Legaturi

[Miss Serenity]

Capitolul V


Ochii ei urmareau lacomi continutul celor doua plicuri asimilandu-le fara nici o logica. O caseta fusese lasata neglijent pe masuta, iar paltonul ud fusese aruncat de asemenea pe parchet. Urcase scarile intr-o asa mare graba incat aruncase cheile la intamplare pe masuta din sufragerie si lasase urme de apa in intreg apartamentul.
-Stop!
Arunca cele doua desfasuratoare pe masa si incepu sa isi maseze tamplele. Trecusera vreo doua minute in care isi recapatase calmul de sine, dupa care isi relua activitatea.
-Bun...si acum sa fiu calma...ca altfel totul va fi in zadar...
Parea mult mai linistita, iar privirile ei nu mai galopau aiurea fara sa capteze vreo informatie...acum totul era analizat cu atentie.
-Sa vedem...mobilul ei...foarte multe apeluri catre noi...eu Ayame si Daiko...hm...ca sa vezi...au mai vorbit la telefon...si eu care credeam ca nu apucasera sa schimbe nici doua cuvine de cand se intorsese...ma bucur ca el a apucat sa vorbeasca cu ea inainte sa...
Dar vocea i se stinse usor iar o umbra de tristete ii acoperi fata.
-Apeluri catre...hmm...numarul acesta...probabil dupa prefix trebuie sa fie in Yokohama...probabil ca numarul este al Dorotheiei...intotdeauna o suna pe sarmana femeie ca sa nu o ingrojoreze...adevarul e ca de cand mama ei a plecat, Dorothea i-a fost si mama si tata.
Ochii ei continuau sa analizeze desfasuratorul, cand atentia i se opri asupra unui numar al carui prefix ii era necunoscut.
-Este din afara tarii...pe cine cunostea ea? din cate stiu eu pe nimeni.
Isi lua repede un pix si nota numarul respectiv intr-un carnetel.
Continua sa analizeze primul desfasurator, dar totul era in zadar...nimic nu parea a fi ciudat...numai apeluri acasa si catre ei...
Minako puse deoparte primul desfasurator si il lua pe cel pe care il oferise Tamina.
-Eu...Ayame...eu..Dayko...Ayame...numarul nostru de acasa...Ayame...Dorothea...Dayko...Eu...si...
Vocea i se stinse cand ochii ei zarira din nou acel numar pe care nu il recunostea. Dar de data aceasta numarul aparea de vreo sapte ori...trebuia sa fie ceva cu acel numar...Midori nu avea alte cunostinte inafara de ei...cu atat mai putin in strainatate. Ceva nu era in ordine.
Dar nu apuca sa isi reia sirul ideilor caci alte doua numere ii iesire in evidenta...doua numere pe care de asemenea nu le recunostea, dar care erau de data aceasta din interiorul orasului...si se pare ca acestea doua erau intercalate cu nenumaratele apeluri din afara tarii.
Ceva nu era bine...asa ca isi nota si cele doua numere in carnetelul sau. Lasa usor desfasuratorul...caci deja obtinuse ce cauta...nu mai avea nevoie de ele. In momentul in care aceasta idee isi gasi sfarsitul in mintea ei, ochii ii alunecara pe caseta dupa masuta, iar o alta idee incepu sa ii incolteasca in minte...venise ora sa o asculte...toate acele conversatii dubioase.
Se ridica usor si se apropie de casetofon. Introduse caseta si vru sa ii dea drumul, dar chiar in acel moment Minako auzi zgomote in sufragerie.
Se ridica si porni usor catre camera de unde proveneau rasetele.
-Hei...nu stiam ca veniti atat de repde...
Zambetul ei blajin se opri pe chipul celor doi indragostiti care deja se instalasera pe canapea.
-Hei Mina...te distrezi?
Stia ca Daiko incerca sa fie amuzant fara motiv...asa ca nu il lua in seama si ii raspunse in joaca...
-Da...ma distrez de nu mai pot...eu si prietenii mei imaginari.
-Ooo...si vorbesc si ei singuri?
-Ayame!
Mustrarea lui Daiko se incerca a fi dura, dar vocea lui trada cu totul altfel de sentimente, mai ales cand priveau chipul iubitei sale, in timp ce privirea lui Ayame cadea sarcastica asupra lui Minako...se obisnuise cu ea...asa ca nu ii mai dadea de mult importanta.
-Hai sa ne destindem...am o idee...ceva ce pe mine si pe Ayame ne amuza de fiecare data...asteptati aici.
Daiko se ridica in graba si porni catre o alta incapere dar nici una din fete nu il urmara.
-Ce vrea sa faca?
-Nu stiu...el si ideile lui...
Minako se aseza langa Ayame iar aceasta o lua in brate.
-Hai sa-l lasam sa-si faca de cap...se crede "babatul" acestei familii.
-Daaa...sunteti impreuna de atata timp si el inca nu stie cine este "barbatul" in aceasta familie?
Ayame o inghionti usor pe Minako si amandoua incepura sa se amuze pe seama lui Daiko.
Dupa vreo cinci minute, acesta cobori impruna cu, casetofonul si il baga in priza.
-Si acum ascultati.
Incepu sa se auda o inregistrare de-a lui Daiko...probabil unul din bancurile lui seci, dar ceea ce o facea amuzanta era faptul ca era pusa pe diverse voci.
Toti trei au ras...era probabil cel mai bun banc al lui...asta pentru ca vocile acelea caraghioase il faceau amuzant...dar in mijlocul acelei veselii ochii lui Minako cazura pe aparat.
-Daiko...pe ce caseta ai facut inregistrarea aceasta?
Vocea ei era mult mai serioasa...si ingrijorarea aparu pe chipul ei.
-Mina...la cate vechituri sunt in casa asta...ce mai conteaza ce caseta a luat.
-Intradevar...nici nu m-am uitat...aveti o gramada de inutilitati pe aici...i-am dat drumul si am folosit caseta din interiorul lui...probabil...
Minako se ridica turmentata de pe canapea si se repzi catre aparat. Il porni inca o data si astepta sa auda si altceva inafara de gluma lui Daiko...dar era fara rost...tot continutul fusese sters...
-Nu se poate...nu se poate...
In vocea ei se putea citi foarte usor disperarea, asa ca Daiko incerca sa remedieze lucrurile.
-Calmeazate Mina...spune-mi ce caseta era si o sa iti cumpar una noua...
-Nu nu intelegi...nu poate fi inlocuita.
Vocea ei rasuna in intreg apartamentul, dupa care Minako se repezi catre telefon. Forma in graba un numar pe care il avea scrijelit pe o hartiuta si astepta nerabdatoare ca cineva sa ii raspunda.
-Alo...
-Buna seara...Tamina...scuza-ma ca te deranjez din nou...mai ales la ora asta...dar...mai ai cumva o copie a casetei pe care mi-ai trimis-o?
-Nu...ti-am dat originalul...de ce...ce s-a intamplat...
-Nimic...imi pare rau de deranj.
Minako inchise resemnata telefonul si pleca ravasita in camera ei, lasandu-i pe cei doi complet nedumeriti.
-Am facut ceva gresit?
-Nu stiu...