Lost forever, Love me beat

[Crazy Person]

Va rog din nou sa-mi dati macar un comentariu, va rog din toata inimioara mea micuta:D I hope you like t:*:*:*


Cap 7…


Mergeam plangand pe strada fara pic de viata, fara urma de om ! Priveam cerul ce vroia sa verse lacrimi pentru mine, parca incercand sa imi aline sufletul ranit, picaturi reci de ploaie incepura sa-mi ude trupul cald si obosit. Mai aveam ceva de mers pana acasa si-n plus nimeni nu ma astepta, asa ca m-am hotarat sa-mi continui plimbarea…. Nu voi intelege in viata mea de ce nu vreau sa imi ascult inima, de ce nu vreau sa recunosc iubirea pentru el ! Lacrimile mele si ale cerului incepusera sa se contopeasca una cu alt ape fata rece si umeda. Nici macar nu mai aveam rost sa traisc, sa visez, sa iubesc, aveam doar un rost prostesc in viat mea acela de a plange in tacare dupa dragostea mea de mult pierduta in sufletul meu ! Mai bine muream, nimeni nu avea sa-mi duca dorul sau sa planga dupa mine, poate Ino si Hinata , in rest nimeni nu mai tinea la mine, asta credeam eu….
-Naruto, imi e dor de Sakura! Adica nu am vazut-o de cateva zile, si as vrea, daca nut e superi, sa ma duc sa o vizitez, maine desigur .
-Nu ma supar, e pritena ta si “surioara” mea, sti asta, mergem impruna sa vedem ce face pustoaia aia nebuna!
Dupa aceste vorbe Hinata incepu sa tipe de bucrie si sari pe Naruto sarutandul in graba ! In timp ce ei se bucurau ca ma vor revedea, eu imi plecetuiam soarta ….
Am cazut in genunchi privind luna ce sclipea trimitand raze reci si indurate pe pamant. O raza puternica imi strabatea trupul rece si in acelasi timp inima calda. Ma gandeam sa-mi iau viata asta de nimic, dar totusi ma gandeam la cei care poate tineau la mine si iubeau in felul lor…. Am luat kunaiul in mana si mi l-am dus spre venele maini, am strans pumnul cat de tare am putut in asa fel ca venele sa se incoedeze sis a le pot vedea si mi-am taiat venele…. Sangele a inceput sa curga pe mana mea, acum imi dadeam seam ace prostie facusem. Mainile albe devenisera rosi iar fata imi era acoperita cu putin sange, ma manjisem toata… Am inceput sa plang si sa tip dupa ajutor dar parca totul amutise in jurul meu.
Avea norocul ca un localnic imi auzise strigatul de ajutor si venise dupa mine. Cand a ajuns la mine eu lesinasem deja, asa cred….
Incercam sa-mi deschid ochi dar ploapele mele pareau prea grele. Imi simteam capul greu dar asezat pe o perna moale. Auzeam voci cunoscute mie darn u-mi dadeam seama ale cui sunt. Eram aciperita cu un cearceaf alb, asa cred… Incercam sa-mi misc unul din degetele maini pentru ca cineva din incapere sa afle ca incercam sa ma trezesc, dar nu reuseam.
Glasul imi era ragusit si blocat in gat, nu puteam scoate vreun sunet. Speram ca ce se intamplase seara trecuta sa fi fost un vis, dar nu era asa ! Intr-un sfarsit dreros am reusit sa deschid ochi sis a vad ale ciu erau vocile ce imi tulburau linistea…Erau , Ino, Hinata si Naruto ! Vorbeau despre mine, isi faceau grija pentru mine! Cu vocea aproape moarta am scos un sunet fara vlaga…
-Bu..na, ce…..

-Sakura, Sakura, te-ai trezit in sfarsit ! Uita-te la tine, nebuno, ce ai vrut sa faci ! zise Hinata dupa care imi ridica trupul si mi-l stranse in brate. Avea lacrimi in ochi, simteam asta .
-Hey, rozo, ce faci? Pana la urma ai vrut sa vezi si tu lumina? In timp ce vorbea Naruto a inceput sa rada cu lacrimi in ochi. A venit si mi-a sarutat obraji umezi cu lacrimi cristaline, dupa care m-a imbratisat strans in bratele-I puternice.
-Buna, Sakura, sti macar cate griji ne-am facut pentru tine? Esti asa nebuna incat vrei sa mori, eu nu cred ! Ino vorbea si eu radeam… Nu puteam sac red ca tineau la mine incat venisera sa vada ce fac. Ma uitam in jurul meu si am vazut ca ma aflam intr-un salon de spital, am vazut ferestrele mari ce lasau sa patruna razele soarelui calduros. Il cautam cu privirea, dar nu-l gaseam. Cat de ipocrita pot fi, cum sa fie aici ! Daca ar fi aici as plange si as tipa si nu vreau asta, vreau sa fiu calma si fericita. Imi priveam mana bandajata , imi aduceam aminte de ce facusem, cat de idioata puteam fi!
Dupa 2 ore de stat si vorbit cu prietenii mei in spital doctora mi-a dat drumul. Cand am vazut soarele, cerul, natura am zambit si am inceput sa sar de bucurie. Eram fericita ca vedeam lumina zilei si ca nu murisem.-Bine ca am iesit de acolo, prieteni vreti sa mancam ceva, fac eu cinste.
-Nu ne suparam deloc ! Dar trebuie sa dai explicate serioase, domnisoara ! Cum naiba ai putt sa faci una ca asta, crezi ca merita sa te sinucizi, spune, reuseai ceva?
-Nu mai tipa la mine, Narutoo ! Nici eu nu mai stiu ce-a fost in capul asta prost.. Macar sunt vie, in fata voastra, nu moarta intr-un sicriu !
-Cum poti vorbi asa Sakura? ! Da-ti una peste gura, cum sa fi moarta, ai inceput sa glumesti pe chestiile astea si nu e bine !
-Stiu asta, dar incercam sa va ridic putin moralul ! Haide-ti sa mancam ceva sis a uitam de probleme, ok?
-Binee, dar sa nu mai faci asta, ca alta data nut e vizitez la spital ci te i-au la bataie!
Am inceput toti sa radem dupa care am pornit spre locul unde se gatea ramen. Eram fericiti, ne iubeam uni pe alti si tineam la noi… Fericirea ni se citea p chip. Doar eu ma gandeam la el, la Sasuke! Oricat vroiam sa mint si sa nu recunosc eu il iubeam, tineam la el, ma gandeam si plangeam pentru el!