa nu fie un vis, o alta iluzie de a mea .
- Filmul se va filma in New York !
Asa, ma indragostisem de un strain, iar ceea ce avea sa se intample cand el va ajunge in orasul tuturot posibilitator, numai soarta stia ...