Lost Souls

[Liar]

Am facut ficul asta cu o prietena deci nu eu li-am scris pe calculator si sar putea sa aiba multeee greseli. Nu m-am chinuit sa le verific. SI inca ceva, ficul e chiar vechi. Am scris doar doua capitole si cred ca il voi continua singura.

Prolog
In valea sufletelor chinuite, unde multi isi gaseau un loc, pe iarba proaspata presarata cu flori frumos mirositoare, nu era prea multa lume. Ciudat, pentru ca mereu era multa lume acolo, abea daca mai gaseai un loc unde sa stai, mai ales seara. Intr-un final nu mai erau acolo decat doua fete. Ne si Ye, cele doua bune prietene care isi faceau si ele cunoscuta prezenta prin micile lor "glume". Ne, o bruneta cu parul lung si negru, cu ochii ei de culoarea marii agitate, pielea palida si rochia alba scurta ca de balerina asortata cu cizmele negre ca de punk-ista, o fata intunecata sumbra si miereu ironica. Ye, fata copilaroa, caruia ii placea sa glumeasca si ii considera pe totii prieteni. Acea parul de culoarea unui roz spre rosu cu ochi verzi, o piele bronzata si chiar fina, se imbraca foarte copilaros si colorat, incercand sa iasa mereu in evidenta.
Stateau tacute privind apusul, simteau putina melancolie stiind ca trebuie sa se desparta una de alta.
- Deci, unde ai sa mergi? O intreba Ne pe Ye.
- Cu tine, desigur. Voi merge unde mergi si tu. Nu vreau sa ne despartim, indiferent de ce se va intampla. Iti amintesti toate momentele petrecute impreuna? Noi doua suntem nedespartite. Am incalcat de prea multe ori regulile ca acest incident sa ne separe, nu?
- Ai dreptate, noi doua nu putem traii una fara cealalta, nu? Spuse Ne, cu un strop de melancolie.
Linistea se aseza, soarele aproape ca nu se mai vedea. Ne se ridica apoi zambi larg si ii intinse mana lui Ye. Bucuroase Ye accepta, amandoua mergeau una langa alta si se gandeau la momentele petrecute impreuna. Ne se gandea la Ye si Ye se gandea la Ne, aceasta era veche poveste. Erau nedespartite chiar daca erau diferite. Chiar daca Ye pleca pentru putin timp, acel "putin timp" se transforma in secole intregi pentru Ne.
Ziua urmatoare, Ne si Ya au fost chemate la consiliu pentru a primi verdictul. Nu ereu foarte speriate pentru ca stieau ce le astepta. La chemare, intrase in sala tinandu-se de mana asteptand… si sperand… ca vor ramane impreuna.
- Ne si Ye, nu? Acum, va voi anunta ce a decis consiliul. Veti fi exilate.
Cele doua fete tresarira, incercau sa ramana calme dar nu prea reuseau.
- Nu inteleg, credeam ca vom face doar inchisoare, exilate? Nu a mai fost exilat cineva de mii de ani aici. Spuse Ye speriata.
- Crimele pe care le-aiti facut… asta a fost decis. Va rog sa va prezentati maine la consilu. Am terminat discutia.
Odata ce totul s-a terminat, toata lumea iesi din sala. Numai cele doua fete ramasesera acolo, sand ca o stana de piatra.
In sala consiliului, liderul statea la birou foarte calm. In acest timp judecatorul intra in sala si ocupa un loc in fata liderului. Pentru un moment nimeni nu a spus nimic, pana cand judecatorul spuse pe un ton ridicat:
- Chiar crezi ca decizia a fost asa de buna? Nu le poti exila, sunt si ele spirite.
- Ai dreptate, dar nici macar nu stii ce pot ele sa faca. Ele sunt constiente de puterea lor. Dar am sa le las o oportunitate.
- Oportunitate? Intreba nedumerit judecatorul. La ce te referi?
- Am sa le las sa mearga pe pamant, in lumea celor vii. Sa acapareze mintea unei noi vieti, si sa ii dea acesteia putere.
- Ai inrautatii situatia daca ai face asta, ele oricum s-ar intalnii din nou, nu le poti separa. Sunt ca doua gemene, sun legate una de alta, sunt…!
- Asa este. Sunt… Suflete pierdute.
Odata ce acestea au fost spuse, judecatorul iesi din incapere foarte nelinistit.
Ne si Ya ajunsera in valea in care obisnuiau sa isi petreaca timpul. Se asezasera pe iarba si privira apusul, din nou. De data aceasta nimeni nu indraznea sa scoata vre-un cuvant. Frica le cuprinse pe amandoua. Nimeni nu putea sa vorbeasca dar nici sa taca. Ye, se intinse pe iarba oftand odata puternic si adormii. Ne se aseza langa ea si asculta fara sa intrerupa, asculta ce are de spus Ye.
Maine dimineata fetele erau prezente la locul stabilit. Liderul intra in camera si le intreba daca sunt pregatite. Cu putina ezitare fetele raspunse ca sunt.
- Va fi o cale lunga. Nu aveti alte optiuni dar, eu va voi ajuta sa treceti peste. Sufletele voastre vor fi trimise pe pamant in alte corpuri pentru a ajuta altii oameni. Daca va veti indeplinii misiunea cum trebuie, veti ajunge inapoi in lumea sipiritoelor. Pana atunci, voi veti fi "Suflete Pierdute".