Legaturi

[Miss Serenity]

Minako conduse pana la Hotelul "New Otani Tokyo", si ajunse destul de repede caci acesta se afla in centrul orasului Tokyo. Midori iubea acest hotel deoarece era inconjurat de o gradina japoneza luxurianta ce iti fura privirile. In mod normal nu s-ar fi sinchisit sa stea la un hotel de cinci stele, dar acea gradina o facea de fiecare data sa accepte oferta lui Ayame, care dorea sa-i ofere lui Midori o sedere cat mai placuta in Tokyo, din moment ce refuza de fiecare data sa stea in apartamentul lor.
Era o usurare pentru Minako sa o gaseasca in acea zi chiar pe receptionera ce fusese de servici si in ziua cand disparuse Midori.
-Buna ziua, bine ati venit la hotelul New Otani Tokyo. Cu ce va putem fi de folos?
-Buna ziua...ma numesc Minako Hatori...si as dori sa va pun cateva intrebari in legatura cu o fosta clienta a acestui hotel...
-Ne pare rau...dar informatiile despre clientii nostrii sunt strict confidentiale.
-Inteleg...atunci permiteti-mi sa reformulez...Sunt sora vitrega a domnisoarei Midori Retana. Aceasta a fost clienta dumneavoastra pana in ziua in care a fost gasita moarta in circumstante putin ingrijoratoare. Sunt detectiv particular si am preluat cazul domnisoarei Retana, si mi-ati fi de mare ajutor daca ati contribui...
-Inteleg...trebuia sa fi spus asa de la inceput...condoleante...
-Va multumesc.
-Va invit sa bem o cafea, nu mi se pare indicat sa discutam despre asta aici.
-Sunt de acord cu dumneavoastra.
-Kamia...tine-mi putin locul la receptie...am ceva de rezolvat...
-Ok.
Cele doua femei pornira incet catre unul din cele sase localuri ale hotelului si se asezara la o masa putin mai retrasa de restul localului.
-Va ascult...
-Ei bine...vreau sa imi spuneti tot ce stiti despre activitatea domnisoarei Retana pe parcursul sederii ei la acest hotel...telefoane...cu cine s-a intalnit, cu cine a vorbit, daca a spus unde pleaca...m-ar interesa in mod deosebit ce s-a intamplat pe data de 7 iunie, caci atunci a fost ultima data cand a fost vazuta in viata.
-Ei bine nu stiu prea multe, dar pot obtine o lista cu toate convorbirile efectuate din cadrul hotelului.
-Este perfect...deja am solicitat si eu desfasuratorul telefonului ei mobil si astept rezultatele.
-De asemenea o sa incerc sa verific registrele sa vad cu cine s-a intalnit in ultima vreme si imediat ce aflu ceva o sa va anunt.
-Va multumesc pentru tot doamna...
-Doriko...Tamina Doriko.
-Ei bine a fost o placere...aceasta este cartea mea de vizita...astept telefonul dumneavoastra.
-O zi buna.
Minako parasi hotelul fericita. Totul mergea bine...si acum trebuia doar sa astepte cele doua desfasuratoare si sa le compare...plus ca toate conversatiile din cadrul hotelului erau inregistrate automat si putea sa auda clar ce si cu cine anume a vorbit...asta avea sa ii usureze mult munca, si avea o pista, ceva de unde sa inceapa.
Cand ajunse acasa ii gasi pe Ayame si Daiko in sufragerie.
-Voi aveti de gand sa stati in pijamale toata ziua?
Tonul ei vesel ii bucura putin pe cei doi care in ultmia vreme isi faceau destul de multe griji cu privire la atitudinea ei, in special Daiko, caci Ayame era din fire mult mai practica si nu se panica prea tare din atata lucru...trecuse prin multe deceptii si o vazuse la randul ei si pe Minako depasindu-le pe toate...mai greu sau mai usor, si mereu reusise...deci avea incredere ca daca o va lasa in pace va trece singura peste...in felul ei.
-Pai...
Daiko incerca sa gaseasca o scuza dar Ayame il cuprinse de mijloc si il trase inapoi pe canapea...lasand ca simplu raspuns chicotelile celor doi.
Minako zambi linistita, deoarece totul parea sa fi revenit la normal. Daiko nu mai avea ganduri ciudate despre Ayame cum ca ar vrea sa il paraseasca, iar aceasta parea ca nu are nici o intentie sa mai plece vreodata de langa el. Lucrurile erau exact cum ar fi trebuit sa fie de la inceput...oare ce a lipsit pana acum ca Ayame sa se intoarca si sa fie cu familia ei?
-Dar tu unde ai fost Mina?
-Oooo...sa inteleg ca mai poti sa si vorbesti.
Glasul vesel al lui Minako il inatarata si mai tare pe Daiko care arunca cu o perna in ea.
-Eu imi fac griji pentru tine si tu...
-Da da da...vad cat de ingrijorati ati fost...
Ayame izbucni intr-un hohot de ras dupa care adauga insinuant...
-Nici nu sti la cate lucruri a trebuit sa ne gandim ca sa ne mentinem ocupati cat timp ne faceam griji pentru tine...
-Daaa...imi pot da seama.
Veselia plutea iar in apartament...asa cum nu mai fusese de multa vreme...iar intrebarea aceea insistenta aparu iar in mintea lui Minako...oare ce a lipsit pana acum ca lucrurile sa revina la normal?