Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Legături puternice.

#61
Stii, Teh, cu cat citesc mai mult, cu atat imi e mai greu sa critic...
Si totusi, trebuie sa las reply.

E ciudat cum un barbat perfect, asa cum e Eric, sa fie atat de disperat dupa nepotelul lui, inocentul Teddy. As putea sa spun ca e o relatie desavarsita, ce se bazeaza cu adevarat pe iubire,avand in vedere gelozia nefondata si schimbarea lui Eric, insa mai e si gradul de rudenie ce-i distanteaza.

Nu cred ca am mai intalnit vreodata pe cineva care sa descrie asemanator tie din perspectiva lui Eric. Ii "arati" foarte bine disperarea si dependenta provocata de Ted .

Iar noul capitol a fost cireasa de pe tort. A fost o simpla vizita, iar el deja lua foc...

Ummm, cam atat cu psihologia mea...
Mult spor la scris!

#62
Cand am sa te prind iti jur ca am sa te violeeee~ez!!!!! Chiar daca sunt husby-ul tau cum mi-ai putut face asta? Te-ai oprit exact unde nu trebuia si m-ai lasat cu... buza umflata. Adio castraveti! never and ever!
Whifey, Teddy e genial, pur si simplu il ador. O sa fac un Fan club numai cu el. Am devenit eu dependenta de el, cred ca e cazul sa fii geloasa. Ador felul in care scrii si importanta pe care o acorzi detaliilor. Imi place cum descrii atmosfera dintre cei doi. Nu m-am uitat la greseli, cerd ca e singurul fic la care nu ma pot uita si chiar daca ma uit nu le vad de felul in care povestesti. La un moment dat stateam si ma gandeam ca vferau si eu sa scriu ca tine. :-< Asa, deci sa continui Cine era la usa? Cine e nesimtitul, porcul, imbecilul, castravetele ofilit care si-a permis sa deranjeze? Cand voi afla voi avea grija sa-l leg de calorifer, sai smulg fiecare fir de par, sa-i smulg dintii, unghiile sa-i tai degetele, sa torn ceara feirbinte pe el si apoi sa il dau la urs sa fie mancat . Il ador pe Eric e asa dragut, dar e mai perfect Teddy, desi Eric e cam narcisist.
Astept continuarea, daca nu vine maine te leg pe tine te calorifer si te bag la regim de castraveti!!!
Ganbatte whifey, aishiteruu!!!

#63
In sfarsit ajung si eu sa citesc capitolul:D. Ce dragut, Eric devine gelos pe Lilyan doar pentru ca l-a invitat pe Teddy la o pizza si pentru ca au invatat impreuna...se pare ca Teddy a devenit o obsesie pentru el, poate prea multa dragoste strica sau e el prea posesiv. Oricum ar fi, sa nu-i desparta nimeni ca prea se iubesc:X.
Un singur lucru nu mi-a placut...de ce au trebuit sa se opreasca acolo?:o3...Il amageste pe Teddy apoi nu mai face nimic..neah nu merge asa. Adik la cat de mult se iubesc ma mir ca Eric s-a putut abtine...saracul de el, nu a fost satisfacut pana la capat:)) Eh...stiu ca de fapt a vrut sa-i arate cat de mult il iubeste dar umpic de yaoi nu strica;;)
Hmm...la greseli nu m-am mai uitat ca mi-a fost cam lene:-". Astept sa scri in contiuneare [si cat mai repede:D]
ja:*
[Imagine: 2rqzqjc.jpg]

* Just...Stay Bizarre *


[Imagine: 28qqdxz.jpg] ♥ [Imagine: 2wf645h.jpg] ♥ [Imagine: 51f0xu.jpg]

"Putina mea experienta de viata m-a invatat ca nimeni nu e stapan pe nimic, totul este o iluzie. [...] Cine a pierdut o data un lucru pe care il socotea garantat invata pana la urma ca nimic nu-i apartine." - "Unsprezece minute" - Paulo Coelho

[center][Imagine: jigapt.jpg][/center]

#64
Pfoooa, cine e ala care a avut minunata idee sa ii intrerupa tocmai cand devenea mai intersant?? Daca ma lasa Mitsu, o sa mai adaug la lista de calitati si idiot, dobitoc si sarman nesatisfacut.Cum a putut sa ajunga tocmai in acel moment, cand Teddy spunea cu voce tare ca-l iubeste? Cum???
Sper sa fie cineva interesant si sa fi avut un motiv foarte intemeiat sa sune la usa, caci altfel il voi uri toata vietisoara mea.
Landu-l laoparte pe acel nefericit, vreau sa-mi cer scuze ca n-am mai trecut de mult pe aici.Nu stiu de ce, dar lenea s-a manifestat mai puternic ca de obicei.
Acum am recitit penultimul capitol si cand am ajuns pe la jumatatea ultimului deja ma gandeam ca tu imi oferi doza necesara de sex in fiecare capitol, astfel incat sa fiu pe deplin multumita sufleteste.Si ce crezi?Te-ai oprit fix in mijlocul actiunii.In loc sa-i lasi sa fie si ei fericiti :<
Dar in rest a fost totul bine.Imi place foarte foarte mult.
Te astept cu nextu parinte :))
pa pa :bye:
Legile lui Murphy:
Daca ceva functioneaza, nu-i bine sa-l repari.
*
Sexul este unul din cele 9 motive ale reincarnarii. Celelate 8 nu sunt importante.
*
Tot ce e bun: ori e imoral, ori este ilegal, ori ingrasa.

*My anime list*

#65
Vă muuuu~uuultumesc pentru comentarii. Sunteti atât de sweet!!! Nu am cuvinte să îmi exprim multumirea, cât de mult mă bucur că vă place acest fic şi modul în care scriu... Am venit şi cu partea a II a şi sper să fie şi aceasta pe placul vostru.
Aflam cine i-a deranjat şi cine o să -i mai deranjeze =)

Lectură placută!
____________________________________________________________________________________-
[center]Capitolul 14
~ Vizitatori enervanti ~ Partea a II a[/center]

[center] * Ring ! Ring ! Ring ! *[/center]

- Imediat! Am ţipat pentru ca vizitatorul cretin, ce îmi stricase momentul , să ştie că mă îndrept să deschid. Chiar dacă nu avea de unde să ştie că eu treceam printr-o clipă minunată alaturi de Teddy, să spunem că nu ar fi fost cu intentie această întrerupere, dar era ora unsprezece, ce handicapat îndraznea să ne deranjeze la o asemenea oră? Credeam că atunci când voi raspunde îi voi trânti uşa în faţă, eram mult prea nervos. Am ajuns imediat la uşă cu nepotelul meu în spatele meu, ce mă urma atât de indecis. Mersul meu perfect probabil îl dezechilibra, nu ar trebui să ştie că şi eu m-aş simti la fel privindu-l. Am terminat şirul de gânduri şi sentimentele ce nu mă lasau să traiesc în lumea reală când acel chip, atât de cunoscut, a fost zarit în fata mea.
- Bună seara , frăţioare!
Cel ce statea în fata noastră era... tatal lui Ted. Nu îmi venea să cred, ce cauta aici? Gândul că venise să îl ia pe el de lângă mine m-a cutremurat. Nu vroiam să las să se întâmple aşa ceva, peste cadavrul meu, îmi tot repetam în cap pentru a mă linişti. L-am poftit înauntru şi l-am privit, era la fel ca întotdeauna şi purta un zâmbet vesel pe faţă . Nu avea niciun fel de bagaj, dar nu ştiam dacă asta trebuie să mă îngrijoreze sau nu. Am respirat adânc şi fară a mai spune altceva ne-am îndreptat cu totii spre living. El s-a aşezat pe canapea şi i-a facut semn fiului sau să se aşeze lângă el. Mă durea, dar avea acest drept. M-am trântit şi eu pe unul din fotolii şi am aşteptat să vorbească. Chipul meu era indiferent şi inexpresiv, asta pentru că mintea îmi statea doar la un singur lucru. Uram să simt asta, însă eram speriat de faptul că mi l-ar putea lua, cu atât de multe drepturi.. Cum aş fi putut eu să traiesc fară el aici? Fară privirea lui, fară să îi sarut buzele, fară a-i ţine chipul angelinc în mâinile mele perfecte... Nu îmi puteam imagina o viaţă în care el nu era . Mi-am abtinut şirul de sentimente apasatoare în momentul în care acea voce groasă s-a auzit în încapere.
- Hei Eric, scuze că am dat buzna atât de târziu, eram în oraş şi oricum nu stau mult, am venit pentru mai multe chestii. În principal am pus la punct afacerea aia, sunt multumit. Mi-am luat o casă în Franta, chiar în Paris. Este aproape de firma pe care am deschis-o, care, cum am mai zis, functionează excelent. Treaba este că... A înghitit în sec, iar eu l-am privit suspicios. Am înteles din privirea lui că nu putea fi o discutie între şase ochi, sau ceva asemanator.
- Ted ce-ar fi să mergi în bucatarie şi să faci o cafea, sau aşa ceva.
S-a ridicat şi mi-a zâmbit, şi el întelesese care era treaba. Mă durea să îl vad plecând şi îmi imaginam , iar, cum ar fi fost să plece... Pentru totodeauan. Trebuia să opresc asta, fata mea încă indiferentă şi plictisită, i-a fulgerat o privire fratelui meu prin care îi sugera să continue. Aşa a şi facut.
- Fiul meu, îţi face probleme? Cum se descurcă aici ? Poate că ar fi mai bine să îl iau să locuiască cu mine, în Franta. Oricum nu cred că şi-a facut prea multi prieteni aici, din câte îl cunosc. Probabil e greu şi pentru tine... Eşti barbat şi înteleg, mai vrei să fi cu cineva, doar nu o să te duci mereu la hotel.
Am simtit că vrea să mai adauge ceva dar nu l-am lasat să mai vorbească, era timpul să atac, să îl fac pe Teddy să ramână. Între timp, în pauza de vorbe pe care am afişat-o amândoi, a scos o ţigară şi şi-a aprins-o. A tras din ea şi a eliberat un nor cenuşiu de fum, dezgustator.
- Frate, nu mă deranjează. Îmi place că e aici... Ştii doar că eu mereu am fost singur, e Ok să mai am pe cineva prin casă. Ştiam că este un mod josnic de a ataca, să mă folosesc de trecutul meu... De toate clipele în care m-au lasat singur, să îl fac să se simtă vinovat. Dar aveam să fac orice pentru a-l pastra alaturi de mine, nu îl pot lasa să plece. Am continuat, nefacând o pauză în timp ce aveam mustrari pentru ceea ce ziceam. Chiar am stat singur... multă vreme când am fost copil, aşa ar sta şi el acolo. Gândeşte-te că nu vei sta mai deloc cu el, cu treaba pe care o ai. El este adolescent, are nevoie să iasă , are nevoie de atentie , prietenii nu se fac aşa uşor. Aici s-a împrietenit cu cineva şi mereu estre cu zâmbetul pe buze. O să îl duci la tristete, stând mereu singur. Ştiu ce zic, am experienţă în chestia asta. Şi eu am fost lasat pradă singuratăţii , chiar şi acum ca adult, nu cred că vrei să devină un narcisist irascibil , cum sunt eu.
A râs la ultimele mele vorbe deşi în timp ce ziceam asta şi-a mentinut o expresie serioasă. Poate credea că sunt o influenţă groaznică asupra fiului sau şi... Nu încerc să neg că nu este aşa, mă face să cred că sunt cel mai groaznic adult posibil, dar nu mă deranjează atâta timp cât sunt cu el.
- Nu ştiu ce să zic.. Ai dreptate, pe de-o parte. Dar nu ştim ce vrea Ted, poate că vrea să meargă cu mine în Paris, poate vrea altceva. Poate s-a saturat să stea departe de mine. Totuşi, sunt tatal sau.
- Înteleg asta.. Cel mai bun mod este să îl întrebi dacă vrea să plece sau nu. El este singurul care trebuie să decidă, nu crezi?
Nu s-a gândit la asta nici macar o secundă pentru că l-a strigat imediat, iar acesta a venit cu paşi mici şi eschivându-se. Mă uram pentru ceea ce spusesem, nu eram atât de sigur că va alege să ramână aici. Nu eram , de fapt, deloc sigur de acest fapt. Pentru că neavând mamă, doar de tatal sau se putea agăţa. Probabil vroia să stea cu el, după atâta vreme. Îi întelegeam durerea, dar nu puteam sta fară el. Nu am lasat să se vadă asta. Am mentinut chipul plictitistor şi privirea indiferentă, până în momentul în care a deschis gura, după ce i-a fost adresată o întrebare. Cred că mi-a observat încordarea.
- Fiule, am vorbit cu unchiul tau, şi ... Am venit aici să te iau acasă. În Franta, avem o casă acolo, vrei să mergi cu mine? Am înteles că îţi merge bine cu şcoala şi că ai prieteni, dar poti începe şi acolo de la zero. Eu plec în această seară, vrei să mergi cu mine? Nu te oblig, faci ceea ce doreşti.
A înghtit în sec şi am vazut tristetea din ochii lui. Vroiam să îl strâng în brate, să îl sarut şi să îi spun că totul este bine. Acea privire îmi sageta sufletul, o durere groaznică s-a apasat înauntrul meu. Credeam că voi disparea, odată cu vorbele lui.
- Tată... aş vrea să merg cu tine ... Credeam că totul se va sfârşi, dacă nu ar fi continuat să vorbească aş fi avut cu siguranţă un atac de panică. Dar... Nu pot, am prieteni aici , îmi place să merg la liceul acesta, vreau să îmi fac o carieră aici. Ştii cât de greu îmi este să mă integrez , dar unchiul Eric are mereu grijă de mine, acolo nu ştiu dacă vei fi tot timpul alaturi de mine, tu trebuie să munceşti, dar unchiul Eric are mai mult timp, mă ajută şi la ce nu ştiu să fac. Cred că mă voi descurca aici, plus că franceza nu este punctul meu forte, m-aş pierde acolo. Am început să râd în sine la cum se întorcea situatia. Cea mai amuzantă parte era că el se pricepea de minune la franceză. Fratele meu probabil nu ştia nici pe ce planetă traieşte, să aibă un fiu atât de minunat şi să nu ştie că se pricepe la aşa ceva? Nu cred că îl interesa prea mult de el, am observat din privirea lui. Asta m-a deranjat.
- Frăţioare, poate ar fi mai bine să treci tutela pe numele meu, cât timp eşti tu plecat. Vorbim de alt continent. Ar fi mai bine aşa, o să am grijă de el, îţi promit. Deja ne întelegem extraordinar. Am zâmbit satisfacut de ceea ce zisese nepotelul meu şi de ceea ce spusesem eu.
A ezitat înainte să spună ceva.
- O să mai vorbim telefonic, o să mă gândesc la asta. Poate ar fi mai bine aşa, pentru că sunt atâtea formalităţi. Nu o să pot veni mereu de pe celalalt continent pentru a semna documente. O să trimit actele aici şi.. Mai vorbim. Ted, tu ce zici?
A zâmbit vesel, acel zâmbet după care eu, mă topeam. De abia mi-am putut abtine sentimentele. Între timp musafirul se ridică, spre uimirea mea.
- Tată... sunt de-acord.
- Ok fiule. Îl îmbrăţişează, mult prea rece mi se pare mie, după care îmi strânge mâna, iar eu îi afişez un chip plictisit. Îl conducem spre uşă şi acesta pleacă cu o privire fericită. Mi se parea stupid, fiindu-mi şi frate. Macar acum eram singur, singur cu el. Mda, şi ora asta târzie, cred că urma să mergem la culcare.
A sarit în bratele mele iar eu am ramas mut de uimire. El? Să mă îmbrăţişeze atât de brusc. Degetele sale îmi mângâiau gâtul şi eu am crezut că sunt în Paradis. M-a sarutat , buzele noastre contopindu-se într-un sarut fierbinte, ce îi racea pielea albă. I-am mângâiat obrajii roşiatici şi l-am muşcat blând de urechea dreaptă. Cred că vroia să îmi spună ceva, însă l-am sarutat şi după asta am mers la culcare. A dormit în patul meu, lângă mine dar nu s-a întâmplat nimic. Şi eu eram uimit de faptul că puteam sta aşa lângă el, fară ca inima mea să pleznească şi să trec la capitolul urmator, era clar, dragostea mea era mai mare decât îmi puteam imagina vreodată. Cât de mult îl puteam iubi.

[center]*[/center]

A doua zi, fiind duminică, ne-am trezit destul de târziu şi am comandat ceva pentru micul dejun, nu aveam chef de gatit şi ceva îmi spune că nici scumpul meu Ted. Am mâncat în linişte, vorbind despre colegii lui. Mi-a povestit câte ceva despre clasa sa, şi eram uimit cât chef de vorbă avea. Îl adoram. În timp ce gura lui micuţă scotea cuvinte simple eu îi admiram chipul angelic, parul albastru şi ochii patrunzatori. Fata mea îmi devenea brusc necunoscută pe lângă a lui.
Mai târziu am lenevit, uitându-ne la tv, când, incredibil, soneria de la uşă a facut zgomotul enervant.

[center]*Ring! Ring! Ring!*[/center]

Am bufnit nervos şi Teddy a început să râdă . Probabil eram amuzant, i-am zâmbit şi m-a ridicat să deschid, iar el m-a urmat. Cred că devenea un obicei. Când am deschis am zarit chipul perfect dar enervant, ochii extraordinari dar idioti şi parul stralucitor, dar prea blond, al Leirei. Creatura asta mă calca pe nervi. I-am trântit uşa în faţă înainte să poată spună ceva. M-am întors şi atunci l-am zarit pe baiatul cu parul albastru , mă privea urât.
- De ce ai facut asta Eric? A fost urât! A mers şi a deschis uşa, zâmbind. Bună!
Bună? Ce era ' bun ' la vizita acelei... Ah, mi-am abtinut gândurile, deveneam prea nervos.
- Eric, zau, nu era cazul să faci asta. Hei micutule, cred că ne-am mai întâlnit. Eşti nepotul lui Eric, aşa-i? Eu sunt Leira, dacă mă mai ţii minte. A zâmbit frumos, dar ştiam că dincolo de asta se afla un gând malefic.
- Da îmi amintesc. Intră!
Am rânjit , plin de înteles şi am zis ceva ce a întors situatia.
- Scuze Leira, azi nu lucrez. Fă-mi o favoare şi pleacă, ok?
Iar ea a vorbit, în momentul ăla îmi venea să o arunc pe ferastră. Ce enervantă era.
- Dar Eric, am venit să ... Să descopar cine este baiatul cu care umbli! Şi-a întors privirea spre nepotul meu. Ştii puştiule, el umblă cu un alt baiat, şi eu îl iubesc, mai mult decât orice.
Am bufnit în râs când am auzit dar baiatul nu era atât de relaxat, îi vedeam încordarea. Am luat-o de braţ şi am scos-o afară din apartament.
- Dacă mai îndrazneşti să vi în casa mea să îmi faci o astfel de scenă, îţi jur, că nu mai apuci să vezi vreodată lumina zilei. Am trântit uşa în urma ei, şi am sunat la portar.
- Idiotule! Uite ce e , îţi repet, blonda aia nu are ce cauta în acest complex de apartamente, nu o vreau în preajma acestui loc. De câte ori ţi-am zis? Îţi repet : Nu o lasa să intre! Asta dacă nu vrei să îţi pierzi slujba! Am închis după ce i-am transmis mesajul meu portarului. I-am zâmbit puştiului şi l-am îmbrăţişat. Mi-am simtit tricoul alb udad de lacrimile lui pure. L-am apucat de barbie şi l-am sarutat.
- Te iubeşte... Şi o spune atât de uşor.. Eu...
- Nu o lua în seamă, te rog! Este obsedată, dacă mă întrebi pe mine. O să îi treacă. Eu doar pe tine te iubesc, ştii că nu m-aş uita vreodată la altcineva.
Sentimentele lui se amestecau, gelozie, invidie, ură... Probabil pentru că ea îmi putea striga mie, şi oricui, că mă adoră, pe când el... Dar pe mine nu mă deranja. Doar el exista pentru mine.
L-am îmbrăţişat sarutându-l. I-am pipait abdomentul firav şi i-am lins una dintre urechi, muşcând-o. Un gest ce începea să îmi placă. Îl ţineam foarte strâns, şi acesta a reuşit să îmi şoptească ceva la ureche, ce m-a facut să nu îi mai dau drumul în urmatoarele douazeci de minute.
- Te iubesc!
Credeam că am auzit sunetul scos de instrumentele unor îngeri. Raiul, Paradisul, erau prea putin pentru ce simteam acum. Inima mea urma să explodeze, ţinându-l pe el atât de aproape şi ştiind că mă iubeşte, spunându-mi asta... Nu ştiam ce facusem de meritam atât de multă fericire.

_________________________________________________________________________________

Multumesc celor ce au citit :*

#66
- Te iubesc!
Credeam că am auzit sunetul scos de instrumentele unor îngeri. Raiul, Paradisul, erau prea putin pentru ce simteam acum.
. Mai, mai , ce romantic a devenit Eric. Nici nu-ti vine sa crezi , cand il vezi asa frumos, narcisist, dupa cum spunea chiar el.

Capitolul asta a fost genial, incepand de la prima parte. De cate vizite au avut parte; numai persoane de care nu avea chef. Bine, daca e sa ma gandesc bine, Eric are chef doar de Teddy al lui. Si totusi, a fost atat de parsiv cand s-a agatat de trecutul lui nu prea fericit pentru a-l face pe fratele sau sa i-l lase pe Ted.
Si blonda aia nebuna. Nu inteleg cum poate fi atat de proasta sa vb asa. Bietul Ted, cat l-au deranjat cuvintele ei. Macar i-a spus [/i] Te iubesc ! [/i]. :X

Abia astept noul capitol.
Chu!

#67
Deci nu se poate...din nou comm-ul meu lipseste si vai cum arata capitolul cu diacriticile alea lipsa...pff..stai nu te stresa ca stiu prea bine sentimentul:-L. Acum eu sper doar ca imi aduc aminte suficient de bine capitolul cat sa las un comm "decent".
Nu-mi vine sa cred k tatal lui Teddy chiar voia sa-l ia tocmai la mama naibii in Franta, departe de Eric...cred ca faceam spume daca isi ducea planul pana la capat si cred ca si Eric la fel:)). E bine ca nu s-a ajuns pana aici si ca tatal lui Ted nu a aflat de "micul secret" al fiului sau ca ieseau scantei. Cat despre idioata de Leira cred ca intr-o zi ii smulg eu parul ala blond din cap si ii dau foc:)) Cum ma sa vina peste ei si sa le strice fericirea? Eh macar a fost si ea buna la ceva...l-a facut pe Teddy sa spuna "te iubesc" . Mi-l si imaginez spunand asta si imaginea e de-a dreptul kawaii:X.
Ah sper sa postezi urmatorul capitol pana luni caci altfel eu nu il voi mai prinde..pff..oricum gambatte..revin cu forte noi :*
[Imagine: 2rqzqjc.jpg]

* Just...Stay Bizarre *


[Imagine: 28qqdxz.jpg] ♥ [Imagine: 2wf645h.jpg] ♥ [Imagine: 51f0xu.jpg]

"Putina mea experienta de viata m-a invatat ca nimeni nu e stapan pe nimic, totul este o iluzie. [...] Cine a pierdut o data un lucru pe care il socotea garantat invata pana la urma ca nimic nu-i apartine." - "Unsprezece minute" - Paulo Coelho

[center][Imagine: jigapt.jpg][/center]

#68
Bună . Scuze că nu am mai trecut pe aici. Tot eu sunt, Teh, doar că vechiul meu cont a avut probleme aşa că mi l-*am schimbat. În fine, ideea că eu am mai postat cap. 15 odată, dar văd c ă s-a şters de atunci cu erorile. Aşa că, o să îl postez acum pe 15, şi ca să nu fac double post- spam, pe 16 îl postez mâine dimi :]] . Aşa că probabil pe acesta l-aţi mai citit. În 16 lucrurile se schimbă, o să vedeţi D: De asenea îmi cer scze că nu am mai scris de mult, dar nu am mai avut idei, până ce mi-a venit azi această idee [ lool ] Nu ştiu câţi dintre voi îmi veţi mai citi ficul, deşi eu sper că toţi vor mai citi... enfin. Lectură plăcută! <3

[center] Capitolul 15 [/center]

„ Te iubesc ’’ , par cuvinte fără rost, dar rostite de acea persoană specială, sunt magice.


În momentul în care mi-a rostit acele vorbe, am simţit cum tot trupul meu s-a cutremurat, fiecare particulă încercând să îşi regăsească locul. Eu am început să dispar, în timp ce am fost refăcut. Parcă aş fi reînviat, un sentiment atât de plăcut. În acea seară, am simţit că lumea este a mea, iar el este cu mine, pentru totdeauna.
Zilele au trecut destul de uşor după asta, am fost foarte prins la serviciu şi nu am putut să stau prea mult cu Teddy. Asta nu îmi oferea prea multă satisfacţie, dar ştiam că şi el îmi simte lipsa la fel de mult cât şi eu, aşa că mă puteam simţi fericit. Îl vedeam zâmbind în timp ce îşi făcea temele, şi gustam fiecare clipă cu o plăcere neântâlnită, pentru că în cele din urmă acele buze ce schiţau un zâmbet atât de pătrunzător, puteau fi sărutate doar de mine. Adoram acest gând.

Zilele deveneau monotone, dar pe niciunul dintre noi nu îl deranja acest lucru. Cu siguranţă dacă ar fi fost să trăim împreună pentru tot restul... eternităţii, nu ar fi fost greu. Îl adoram, iar el roşea la fiecare vorbă pe care eu o spuneam. Asta nu era de învinuit, fiind vorba de minte. Şi totuşi în acele momente nu mă puteam gândi decât la el.
Era miercuri dimineaţă când m-am trezit mai devreme decât de obicei. Trecuse o săptămână de când îmi spusese acele cuvinte minunate, şi vreo două zile de când nu îl mai sărutasem. Fusese prea ocupat cu şcoala, mereu făcând proiecte iar eu veneam prea târziu de la serviciu. Aveam de gând ca în această zi să îl conduc la liceu; aveam o zi liberă. M-am îmbrăcat într-o pereche de blugi albaştrii, stăteau perfect pe trupul meu, şi un tricou negru mulat foarte bine pe abdomen. M-am privit odată în oglindă şi mi-am trecut o mână prin părul care strălucea. Poate din cauza razelor de soare ce se aşterneau în cameră, pe fereastră. Am ieşit, şi am putut să îl văd pe Teddy încălţându-se.
- Te duc eu azi la liceu.
I-am spus zâmbind în timp ce mă apropiam de el. Şi-a legat şiretele la piciorul stâng şi a ridicat privirea spre mine, admirându-im mersul. Credeam că după atâta vreme avea să se obişnuiască , însă el mă privea cu aceaşi expresie pierdută în Paradis, de parcă eu eram un zeu ce a coborât pe Pământ. A roşit zâmbindu-mi încurcat, şi nu a putut scoate prea multe vorbe din gură.
- O...Ok!
M-am uitat la picioarele sale, iar şiretele de la tenesul stâng nu erau legate bine. M-am aplecat legându-le cum trebuie. Cine ar fi crezut că eu, un fotomodel atât de ... faimos, aş fi putut fi în stare să mă aplec aşa în faţa cuiva, de parcă aş încerac să îl divinizez. Am trecut peste acest mic detaliu când i-am văzut faţa cu mult mai roşie decât era înainte. M-am apropiat de el şi mi-am trecut una din mâini peste bărbia lui, degetele mele ţinând-o destul de uşor încât să nu îi rănesc faţa. Buzele mele tânjeau după atingerea alor lui, aşa că m-am apropiat de el, sărutându-l. Limba mea nu a putut sta liniştită, intrând în adâncul gurii sale, explorând fiecare colţişor. Gustându-l , devorându-l. Atât de multă plăcere. Am suspinat, la ceea ce simţeam eu şi am putut realiza că şi el avea o senzaţie asemănătoare, poate într-o stare mai gravă. Când am deschis ochii desprinzându-mă din sărut, a trebuit să îl ţin pentru a nu îşi pierdea echilibru. A oftat, cu subânţeles şi s-a pus iar pe picioare cu ajutorul meu. Am încălţat şi eu ceva la întâmplare şi am ieşit. I-am luat ghiozdanul, mă purtam exact ca un iubit, sau poate ca un tată. Ceea ce nu prea conta din moment ce eu aveam tutela lui, dacă tatăl lui era plecat cineva trebuia să aibă grijă de el. Adică eu! A roşit iar văzându-mi comportamentul , şi a mers în spatele meu, însă eu l-am tras la acelaşi nivel cu mine. Aş fi vrut să îl iau de mână, să îi strâng uşor mâna fragilă, să îi simt căldura trupului. Cu siguranţă nu puteam face asta, nu pentru că ar fi ştiut că noi suntem homosexuali, mai degrabă ar fi crezut că Teddy, deşi fiind la o anumită vârstă, nu se poate descurca singur, fără dragul său unchi. Asta mă deranja, să creadă ceva urât despre el. Aşa că mi-am abţinut acele gânduri pasive. Aş fi vrut să îi apuc mâna atunci când am urcat în lift, dar era prea aglomerat. Vecina mea ne-a salutat. O femeie de aproximativ treizeci şi cinci de ani, nemăritată. Era o persoană de treabă, dar enervantă dacă îţi stătea pe cap. Eram fericit că nu avea chef de vorbă azi. Am ieşit din lift şi am mers exact la maşină. I-am deschis portiera din faţă, în locul pasagerului, iar el a intrat ezitând. I-am văzut iar expresia feţei, fiind iar ruşinat şi cuprins de un sentiment îmbătător, acelaşi ce probabil îl făcuse să îşi piardă echilibrul. Încerca să evite contactul vizual cu ochii mei. Am lăsat ghiozdanul lângă el, şi am urcat la volan. În timp ce conduceam, mi-am trecut una din mâini mai aproape de el, iar el şi-a adus una din mâini la fel de aproape. I-am acaparat-o simţindu-i căldura. Şi totodată am putut realiza că tremura. M-am speriat pentru câteva secunde şi nu mi-am putut abţine reacţia.
- Ai păţit ceva? Îţi este rău? De ce tremuri?
Am reuşit să zic aproape într-o singură voce, iar el a chicotit la reacţia mea. Aş fi vrut să ştiu ce era atât de amuzant, probabil pe faţa mea se citea o îngrijorare tâmpă.
- N.. Nu.. Este... Doar că .. Nu ştiu cum ar trebui să fiu.. în preajma ta. Tu eşti mereu atât de ... perfect şi natural.. În tot ceea ce faci. Eu par să nu mă potrivesc, şi .. Îmi este frică să nu .. crezi şi tu asta.
Am zâmbit oarecum uşurat, şi l-am privit adânc în ochi când semaforul s-a făcut roşu. Mâna mea încă o ţinea pe a lui, nevrând să îi dea drumul. Acel albastru minunat al ochilor săi mă făcea să mă cutremur; îi înţelegeam reacţia.
- Ted, tu eşti cel perfect pentru mine. Orice ai crede, orice ai face... Doar pentru că exişti, şi pentru că eşti tu, exact aşa cum eşti. De aceea te iubesc, şi de aceea noi suntem doar unul pentru celălalt.
Mi-a zâmbit sincer la vorbe, iar eu nu am putut să nu fac acelaşi lucru. Când semaforul s-a făcut verde , de abia am putut să îmi desprind privirea de la Teddy pentru a putea conduce, maşinile din spate m-au atenţionat că este timpul să plec de pe loc.

Drumul până la liceu a fost cu mult prea scurt, pentru că mâinile noastre erau unite. Mă concentram la drum doar cu vederea, pentru că atenţia îmi era într-un singurl loc, la o singură persoană... Şi nu era greu de ghicit cine era acea persoană. Am dat drumul acelei mâini când am oprit maşina. Am coborât odată cu el, şi acesta avea o expresie întrebătoare. Probabil era curios de ce am plasat maşina într-o parcare, ci nu doar am oprit ca de obicei.
- Am nişte treabă în liceu.
Am zis eu , răspunzându-i privirii, iar el mi-a zâmbit. L-am lăsat să îşi ţină ghiozdanul, dar mi-am trecut o mână peste umărul său, în timp ce mi-am pus nişte ochelari la ochi. Am zâmvit văzând privirile curioase îndreptate înspre noi. Probabil toţi ştiau, şi îmi imaginam vorbele lor : „Uau, ce norocos este Ted, să aibă un asemenea unchi’’, sau ceva asemănător. Nu am dat importanţă decât celui aflat lângă mine, şi i-am simţit tensiunea,
- Calmează-te Teddy, sunt doar un unchi drăguţ în vizită la nepotul lui minunat.
A încercat să zâmbească la aceste cuvinte, desigur că nu prea i-a reuşit. L-am lăsat în clasă, şi am plecat în biroul directorului. Era doar o scuză „ am venit să donez nişte bani liceului’’, câteva cecuri şi asta mi-a luat întreaga oră, până ce a venit pauza. Am fost sigur să mă aflu în preajma clasei lui Teddy când aceasta sosise, vroiam doar să trag cu urechea.
Se auzea perfect de acolo. Nu îmi păsa că ceilalţi se uitau la mine. Două fete vorbeau între ele, destul de aproape de mine, însă încă fiind în clasă. Nu mă vedeau.
- Ştii, Ted e chiar drăguţ. Dar nu pot să nu zic asta, Eric e chiar şi mai drăguţ! Cu un aşa unchi, normal că şi el e atât de frumos. Anna, eu zic să încerci. Cealaltă fată i-a răspuns entuziasmată.
- Crezi că am vreo şansă să ies cu el? Adică... Ştii că nu ne prea dă importanţă. E doar el şi desenele lui.
- Poate ar trebui să te înscri şi tu la clubul lui de design. A spus cealaltă zâmbind.
Eu fierbeam! Nervos , gelos, nu ştiam sigur care era motivul. Îmi păstram o expresie de zâmbet normal, pentru a nu exploda. Nu am simţit când a trecut o persoană pe lângă mine. Un tip care a întrebat cele două fete ceva, nu am fost atent. Atenţia mi-a căzut asupra lui Lilyan, care sătea exact lângă Ted. Oh da, băiatul cu păr albastru. Cât de minunat părea stând rezemat de bancă, cu mâinile în buzunare. Totuşi o imagine ciudată. Era ... Cool, în felul lui. Măcar la liceu îşi pemitea asta, acasă, cu mine, era un ursuleţ drăguţ, micuţ şi pusof. Am putut auzi ce vorbea el cu Makenzi.
- Nu se poate Lily, tu chiar ai fost la ea? Iar?
- Hai Tey, ştii bine că o iubesc. E o viperă, dar ador să îmi petrec timpul cu ea. Ştiu că e îndrăgostită de unchiul tău. Asta nu cred că ne convine niciunuia dintre noi. Şi eu sunt chiar fericit că îmi petrec vremea cu ea ... Ştii, o ador.
Nu ştiam exact despre ceea ce vorbea, deşi gându mi-a zburat la Leira . Mai important, cum adică „nu cerd că ne convine niciunuia’’, i-a spus cuiva despre noi? A putut oare să spună cuiva? Nu credeam asta, era prea... timid pentru asta. A roşit puţin după ce a auzit în totalitate vorbele lui Makenzi, iar eu nu am putut să nu mă pierd în frumuseţea lui. Mi-am revenit la timp pentru a înţelege răspunsul lui.
- Oh, uite ce e ... Eu şi unchiul Eric, nu înţeleg ce vrei să spui. Treaba e că nu am nimic cu Leira, doar că , ştii, trebuie să ai grijă cu ea, nu de ea. Dar dacă te face fericit...
- Oh, Ted , nu încerca să mai minţi. Ştiu prea bine ce e între tine şi Eric, e uşor vizibil. A mai spus ceva ce nu am putut auzi, după care a continuat cu altceva. Am observat asta de când am fost prima dată la tine. Dar nu contează. E un secret.
Nu am mai putut continua să ascult ceea ce vorbeau pentru că m-am trezit cu câteva fete peste mine. Autografe, tocmai de ceea ce aveam chef la ora asta. Am dat câteva nonşalant, după care am intrat în clasă salutându-l pe Teddy.
- Eu am plecat. Îmi dai un beep când vrei să vin să te iau. Salut Lilyan. Am zis fără să îi dau importanţă celui de-al doilea băiat. Am făcut un schimb de priviri cu băiatul meu, şi cred că se întreba dacă am auzit ce vorbeau, dar m-am prefăcut că nu. I-am zâmbit dulce, lăsându-mi parfumul în urmă.
Un sentiment ciudat mă cuprindea. Nu era nimic dacă Leira ştia de mine şi de el, dar Lilyan. Oare eram în siguranţă? Nu îmi păsa de mine, eram fericit cu asta. Aş fi putut totuşi să fac închisoare, era rudă cu mine, nepotul meu. Dar el? Nu cred că ar fi dat prea bine vieţii lui sociale. Mi-am înghiţit gândurile şi mi-am umplut mintea cu altceva. Imaginea acelui băiat cu părul albastru mi s-a întipărit pe creier. Orice făceam nu mi-l puteam scoate din minte. Şi astfel ghepardul s-a îndrăgostit de căprioară. Ah, cât de mult îl iubeam pe Ted. Oare această iubire urma să existe pentru totdeauna? Mintea iar mi-a jucat feste, trecând la o amintire de mai devreme. Cele două fete vorbind despre Ted.
Urmau oare să fie un pericol pentru mine? Gândul că Ted mi-ar fi putut fi furat , chiar şi de o adolescentă fără creier, mă înspăimânta. Îl vroiam doar pentru mine.

#69
Bună Raluca :]] . merci de coment , and so on. Îmi cer iertare. Uite capitolul 16 promis.

[center] Capitolul 16[/center]

[center] VESTE DE ULTIMÄ‚ ORÄ‚. ÅžTIRE BOMBÄ‚ !!!
ERIC WONDER ESTE GAY.
Dragii noştri cititori fideli, am venit cu o bârfă de ultimă oră. Am putut face rost de nişte poze discriminatoare cu fotomodelul Eric Wonder, pe care îl ştiţi cu toţii probabil. Acesta a fost văzut cu un băiat mai tânăr, sărutându-se. Nu am putut să dăm o fotografie cu acela, pentru că era minor.
Este oare acesta şi un adult ce corupe minori? Refuză totuşi să ne răspundă la telefoane şi nu dă nici un fel de interviuri. Ce face oare poliţia în acest caz? Am mers la secţie vrând să luăm nişte interviuri însă nu ne-au dat niciun fel de răspunsuri.
Este un mister, dar suntem siguri. ERIC WONDER ESTE HOMOSEXUAL. Aveţi în partea de jos a paginii o fotografie cu acesta şi băiatul cu care era, căruia nu îi putem arăta faţa sau dezvălui identitatea.
[/center]

Revistă de căcat. Arunc prostia de „ Totul despre vedete ” pe jos şi merg să fac un duş. Nu era momentul să mă impacientez. La dracu. Cum să nu fie? Când Teddy tocmai mă părăsise. Arăta prea crud spus aşa , probabil. Dar cui îi păsa? O făcuse, plecase de lângă mine. Şi aş fi vrut să nu fie aşa . De parcă îmi păsa de o revistă cretină de scandal şi faptul că „ fusesem văzut cu un bărbat ” , lucru atât de neadevărat. La dracu!
Apa căzută pe trupul meu părea cu mult prea purifcatoare, dar corpul meu părea să o respingă. Am ieşit curând de sub duş, îmbrăcând o pereche de pantaloni şi atât. Mi-am trecut prosopul prin cap, prea agresiv şi neliniştit. Ajuns în sufragerie, m-am aruncat pe canapea şi am aprins televizorul. Clar nu aveam de gând să mă uit la ştiri, erau deja pline de ştirea : Domnu’ Wonder e homosexual. De parcă păsa cuiva de acest lucru, şi asta era doar mâna Leirei. Avea să mi-o plătească, curva aia. Pentru tot ce făcuse. Şi încă cum, îmi pusesem deja planul în aplicare. Trebuia doar să aştept câteva zile ca să pot ieşi din casă şi să rezolv. Ce crede ea? Că îi iese cum vrea, nu ştie cu cine s-a pus. Dar o să o lămuresc, o să regrete rău de tot ce a făcut. Doar să aştepte.
Îmi trec o mână prin păr, lăsând televizorul pe un program de muzică. Nu am dat importanţă prea mare sunetului ieşit din cutie, fiind concentrat pe telefonul care sunase. Dacă suna acum trei zile, alarteieri sau ieri probabil că aş fi sărit foarte rapid să îl apuc vrând să ştiu cine e – cu speranţa că acela era Teddy, şi nu era. Dar îmi pierdusem deja speranţa că ar suna. El – sau fratele meu. Probabil nici părinţii nu ar fi vrut să îmi dea detalii despre el. La naiba, oricum nu... Am înjurat răspunzând.
- Da?
- Domnul Wonder. Bună ziua. Numele meu este Cristine Arch. Sunt de la „ Model’s Paradise ” din Boston. Am avea o ofertă importantă de lucru pentru dumneavoastră. Salariul este negociabil. Este pentru următoarea paradă de modă ce va avea loc peste trei săptămâni, plus câteva locuri principale în 3 dintre cele mai importante reviste de modă din Boston.
- Bună ziua. Nu sunt interesat să mă mut în Boston pentru un loc de muncă de care pot face rost în două secunde în New York. Aşa că ..
Nu m-a lăsat să continui.
- Dar, domnule Eric. Nu mă înţelegeţi, vă oferim mai mult de atât.
- Nu sunt interesat domnişoară, ce nu înţelegi? Cred că ai citit şi dumneata toate noutăţile despre mine. Sunt căutat , chiar mai mult decât atât. Nu vreau să părăsesc oraşul doar pentru un scandal. Mă înţelegi?
- Şi noi ştiam asta. Revista noastră o face, la fel ca şi compania noastră. Dar mai mult de atât, domnule Eric. Ştim că nu aveţi cum să ajungeţi la Ted Wonder, iar noi avem soluţia perfectă pentru asta. Tot ce trebuie să faceţi, este să semnaţi un contract cu firma noastră. Restul, rezolvăm noi.
- Domnişoară. . . Nu înţelegeţi că nu am de gând să cad într-o cursă atât de prostească?
A râs şi eu m-am întrebat instantaneu „ de ce? ”
- Domnule Eric.. Ne subestimaţi. Ochi albaştrii, păr albastru. 17 ani, înălţime mijlocie, talentat la desen. Numai bun de pozat în reviste pentru adolescenţi micuţi şi inocenţi. Dar neinteresat de domeniul modă. Locaţie actuală, Franţa. . . Bunicii lui, importanţi oameni ai New Yorkului, faimoşii domn şi doamna Wonder... Părinţii dumneavoastră. Acestea sunt doar generalizări, nu cred că trebuie să spun şi restul... Prietenul cel mai bun , poate?
Şi-a continuat râsetul de superioritate şi eu am înjurat printre dinţi. Deci compania asta nenorocită ştia mai multe decât credeam eu că putea ştii. Probabil prea multe; scandal. Unul în care nu vroiam să intre şi preţiosul meu Teddy. Nu asta. Nu vroiam aşa ceva. Fusesem uimit să aud numele lui Ted, dar am crezut că e doar o deducere stupidă cum au făcut-o şi alte firme doar pentru a mă atrage să semnez un nenorocit de contract cu ele. Se vedea că păşisem deja pe alt domeniu. Nu ştiu de câte ori am blestemat.
- Când trebuie să ajung şi unde?
- Aşa ne înţelegem. Peste patru zile, vă trimit datele prin e – mail. Salariul este foarte mare , aşa cum am promis. Vă aşteptăm domnule . La revedere!
Nu a mai trebuit să salut şi la final. Ce dracu? Nu era nevoie. Eram nervos şi bucuros că scăpasem de ultimul meu conctract semnat acum o săptămână. Am oftat, închizând . Îmi era prea dor de Ted, şi o luasem razna cu totul. Tatăl lui îmi interzisese să mă apropii de el; eram „ periculos ” după cum zicea el. Şi oricum frumosul meu nu vroia să mă vadă. Aceasta din urmă mă durea cel mai tare, aşa că nu puteam pleca de nebun în Franţa , aş fi făcut-o deja de mult. Dar mă respingea. Doar o încercasem odată şi o dădusem în bară. Nu îmi era teamă să repet greşeala, dar nu vroiam să aud iar acele vorbe.

[center] Pleacă! Te urăsc! Nu vreau să te văd! Ce parte nu înţelegi? Nu sunt vorbe spuse la nervi. Chiar nu vreau să te văd, să te mai am prin preajma mea. M-ai dezamăgit. Pleacă ! [/center]

Nu suna a Teddy, şi totuşi el fusese cel care îmi zisese aceste lucruri, în faţă. Mă dureau... Prea tare. Şi oricât am încercat să explic a fost în zadar. De parcă vorbeam singur. Sau mai rău, vorbeam cu el dar nu mă asculta. Deloc. Rahat.
Am ridicat receptorul şi am sunat la o agenţie, aveam nevoie să îmi pregătească un apartament în Boston, ceea ce putea făcut în patru zile. Măcar exista tehnologia modernă. Trebuia să îmi adun o parte din bagaje. Dar acum era oricum prea târziu, aşa că m-am băgat în pat încercând să îmi scot din cap imaginea splendidă a băiatului cu ochi albaştrii. De parcă asta ar fi fost posibil. Îl visasem iar. Ca şi în restul zilelor multe trecute.. Imaginea lui nu dispărea deloc din mintea mea. Şi nici aspectul meu fizic nu mă mai interesa. Ajunsesem chiar şi la acest punct..

A doua zi m-am trezit destul de dimineaţă. Am mâncat ceva, am făcut un duş, am luat nişte haine la întâmplare pe mine şi am ieşit din locuinţă. Nu mai făcusem asta de ceva verme, cum eram atacat în ultimul hal de presă. Mă îmbrăcasem oricum discret şi nu eram acelaşi Eric triumfător, mai degrabă unul plouat. Unul fără spirit şi chef de viaţă. Mă întrebam unde este personalitatea mea superioară; nu o găseam. Am urcat într-o maşină cumpărată acum două zile – mai mult o rablă daţă de ceea ce aveam înainte – tot pentru a scăpa de presă. M-am îndreptat spre apartamentul Leirei.
A deschis, fără prea mare ezitare. Şi ştiam că era conştientă că eram eu. De asemenea realizam ce gândeşte , tipic pentru o blondă fără creier : „ A venit să îşi ceară iertare şi vrea să fie din nou cu mine. Iar eu o să îl refuz.” .
Avusesem dreptate. Odată ce mi-a deschis şi m-a poftit înăuntru a început să mă privească cu superioritate. Patetic. Mi-am întors şapca, cu cozorocul în partea opusă pentru a o vedea „ cum trebuie ” . Era îmbrăcată în pantaloni de trening şi un maieu alb; părul îl abea strâns în coadă. Mi-am băgat mâna în părul ei fără pic de ezitare şi am tras-o de el, rămânând cu câteva fire în mână. Am scos din buzunar o foarfecă, tăindu-l.
A început să mă lovească cu pumnii şi cu palmele, picioarele. Tipic femeiesc, fiind uimită de gestul meu . Nu mai ştiam să fiu un genelman de cât nu îl mai aveam pe Ted. Plus că, îi jurasem deja : dacă se apropie de el sau relaţia noastră, e moartă. Şi pentru o blondă tăierea părului este echivalentă cu moartea.
După ce am avut grijă să îi tai mai mult de jumătate din părul foarte lung, am băgat foarfeca la loc în buunar şi i-am aruncat o oglindă.
Desigur că pe parcurs ce am făcut acel lucru a ţipat şi alte lucruri total inutile. Începuse să plângă – înduioşător. De parcă eu aveam inimă pentru aşa ceva.
- Ce faci aici Eric? Ce mi-ai făcut? DE CE ? Nu meritam aşa ceva. De ce? .... Te urăsc, o să te denunţ!
Deşi plângea, spunând acele lucruri de parcă era sfârşitul lumii, am început să râd.
- A, da? Păpuşă oxigenată, se vede că nu ai pic de materie cenuşie şi în capul tău nu doar bate vântul, e gol de tot. Nici praful nu se adună acolo. Crezi că am venit aici fără pic de dovezi? Lilyan este minor. Tu – te-ai culcat cu un minor. Şi eu nu ştiu să ascund dovezile. Şi poza ta , şi poza lui. Detalii amănunţite. Am totul. Şi nu doar atât, noaptea în care ai mers la hotel cu un „ individ misterios ” , regizorul unui film care va rula peste câteva zile, unde ai rolul principal. Am poze amănunţite Leira. Ce crezi că poţi face?
Începuse să îşi arunce pumnii peste pieptul meu, de parcă asta rezolva ceva. Am apucat-o de încheietura mâinii şi am aruncat-o pe podea, aceasta târându-se la picioarele mele.
- Iartă-mă Eric, dar nu publica pozele...
Avea tonul imporator. Dar nu ştiam să iert, sau să o iert. I-am dat cu piciorul . Demn de dispreţ din partea mea, dar o uram.
- Uite ce e, paraşut-o. Nu le fac publice acum, pentru că acum mi-ai plătit-o dar le păstrez. Originale şi copii. Plus că, am uitat să te anunţ, ai pierdut rolul principal pentru film. Un singur telefon a fost de-ajuns.
Am plecat, fără să îi privesc chipul. Nici nu am vrut să mă uit la expresia ei, nu mă înduioşa nimic. Nici vorbele ei . Se luase de ceea ce avusesem eu cel mai de preţ, iar asta nu treceam cu vederea, nici dacă vroiam.
Am urcat în maşină şi am plecat spre apartament. În fond, trebuia să îmi fac bagajul şi trebuia să gândesc cum să scap de cretinii de la „ Model’s Paradise ” . Nu ştiam asta încă, dar am calculat – ar mai fi o jumătate de an până ce Ted împlineşte 18. Aş putea să mă apropii de el fără să am probleme cu legea, şi poate puteam vorbi atunci ca doi adulţi.
Dar mă putea el ierta? Sau... Mai rău, oare după atâta timp, mă va mai iubi? Poate deja m-a uitat...
La dracu cât îmi lipsea.

#70
Huh al dracu' el de comm cum s-a sters..eh lasa ca tu sti ce parere am despre fic, acum sa inceapa aberatia mea despre capitol.
In primul rand nu-mi vine sa cred ca cei doi s-au despartit, adica ma asteptam la ceva "diferit", dar nu in felul asta. Vreau sa spun atunci cand am citit ce i-a spus Teddy lui Eric am zis "clar, nu e Ted:|". Cred, nu, sunt sigura ca a fost obligat de cineva sa spuna asta, ma gandesc la Leira...si cand a zis Eric ca are poze cu ea si Teddy ma gandesc ca tarfa aia o fi angajat pe cineva sa-i faca ceva lui Teddy sau sa-l sperie, sa-l ameninte ca ii pune piedici lui Eric, ii distruge cariera sau ceva de genul si atunci el si-a calcat pe inima si s-a despartit de iubirea lui:o3. Oricum cam asta e teoria mea.
Cat despre forma capitolului..ma refer la greseli sau ceva de genul, nu am fost atenta, banuiesc ca nici nu ai ca altfel le reperam eu:)) In schimb mi-a placut ce i-a facut Eric lui Leira..si ma gandesc ce se va intampla mai departe...sper sa postezi repede [si scuze de intarzierea commu-lui am fost prinsa cu "treburi":))]
gambatte:*:X
[Imagine: 2rqzqjc.jpg]

* Just...Stay Bizarre *


[Imagine: 28qqdxz.jpg] ♥ [Imagine: 2wf645h.jpg] ♥ [Imagine: 51f0xu.jpg]

"Putina mea experienta de viata m-a invatat ca nimeni nu e stapan pe nimic, totul este o iluzie. [...] Cine a pierdut o data un lucru pe care il socotea garantat invata pana la urma ca nimic nu-i apartine." - "Unsprezece minute" - Paulo Coelho

[center][Imagine: jigapt.jpg][/center]




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)