Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Lentile de contact

#1
Voi pune avertizare de varsta doar cand va fi cazul, si asta va insemna muult mai tarziu...O noua idee mi-a trecut prin capusor....


Capitolul unu

Am preferat de aceasta data sa tac . De ce sa ma mai bag si in aceste probleme absolut inutile. Plus ca toti batranii acestia au ceva impotriva mea. M-am ridicat fara prea mare tragere de inima de pe perna moale de langa masa joasa . M-am scuzat si am iesit din incapere. Aer …Ce bine, in sfarsit pot sa ma bucur de vantul linistit. Nici nu m-am mai gandit la ce vorbisem cu ei . Ce ma interesa? Nu, in niciun caz. Deci, la ce sa ma strofoc sa imi amintesc ? Am iesit din gradina indreptandu-ma spre masina ce ma astepta. Blugii imi erau putin sifonati - imi si inchipui la cat a trebuit sa stau jos - iar tricoul avea un miros de tutun insuportabil. Deci, clar atunci cand voi ajunge acasa , voi fi nevoita sa fac o baie bine meritata. Am intrat in masina, asezandu-ma pe locul din spate, le-am indicat barbatilor sa ma duca spre casa si m-au ascultat . Cat timp masina gonea pe autostrazile linistite, caci era ora 4:00 si inca era liniste si pace, sa mai treaca o ora si toata autostrazile sunt pline de masini,eu ma bucuram de imaginea cerului si iar ma apasa gandul viitorului meu. Dar nu conteaza, nu ma intereseaza, nu trebuie sa ma mai gandesc la asta.
In mai putin de un sfert de ora masina a oprit fix in fata casei. Mi s-a deschis usa si am fost ajutata sa cobor. Pe urmele mele , vreo cinci bodyguarzi ma tot intrebau daca am patit ceva, cum decursese intalnirea, daca am fost tratata bine si alte tampenii de genu’. Refuzasem sa iau pe altcineva decat soferul si un bodyguard de mare incredere, caci nu cred ca as fi fost asasinata chiar la o reuniune asa de importanta si chiar daca as fi fost, membrii de acolo m-ar fi urmat imediat. In fine, nu le-am spus nimic si am intrat in casa. Atunci cand am inceput sa urc scarile de la etaj, bunicul ma privea intrebator . I-am afisat un zambet stramb si mi-am continuat drumul. Mos idiot!
Prima data cand am intrat in camera mi-a dat absolut toate hainele jos si m-am dus direct spre baie . Aveam sa stau vreo ora in cada. Era totusi destul de obositor, chiar foarte, sa fac intr-una acea treaba atat de plictisitoare. Desi clanul meu voia altceva, eu tot dupa ideile mele aveam sa fac totul. Hei, ei m-au pus la conducere, nu? Sa suporte. M-am spalat si nici nu mi-am dat seama cand se facuse ora 13:00. Se parea ca adormisem in cada, superb. Ma simteam bine, insa cearcanele mele erau foarte adanci. Cu putin machiaj am aranjat totul. Am observat cata aparie facusem, insa chiar nu imi pasa. Am iesit din baie si mi-am ales hainele. O pereche de blugi negrii si un maiou de aceeasi culoare. Nu, nu mergeam la nicio inmormantare, dar mergeam la o “sedinta” cu bunicul. Superb, clar nu prevestea nimic bine.
Ultima data cand mai avusesem o astfel de sedinta fusese atunci cand imi daduse toata viata peste cap . Oare acum avea de gand sa o faca din nou? Daca da, atunci as prefera sa il conduc la moartea, caci chiar nu vreau sa mai am astfel de surprize. Mi-am lasat parul desprins, desi uram sa fac asta, plus ca era foarte lung si mi se facea cald. Mi-am luat o pereche de adidasi albi si mi-am pus si ceasul meu preferat la mana. Acum sa ma indrept spre bunicul meu drag care sunt sigura ca ma asteapta in biroul sau . Atunci cand ma chemase pentru prima mea sedinta cu el fusese dezastruos. Imi amintesc ca incercase sa ma gaseasca timp de o luna si ceva si nu reusise cu toate contactele lui tampite tot nu facuse nimic. Deci, felicitari pentru mine ! Desi credeam ca asta e bine, din contra pentru el era ceva fabulos ce ii intarea hotararea. Si ce mai hotarare. Tocmai eu….
Revenind, ce se mai putea face ?….Raspunsul corect e: nimic. Sper. Am intrat fara sa bat . Ce , mai trebuia sa fac si asta? Logic ca nu, eram doar eu. Da, fitele ce le detineam erau multe si imi placeau, imi permiteam, deci? Care era faza ? Asta eram sau incercam sa fiu.
O da, fratiorul meu era acolo si era fratiorul cel mare . Acum venea sa ma vada ? Acum? Dupa ce totul cazuse pe umerii mei ? De fapt, sunt sigura ca nu venise de buna voie si nesilit de nimeni.In fine, acum o fac prea mult pe victima, dar…
Era ciudat ca mai avea si un amic cu el, ce dragut, de fapt nu! Nu era dragut deloc , adica nu ma refer la fizicul lui caci era frumos si pot spune foarte frumos . Avea parul roscat, ceea ce m-a facut sa zambesc putin,era vopsit, purta un hanorac negru pe el - baiete afara sunt 35 de grade - si o pereche de blugi de un albastru foarte inchis.
L-am privit fugitiv si am observat ca si el ma privea. Hm, impresionant ! Ti-ai dat seama ca am intrat? Serios?
-Fratioare, ce gand te aduce aici? l-am intrebat .
Eram doar noi trei in biroul. Acesta imi zambise in acelasi mod cum imi aminteam de mica, atat de cald si frumos incat ma linistea pe atunci. Pe atunci, frate! Acum sa te ia dracu' ! Zi ce vrei ! L-am privit cu o ura atat de mare, incat simteam cum sangele meu se incalzeste, cum arde . Zambetul de pe chipul meu stiam ca il intristeaza, caci undeva in interiorul meu si pe mine ma intrista. Dar, ceea ce imi facuse el mie nu avea sa dispara asa de usor, avea sa ma urmareasca toata viata. Caci atunci eram doar eu. Atat. Eu si numai eu. Din vina lui, doar a lui. M-am asezat pe o canapea ce se afla fata in fata cu cea pe care stateau cei doi. Nici nu i-am privit. M-am trantit practic pe suprafata moale si priveam tavanul. Ce Dumnezeu dureaza atat? Nu vrea sa vorbeasca ? Bine, sa nu o faca.
Am inchis ochii incet. Cred ca trecuse vreo jumatate de ora de cand stateam asa . Bosorogul ala chiar nu avea chef sa apara odata? Chiar ma enerva. Ok. Mai stau, si mai stau, astept, astept. Pana imi sar capacele. Ma ridic nervoasa de pe canapea si pun mana pe telefonul ce se afla pe birou. Apelez un numar rapid.
-Da ! aud vocea de la capatul celalalt al firului.
-Domnul Enrik unde este ? intreb foarte calma jucandu-ma cu firul telefonului fix.
-Domnisoara, domnul a plecat din tara la ora 12:00 si nu a zis cand se intoarce , i-a spus lui Dominique sa va transmita mesajul . Nu v-ati intalnit cu el ?
-Nu, inca nu m-am intalnit cu el. M-am trezit si am venit direct in birou. Inseamna ca …
Insa m-am oprit si am inchis telefonul. Si atunci? Astia doi ce cautau aici? Am banuit ca nu stiau nici ei ca bunicul plecase.
-Baieti, din pacate aceasta sedinta este amanata pentru o data nestiuta, am spus eu cu un zambet prefacut si m-am indreptat spre usa.
Nu ca altceva mai bun decat sa astept o aparitie a bunicului nu aveam de facut. Cand am trecut pe langa ei, o mana m-a prins. Era a tipului roscat. Hm, ce voia? M-am uitat la el cu neinteres.
-De fapt, sedinta trebuia sa o ai cu noi , spuse fratiorul meu.
Aha, deci fusesem mintita.
- A, da ? Atunci, clar mi-am pierdut timpul. Spune-ti ce vreti, repede.
Am observat pe chipul roscatului un zambet dispretuitor. Ce naiba …deja ma enerva.
-Leo, mai bine asculti, imi spuse barbatul.
Imi stia numele, mai ma si alinta! Caci numle meu intreg era si este Leonora . Hm, ce idiot ! Nu ii permisesem sa ma alinte.
-Bine .
Am acceptat. De ce? Nu stiu , dar am preferat sa accept. M-am asezat din nou pe canapea . Incepusem sa dau cu degetele de masuta din sticla ce despartea cele doua canapele.
-In primul rand stiu ca o sa te enervezi surioara, insa nu noi am hotarat asta.
Am cascat. Care era subiectul in toata chestia asta?
-Si chiar daca Enrik ti-a promis ca iti ofera libertata de a alege, nu va fi asa.
Imi picase fata. Adica, ce ? Cum? De ce?
-O, da? Serios? Nu mai spuneti. Baieti, nu ma faceti sa rad. Am acceptat sa fac parte din mafie, nu?Sa fiu pionul pricipal al clanului. Ce altceva mai rau mi se poate intampla?
Putin imi pasa daca tipul roscat stia ca familia mea era implicata in asa ceva . Adevarul e ca , mai pe scurt , acceptasem sa devin urmasa bunicului numai si numai cu conditia de a imi hotari eu viitorul . Acceptasem sa ma ocup de asa ceva , sa ma bag si sa invat despre mafie, dar numai si numai ca o conditie. Sa hotarasc eu totul pentru mine . Oricum prea multe nu erau de hotarat fiindca aproape toata viata mi-o distrusese cu aceasta chestie, deci ce mai voia acum?
Mi-am continuat discursul :
-Atunci, ce dracu’ mai vrea?
Fir-ar al naibii, am saptispe’ ani ce dracu, ce sa mai fac ca sa fie multumit si sa ma lase in pace ?!
-Pai, sti doar ca fiecare clan e reprezentat de o echipa. Tu esti singura , spuse fratiorul meu zambind .
Imi picase fisa. Zambisem. Deci imi aparuse partenerul….Frumos. Era adevarat , eram obligata si de aceasta data sa accept. Nu puteam spune nimic si ma intrebam cu ce gresisem, serios acum, fusesem obligata sa omor oameni de la o varsta atat de mica, fusesem supusa sa vad atatea, sa indur atatea, si acum asta. Eram oricum legata de cel ce avea sa imi fie alesul. Caci facea si el parte din mafie si logic eu trebuia sa acept. Cunosteam multe persoane ce erau legate de perechile lor, insa asta nu insemna ca aveau sa ajunga impreuna. De exemplu Christofer si Luka, prietenii mei cei mai buni. Ei erau urmasii familiei Phant, si nu erau impreuna, dar aveau marca familiei. Eu, nu voiam….
-Bine, si cine dracu’ e tipu?
Il intreb privindu-l pe fratele meu,dar apoi privirea mea cazuse pe amicul lui.
-Nu….
Spun eu cu privirea grava . Nu, nu, nu si din nou nu. Cred ca imi aparusera lacrimi in ochi. Hai , Leonora nu fi jalnica acum. Nu acum. Mi-am ascuns chipul cu palmele. Fratele meu se apropiase spre mine punandu-mi mana pe umar.
-Esti obligata sa accepti asta Leo , si hai, nu va fi asa greu! Plus ca e un tip de treaba daca stai sa il cunosti.
Incepusem sa rad ca o demente. Dar se vedea ca din rasul acela voiam sa izbucnesc intr-un plans haotic.
-Serios? O sa imi fie bine sa imi impart viata , toata viata, cu un necunoscut , care apare intr-o zi si mi se spune: Stii el va fi partenerul tau, numai fiindca tu faci parte din mafie si ti s-a hotarat viata deoarece fratiorul tau mai mare a refuzat sa fie urmasul clanului si fratiorul tau celalat a fugit de acasa. Si tu, chiar daca esti fata, esti obligata de la 10 ani sa vezi morti, sa omori oameni, sa privesti totul cu superficialitate, sa nu ai niciun prieten, sa fiu o ciudata,sa inveti sa te bati, sa inveti cum se folosesc diferite arme, si cine stie ce tampenii . Si acum mi se mai baga si un tip peste gat! Nu pot sa cred . De ce eu in locul tau? De ce?
Si acum chiar ca plangeam. Faza cea mai nasoala e ca tipul roscat incepuse el sa rada , si cum radea, ma enerva.
-Inca esti micuta si nu stii nimic. Esti prea rasfatata si cu comportamentul tau nu o sa ajungi prea departe. Inca inveti si te crezi marea desteapta, dar tu habar nu ai cum sunt treburile in mafie.
Serios? Chiar asa ? Nu mai spune, nu pe bune. Doamne, ce bou mi-ai trimis!
-Da ma, stii tu! Atunci daca stii. Ok. Bine. Asa e . Va trebuie sa fim impreuna? Perfect. Sa fim. Vrei sa ma ofer pe tava? Ei bine, nu o fac. Uite care e faza boule, legile se fac dupa mine, asa ca inca nu mi-am spus ultimul cuvant!
Si am plecat de acolo. Frate, macar putea si el sa fie impotriva, nu? Adica incepe cu un discurs, ca el draga Doamne e superior si eu sunt novice,ce sa spun. Cine se crede el? El…dar cine dracu e el ?
*
Nu conta! Asta era chiar stupid. Nu pe bune, adica acum sunt si obligata sa imi impart viata cu unu care habar nu am cum a aparut. Frate,saptesprezece ani, doar atat am . Cum mi se poate intampla asa doar la o varsta atat de mica, totusi ? Cat de idiot poate fi bunicul meu incat sa ma trimita tocmai pe mine la reuniunile la care ar trebui sa participe el, nu eu. Nu degeaba batranii aia de acolo ma privesc numai cu superioritate, da, eu eram copilul clanului. Pana si Christofer si Luka erau mai mari ca mine si pana si lor le era greu sa se faca auziti . Insa, eu demonstrasem multe doar ma pregatesc pentru aceasta viata atat de ”importanta” de la zece ani, nu ? Asta imi este destinul, unul deja marcat de alti pionii ai vietii.
Ma indreptam spre iesire. Frumos, Vereni ma intampina, iar in spatele lui era Dominque.
Dominique statea in fata mea acum , si de nervi i-am servit o palma peste fata.
-Esti un prost ….
Si l-am lasat si pe acesta in urma.Faza era ca Dominique era spionul meu si trebuia sa ma tina informata tot timpul . Eu trebuia sa le stiu pe toate si el ce facea? Simplu, avea informatii, le stia deja inaintea tuturor, dar mie nu mi le spunea. O da, si mai eram prieteni. Eu cu el , prieteni? Sa fiu serioasa, pana si de Chris’ si Luka ma mai indoiesc. Vereni era in spatale meu urmandu-ma. O superb, acum el ce mai voia? Sa ii frig si lui una? Pai sa imi spuna frate, astazi fac reduceri . Am iesit din casa, acesta era pe urmele mele si deja incepeam sa ma enervez mai mult decat eram.
M-am intors spre el. L-am privit, afisandu-mi expresia aia sarcastica si tampita care o aveam mereu cand eram suparata.
-Nora, sa nu ai incredere in tipul ala. E ceva ciudat la el.-logic ca e ceva ciudat, apare in viata mea ca si cum ar fi la el acasa- Si nu trebuie sa te comporti asa cu Dominique, el nu a vrut timp sa iti spuna. Nora, aici toti ne gandim la tine, dar se vede ca pe tine te intereseaza numai viata ta, a celorlati deloc. Nu conteaza ca noi suntem aici sa ne dam vietile pentru tine, pe tine nu te intereseaza ca si noi, la fel ca tine, am vrea alt tip de viata. Dar noi am acceptat, nu crezi ca e timpul sa accepti si tu?
Ha! Asta imi mai trebuia ca si Vereni sa imi faca mie reprosuri! Stop! Ati gresit rolurile, aici eu comand!
-Serios dragule? Si? Care e faza? Nu iti convine, hai tradeaza-ma si mori! Fa-o ! Esti invitatul meu. Nu ma gandesc la vo i? Nu, nu o fac! Voi va ganditi la mine? Serios? Chiar asa? De fapt : nu , nu e asa! Voi va ganditi la vietile voastre mizerabile, vieti pe care eu sunt nevoita sa le port pe umerii mei. Si stii ceva? Eu am acceptat asta, am acceptat atatea, nu esti cumva tu si cu Dominique martori la cate am acceptat?
Tipam, chiar asta faceam? De ce? Simplu fiindca tot ce spusese Vereni era adevarat si ceea ce spuneam eu acum erau numai motive doar ca sa scap basma curata. Dar adevarul era ca ma durea ceea ce zicea, fiindca nu eram asa de piatra pe cat credeau toti . Ma durea fiindca nu ma intelegeau si asta ma facea sa ii urasc, dar nici eu nu ii intelegeam . Sa fiu sincer: nu voiam sa ii inteleg, nu aveam timp pentru ei, eu mereu aveam timp pentru problemele mele si nu luam nimic in serios , asta era problema cea mare.
Vereni se apropiase de mine si imi zambise.
-Parul tau e ud….
De parca in astfel de momente m-ar fi interesat parul meu.
-Hai sa facem o scurta plimbare prin imprejurimi .
Ii acceptasem invitatia. Ne plimbam de jur imprejurul piscinei din spatele casei. Vereni nu spunea nimic, imi placea linistea mai ales ca era si el cu mine acolo . Imi placea sa il privesc,ma linistea. Trasaturile lui atat de fine si perfecte ma fermecau si ma infricosau. Caci stiam ca aveau sa fie distruse de catre timp si cand ma uitam la reflectia mea stiam ca acelasi lucru se va intampla si cu mine. Cat ma enerva natura umana, mai ales ca se juca cu mine atat de urat si incorect! M-am aplecat sa ating apa din piscina, era calduta. Perfecta pentru o baie. Asa ca, mi-am zis , de ce nu? Vereni tacea continuand sa se uite la cerul senin de afara.
-Ve….
Acesta isi indreapta privirea spre mine . Zambetul ii era inca pe buze , iar in ochii sai ma puteam vedea destul de clar. M-am apropiat de el.
-Iarta-ma.
Am spus incet, ca si cum ar fi fost si altcinva in afara de noi doi acolo.De ce imi ceream iertare? Pentru ceea ce facusem sau pentru ceea ce voiam sa fac? Mai mult era o scuza ceea ce voiam sa fac numai ca sa imi cer iertare.
-Nu ai pentru ce…
Ma asteptam la un astfel de raspuns.
-Bine atunci.
Si plosc! L-am impins in apa. Imbracat asa cum era: intr-o camasa alba cu manecile pana la cot, intr-o pereche de blugi si adidasi . Adevarul e ca il surprinsese foarte mult ceea ce facusem eu. Si ca sa nu se supere prea tare m-am aruncat si eu , asa cum eram imbracata. Putina distractie nu strica.
-Vezi ce iti fac, numai sa pun mana pe tine.
Spuse Vereni aparent suparat si foarte nervos. Dar stiam ca sub acel glas prefacut al lui, se afla unul dintre prietenii mei, care imi spunea in fata si defectele mele cele mai grave, chiar daca acestea ma raneau destul de tare.
- A da, tu mai? Sa imi faci mie ceva? Si cu mainile si picioarele legate tot te pot invinge la orice.
M-am jucat si am uitat practic de viitorul meu “ partener”.

Ps: Am corectat greselile pe care le-am vazut :D
[Imagine: innocentlovesig.png]
"Only I know your pain…
Your uncertainty…
Your loneliness…
If only we could be toghether forever.
I’ll say it as many times as you wish.
I will not betray you!"
— Luka Crosszeria


#2
E interesant... Ideea e buna, nu prea am mai vazut genu asta, cel putin nu prea des. Imi inchipui ca va fi ceva destul de dur. Am remarcat felul in care tineai in suspans cititorul si treptat l-ai pus in tema cu subiectul. Am remarcat de altfel minunatele de greseli(de tastatura sau mai stiu eu). Uneori la frazele lungi, te cam pierzi in ele si parca dai senzatia ca nici tu nu ai inteles exact ce vroiai sa exprimi. Putin cam imprastiata povestea..poate e doar impresia mea. Inca ceva, cand scrii pui spatiu dupa virgula, nu inainte, nu inapoi, sau in amandoua partile(uneori ti-au scapat). De exemplu:

Am plecat la mare cu Andreea , Ioana ,Marcela...(asa nu)
Am plecat la mare cu Andreea, Ioana, Marcela(asa da...)

E mai ordonat asa. Deschide orice carte si ai sa vezi ca regula asta e peste tot. Plus ca nu ai aliniat(poti incerca oricand sa lasi spatiu intre paragrafe daca te simti mai bine, chestia e ca se vede totul prea incarcat si ingramadit) si uneori iti lipseste linia de dialog(si nuti dai seama exact daca vorbeste cineva sau ma rog, doar povesteste). Dupa ce iti termini de scris trebuie sa revizuiesti povestea de cel putin doua ori si sa observi greselile(si evident sa le corectezi, asa arati ca iti pasa de povestea ta, vrei sa oferi calitate si atata timp cat tu oferi arati respecti fata de munca ta, vei primi respect de la cititori). Chestiile astea le-am invatat eu citit o gramada de chestii din experientele altora, sau din greselile pe care le vedeau cei mai experimentati la incepatori(deobicei in comentarii vezi asta). Unele lucruri au fost de folos... Sper sa-ti fi fost si eu de folos cumva si sper ca nu te-ai suparat pe mine ca ti-am spus toate chestiile astea. Daca nu ti le-ar spune nimeni n-ai sti cum sa te corectezi ca sa devii mai buna.

See ya
Beware!!! IceCat it's always coming back!!!
Povestea mea>> Nu-mi poti lua si ultima suflare
[Imagine: button.png]

#3
IceCat : Multumesc ca ai trecut pe aici si ca ti-ai rapid din timp sa citesti si sa comentezi :D . Nu stiu cat de dur va fi, presupun ca va fi si dur...Am corectat greselile pe care le-am sesizat :-" Adevarul e ca si eu sunt cam imprastiata, voi incerca sa fac mai multa ordine de acum in colo, sper sa imi iasa. Cu virgulele voi incerca sa repar chestia aceasta desi nu stiu cat voi reusi si wordul meu o ia cam razna. Indiferent daca pun alineat nu mi-l arata, deci nu merege cu alineat. Linia de dialog nu imi lipseste fiindca m-am uitat clar, se intampla ca personajul meu sa comenteze in gandul sau , dar nu spune nimic ci doar isi da cu parerea :D Nu m-am suparat ca mi-ai zis , din contra chiar ma ajuta. Multumesc!
Acum capitolul urmator, sper sa fie mai bine de aceasta data, sper...

Capitolul doi

Nu stiu cat timp petrecusem cu Vereni in apa, dar stiu ca era pe inserate cand Dominique ne adusese prosoape. Mi-am cerut scuze pentru palma ce i-o dadusem si l-am sarutat pe obrazul ranit de mine. Acesta ma iertase rapid, stiam ca o facuse fiindca tinea la mine, atat el cat si Vereni. Desi stiam ca sunt multe persoane care tin la mine, eu ma purtam ca o nenorocita. Stiam asta, si ? Preferam sa nu ma mai cert cu mine insami pentru asa ceva, nu acum. Ma indreptam spre camera mea , voiam sa ma culc caci eram obosita si maine aveam antrenamente la tenis.Adoram sporturile, de toate felurile, macar ma faceau sa uit de lucrurile ce ma torturau. Le-am urat noapte buna la majoritatea angajatilor cu care m-am intalnit, sau ei mi-au urat mie? In fine, am inceput sa strabat intregul hol pana la camera mea . Eram destul de uda si mi se facuse frig si deabia asteptam sa pot sa ma culc. Oare ce se intamplase cu fratele meu si cu idiotul acela ? Oare mai erau amandoi inca aici? Si ce imi pasa mie, sa faca ce au chef ?!
Cand am intrat in camera m-am schimbat de hainele mele ude si mi-am luat un tricou mai lung ce imi ajungea pana la genunchii si m-am pus in pat. Am deschis televizorul si am dat pe un program de muzica incercand sa adorm, dar parca era facut : nu puteam inchide ochii deloc si totusi ma simteam atat de obosita. M-am foit in tot patul incercand sa adorm, dar nu puteam. Asa ca incepusem sa ma foiesc, ba voiam sa ma duc la baie, ba pe balcon. Ma invarteam in jurul patului intr-una. Asa ca am hotarat sa cobor pana la parter sa imi i-au ceva de baut . Mi se facuse sete. Si am iesit din camera asa imbracata cum eram, doar cu boxerii pe mine si tricoul meu lung. Ce , imi pasa mie ca eram prea “ dezbracata” ? Nu, in niciun caz. Ma durea undeva si nici acolo. Era casa mea pana la urma si puteam umbla si goala daca aveam chef, dar nu prea cred ca as ajunge chiar asa de departe , insa niciodata sa nu spui niciodata! Am coborat in liniste si nici daca as fi avut chef sa fac zgomot nu puteam face, ma simteam prea ciudat ,da , acesta cred ca era cuvantul potrivit. Oricum zilele acestea nu am dormit prea bine, mai bine spus mai deloc.Mi-am luat un pahar de apa de la bucatarie, nu era nimeni acolo si era doar ora 11:40! Nu stiu pentru ce sunt platite angajatele astea, off….Am baut paharul de apa acolo si l-am pus pe unde am apucat . Am iesit repede caci somnul punea mana pe mine, insa in drumul meu spre camera am observat un telefon si nu l-as fi vazut daca nu incepea sa cante melodia care o avea si telefonul meu. In afara faptului ca avea ca ton de apel aceeasi melodie era acelasi model ca a telefonului meu. Si singura persoana care avea aceleasi gusturi ca si mine era Dominique. Dar nu si in materie de muzica! Hm, oare ce il facuse sa puna melodia aceea? In fine….Asa ca ce ma gandisem eu? Sa ii duc telefonul, de parca eu as fi servitoare lui. Viata asta! Asa ca am luat telefonul dupa mine si m-am indreptat spre camera lui . Am urcat la al doilea etaj, caci acolo era camera lui . Obosisem si doar nu urcasem cine stie ce, se vedea lipsa mea de antrenament! Si doar nu lipsisem de pe teren decat doua trei saptamani. Putin! Am intrat fara sa bat. Eram in casa mea, desi aceea era camera lui. Dar na, nesimtirea din mine nu m-a lasa sa bat la usa si mare pacat! Adica nu ca m-ar fi surprins sa il vad in pat pe Dominique si cu o angajata, ceea ce mi s-a parut ciudat era ca Dominique se culca cu una ca ea! Adica stiam ca ceva nu era in regula cu el in ultima vreme, insa niciodata nu mi-am pus problema asta in minte! Oricum, nu era treaba mea. Cei doi m-au observat si cred ca am ramas putin stupefiata. Apoi am incercat sa chicotesc. Ei erau vizibil rusinati. Insa nu apucasem sa vad mare lucru caci Dominique era deasupra ei si acesta era acoperit de un cearceaf. M-am vazut obligata intr-o astfel de situatie sa dau explicati. Desi nu prea puteam vorbi fiindca mie imi venea greu sa cred una ca asta. Desi era ceva normal, totusi….
-Am venit sa iti aduc telefonul !
L-am aruncat pe unde am apucat si am iesit afara! Frate, o sa mi se mai intample multe astazi? Am cobort la primul etaj si m-am dus spren camera mea! Opa , musafiri! Deci, ca sa facem o evaluare a aceste actiuni, o sa mi se mai intample multe pana maine?
Am oftat vizibil enervata de prezenta persoanei aceleia, tocmai in camera mea, tocmai in patul meu !
-Ce vrei ?
Il intreb enervata! Cred ca aveam o fata in mine….dar na, problema mea! Desteptul desteptilor era imbracat intr-o pereche de blugi negri si un tricoul rosu ce ii scotea in evidenta formele bine lucrate si se asorta perfect cu culoarea parului sau! Arata bine, de ce sa nu o recunosc? Dar nu ma interesa! In materie de baieti, chiar nu eram interesata, inca!
M-am dus sa deschid usa de la balcon caci era prea cald aici! Deja mainile imi transpirau si nu prea intelegeam de ce, dar nu m-am strofocat sa ma mai gandesc! Am observat ca el chiar nu avea chef sa vorbeasca si nici sa plece!
M-am pus in fata lui si mi-am incrucisat mainile . Cine se credea idiotul asta sa intre in camera mea? Incepuse sa ma studieze de jos pana sus! Mi-am dat ochii peste cap! Si-a oprit privirea asupra picioarelor mele goale . In afara faptului ca era un idiot mai era si prost!
-Am venit doar sa vad cum arata camera viitoarei mele partenere.
Spuse acesta cascand. O da, venise sa imi vada camera. Camera mea! Si ma rog am eu fata de fraiera incat sa cred ca intrase, pe furis, in camera mea doar ca sa vada cum arata aceasta? Ei bine, eu nu credeam nimic. Dar se intamplase prea multe in acele ultime ore incat sa mai am chef sa ma cert si cu dobitocul acesta.
-Uite, tu… vreau sa dorm. O sa discutam maine cum si de ce, asa ca imi permiti sa te invit afara?
Acesta zambi si se ridica de pe pat plecand. Uau. A fost usor. M-am aruncat in patul moale vrand sa adorm imediat si somnul, bineinteles, m-a primit cu bratele deschise. Insa, in toata agitatia somnului meu ceva era real si totusi imaginar. Visam multe, se intamplau multe, vedeam multe, simteam multe si totusi nimic. Absolut nimic, un nimic cu un parfum absolut fermecator ce ma facea sa strang cearsaful la piept incat sa nu ii mai dau drumul niciodata. Imi placea mirosul acela , atat de placut si innebunitor. Ma facea sa zamesc inconstient si pot spune ca desi fusese un somn adanc si destul de tumultuos m-am trezit bine si fericita , chiar foarte bine dispusa. Dar fericirea mea a disparut asa repede cum a venit.
*
Imi beam cafeaua de dimineata bucurandu-ma de linistea din salonul cel mare al casei. Desi eram numai eu si cateva angajate ce faceau curat sau ceva de genu, ma simteam bine. Savuram fiecare moment petrecut in acea calmitate ce domnea . Chiar aveam nevoie de liniste , fiindca trebuia sa ma gandesc cum aveam sa scap de acest nou venit, caci eu chiar nu aveam de gand sa stau cu el si sa il vad in fiecare zi a existentei mele. In primul rand sunt absolut sigura ca bunicul meu nu ma va asculta si in plus toata porcaria asta cu perechile lui naiba e doar o mare idiotenie. O idiotenie din care si eu m-am nascut!
Ok, calmeaza-te Leonora, nu e nimic de disperat . Trebuie doar sa ai o discutie cu el si sa lamuresti toata chestia aceasta. Da, sigur! De parca era asa simplu, vocea din capul meu chiar nu intelegea ca nu e asa de usor si nu avea cum sa ma minta. Ceea ce ma enerva cel mai mult, dar cel mai mult , era faptul ca mi se impusese chestia asta, adica eram obligata sa accept. Stiam ca va aparea aceasta persoana, dar nu asa! Nu in modul acesta, atat de direct , atat de brutal !
Am mai cerut o cafea si atunci cand am observat cine mi-o adusese imi amintisem si de altceva. O , da! Incepusem sa ma enervez mai tare decat trebuia. De ce toata lumea trebuia sa ma faca sa ma simt atat de dezgustator ? Acum macar aveam sa imi ocup timpul cu ceva.
-Cassandra esti concediata.
Spun foarte calma fetei ce imi adusese noua cafea. Se intoarce alarmata la mine privindu-ma speriata. Doamne, ce fata de tampita are!
-Dar…
Mai avea si tupeu sa mai vorbeasca .
-Vrei cumva sa iti dau si familia afara?
O intreb amintindu-mi ca nu numai ea lucreaza pentru mine, ci si bunica , mama si cele doua surori ale ei. Nu imi pasa oricum daca ii dau pe toti afara.
-Dar domisoara cu ce am gresit ?!
Glasul ei ma irita! Ea ma enerva enorm. M-am ridicat de pe canapeaua pe care statusem pana atunci si m-am apropiat de ea. I-am bagat mana in par si am inceput sa trag de el .
-Uite dragut-o, esti aici ca sa muncesti, nu sa te culci cu cine ai tu chef! Ai inteles? Si de asta esti concediata! Din cate stiu eu, programul tau de lucru este de la ora 7:00 dimineata pana la ora 2: 00 noaptea. Nu e asa?
Incepuse sa planga. Dar draguta nu stia ca pe mine nu ma impresionau lacrimile ei , chiar deloc. Am impins-o, iar ea se impiedicase si cazuse pe jos. Am privit-o cu scarba, caci asta imi inspira.
-E asa cum am spus eu, sau nu e?
Am vorbit calm , pe chipul meu formandu-se un suras diabolic. Ce bine ma simteam !
-Asa e ,dar…
-Ce “dar” ? Niciun “ dar “ iubita mea, esti concediata si gata.
Spun deja plictisindu-ma de ea. M-am intors la canapeaua mea cea confortabila si m-am asezat sorbind din nou din cafea. Si aproape sa ma inec cu lichidul amarui cand incepuse sa vorbeasca parasuta asta.
-Nu ai niciun drept sa ma dai afara si in primul rand fac ce vreau si cu cine vreau . Sa iti fie clar.
M-am ridicat din nou, incepuse sa ma streseze. Am arucat cafeaua peste ea, iar in secunda urmatoare am vazut ca se ridica si ca se apropie de mine. Bineinteles, ea e prea proasta sa inteleaga ca nu se poate compara cu mine. Voia sa imi dea o palma ! I-am prins mana .
- Esti foarte proasta daca iti inchipui ca ma poti atinge!
Si am impins-o atat cat sa imi permit sa o lovesc cu talpa piciorului direct in burta. M-am apropiat atat de repede de ea si mi-am bagat din nou mana in parul ei si am dat-o cu capul de masa din sticla. Ce bine, masa nu se sparse, dar capul ei da! Incepuse sa planga, saracuta! Dupa ce isi face de cap in propia mea casa , mai imi si raspunde urat si pe langa aceste lucruri mai voise sa imi dea si o palma. Hei, sa se multumeasca ca doar ma jucam cu ea ! Spre surprinderea mea draguta mea servitoare luase vaza din sticla de pe masa si o sparsese. Vai, voia sa ma taie? Ce frica, de fapt : nu.
-Si acum ce vrei sa mai facem? Sa continuam joaca?
O intreb zambind .
-Tarfa ce esti, spuse cu o voce groasa si puternica.
Vai, tot pe mine ma facea “tarfa”. Ce urat din partea ei!
Nu observasem cand intrase in camera Dominique si Vereni si nici cand celelalte angajate se uitau la mine si la taratura din fata mea. Ce rusine! Sa ma cobor la nivelul ei. Dar gata! Ma saturasem. Din cate observam ea voia neaparat sa se razbune.
-Cassandra inceteaza!
Spuse Dominique. Iar eu incepusem sa rad ca nebuna.
-Dominque, nu te baga! Nimeni sa nu se bage.
Chiar voiam sa ii dau vreo doua lovituri sanatoase tipei asteia.
-Dar Leonora e o prostie, spuse Vereni cu un glas speriat.
Asa era, era o prostie. Dar…dar….ea si-o cautase. Ok, eu incepusem , dar totusi. Plus ca dupa ce terminam cu ea , aveam sa ma ocup putin si de Dominique . Daca avea de gand sa se incurce cu personalul casei, sa o faca afara. Exista mii si mii de hoteluri ! Dar de preferat sa nu se incurce cu nimeni !
-Stiu ca e o prostie, dar e vina mea ca ea si-o cauta cu lumanarea?
Intreb eu nevinovata. Ea facea spume! Vai, ii curgea si sange din cap. Avea ceva in el, ce surprindere!
-Uite draguta, mai bine pleci frumusel inainte sa te bag in spital. Ce zici? Vrei?
Mai bine o lasam balta, pana la urma daca o concediam si terminam toata chestia asta, totul avea sa fie bine.
-Tarfa!
Daca ala era raspunsul ei final….Atunci sa nu de-a vina pe mine!
-Bine, am inteles ce vrei.
Atunci se apropie de mine vrand sa ma taie, dar pacat ca i-am mai dat inca un picior in burta. Dominique se apropia de noi si nu, nu aveam de gand sa il las sa intervina.
-Daca intervi esti concediat de tot!
Spun accentuand ultimele doua cuvinte. Da, spusesem “de tot”. Fiindca avea sa fie concediat timp de o luna, si asa nu facea nimic bun . Imi spunea niste informatii absolut inutile, la ce sa imi foloseasca?
Imi distrasem atentia cand fratele meu intrase si acesta in salon. Nu fusesem atenta cand si cum servitoarea mea “credincioasa” se apropiase atat de tare de mine si imi bagase ciobul din sticla in umar. Ma strambase putin, fiindca ustura.
-Esti o proasta!
Am spus cu o voce glaciara.
-Esti moarta!
Am continuat simtind cum ma enervez atat de tare, cum uitam ca trebuia sa respect viata ei mizerabila. Umarul stang imi sangera , iar ea zambea. Credea ca doar cu atat reusea sa ma invinga pe mine. Cu mana dreapta am impins-o de cazuse iar pe jos. Ma bucur ca nimeni nu intervenise. Mi-am scos ciobul si l-am aruncat. M-am apropiat de ea si mi-am pus mainile in jurul gatului ei si am inceput sa o sugrum.
-Stii esti atat de proasta incat habar nu aveai cu cine te pui .
-Leonora inceteaza!
Spuse fratiorul meu cu un glas ce voia sa para impunator. Atat de impunator incat pe mine ma lasa rece.
Ea ramanea fara aer , viata ei se scurgea prin mainile mele, o omoram! Dar nu imi pasa . Nici nu ma bucuram , dar nici rau nu imi parea. Dar am zis ca mai bine nu o omor, nu aveam de gand sa fac asta. O strangeam , dar nu intrat de puternic incat sa paraseasca lumea asta .
-Termina!
Am auzit vocea fratiorului meu iubit.
-Incearca sa ma opresti. Vereni potoleste-i.
Voiau sa se apropie de mine. Sa ma opreasca pe mine, tocmai pe mine. Dominique ma privea cu niste ochii mari si tristi, dezamagiti. Si eu eram dezamagita, dar nu de mine. Caci eu asa fusesem mereu, eu omorasem fara sa imi pese. Incercau sa ma opreasca , dar degeaba, nu reuseau. Vereni imi ascultase ordinul nelasandu-i sa intervina, dar nici ei nu prea se straduiau.
-Atat de josnic cazi?
Vocea aceea calma, jucausa si aroganta m-a facut sa ma opresc din joaca.
-Nu, spun direct si simplu.
M-am ridicat de jos de langa ea, era inca constienta. Nu o stransesem prea tare, nu voiam sa o omor, ci doar sa o speri pe ea si pe ceilalti.
- Christofer , stii ca ma vizitezi in cele mai proaste momente?
Il intreb eu pe prietenul meu ce statea in pragul usii uitandu-se plictisit la toata agitatia din camera.
-In primul rand e vina ta ca ai chef de joculete in loc sa vi la antrenamente. Hai, miscati fundu si du-te si schimbate, antrenorul tau deabia asteapta sa te vada. Te astept in masina.
A da, antrenamentele mele de tenis. Cum de uitasem eu de una ca asta ? Eh, uituca tare mai sunt. Am observat ca Cassandra isi revenise . M-am intors spre ea si i-am zambit.
-Acum esti mai bine? Ma bucur!
Si am plecat trecand pe langa fratiorul meu si pe langa ceilalti. M-am oprit insa langa Dominique.
-Esti „suspendat”….pentru o luna. Nu mai ai nicio treaba de facut, stiu ca locuiesti aici, nu te dau afara din casa , insa nu vreau sa te vad, nu vreau sa ma deranjezi, nu vreau …
-S-a inteles.
M-a intrerupt inainte sa continui ce voiam sa mai zic . L-am sarutat pe obraz si am plecat. Ce dulce era viata, dulce si amara .
[Imagine: innocentlovesig.png]
"Only I know your pain…
Your uncertainty…
Your loneliness…
If only we could be toghether forever.
I’ll say it as many times as you wish.
I will not betray you!"
— Luka Crosszeria


#4
In primul rand ma bucur ca nu te-ai suparat. Am ramas chiar placut surprinsa de reactia ta.
Ar trebui sa verifici povestea de mai multe ori inainte ca sa o postezi, pentru ca ai greseli, ori gramaticale ori de tastatura(sau poti sa rogi pe cineva sa iti citeasca povestea si sa ti-o corecteze--- si eu am mai facut asta la colege sau prietene care scriau povesti). "Draguto" in primul rand nu se scrie cu cratima("intr-o", "intalnit-o" etc. se scriu cu cratima, dar deobicei verbele au treaba cu cretima, substantivele nu prea au treaba, de exemplu "scumpo", "iubito" se scriu legat, pentru ca nu sunt doua parti de vorbire separate---sper ca ai priceput ceva, nu ma pricep la explicat asa de bine). Imi place faptul ca ai incercat sa aplici cea ce ti-am spus... ma bucur, desi totusi ti-au mai scapat pe ici pe colo(cu timpul te obisnuiesti si le pui de la sine).

Despre poveste ce pot spune, nu e chiar genul meu, e cam dura, si m-a loveste raceala personajului principal(imi da frisoane chiar daca e cald in camera :))) Intr-un fel mi-e mila de ea, pentru ca a trebuit sa traiasca in lumea asta rea, care i-a mutilat sentimentele si intr-un fel ma enerveaza incapatanarea ei. Dar asta e doar parerea mea, si asta nu inseamna ca e ceva rau, sunt doar sentimentele pe care mi le trezeste personajul.

Ai grija la greseli, si ne mai vedem...
See ya
Beware!!! IceCat it's always coming back!!!
Povestea mea>> Nu-mi poti lua si ultima suflare
[Imagine: button.png]

#5
IceCat multumesc mult pt ca citesti si iti las parerea, multumesc pt parere si voi incerca sa fiu mai precauta:D Tnx kissu

Capitolul trei

Nu ma puteam intelege, dar preferam sa nu o fac. Nu in asemenea momente. Nu aveam nevoie de intelegere, aveam nevoie doar sa scap de durerea si furia ce se afla in mine. Trebuia sa le elimin cumva si trebuia sa o fac rapid. M-am schimbat si mi-am ingrijit repede rana , apoi am coborat catre masina lui Christofer aflata in fata casei . Inainte sa cobor observasem ca ceasul indica ora 14:20 , iar eu antrenamentele de tenis le aveam la 17:30 si eram absolut sigura ca prietenul meu stia asta, deoarece el avea antrenamente la inot. In fine, nu asta ma interesa acum . Nu conta . Important era ca aveam sa fiu plecat de acolo, din casa aceea pe care o uram in astfel de momente. Ce porcarie...
Christofer era amuzat de situatia creata de mine si incercam sa par a fi si eu, insa nu eram. Eram agitata, nervoasa si indurerata. Poate as fi vrut sa caut motive, explicatii, dar origoliul meu imi spunea ca nu aveam nevoie de asta. Nu trebuia sa imi explic de ce reactionasem sau de ce ma coportasem asa si de ce simteam ceea ce simteam. Nu merita! Nu l-am intrebat pe Chris' unde ma duce. Nici nu ma interesa . Tot ce stiam era ca aveam nevoie sa ma calmez, fiindca nu mai suportam durerea aceea de cap .

Masina rosie in care ma aflam se oprise dupa aproximativ jumatate de ora in care am incercat sa ma calmez- bineinteles, esuasem-in fata unei porti asteptand aprobarea de a intra pe propietatea familiei Foscarri. M-am strambat cand am observat, iar Chris' zambi. Sa spunem ca nu prea aveam amintiri frumoase cu Vittorio Foscarii , una dintre vechile si "dulcile" mele cunostinte. Atat de dulci de iti faceau greata .
-Te-am adus aici fiindca Foscarri vrea sa ne arate ceva interesant si vrea sa facem o afacere. Dupa spusele lui cica ne-ar interesa mult, in special pe tine . Desi nu prea cred .
Eu nu faceam afaceri cu nepriceputi , iar Vittorio chiar era unul. Desi baiatul se credea un mare si important mafiot, era doar un incepator. Bineinteles, avea propiul lui "farmec" , ca sa spun asa. Nu era el chiar atat de prost , caci daca era, nimeni nu l-ar fi bagat in seama. Foscarri era un maestru in ale cuvintelor , avea o anumita abilitate in a te imbarliga si a te pacali. Si dupa cele auzite se pricepea in a face " afaceri" . Normal, noi - si cand spun " noi" ma refer la tot clanul meu - aveam o anume lege nescirsa, dar respectata. Cuvintele erau sfinte ! Ceea ce spuneam asta trebuia sa facem. Eh..asta nu insemna ca nu mai incurcam noi cuvintele , sau ca le intelegeam -cica - gresit .
Christofer nu il prea suporta pe Vittorio si nu intelegeam care era faza cu misterul asta. Oricum din ce observasem Chirs' era amuzat si foarte bine dispus - fata de mine ce eram intr-o stare , din punct de vedere emotional, deprolabila . Imi deschise portiera si ma ajuta sa cobor.
In acea zi Christofer isi lasa parul castaniu sa stea in toate partile ,iar tricoul alb se asorta foarte bine cu pantaloni sai de un albastru inchis si cu adidasii negri . Ochii ii sticleau si erau plini de o anumite emotie pe care nu o puteam definii , dar albastrul pal din ei exprimeau clar- desi eu nu intelegeam- ceea ce simtea . Pe de alta parte eu eram imbracata intr-o pereche de pantaloni scurti, negri , un tricoul ce imi acoperea umarul drept - de fapt,nu acoperea numai umarul ci si o anumita rana ce mi-o procurasem cu putin timp in urma - si pe cel stang il dezgolea. Parul meu de aceeasi culoare cu a lui Chris' era impletit intr-o coada in partea stanga , iar in picioare purtam - logic - o pereche de tenisi albi cu sireturi albastre . Ochii mei erau verzi si de obicei dadeau impresia de " indiferenta" - asta cand voiam eu .
Ni s-a deschis usa vilei . Cei din familia Foscarri puteau fi etalati drepti magnati. Nici eu , nici Chirstofer nu eram mai prejos, dar noi nu puneam accent asa mult pe aparente, insa ei o faceau si inca foarte mult. Vila semana mai mult cu unul din palatele din povestile unde traiau adevarati regi si regine . Pe mine ma scarbea, dar in acelasi timp ma si impresiona.
Un angajat ne-a invitat intr-o incapere luxoasa si foarte eleganta. Mi-am dat ochii peste cap si m-am asezat pe o canapea din incapere. Chris' facuse la fel ca mine . Asteptam. Interesant- de fapt: deloc!
Vittorio isi facuse aparitia curand salutandu-ne dintr-un gest al capului. Am cascat. Eram mai relaxata acum,sau as putea numi acea stare: total plictisita . Bineinteles atunci cand privirea mi s-a izbit practic de infatisarea lui Vittorio a trebuit sa inghit in sec.
Blond, inalt , imbracat intr-un costum grii cu camasa alba, pantofi negri si avea o cravata asortata. Avea un trup atletic, foarte frumos construit, iar fata-da , fata atat de calda si frumosa cu un zambet cuceritor, nu foarte mare, doar o micuta linie curbata, foarte fermecatoare privindu-ne cu ochii aceia de un verde pal. Trasaturile chipului lui mereu ma fermecau fiindca aveau ceva apare, imi amintea de Vereni - poate si fiindca numele lor incepeau cu aceeasi initiala, sau poate ca era doar obsesia mea pentru chipuri frumoase . Liniile chipului lui erau intr-o totala armonie, ochii mari cu gene lungi si dese ce pareau data cu rimel, sprancenele groase cu o forma unica as putea zice ce ii dadea un aer superior, nasul drept , buzele de un roz pal si cu o forma seducatoare . Iar pielea - o piele extraordinar de incantatoare de o culoare deschisa dar nici foarte. Nu am stat sa ma holbez la el , am retinut aceste detali doar privindu-l in treaca ca apoi sa ma asez mai bine pe canapea si sa imi fixez privirea asupra unei vaze asezate undeva prin camera.
El s-a asezat pe un fotoliu si a zambit la noi. In comparatie cu felul in care eram imbracati-el in costum, aratand a nobil - noi paream stersi, lipsiti de culoare . Un detaliu ce mi-a atras a atentia au fost pantaloni lui Chris' care atrageau atentia desi crezusem ca erau de un albastru inchis, acum ca ma uitam mai bine, parea un albastru metalizat -cum de nu observasem ? In fine , detali minore...
-Vreau sa va spun ca...
Si incepu cu discursul absolut incantator: ca se bucura ca ne vede, in special pe mine ca nu ma mai vazuse de nu stiu cat timp si bla bla bla. Pana cand m-am saturat.
Christian asculta cu mare atentie-asa parea. Caci in momentul in care ma uitam la el isi bagase o mana prin par lasand la iveala casca ce o avea in ureche. Nenorocitul! si eu trebuia sa suport tot calvarul acela de cuvinte din cauza lui.
-Hai, Focscarri scuteste-ma. Nu am astazi tot timpul din lume pentru a ti-l oferi tie. Spune pe scurt si direct, pentru ce ma aflu aici?
Vittorio desi mai mare ca mine doar cu doi ani s-a pastrat calm si indiferent la replica mea acida . De aceea ma si plictisea si enerva, era un tip superb dar fara caracter, fara personalitate. Ceva gen : baiatul mamei , dar in acest caz al tatei.
Vittorio se ridica si imi imnase un plic. Nu il observasem pana atunci si m-am uitat urat la el. Nu l-am luat , continuam sa ma uit la chipul italianului.
-Ce contine plicul ?
Nu stiu ce tonalitate avea vocea mea, dar stiu ca imi impusesem sa sune scarbita, desi nu cred ca imi reusise. Vittorio zambi si raspunse calm - uram persoanele calme!
-Daca nu il ei, nu vei afla si crede-ma te intereseaza. Pe cuvantul meu.
Adevarul era ca eu nu dadeam nimic pe cuvintele lui si chiar nu m-ar fi deranjat sa ii zic cateva in fata, dar am luat plicul nemaizicand nimic.
Am observat ca erau poze. M-am uitat la ele si am spus:
-Si? Pentru ce mi le arati mie?
Vittorio a parut surprins de reactia mea. Ei bine, nu era el singurul "calm" - daca asa as putea defini reactia mea, desi eu as numi-o " stapanirea emotiilor" .
Christofer luase pozele si se uita plictisit peste ele. Imi aruncase o privire, iar eu ca raspuns am dat din umeri .
-Nu cumva e unul din clanul domnului Luciano ? spuse blondul uitandu-se la mine.
-O, dar ii zici pe nume ...-spun eu cu o uimire prefacuta si rautacioasa. Da-mi voi sa te intreb cate ceva. Ce dracu' urmaresti cu toate astea? Ce vrei ? Spune-o clar si direct, nu am chef de jocuri stupide .
Am spus totul normal, pastrandu-mi tonul ferm dar obisnuit . Christofer se amuza observandu-mi reactiile si analizand jocul in care Foscarri incerca sa ma atraga. Vittorio zambi la mine, iar eu i-am oferit unul din cele mai calde si linistite zambete pe care puteam sa le creez.
- Vreau un loc in mafia spaniola. Vreau ca tu sa imi creezi acel loc. Vreau sa mi se ofere sansa sa lucrez cu oamenii lui Luciano, vreau sa imi dezvolt influentele. Vreau sa imi indeplinesc visurile.
Pe chip imi aparuse un zambet batjocoritor si l-am auzit pe Christofor razand. Vocea prietenului meu s-a facut auzita curand plina de rautatea si raceala de care era el obisnuit sa o emane prin cuvinte. Eu nu am zis nimic si am ascultat.
- Da-mi voie sa spun ceva : - cu o voce inspaimantatoare, ferma , calculata, severa si ironica Christofer incepuse sa i se adreseze lui Vittorio , se ridicase cu o rafinete uimitoare de pe canapeaua pe care statuse pana in acel momenent si continua sa ii vorbeasca - daca mafia spaniola ar avea nevoie de papusi gonflabile, crede-ma ca atunci tu ai fi in centru antentiei lor , dar cand vor avea nevoie sunt sigur ca te vor anunta. Acum scuza-ma, nu am timp pentru marionete visatoare . Ahh, si prin ceea ce ai spus sti ca poti fi considerat un tradator , nu? Ce ar zice taticul daca ar afla ce face fiu ? Si un sfat : Tu ai nevoie de o dadaca, nu de influnenta in mafie !
Vittorio isi schimbase expresia fetei, dar tot calm era. Isi drese voce si mi se adresa mie.
-Deci Leonora, spune-mi esti de acord ca scumpul si iubitul tau Ivan sa fie in mainile lui Enrik ? Sti ca daca bunicul tau ar vedea pozele, nu l-ar mai lasa se te viziteze niciodata, ba chiar i-ar interzice sa calce pe teritoriul nostru, ba si mai mult, nu crezi ca e surprins in niste ipostaze compromitatoare? Nu crezi ca ar putea fi chiar omorat. Tu sti mai bine ca oricine ca viata e scurta si subtire ca un fir de ata.
Dorinta mea animalica de a omora oameni crestea pe zi ce trece si cand credeam ca se domolea aparea exact cand nu trebuia. Mi-am dat capul pe spate si am oftat. M-am ridicat si cu mana stanga in acea clipa il strageam pe Vittorio de gat. Unghiile mele intrau adanc in carnea sa lasand urme evidente . I-am dat un picior in burta si i-am eliberat gatul reasezandu-ma pe canapea.
- Ce crezi, tu, javra ? Ca iti permit tie, un nimic sa ma santajezi? Ca te voi lasa pe tine , un nimeni, sa imi fure mie ceva? Te inseli amarnic. Si daca cumva ti-a trecut prin minte ca eu te voi ajuta pe tine doar fiind constransa de un santaj amarat, te-ai inselat.
Am vorbit calm, dar total dezamagita. Ma asteptam la ceva mai mult de la Foscarri.
-De fapt ce urmaresti ? Sa le vorbesc spaniolilor de tine, tu, un viitor tradator a clanului nostru despre dorintele tale stupide? Sau ceea ce urmaresti e sa ma tarasti pe mine in cine stie ce prostie? Vittorio cu astfel de jocuri ar trebui sa fi atent. Tu alcatuiesti jocul, iar eu regulile. Esti sigur ca ai fi pregatit pentru asta? Te-ai baga intr-un joc atat de compromitator? Sau m-as baga eu pentru tine intr-o chestie ce chiar nu ma intereseaza? Logic vorbind, nu as faceo . Nu as avea motive.
I-am analizat expresia fetei, era deziluzionat. Am ofta.
-Dar....- am reinceput sa vorbesc, uitandu-ma la Christofer si incercand sa ma gandesc cat de grave ar fi consecintele ce aveau sa urmeze dupa ce voi termina ce voiam sa zic - daca te voi ajuta, ce esti dispus sa dai in schimb ? Si nu vorbesc despre amaratele de poze, ca sincer: nu ma intereseaza . Nu arata nimic clar . Plus ca l-ai implica pe Xerxes si nu cred ca ti-ar conveni.
Pozele surprindeau un moment in care Xerxes unul dintre " ai nostri" primea bani de la Ivan , iar Ivan era , ei bine, cineva foarte important pentru mine, dar dintr-un clan inamic. Un clan detestat de noi . Toti stiau de legaturile mele cu acel clan , erau legaturi ce nimeni nu putea sa le distruga decat prin eliminarea lor si asa ceva nu ar fi reusit niciodata. Erau legaturi de sange . Legaturi ce eram obligata sa le uit .
- Ti-as oferi : orice doresti.
Am zambit. L-am privit pe Christofer ce se uita la mine urat si dezgustat. Eh...nu imi pasa. Era problema mea ce faceam. Si ce om cand ar auzi cuvantul " orice" in acel context nu s-ar bucura? Eu una "sclipeam"- metaforic vorbind.
-Bine, s-a facut. Ai sa vorbesti cu Ivan, iti fac legatura cu el curand.
Vittorio daduse aprobator din cap.
-Iar cererea ta?
Ma intreba el precaut.
-Cerere? Hm, nu e numai una.
Vittorio chicoti.
-Hm, nu ca m-ar mira. Spune-mi ce doresti? Ce iti pot oferi?
-Informatii, oameni si mai tot ce vreau..... Toate informatiile ce le primeste familia ta mi le vei spune mie.
Vittorio se incrunta, dar aproba.
-Ti le dau, dar pentru ce te-ar interesa sa le sti?
-Si pentru ce te-ar interesa pe tine influenta intre spanioli , pentru ce ti-ai creat visuri ce te-ar costa pana si viata, pentru ce ne-ai trada cand ai totul aici ?
Intreb eu cu o tonalitate ironica.
-Am inteles, nu te voi mai intreba . Vei primi informatiile pe care le doresti, de la cea mai mica la cea mai mare. Altceva?
-Da-spun zambit si uitandu-ma la el-. Vreau doi oameni de ai tai. Priceputi , bineinteles, si tineri. Si prin tineri ma refer si sa arate bine, intelegi nu? Asa: unul va fi mijlocul nostru de comunicare, iar al doilea nu te va interesa ce se va intampla cu el. Dar, cu privire la cel de al doilea, daca ma tradeaza el nu moare, dar tu da.
-Ce cerere ciudata .
Spune Christofer uitandu-se la mine nelamurit.
-Da, poate...
Vittorio zambi si iesi putin din incapere. Intre timp Christofer se apropie de mine si ma prinse de brat ridicandu-ma de pe canapea.
-Ce e in capul tau copilo ?
-Uhh, nu ai vrea sa afli. Si in plus nu e problema ta. El va fi tradatorul, nu eu .
Si de fapt asa si era. Ce treaba aveam eu cu visurile marete ale tipului ala? Niciuna!
-Da, dar tu vei fi legatura celor doua tabere. Si sti mult mai bine consecintele acestui fapt. Leonora nu ma face sa te readuc cu picioarele pe pamant.
M-am uitat urat la el.
-Vrei sa spui ca ai sa ma dai de gol? Ah, ce urat din partea ta . Dar stii, cum eu te acopar pe tine si tu trebuie sa ma acoperi pe mine . Asa ca nu ma obliga sa vorbesc . E problema mea. A mea. E clar? sau sa fiu mai explicita?
Imi dadu drumul la brat si se aseza pe canapea.
Mdea, ce josnica eram . Practic eu imi santajam prietenul cu ceea ce stiam, dar el incepuse. Nu era vina mea- bine, bine, era. Dar nu trebuia sa se bage. Indiferent ca imi voia binele, eu stiam ce fac. Cred !(?)
Intram in probleme.
Soarta !
Vittorio se intoarse si ne spuse :
-S-a rezolvat. Uite Leonora, nu stiu cat o sa iti placa dar cel pe care ti-l trimit e mai ciudat,dar foarte eficient in orice treaba. Iti dai seama ca e si in avantajul meu sa iti placa ceea ce iti dau, nu? Diseara va fi la tine acasa. Vom lua legatura prin celalalt , la momentul potrivit. Ok? Important e ca am vorbit.
-Ok.
-Ah..si sa nu afle nimeni de discutia asta, da?
Am zambit si am aprobat. Christofer a oftat din nou si am plecat amandoi de acolo.
In timp ce ne aflam in masina , Chris ma intreaba serios :
-Ce ai de gand sa faci?
-Hm, nimic bun. Fi sigur. Momentan o sa ma intanlesc putin cu Xerxes.
Spun gandindu-ma ca si el fusese implicat intr-un fel sau altul.
-Il dai de gol pe Vittorio?
-Hm, poate da, sau nu.
[Imagine: innocentlovesig.png]
"Only I know your pain…
Your uncertainty…
Your loneliness…
If only we could be toghether forever.
I’ll say it as many times as you wish.
I will not betray you!"
— Luka Crosszeria


#6
Am găsit câteva greşeli, gen:
plecat-- plecată
coportasem -- comportasem
Ochii ii sticleau -- Ochii ii sclipeau ( ? )
un tricoul -- un tricou
imnase - inmanase
Mă rog, astea sunt toate greşeli de tastare, aşa că nu are rost să ţi le menţionez pe toate, dar să ştii că au fost câteva. Având în vedere că nu sunt de exprimare, nu le dau atât de multă importanţă, nu am chef chiar acum

Ah , ai scris pe undeva : chipului lui; cred că mergea mai bine: chipului său, cu "...lui lui" nu sună prea bine, te cam sâcâie.
il ei -- nu ştiu dacă a fost sau nu greşeală de tastare, dar trebuie să menţionez " ei" nu e acelaşi lucru cu " iei ", so be careful.
faceo -- nuu! nu se scrie legat, ci cu cratimă ---> face-o. o.o

Uite o chestie pe care eu una nu reuşesc să o înţeleg. Kill me, but I can't understand : Chris' . Apostroful îl pui pt. a înlocui restul de litere din nume? Nu cred că e necesar. Să ne gândim la asta, e un fel de "alint" şi nu are nevoie de apostrof, e doar un fel de prescurtare a numelui. So, cel mai probabil este că ar trebui să renunţi la el : -? e doar o sugestie, se vede destul de ok dar nu e necesar dacă asta ai vrut să faci cu apostroful.
* Când pui semne de punctuaţie, pune-le în modul următor : Ana merge la mare. Cristi, deşi era idiot, îmi plăcea. Trebuie! Ce zici? -- adică, pui cuvânt apoi semn de punctuaţie apoi spaţiu.
AŞA NU : Ana merge la mare . Cristi , deşi e idiot.... bla bla bla, ai pricpeut tu. E mai estetic aşa, părerea mea.
În rest nu am văzut mai nimic care să mă sâcâie, deşi unele exprimări mi se păreau puţinel forţate, e foarte ok.

Povestea! Oh , doamne :X asta îmi place la nebunie şi nu am nimic de criticat la ea. Ca de obicei, ai idei geniale. Mă bucur că îţi vin aşa. De ce nu mi-ai zis că ai început să postezi la povestea asta? Sau mi-ai zis şi sunt aşa de varză că nici nu mi-am dat seama? Dar ştiu că atunci când îmi zisesei de ea de abia începusei să scrii, or smth. În orice caz , îmi place la nebunie ! Leonora e fooooarte tare, adorabilă, faină, rea, vulgară etc. Îmi place de ea, îi ador personalitatea şi pun pariu că şi aspectul ei e trăznet. Ideea de mafie mi se pare tot la fel, superbă ! ador chestiile cu mafie, mai ales dacă e vb. şi de italieni / spanioli, şi numele lor interesante. Vittorio : )) Dominique. Lol, le adooooor <3. Caracterul Leonorei este superb, mă bucur că l-ai conturat astfle, şi mă bucur că am reuşit să citesc capitolele, care ţi-au ieşit foarte bine din perspectiva ideillor şi a acţiunii, cât şi a dialogului. E foarte bazat, ca să o zic aşa. Îţi iese de minune. Şi ideile tale mă fascinează mai presus de orice altceva, sunt foarte bune. Plus personajele, absolut geniale şi modul cum Leonora le manipulează, controlează. Sper că nu îşi va pierde personalitatea asta. O ador atât de violentă, agresivă, nestăvilită : )) în fine, vulgară. E adorabilă, dacă ăsta e termenul... dar, în fine, nu asta e important. Îmi place foart emult cum scrii şi îmi creezi o imagine foarte frumoasă cu descrierea, mai ales cu tipii ăştia. Ok, am numai lucruri de bine de zis despre poveste aşa că o termin aici. Îmi place.
Baftă la scris >:d<

#7
Tehyyy clatitutza mea iubita, multumesc mult ca m-ai ajutat sa observ ce greseli am facut, o sa le corectez pe tooate, si muultumesc muult . Faza cu semnele de punctuatie nu prea stiu daca am respectat-o :)) uit mereu :D Muultumesc, kissu

Capitolul patru

Ziua trecuse repede. Dadusem si pe la clubul sportiv. Ma distrasem si chiar fusese dragut. Imi parea rau ca peste o luna urma sa plec , dar totusi asta era. Plus ca si la Colegiu aveam sa ma distrez mult mai bine decat acolo, aveam sa ma simt mai in largul meu . Inca ma gandeam la discutia cu Vittorio. Era asa un inconstient si eu o asa inconstienta ca il "ajutam" . Vorbisem de la un telefon public cu Xerxes si ii spusem ca voiam sa ma intanlesc cu el. Fusese de acord sa ma viziteze intr-una din zilele urmatoare. Nu stiam cum aveam sa abordez situatie , nu aveam nicio idee. Nici macar nu aveam gandurile clare cum sa il bag eu pe Vittorio la spanioli. Nu imi doream asta. In primul rand fiindca nu era de incredere si in al doilea rand putea sa ma bage in si mai multe probleme decat aveam la ora actuala.
Oricum aveam sa ascult versiunea lui Ivan si al lui Xerxes despre ce se intamplase intre ei si aveam sa ma gandesc mai clar. Cel putin speram .
Christofer ma adusese acasa pe la ora opt seara . Era inca lumina . Chris plecase spunandu-mi ca mai are si altceva de facut , iar eu ramasesem in fata casei uitandu-ma cu scarba.
Am oftat si am intrat. O angajata m-a salutat si am salutat-o dand din cap. Ii spusesem ca avea sa vina o persoana , daca deja nu venise si sa ii pregateasca o camera langa a mea . Aceasta aproba si pleca.
M-am urcat sus, la etaj , in camera pentru a ma schimba . Mi-am luat o pereche scurta de pantaloni si un tricou care imi ajungea undeva deasupra genunchilor. Mi-am dat drumul la par si m-am trantit in pat.
La televizor nu voiam sa ma uit. Laptopul meu saracutu' statea intr-o parte indepartata a camerei si mi-era lene sa il iau si sa il deschid. Imi luasem in schimb telefonul si am cautat un numar cunoscut. Am apelat, nu raspundea.
Hm, l-am pus pe masuta de langa pat si ma uitam la el. Doar un simplu telefon ma facuse sa ma cert cu Dominique . Nu era vina telefonului, era a mea. De ce nu puteam recunoaste? Ma comportasem copilareste. Era ca atunci cand simti ca cineva iti fura ceva ce tu iubesti mult prea mult si vrei sa recuperezi lucrul acela . Iar atunci cand observai ca nu poti simti cum te apuca toate crizele – cel putin pe mine asa ma apucase . Dar nu , situatia nu era asa. Nu . Nu era! Plus ca nu stiu daca il iubeam, poate doar ma incanta….In fine!
Telefonul fix din camera suna. Mi-am intis mana si am raspuns.
-Ce e ? am intrebat plictisita.
-Domnisoara , bunicul dumneavoastra a sosit, la fel si persoana de care mi-ati vorbit.
-Aha. Instaleaza-l pe respectivul in camera alaturata de a mea.
-Am inteles. Vedeti ca domnul Enrick vine la dumneavoastra.
-Ok.
Am inchis si mi-am adancit capul in pernele de pe pat. Am auzit usa deschizandu-se si nu m-am sinchisit sa fac vreo miscare.
-Ce face nepoata mea rasfatata?
-Sta.
Am raspuns scurt si sec. I-am facut loc bunicului sa stea pe pat, iar acesta bucuros se aseza.Nu avea de gand sa plece prea curand.
Imi puse mana pe cap mangaindu-ma. Uram cand face asta . Ma simtem ca un copil. Mi-am scos capul din perne si m-am uitat la el.
-Ce ?
-Nimic. Doar voiam sa discut cu tine.
Nu observasem sincer. In fine, ma intrebam ce voia sa imi spuna , dar aveam o mica-mare banuiala.
-Am auzit ca nu l-ai primit bine pe Sherindan.
Sherindan? Care era Sherindan? Acum ca aveam doua persoane necunoscute in casa si imi era cam greu sa stiu care e. Ori era cel ce imi spusese fratiorul meu ca e viitorul meu "partener" , ori noul sosit in acea seara pe care, poate, bunicul il cunostea.
-Aa..si cine e Sherindan? Intreb nestiutoare , desi banuiam ca ar fi primul sosit .
Bunicul rase si se uita la mine dand negativ din cap , dar inca cu zambetul pe buze.
-Uite draga mea , nu iti impun sa fi cu el. Desi sincer, m-as bucura enorm . E un baiat bun, si destept in acelasi timp. Plus ca e frumos. E o alegere buna. Crede-ma.
M-am uitat urat la el si am spus fara sa-mi dau seama niste cuvinte care ar fi trebuit sa ramana tacute.
-Asa le-ai zis si mamei si tatei .Si alegera aceea asa buna a ta a esuat.
Bunicul se uita surprins la mine si zambi din nou.
-Da, da, asa e. Atunci poate am avut prea mare incredere in ei doi si m-am inselat in privinta lor. Dar in privinta ta Leonora, sunt sigur ca va fi bine. Uite, vreau doar sa te antrenezi cu el. E pregatit mult mai bine ca tine si ati face o echipa buna.
-Cat timp? Intreb cu o voce inceata .
-Nu stiu, patru-cinci ani Poate chiar mai mult. Si in primul rand daca tu nu iti doresti sa conduci … Vereni, Domnique si chiar altii o pot face. Multi pot sa ma mosteneasca !
Bineinteles, eu chiar as permite asta. Si in primul rand cine l-ar crede? Acum, din cele spuse de el intelegeam ca puteam pleca oricand din mafia si intr-un fel sau altu, oricare putea sa imi ia locul. Nu as fi putut permite asa ceva, plus ca daca as vrea sa plec nu m-ar lasa, indiferent de ce spune el acum . Pe cine incearca sa minta?
-Si atunci eu ce rol as mai avea?
-Credeam ca nu vrei...
-Nu am vrut, dar acum e diferit.
-Bine. Gandeste-te! Luam cina impreuna, asa ca schimba-te!
Tonul cu care imi vorbise era…era poruncitor si superior ?! Da cine naiba se crede ? Fac ce vreau pana la urma.
Dar pe cine mint? Pe mine... De ce nu puteam sa ii spun in fata ca : nu. Nu accept . Nu vreau sa traiesc asa . Nu mai suport lumea aceea. De ce nu ziceam toate aste? Oare de…? Nuuuu. Bineinteles ca nu !! Mi-am alungat din minte un anumit motiv pentru care nu as fi putut face tot ce voiam si incercam sa ma conving ca nu, era imposibil sa fie din cauza aceea .Oricum nici eu nu mai stiam daca voiam sau nu sa plec de aici .
In sfarsit, m-am reimbracat cu gandul la cina care va urma . Am oftat si m-am privit in oglinda. Aratam jalnic la ora aceea . Aveam chipul palid si cearcanele din jurul ochilor erau adanci si imi dadeau un aspect tare urat. Eram imbracat cu o pereche de blugi subtiri , de un albastru inchis si cu un tricou rosu simplu .Aratam obisnuit, nimic iesit din comun . Nu ma plangeam din cauza asta, stiam cum sunt si cine sunt. Am iesit din camera si am cioncanit in usa de alaturi. Ciudat, mi-am reamintit de maniere. Usa s-a deschis si in fata mea statea un viitor aliat, sau poate ca nu .
Imi trezise dintr-un somn adanc si parca vesnic un cumplit sentiment, dar nu eram in stare sa il inteleg, dar ardea. Persoana respectiva era mult mai inalta decat mine, cu un chip absolut incantator. Ochii in special mi-au atras atentia, atat de patrunzatori, atat de frumosi incat m-am pierdut in culoarea lor, in farmecul lor atat de aparte. Nu cred ca mai existau ochii atat de expresivi si in acelasi timp atat de inexpresivi. O culoare absolut surprinzatoare , o culoare pe care o fiinta umana nu cred ca ar trebui sa o aiba. Dar, in acel moment ma indoiam ca persoana din fata mea era umana si oricat as fi incercat sa imi impun sa imi revin si sa imi amintesc unde eram, ce era, ce faceam – lucruri necesare si banale in acelasi timp- nu puteam . Mi se stersese tot din minte si erau doar ei: acei ochii patrunzatori si cenusii . In clipa cand fata sa a schitat un mic zambet, mi-am revenit. M-am uitat la el mai bine – presupuneam ca aratam ca o obsedata, dar nu conta . Avea parul brunet si des , nasul drept, buzele pline si foarte definite, de un roz pal – mult prea pal . M-a incantat! Culoarea tenului era palida, iar in contrast cu parul si sprancenele negre iesea in evidenta. Trupul ii era foarte bine conturat si se observa ca muncise ceva pentru a il obtine. Nu era exagerat de muschiulos, in concluzie arata foarte bine. Am clipit si am zambit si eu la cel ce se uita curios la mine. Mi-am intins mana dreapta spre el si am zis:
-Leonora, incantata.
Ce frumos ma purtam – ceva nu era in regula . Chiar si pe mine ma uimea glasul si purtarea mea. Atat de fericita, de parca as fi castigat cine stie ce comoara, dar cine spunea ca nu o castigasem ? Hm? Aberam de acum. Nu mai gandeam logic. Se observa…Pana si eu obervam. Trebuia sa imi spun: stoop. Dar nu, nu o faceam.
-Cesario, de asemenea .
Ce glas puternic, rece si frumos avea ! Ce miros, ce parfum splendid…deja cred ca exageram !.
-Avem multe de vorbit . Ce spui, vrei sa iei cina acum ?
Intreb cu o oarecare bucurie in glas. El a zambit uitandu-se atent la mine . Ma simteam mica . Era amuzant intru-un fel. Stiam ca e mult mai mare decat mine, se observa . Dar ceva ma facea sa il cred din toate punctele de vedere egal cu mine. Pana si la inaltime, si sincer era mult mai inalt ca mine . Cesario ma refuzase, spunandu-mi ca nu avea obiceiul sa cineze asa tarziu fiindca nu ar putea dormi. Am acceptat refuzul, desi nu l-as fi dorit . Am oftat . Ma entuziasma prea tare aceasta noua persoana, dar imi place.
Mi-am amintit de cina si deja stiam cine vor fi persoanele prezente. Dar eu adoram adrenalina si mi-ar fi placut un mic joc de fata cu toate persoanele. Uff…mai ales ca "startul" de-abia se daduse de cateva zile. Deci, eu urma sa creez regulile . Ce amuzant mi se parea in acel moment, cand la inceput totul era atat de obscur. Acum mi se parea chiar foarte distractiv . Dar ma intreb , oare cat va mai tine acea buna dispozitie, acel sentiment care ma incalzea pe dinauntru si ma facea sa vad totul intr-o lumina atat de buna pentru “ adversari “ . Ce se intampla? Nu stiu, dar ma simtea atat de plina de sentimente, incat nu puteam sa le exprim pe toate. Nu puteam sa ii spun mintii mele sa inceteze, sa nu mai acumuleze informatii, ca nu vreau. In acel moment voiam sa am putere asupra creierului meu si sa ii spun: pauza . Dar nu putea, imi dadeam seama ca simteam atatea incat eram epuizata. Cand am ajuns la parter o usoara ameteala incerca sa imi faca ziua mai buna, dar la cat de dulce fusese soarta cu mine in ultimele zile , stiam ca nu trebuie sa ma mai supar si pe aceste lucruri minore.
In salonul mare de la parter erau asezate doar trei persoane, ceea ce chiar m-a mirat. Unde era Vereni, Dominique si ceilalti ? Spuneam ceilalti fiindca locuiam opt persoane in casa - cu sosirea noilor veniti unsprezece- si ma mira faptul ca nu erau toti .
Bunicul intelesese din incruntarea mea ce voiam sa stiu si acesta imi raspunse.
-Le-am ridicat pedeapsa lui Vereni si lui Dominique si au hotarat sa iasa sa sarbatoreasca , iar ceilalti cine stie Dumnezeu unde sunt.
Am zambit evaziv. Ca urmare a faptelor bunicului, cei doi prieteni ai mei au scapat de tirania mea si au trecut sub tirania bunicului. Pacat. Credeam ca pedeapsa lor avea sa dureze mai mult. Dar…exista un dar.
-Adica, au mers impreuna?
Intreb, de parca nu as sti raspunsul. Bunicul incepu sa rada.
-Nu, nu . Cand au iesit ei doi impreuna? Vai,dar nu se suporta, doar stii asta.
-Sincer, ma cam indoiesc – spun asezandu-ma pe un scaun, ignorandu-mi fratele si viitorul sau actualul partener – fiindca atata timp cat au fost sub comanda mea se cam sprijineau unul pe altul. Ca sa nu zic :se acopereau.
Fratele meu incepuse sa rada si nefiind bagat in seama decisese sa faca el primul pas in a intra in discutie. Tipic – omenesc !
-Dar surioara, toata lumea care te cunoaste si cea care nu te cunoaste le-ar fi cu neputinta sa nu se sperie de rautatea din tine, deci prin urmare si cei mai aprigi dusmani s-ar alia ca sa scape de veninul pe care il imprastii . Nu mereu,dar mai tot timpul.
Poate eram rea, dar nu intratat. Sau eram???
-Poate as fi si mai rea , fratioare, daca unul ca tine ar fi…
-Daca, daca si i-ar daca..Dar surioara, eu nu fac parte din ce faci tu parte, eu aici sunt un musafir, primit numai ca sa isi spele cateva pacate, dar tu? Tu esti aici pe viata.
-Vai, vai, ce tragic nu ? Eu aici, eu in locul tau . Ohh, ce cumplit ma simt. E atat de groaznic . Nici nu ai idee cat ma poate afecta ceea ce spui . Ma atinge direct in inima. Simt , chiar simt cum mi se face greata . Scuteste-ma din a imi pierde timpul conversand cu un nimeni ca tine. Un nimeni care totusi imi sta in cale.
-Deci sunt totusi ceva, daca iti stau in cale.
-Da, esti un nimic, un ..
Si as fi continuat cu acelasi glas dispretuitor sa ii arunc in fata niste jigniri atat de grosolane. Ah, l-as fi ucis prin cuvintele pe care voiam sa i le torn in fata. Dar scumpul, adoratul, iubitul meu bunic ma intrerupse.
-Gata, Leonora! Inceteaza . Incetati amandoi.
Am tacut . Dar nu si el , adica eu ma supuneam, tot eu care fusesem jignita si el, cel ce ma atacase , vorbise, reincepuse un atac pe care era sigur ca avea sa il castige.
-Las-o bunicule, doar toti stim ca e o hiena, chiar mai rea decat atat. Eu doar incercam sa ii arat cat de urat se comporta , ca poate asa deschide si ea ochii . Ca poate realizeaza ca noi nu ii suntem dusmani, dar cine sa ii scoata otrava care se afla in ea si pe care incearca sa o imprastie. Leonora, cine crezi ca iti poate suporta veninul care devine letal la un moment dat?
Poate daca as fi crezut in el, as fi zis ca ceea ce spunea o facea din inima , ca dorea cu adevarat sa ma schimb, dar nu, nu era adevarat. Fiindca daca ar fi tinut poate doar putin la mine nu ar fi fost in stare sa ma arunce pe mine in flacarile iadului in locul sau.
M-am calmat, respirand puternic . I-am zambit .
- Fratioare ..
Dar nu mi-am putut continua discutia dintr-un singur motiv , imi venise o idee .
[Imagine: innocentlovesig.png]
"Only I know your pain…
Your uncertainty…
Your loneliness…
If only we could be toghether forever.
I’ll say it as many times as you wish.
I will not betray you!"
— Luka Crosszeria


#8
sa abordez situatie – situatia
-Si atunci eu ce rol as mai avea? – Şi atunci, eu ce rol aş mai avea ?
Da cine naiba crede ? – Da’ cine naiba crede / Dar cine naiba crede ?
Eram imbracat – Eram îmbrăcată / imbracata
ceilalti cine stie Dumnezeu unde sunt. – ceilalti cine stie unde Dumnezeu sunt
Intratat – intr-atat
si i-ar daca – si iar daca

Ah, mi-a plăcut capitolul :)) am enumerat greşelile mai sus. Încă mai ai partea cu punctuaţia dar asta este, se corectează cu timpul * laughs*

Mare lucru nu am de spus aşa că va trebui să mă ierţi pentru comentariul cam scurt. Sincer, mi s-a părut că la un moment dat aberai foooarte tare cu povestea şi nu mai reuşeam să înţeleg mare lucru, nu că mie nu mi-ar plăcea aberaţiile.. De fapt, e vorba de personalitatea Ei, a personajului nostru. Adică... e foarte contradictorie şi contrariată şi nici ea nu ştie ce vrea şi nu se înţelege şi nu pricepe ce face. Vai cât îmi place personajul ei ( De abia aştept să apară şi prietena aia a ei =)) haide, ştii tu... ) . În orice caz, mi-a plăcut, mă atrage X doar pentru simplul fapt că i-ai menţionat numele şi Ivan la fel * laughs* de abia aştept să văd cum stă treaba. În capitolul trecut era aşa de convinsă că trebuie să facă ce face cu Vittorio ăla şi acum... vai, nici ea nu mai ştie. Total ca la balamuc. Nu că mi-ar displăcea asta, doar că nu reuşesc să pricep nimic aşa că nu te supăra dacă uit numele personajelor sau o parte din acţiune. Totuşi, esenţialul îl am în cap.
Hmmm, să nu uităm de fratele ei. Eu nu înţeleg de ce e aşa de dobitoc, laş , cretin, idiot şi lista de adjective ar putea continua la nesfârşit... Nu am înţeles despre cine vorbeai când ai spus partenerul lu' frate-su, se referea la tipu care avea să îi fie ei partener? Ăla cu S... i-am uitat numele. Sau ... la cine? Şi dacă a fost el de ce nu a comentat nimic? Şi vreau să faci relaţiile ceva mai complexe, să văd ce şi cum. Momentan nu înţeleg ce relaţie are ea cu Dominique ( poate vrea să se culce cu el * laughs * sau care e treaba cu Cesario, ce vrea să facă cu el? Am înţeles că o atrage, din descrierea pe care i-ai făcut-o , mă atrage şi pe mine * laughs * în fine, e foarte... straniu. Şi nelămurit. De abia aştept să aflu mai multe.
Fata noastră e nebună. Asta e clar.
M-ai lăsat în pom, sfârşitul a fost genial. I-a venit o idee : )) acum o să mor aşteptând capitolul următor, întrebându-mă... ce naiba o să se întâmple?

baftă la scris > : d<




Utilizatori care citesc acest subiect:
3 Vizitator(i)