13-06-2009, 06:28 PM
Well well, vă multumesc de comentarii şi de aprecierile aduse ficului, mă bucur enorm că vă place şi că sunteti în continuare cititoarele ficului ;;)
So, nu am ce să spun mai multe, sper că o să vă placă şi ce o să scriu în continuare.
Lectură placută !
__________________________________________________________________________________
[center] Capitolul 12
Era dimineaţă, ca de fiecare dată, nu înceta niciodată să sosească; mă întrebam dacă va fi o zi în care dimineata va disparea, dar era imposibil caci fară ea nu putea aparea ziua propriu zisă.. Mă gândeam cât de bine seamană diminetile frumoase cu caracterul lui simpatic. Desigur, Ted, soarele coborât pe strada mea perfectă, dar singuratică.
Am deschis ochii pentru a zari ceasul, arata ora 10 : 00. Atât de târziu, am cascat fară a duce mâna la gură şi m-am îndreptat catre fereastră, dând jaluzele la - o -parte. Astfel am putut zari frumusetea razelor de soare ... Se amestecau atât de elegant cu oxigenul, cu frunzele copacilor. Pareau atât de naturale şi stângace, totodată extraordinare. Nu îmi puteam lua ochii de la ele, însă a trebuit. Am lasat priveliştea plină de minunăţii singură, pentru a putea fi devorată de altii. Am mers în baie, nepasator şi am facut un duş, destul de rapid. M-am îmbracat într-o pereche de pantaloni de trening, sincer să fiu nu am fost prea atent la ceea ce luam pe mine, aratam oricum bine în orice. Am tras pe mine şi un tricou stil sport şi o pereche de şosete albe. Parul meu arata foarte bine după ce am trecut piaptanul prin el, nu mai avea nevoie de o altă aranjare, nu puteam să înnebunesc lumea chiar în fiecare moment al vietii mele, deşi o faceam. Urma să dau o raită prin oraş şi am ales o ţinută simplă, dar când m-am uitat în oglinda mare, ce îmi cuprindea întregul corp, am realizat că nu aratam deloc simplu sau banal, la fel de bine ca oricând. Am oftat, credeam că pot fi şi eu o persoană normală macar odată, dar pe cine pacaleam ? Asta era iar imposibil. Pentru că... Erau atât de multe lucruri ce nu erau în avantajul acestei idei. Lasând la o parte înfăţişarea ametitoare, felul meu magnific de a mă mişca, personalitatea mea rafinată, fiinta mea perfectă, crezând că s-ar putea să fiu simplu doar cu acestea, doar presupunând, nu că ar fi posibil. Ei bine, oricum nu ar fi fost de-ajuns pentru că o persoană normală, un barbat obişnuit nu este îndragostit de un altul. Şi dacă ar fi să trecem şi peste asta, că doar sunt atât de multe cupluri de homosexuali, de niciunul nu am auzit să... Să aibă o relatie amoroasă cu propriul sau nepot. Ce pedofil sunt, nu pot fi obişnuit aşa că nu mai pot pacali pe nimeni. Mi-am privit ochii caprui, perfect conturati şi am zâmbit pentru am verifica dantura, dintii mei erau perfect drepti şi foarte albi. Parul meu şaten îmi venea mai bine decât orice, de fapt mie totul îmi venea extraordinar. Am ieşit din cameră şi m-am îndreptat catre ieşire, când mi-am amintit. Nu îmi luasem nici cheile şi nici telefonul, plus că aveam telefonul închis.
- La dracu! După ce că am dormit mai mult decât trebuia, am şi telefonul închis. Idiotule! Am spus cu voce tare, învinuindu-mă. Azi nu îl dusesem la liceu pe scumpul meu Teddy, probabil mă vazuse dormind şi nu s-a îndurat să mă trezească şi, oricum nu ar fi facută. Adică el nu ar face nimic ce m-ar putea incomoda, a preferat să meargă pe jos. Am să îi zic eu câte ceva când îl vad, nu are cum să meargă singur, nu ştie câţi retardatii sunt pe strazi. Am oftat pentru a-mi lasa apasarea să se spulbere, prin rasuflarea uşoară. Am luat cheile , am deschis uşa şi am ieşit. În drumul meu catre maşină am deschis telefonul, aveam două mesaje vocale. Primul era de la Leira. Înainte de a apasa pe butonul de ' Ştergere ' m-am gândit că ar trebui totuşi să îl aud. Trebuia să îl protejez pe Ted de idiotenia ei şi pentru asta aveam nevoie să îi ştiu planul. Am apasat pe butonul ' Ascultă '.
[center] Bună Eric, dacă asculti asta... Şi sper să o faci, vreau să îţi spun că îmi pare rau pentru ieşirea mea vulcanică şi cu toate acestea nu renunţ şi nu îmi retrag cuvintele. Am decis să lupt pentru tine, iar eu nu am pierdut niciun razboi până acum, nici cea mai mică luptă şi pe aceasta în special nu am să o pierd. Voi ieşi câştigatoare, iar atunci tu vei fi al meu. Te iubesc , Eric, te iubesc![/center]
Cu asta s-a încheiat şi mesajul sau vocal. Cât de plictisitor, am crezut că urma să îmi zică ceva interesant dar nu facuse decât să îmi repete lucrurile banale pe care mi le spusese şi înainte. Atât de stupid, vazusem că mesajul îl lasase pe la ora 6 : 00 dimineata, nu îmi vine să cred că s-a trezit pentru asta. Penibil. Am vazut apoi celalalt mesaj, era de la Teddy. Mi-l lasase la ora 9 : 10. Am oftat, cum de mi-am închis telefonul? Când el mă cautase. Am apasat iar pe ' Ascultare ' .
[center] ' Neata Eric, scuze nu am ştiut că ai mobilul închis. Am plecat singur la liceu, nu am vrut să te trezesc. De dimineaţă te-a cautat o fată blondă , spunea că o cheamă Leira şi că va reveni mai târziu să îţi vorbească. Scuze că nu te-am trezit, dar nu puteam să o fac, dormeai prea adânc. Sper că nu era important... Te... Te... ah, pa, vorbim mai târziu[/center]
Am ascultat pe nerasuflate mesajul de la el, şi cât de mult efort depunea, câtă ezitare în ultimele vorbe. Probabil vroia să îmi spună ' te iubesc ' sau poate ' te pup'. Baiatul ăsta mă facea să îmi pierd mintile, ce senzatie placută. Dar nu îmi placea ceva, cum putea să o întâlnească? Şi mai important, cum... Cum de nu i-a spus nimic, oare fusese atât de proastă încât să nu îşi dea seama? Era mai blondă decât o credeam.
Fară să îmi dau seama mă aflam deja în maşină, conducând. Nu am realizat când facusem asta, probabil eram cu mult prea pierdut în gânduri. De când mă trezisem aveam de gând să merg până la Teddy la liceu, să îi verific situatia, sau mai bine zis pentru a vedea dacă este totul în regulă. Ştiam că învaţă, vroiam să vad comportamentul colegilor lui. Am ajuns foarte repede şi acolo, iar fară a realiza. Am intrat în liceu atragând toate privirile, se pare că erau deja în pauză. Fetele mă admirau iar baietii priveau invidioşi. Am râs în sinea mea. Atunci l-am zarit şi pe el, ieşind din liceu. Era cu un baiat înalt, parula celuia fiind de un albastru închis, dând oarecum spre negru. Se vedea de la distanţă că era o culoare artificială. Ochii lui erau albaştrii însă cenuşii, dând spre un gri pal, atât de şters şi abisal. M-am apropiat de ei, pastrând un zâmbet calm şi indiferent, mentinându-mi o privire seducatoare asupra iubitului meu. Cred că aveam un atac de gelozie vazându-l în preajma tipului. Purtau uniforma liceului şi cât de bine îi mai venea nepotelului meu. Aproape că salivam.
- Hei Ted! Am ceva de discutat cu directorul, aşa că am dat o raită până aici. Ce faci?
- B...B...Bună un.. Eric. Eu, eram, adică, eu fac bine. El este prietenul meu, LiLyan Makenzi. Lilyan, el este unchiul meu, Eric Wonder.
Am zâmbit artificial şi indiferent iar baiatul din fata mea parea plictisit, ochii lui nu exprimau niciun fel de sentiment, ceea ce mi se parea dubios, probabil nu îl vroiam în preajma lui Teddy, pe niciun alt barbat nu îl vroiam.
- Toată lumea îl ştie pe unchiul tau, Tey. Oricum îmi face placere să vă întâlnesc domnule Wonder, se pare că sunteti o familie de artişti. Dumneavoastră un excelent actor şi fotomodel iar Tey un adevarat geniu în design.
Am zâmbit, gândindu-mă cât de faimos eram, dar mă deranja. Tey ? De ce îi spunea aşa , avea voie? Îl alinta ? Nu era admis aşa ceva, doar eu aveam voie. Eram indignat, aproape că uitasem de incidentul cu Leira. Şi atunci... Altceva mi s-a nazarit în minte, ştiam că nepotul meu avea o pasiune pentru desenat şi aranjat lucruri, nu ştiam că este atât de priceput în design. Nu ştiam atât de multe despre el.
- Mda, multumesc Lilyan. Mă poti tutui, prietenii lui Ted sunt şi prietenii mei. Şi că veni vorba , de la ce vine Tey?
Gelozia era atât de vizibilă pentru cei ce mă cunoşteau, aşa că şi el a observat-o. Aveam norocul că acest Makenzi nu mă ştia, probabil mi-ar fi râs în faţă, cum aş putea eu să simt aşa ceva pentru un aşa incident? Nu mă puteam opri, furia îmi invada venele. Vroiam să îl sarut, dar strainul începu să vorbească iar eu am putut rezista tentatiei.
- Multumesc atunci Eric. Mi-e ciudat să vă, adică să îţi spun pe nume. Oricum ar fi, i-am pus această poreclă pentru că mi se pare că i se potriveşte. Ştiu că e OK cu el, şi sper că nu te deranjează nici pe tine. Adevarul este că Tey este singurul meu amic din zonă, nimeni nu îşi petrece timpul cu ciudatii ca mine.
Nu ştiam cum să analizez informatia, nu avea pic de sens. Mie nu mi se parea ciudat ci un tip normal, cu exceptia expresiei fetei, indiferentă şi goală dar aveam presimtirea că nu la asta se referea.
- Hai Lily , nu spune asta. De fapt, Eric, Lily este un tip de gaşcă doar că nu are prieteni prea multi din cauza anumitor lucruri, dar asta e bine pentru că nici eu nu am prieteni la liceul ăsta înafara lui.
Observam cum îl apara şi asta mă irita, mai aveam putin şi îl sarutam, dacă tacerea nu ar fi fost rupsă de Makenzi.
- Nu e chiar aşa, nu ai prea multi prieteni pentru că stai cu mine. Atunci am vazut primul zâmbet scos de acest tip, era vesel şi prostesc, la prima vedere nu parea că ar putea zâmbi. Asta era ciudat.
[center] Ring! Ring! Ring ![/center]
Clopotelul s-a auzit iar eu i-am zarit departându-se.
- Vorbim mai târziu Eric, ai grijă de tine. Mi-a facut cu mâna în timp ce pleca, alaturi de colegul şi prietenul sau. Deja îl uram pe tipul ăsta. În continuare chiar am mers la director şi am vorbit, aflasem că avea o situatie extraordinară în liceu şi că era cel ce se descurca cel mai bine din clasa lui. Nu era de mirare, era baiat inteligent. Mi-a spus şi de pasiunea lui asupra artelor, mai ales design-ului, ceea ce m-a facut să mă gândesc la multe.
După asta am plecat acasă, am stat singur în apartamentul imens, fară a face nimic. Am privit tavanul şi suferinta mi-a patruns sufletul. Până ce el nu a sosit acasă nu m-am putut ridica de pe podeaua rece.
[center]*[/center]
- Am ajuns acasă!
- Bine ai venit!
Am tresarit odată ce uşa s-a deschis, m-am ridicat repede de pe podeaua din living şi am ajuns în întâmpinarea lui. L-am îmbrăţişat, şi ridicat în brate învârtindu-l. I-am mângâiat parul moale şi l-am sarutat. Pentru un moment limbile noastre s-au contopit într-un sarut pasional ce m-a facut să tresar, în suflet.
- Mi-a fost dor de tine, puştiule.
- Şi... ş.. Şi mie. A spus el ezitând. Obrajii i-au roşit iar eu i-am vazut sinceritatea. Am mers împreună în bucatarie, unde i-am dat un sandwich, pe care nu l-a refuzat. Mi-am turnat o ceaşcă de cafea amaruie şi m-am aşezat şi eu, la rândul meu , pe unul din scaune. Ne aflam faţă în faţă, privindu-ne.
- Spune-mi, care e treaba cu tipu' ăsta, Mak.. Cum îl chema? Am facut pe indiferentul, deşi îi retinusem numele.
El s-a uitat ciudat la mine , îmbufnat dar a vorbit. Chiar şi cu această suparare artificială, cu putină naturalete, parea superb. Cât îl mai adoram.
- Pai ... Faza este că Lily are un trecut mai ciudat, nu are deloc parinti şi locuieşte cu sora lui mai mare, Analisse, care din pacate.. nu se comportă prea decent, să zic aşa. Şi toti îşi bat joc de el, ca fiind fratele unei... Întelegi tu. Adevarata problemă este că are acea privire ' fioroasă' , mie mi se pare interesantă. Nu mă întelege greşit.. Am vazut cum ai reactionat acolo, nu îmi place de el... Doar un barb.. adică, doar pe tine te iubesc! Iar el este doar un amic, de fapt este îndragostit de o fată, care este fotomodel. Ştiu că o să ţi se pară culmea, dar ai ascultat mesajul meu?
Am dat din cap, pentru a aproba şi el a continuat.
- Ei, fata aia care a venit azi aici, Leira, este pasiunea lui. Oarecum, deşi ea este mai mare decât, el, cred. În fine, el nu este homosexual. Şi că tot veni vorba de asta, mi-a spus să îţi transmit că ' nu se va lasa până reuşeşte '. Nu am înteles nimic din asta, dar parea foarte draguţă.
Nu îmi pasa atât de mult de ce zicea de Leira, dar aflasem că tipul nu este decât un amic, unul adevarat. M-am simtit uşurat, pentru o secundă crezusem că l-ar putea place... Şi că ar putea să plece de lângă mine, pentru un tip aşa de necunoscut... Şi totuşi care ştia care este cea mai mare pasiune a lui..
- Vorbim altadată de Leira, este o colegă de serviciu. Pare draguţă dar este o viperă, să nu ai încredere în ea... Nu am putut continua caci el a vorbit.
- Ha, ha , ha! Ştii?! Acelaşi lucru mi l-a spus şi Lily azi, exact aceleaşi cuvinte, doar că a adaugat ' cu toate acestea o iubesc, ştiu şi cel mai mic detaliu al vietii ei ..' , sau ceva asemanator.
Am zâmbit dezaprobator, cum că ar fi imposibil să îţi placă o asemenea creatură, dar am terminat prin a vorbi din nou.
- Asta nu contează. Nu mi-ai spus că cea mai mare pasiune a ta este design-ul. De ce? Ştii că îmi pasă tot ce are legatură cu tine şi ... tu nu mi-ai spus. Am simtit cum cineva m-a înjunghiat pe la spate, el ştie, directorul ştie, cred că tot liceul ştie, dar eu nu ştiu. De ce mă ţii departe de lucrurile pe care le iubeşti? De ce?
Glasul meu parea aproape disperat dar era prea târziu, deja spusesem vorbele fară a-mi regla tonul. Am simtit un fior strabatându-mi ochii, credeam că ar fi o urmă de lacrimă dar am stapânit-o. Un barbat puternic nu plânge niciodată.
A zâmbit şi s-a ridicat de pe scaun. S-a apropiat de mine şi şi-a înfăşurat bratele în jurul gâtului meu, sarutându-mi obrazul.
- Dar tu ştii deja care este cea mai mare pasiune a mea, design-ul trece pe un alt loc. Pe tine te iubesc mai mult decât orice şi nu te ţin departe de mine. Celelalte detalii mi se par atât de banale, fară importanţă.
- Vreau să ştiu totul despre tine, chiar şi cel mai idiot detaliu. Promiti să mi le spui?
Mi-a zâmbit.
- Desigur.
L-am sarutat şi am continuat prin a-l pipai. Îl adoram, mai mult decât orice. Era ilegal să fii atât de simpatic.
_____________________________________________________________________________
Multumesc celor ce au citit!
Mă gândeam la scene yaoi pentru urmatorul capitol, deşi nu sunt sigură!
Makenzi Lilyan
So, nu am ce să spun mai multe, sper că o să vă placă şi ce o să scriu în continuare.
Lectură placută !
__________________________________________________________________________________
[center] Capitolul 12
Era dimineaţă, ca de fiecare dată, nu înceta niciodată să sosească; mă întrebam dacă va fi o zi în care dimineata va disparea, dar era imposibil caci fară ea nu putea aparea ziua propriu zisă.. Mă gândeam cât de bine seamană diminetile frumoase cu caracterul lui simpatic. Desigur, Ted, soarele coborât pe strada mea perfectă, dar singuratică.
Am deschis ochii pentru a zari ceasul, arata ora 10 : 00. Atât de târziu, am cascat fară a duce mâna la gură şi m-am îndreptat catre fereastră, dând jaluzele la - o -parte. Astfel am putut zari frumusetea razelor de soare ... Se amestecau atât de elegant cu oxigenul, cu frunzele copacilor. Pareau atât de naturale şi stângace, totodată extraordinare. Nu îmi puteam lua ochii de la ele, însă a trebuit. Am lasat priveliştea plină de minunăţii singură, pentru a putea fi devorată de altii. Am mers în baie, nepasator şi am facut un duş, destul de rapid. M-am îmbracat într-o pereche de pantaloni de trening, sincer să fiu nu am fost prea atent la ceea ce luam pe mine, aratam oricum bine în orice. Am tras pe mine şi un tricou stil sport şi o pereche de şosete albe. Parul meu arata foarte bine după ce am trecut piaptanul prin el, nu mai avea nevoie de o altă aranjare, nu puteam să înnebunesc lumea chiar în fiecare moment al vietii mele, deşi o faceam. Urma să dau o raită prin oraş şi am ales o ţinută simplă, dar când m-am uitat în oglinda mare, ce îmi cuprindea întregul corp, am realizat că nu aratam deloc simplu sau banal, la fel de bine ca oricând. Am oftat, credeam că pot fi şi eu o persoană normală macar odată, dar pe cine pacaleam ? Asta era iar imposibil. Pentru că... Erau atât de multe lucruri ce nu erau în avantajul acestei idei. Lasând la o parte înfăţişarea ametitoare, felul meu magnific de a mă mişca, personalitatea mea rafinată, fiinta mea perfectă, crezând că s-ar putea să fiu simplu doar cu acestea, doar presupunând, nu că ar fi posibil. Ei bine, oricum nu ar fi fost de-ajuns pentru că o persoană normală, un barbat obişnuit nu este îndragostit de un altul. Şi dacă ar fi să trecem şi peste asta, că doar sunt atât de multe cupluri de homosexuali, de niciunul nu am auzit să... Să aibă o relatie amoroasă cu propriul sau nepot. Ce pedofil sunt, nu pot fi obişnuit aşa că nu mai pot pacali pe nimeni. Mi-am privit ochii caprui, perfect conturati şi am zâmbit pentru am verifica dantura, dintii mei erau perfect drepti şi foarte albi. Parul meu şaten îmi venea mai bine decât orice, de fapt mie totul îmi venea extraordinar. Am ieşit din cameră şi m-am îndreptat catre ieşire, când mi-am amintit. Nu îmi luasem nici cheile şi nici telefonul, plus că aveam telefonul închis.
- La dracu! După ce că am dormit mai mult decât trebuia, am şi telefonul închis. Idiotule! Am spus cu voce tare, învinuindu-mă. Azi nu îl dusesem la liceu pe scumpul meu Teddy, probabil mă vazuse dormind şi nu s-a îndurat să mă trezească şi, oricum nu ar fi facută. Adică el nu ar face nimic ce m-ar putea incomoda, a preferat să meargă pe jos. Am să îi zic eu câte ceva când îl vad, nu are cum să meargă singur, nu ştie câţi retardatii sunt pe strazi. Am oftat pentru a-mi lasa apasarea să se spulbere, prin rasuflarea uşoară. Am luat cheile , am deschis uşa şi am ieşit. În drumul meu catre maşină am deschis telefonul, aveam două mesaje vocale. Primul era de la Leira. Înainte de a apasa pe butonul de ' Ştergere ' m-am gândit că ar trebui totuşi să îl aud. Trebuia să îl protejez pe Ted de idiotenia ei şi pentru asta aveam nevoie să îi ştiu planul. Am apasat pe butonul ' Ascultă '.
[center] Bună Eric, dacă asculti asta... Şi sper să o faci, vreau să îţi spun că îmi pare rau pentru ieşirea mea vulcanică şi cu toate acestea nu renunţ şi nu îmi retrag cuvintele. Am decis să lupt pentru tine, iar eu nu am pierdut niciun razboi până acum, nici cea mai mică luptă şi pe aceasta în special nu am să o pierd. Voi ieşi câştigatoare, iar atunci tu vei fi al meu. Te iubesc , Eric, te iubesc![/center]
Cu asta s-a încheiat şi mesajul sau vocal. Cât de plictisitor, am crezut că urma să îmi zică ceva interesant dar nu facuse decât să îmi repete lucrurile banale pe care mi le spusese şi înainte. Atât de stupid, vazusem că mesajul îl lasase pe la ora 6 : 00 dimineata, nu îmi vine să cred că s-a trezit pentru asta. Penibil. Am vazut apoi celalalt mesaj, era de la Teddy. Mi-l lasase la ora 9 : 10. Am oftat, cum de mi-am închis telefonul? Când el mă cautase. Am apasat iar pe ' Ascultare ' .
[center] ' Neata Eric, scuze nu am ştiut că ai mobilul închis. Am plecat singur la liceu, nu am vrut să te trezesc. De dimineaţă te-a cautat o fată blondă , spunea că o cheamă Leira şi că va reveni mai târziu să îţi vorbească. Scuze că nu te-am trezit, dar nu puteam să o fac, dormeai prea adânc. Sper că nu era important... Te... Te... ah, pa, vorbim mai târziu[/center]
Am ascultat pe nerasuflate mesajul de la el, şi cât de mult efort depunea, câtă ezitare în ultimele vorbe. Probabil vroia să îmi spună ' te iubesc ' sau poate ' te pup'. Baiatul ăsta mă facea să îmi pierd mintile, ce senzatie placută. Dar nu îmi placea ceva, cum putea să o întâlnească? Şi mai important, cum... Cum de nu i-a spus nimic, oare fusese atât de proastă încât să nu îşi dea seama? Era mai blondă decât o credeam.
Fară să îmi dau seama mă aflam deja în maşină, conducând. Nu am realizat când facusem asta, probabil eram cu mult prea pierdut în gânduri. De când mă trezisem aveam de gând să merg până la Teddy la liceu, să îi verific situatia, sau mai bine zis pentru a vedea dacă este totul în regulă. Ştiam că învaţă, vroiam să vad comportamentul colegilor lui. Am ajuns foarte repede şi acolo, iar fară a realiza. Am intrat în liceu atragând toate privirile, se pare că erau deja în pauză. Fetele mă admirau iar baietii priveau invidioşi. Am râs în sinea mea. Atunci l-am zarit şi pe el, ieşind din liceu. Era cu un baiat înalt, parula celuia fiind de un albastru închis, dând oarecum spre negru. Se vedea de la distanţă că era o culoare artificială. Ochii lui erau albaştrii însă cenuşii, dând spre un gri pal, atât de şters şi abisal. M-am apropiat de ei, pastrând un zâmbet calm şi indiferent, mentinându-mi o privire seducatoare asupra iubitului meu. Cred că aveam un atac de gelozie vazându-l în preajma tipului. Purtau uniforma liceului şi cât de bine îi mai venea nepotelului meu. Aproape că salivam.
- Hei Ted! Am ceva de discutat cu directorul, aşa că am dat o raită până aici. Ce faci?
- B...B...Bună un.. Eric. Eu, eram, adică, eu fac bine. El este prietenul meu, LiLyan Makenzi. Lilyan, el este unchiul meu, Eric Wonder.
Am zâmbit artificial şi indiferent iar baiatul din fata mea parea plictisit, ochii lui nu exprimau niciun fel de sentiment, ceea ce mi se parea dubios, probabil nu îl vroiam în preajma lui Teddy, pe niciun alt barbat nu îl vroiam.
- Toată lumea îl ştie pe unchiul tau, Tey. Oricum îmi face placere să vă întâlnesc domnule Wonder, se pare că sunteti o familie de artişti. Dumneavoastră un excelent actor şi fotomodel iar Tey un adevarat geniu în design.
Am zâmbit, gândindu-mă cât de faimos eram, dar mă deranja. Tey ? De ce îi spunea aşa , avea voie? Îl alinta ? Nu era admis aşa ceva, doar eu aveam voie. Eram indignat, aproape că uitasem de incidentul cu Leira. Şi atunci... Altceva mi s-a nazarit în minte, ştiam că nepotul meu avea o pasiune pentru desenat şi aranjat lucruri, nu ştiam că este atât de priceput în design. Nu ştiam atât de multe despre el.
- Mda, multumesc Lilyan. Mă poti tutui, prietenii lui Ted sunt şi prietenii mei. Şi că veni vorba , de la ce vine Tey?
Gelozia era atât de vizibilă pentru cei ce mă cunoşteau, aşa că şi el a observat-o. Aveam norocul că acest Makenzi nu mă ştia, probabil mi-ar fi râs în faţă, cum aş putea eu să simt aşa ceva pentru un aşa incident? Nu mă puteam opri, furia îmi invada venele. Vroiam să îl sarut, dar strainul începu să vorbească iar eu am putut rezista tentatiei.
- Multumesc atunci Eric. Mi-e ciudat să vă, adică să îţi spun pe nume. Oricum ar fi, i-am pus această poreclă pentru că mi se pare că i se potriveşte. Ştiu că e OK cu el, şi sper că nu te deranjează nici pe tine. Adevarul este că Tey este singurul meu amic din zonă, nimeni nu îşi petrece timpul cu ciudatii ca mine.
Nu ştiam cum să analizez informatia, nu avea pic de sens. Mie nu mi se parea ciudat ci un tip normal, cu exceptia expresiei fetei, indiferentă şi goală dar aveam presimtirea că nu la asta se referea.
- Hai Lily , nu spune asta. De fapt, Eric, Lily este un tip de gaşcă doar că nu are prieteni prea multi din cauza anumitor lucruri, dar asta e bine pentru că nici eu nu am prieteni la liceul ăsta înafara lui.
Observam cum îl apara şi asta mă irita, mai aveam putin şi îl sarutam, dacă tacerea nu ar fi fost rupsă de Makenzi.
- Nu e chiar aşa, nu ai prea multi prieteni pentru că stai cu mine. Atunci am vazut primul zâmbet scos de acest tip, era vesel şi prostesc, la prima vedere nu parea că ar putea zâmbi. Asta era ciudat.
[center] Ring! Ring! Ring ![/center]
Clopotelul s-a auzit iar eu i-am zarit departându-se.
- Vorbim mai târziu Eric, ai grijă de tine. Mi-a facut cu mâna în timp ce pleca, alaturi de colegul şi prietenul sau. Deja îl uram pe tipul ăsta. În continuare chiar am mers la director şi am vorbit, aflasem că avea o situatie extraordinară în liceu şi că era cel ce se descurca cel mai bine din clasa lui. Nu era de mirare, era baiat inteligent. Mi-a spus şi de pasiunea lui asupra artelor, mai ales design-ului, ceea ce m-a facut să mă gândesc la multe.
După asta am plecat acasă, am stat singur în apartamentul imens, fară a face nimic. Am privit tavanul şi suferinta mi-a patruns sufletul. Până ce el nu a sosit acasă nu m-am putut ridica de pe podeaua rece.
[center]*[/center]
- Am ajuns acasă!
- Bine ai venit!
Am tresarit odată ce uşa s-a deschis, m-am ridicat repede de pe podeaua din living şi am ajuns în întâmpinarea lui. L-am îmbrăţişat, şi ridicat în brate învârtindu-l. I-am mângâiat parul moale şi l-am sarutat. Pentru un moment limbile noastre s-au contopit într-un sarut pasional ce m-a facut să tresar, în suflet.
- Mi-a fost dor de tine, puştiule.
- Şi... ş.. Şi mie. A spus el ezitând. Obrajii i-au roşit iar eu i-am vazut sinceritatea. Am mers împreună în bucatarie, unde i-am dat un sandwich, pe care nu l-a refuzat. Mi-am turnat o ceaşcă de cafea amaruie şi m-am aşezat şi eu, la rândul meu , pe unul din scaune. Ne aflam faţă în faţă, privindu-ne.
- Spune-mi, care e treaba cu tipu' ăsta, Mak.. Cum îl chema? Am facut pe indiferentul, deşi îi retinusem numele.
El s-a uitat ciudat la mine , îmbufnat dar a vorbit. Chiar şi cu această suparare artificială, cu putină naturalete, parea superb. Cât îl mai adoram.
- Pai ... Faza este că Lily are un trecut mai ciudat, nu are deloc parinti şi locuieşte cu sora lui mai mare, Analisse, care din pacate.. nu se comportă prea decent, să zic aşa. Şi toti îşi bat joc de el, ca fiind fratele unei... Întelegi tu. Adevarata problemă este că are acea privire ' fioroasă' , mie mi se pare interesantă. Nu mă întelege greşit.. Am vazut cum ai reactionat acolo, nu îmi place de el... Doar un barb.. adică, doar pe tine te iubesc! Iar el este doar un amic, de fapt este îndragostit de o fată, care este fotomodel. Ştiu că o să ţi se pară culmea, dar ai ascultat mesajul meu?
Am dat din cap, pentru a aproba şi el a continuat.
- Ei, fata aia care a venit azi aici, Leira, este pasiunea lui. Oarecum, deşi ea este mai mare decât, el, cred. În fine, el nu este homosexual. Şi că tot veni vorba de asta, mi-a spus să îţi transmit că ' nu se va lasa până reuşeşte '. Nu am înteles nimic din asta, dar parea foarte draguţă.
Nu îmi pasa atât de mult de ce zicea de Leira, dar aflasem că tipul nu este decât un amic, unul adevarat. M-am simtit uşurat, pentru o secundă crezusem că l-ar putea place... Şi că ar putea să plece de lângă mine, pentru un tip aşa de necunoscut... Şi totuşi care ştia care este cea mai mare pasiune a lui..
- Vorbim altadată de Leira, este o colegă de serviciu. Pare draguţă dar este o viperă, să nu ai încredere în ea... Nu am putut continua caci el a vorbit.
- Ha, ha , ha! Ştii?! Acelaşi lucru mi l-a spus şi Lily azi, exact aceleaşi cuvinte, doar că a adaugat ' cu toate acestea o iubesc, ştiu şi cel mai mic detaliu al vietii ei ..' , sau ceva asemanator.
Am zâmbit dezaprobator, cum că ar fi imposibil să îţi placă o asemenea creatură, dar am terminat prin a vorbi din nou.
- Asta nu contează. Nu mi-ai spus că cea mai mare pasiune a ta este design-ul. De ce? Ştii că îmi pasă tot ce are legatură cu tine şi ... tu nu mi-ai spus. Am simtit cum cineva m-a înjunghiat pe la spate, el ştie, directorul ştie, cred că tot liceul ştie, dar eu nu ştiu. De ce mă ţii departe de lucrurile pe care le iubeşti? De ce?
Glasul meu parea aproape disperat dar era prea târziu, deja spusesem vorbele fară a-mi regla tonul. Am simtit un fior strabatându-mi ochii, credeam că ar fi o urmă de lacrimă dar am stapânit-o. Un barbat puternic nu plânge niciodată.
A zâmbit şi s-a ridicat de pe scaun. S-a apropiat de mine şi şi-a înfăşurat bratele în jurul gâtului meu, sarutându-mi obrazul.
- Dar tu ştii deja care este cea mai mare pasiune a mea, design-ul trece pe un alt loc. Pe tine te iubesc mai mult decât orice şi nu te ţin departe de mine. Celelalte detalii mi se par atât de banale, fară importanţă.
- Vreau să ştiu totul despre tine, chiar şi cel mai idiot detaliu. Promiti să mi le spui?
Mi-a zâmbit.
- Desigur.
L-am sarutat şi am continuat prin a-l pipai. Îl adoram, mai mult decât orice. Era ilegal să fii atât de simpatic.
_____________________________________________________________________________
Multumesc celor ce au citit!
Mă gândeam la scene yaoi pentru urmatorul capitol, deşi nu sunt sigură!
Makenzi Lilyan