Lost forever, Love me beat

[Crazy Person]

Lumee e ziua mea!! Apropo va rog frumos sa-mi dati mai multe comentrai sa stiu daca va place sau nu. Eu o sa-l continui , nu o sa ma las de el. Dar va rog dati comentari. Sper sa va placa!:*:*:*



Cap 4…..

Dimineata a venit destul de repede. Cateva raze ale soarelui imi mangaiau chipul plans. Plansesem din cauza lui, chiar daca Hinata nu ma crede el chiar afost acolo. Am si motive sa zic asta, i-am auzit glasul, i-am simtit mirosul, aproape i-am vazut fata sin u imi era frica in negura. Stiu ca suna chiar ciudat, si ca nimeni nu ma crede , dar el a fost acolo, langa mine. A fost asa aproape dar asa departe.
-Neata, somnoroaso, te-ai trezit?
-Neata si tie, da sunt treaza, ce-ai in plasa?
-Aici, ti-am adus niste lumanarele cu parfumate !
-Ino s-a trezit, cand plecam din spital?
-Da , e pe coridor, am venit la tine sa te i-au.
M-am dat jos din pat, m-am incaltat si am iesit afara. Era o zi insorita si frumoasa , asa ca eu am plecat sa ma antenez si fetele la cumparaturi. Stiu ca vi se pare ciudat, find fata sa nu fac cumparaturi, dar mie mai multi mi placea sa ma antrenez, ma linistea.
Mergeam linistita prin padure uitandu-ma la razele soarelui. Amintirile nu imi lasau mintea sa se odihneasca, Tot vedeam ochi lui Sasuke, auzeam cuvintele lui, simteam parfumul lui. Il iubesc asa mult incat visez si plang pentru el. Acum ca am ajuns in satul asta sper sa- vad, de fiecare data cand am fost in satul Frunza simteam ca el ma priveste. In fiecare noapte stateam si priveam luna. Doar prin ea ma tineam legatura cu el, doar asa stiam ca el tine la mine, se gandeste si ma priveste. Durerea vorbelor lui ma fac mereu sa plang, sa sufar ! M-am asezat pe iarba verde si am inceput sa privesc florile de cires ce paraseau crengile copacului. Am pus capul pe iarba si observam nor ice aveau mii de forme. Acum , sincer, gandul meu era la Naruto. Locul asta era asemanator ca cel in care mi-am luat “la revedere” de la blondinul fericit. Zambetul si vorbele lui ma faceau mereu sa rad cu lacrimi. Mereu a stiut cum sa ma faca sa zambesc cand eram trista, dar nici-o-data nu a reusit sa i-a locul brunetului meu. Sasuke a stiut sa-mi starneasca interesul, a stiut sa ma faca sa vad realitatea dureroasa. De fiecare data cand sunt trista ma gandesc la Naruto si Sasuke, ei doi au aflat cum sunt eu ceea adevarata.
-Hei rozalio , vrei sa radem putin?
-N..Na…ruto!! Tu esti?
-Sakuraa, nu din nou! Ce te-a apucat? Pe cine ai vazut?
-Hinata am auzit vocea lui Naruto, nu mint !
-Sunt doar amintiri !
-Ba nuu, credema! Chiar el a fost…Si ieri seara a fost Sasuke, trebuie sa ma crezi. E adevarat ca am avut iluzii, dar in niciuna nu i-am auzit sau simtit.
-Vrei sa zici ca ne dau semne?
-Cred ca da ! Apropo Ino unde mai e?
-E acasa . Eu am venit dupa tine, s-a inserat si trebuie sa mergem acasa.
-Nu te supara , dar nu vin. Vreau sa stau aici. Promit ca voi avea grija de mine.
Dupa ce am vorbit cu Hinata, ea a plecat iar eu am ramas singura. De data aceeasta imi era foarte frica in intunericul noptii. Asta insemna ca “iubitul” meu nu e aici. Priveam frumosi copacii ce faceau galagie din cauza frunzelor ce se loveau una inr-alta.
Am inceput sa aud niste zgomote ce veneau dintr-o poiana. Alergam asa tare incat nu mai puteam respire. A inceput sa ploua. Cerul varsa lacrimi , era trist, nervos si poate ingrijorat pentru mine. Poate ca aveam sa sufar.
Doi baieti se antrenau din greu. Din pacate nu reuseam sa le vad fata pentru ca aveau masti. Erau Anbu Black. Nu stiu de unde imi vine acest curaj dar stiu nu am avut ce face si m-am dus la ei. Desigur ca eu inceput sad ea cu kunaiuri in mine provocandu-mi rani.
-Opriti-va imediat. Nici macar nu v-am facut ceva si ati inceput sa ma loviti!! Tipam ca o nebuna in ploaie.
-Am inteles , iartane !
Baiatul ce a vorbit cu mine i-a facut semn celuilalt sa plece si asa a facut.
-De ce a plecat?
-Rozalio, esti tu? Esti chiar frumoasa mea ?
Nu avea cum sa fie el, nu se putea sa se intample asta. Dar totusi era vocea lui, daca eram intr-un vis?! Nu are cum , eu nu visez Anbu Black. Lacrimile au inceput sa curga una dupa alta. Inima mea batea foarte tare incercand sa iasa din pieptul meu si picioarele mele incepeau sa-si piarda echilibrul.
Nu stiam ce sa cred pana si-a dat masca jos, am ramas blocata! Nu avea cum sa fie…….