La putere maximă

[Mely]

Ok, so, după ce două luni netu` meu a mers super prost, m`am hotărât şi eu să postez un fic. Capitolele le voi posta cât de repede pot, dar eu, fiind clasa a XII - a, am foarte mult de învăţat. :3 Well, despre fic nu vă spun încă nimic, vă las pe voi să citiţi. La început, ideea nu va fi prea originală, dar pe parcurs nu va semăna cu nimic altceva. ^^ Enjoy !

Capitolul unu

Viață de rahat ! Tata plecase la târfulița lui, iar eu rămăsesem cu mama. Cea mai mare bucurie de pe pământ ! Dar totuși de acum înainte va fi totul mai bine. Fără oră impusă la culcare, fără controlatul temelor ( în mare parte nefăcute ) și fără interdicție de a sta afară până târziu. Acum puteam face ce vreau. Asta dacă mama chiar va fi cu moralul la pământ. Totuși nu păruse afectată când tata își luase catrafusele și se cărase la curvuliță. Poate știa că ziua aceea va veni cândva și se pregătise. Așa era mama : pregătită pentru orice situație. Exact opusul meu.
- Corina, vino imediat la masă ! se auzi glasul ei deranjant.
M-am ridicat nervoasă de pe pat, ieșind din cameră și trântind ușa în urma mea, cum făceam deobicei. Numai de mâncare nu-mi ardea mie acum. M-am proptit în ușa de la bucătărie, uitându-mă la mama. Era îmbrăcată într-o rochie până la genunchi, albă cu niște floricele negre și în picioare avea niște platforme negre. Arăta destul de bine. Ciudat pentru mama.
- Nu mănânc. Vreau să ies. Dar ce-i cu tine așa elegantă ? am interogat-o eu.
- Merg la cumpărături cu Iuliana și Carmen. Vezi să-ți iei cheile, căci nu știu când ajung acasă.
Am dat din cap, apoi m-am dus spre camera mea pentru a mă schimba. Ceva se întâmpla cu mama. Ea nu m-ar fi lăsat nici moartă să ies afară fără să mănânc. Primul semn că în sfârșit aveam libertatea necesară. Mi-am luat o pereche de blugi strâmți negri și un tricou roșu și m-am îmbrăcat repede. Mi-am luat telefonul de pe birou, apelând-o pe Magda, prietena mea cea mai bună.
- Bună, Cora ! S-a întâmplat ceva ? Sau ești în starea aia de ’ vreau să ne întâlnim ’ ? mă întâmpină ea repede.
- Oarecum. Tata a plecat. Dar presupun că mama deja a informat-o pe mama ta. Oricum, pot veni pe la tine ?
- Desigur. Te așteaptă și Andrei, cu siguranță.
Râse, apoi închise telefonul. Andrei era fratele ei, pe care eu sincer nu-l prea puteam agrea. Sau de fapt, așa speram să se vadă. Cunoscând-o pe Magda de când eram mici, evident că de atunci îi cunoșteam și fratele. Încă de atunci ne tachinam și ne băteam. Părinții lor mereu ziceau că dăm semne că ne placem. Prostii ! E adevărat, tipul arăta chiar bine, dar nu era genul meu. Prea afemeiat. Mi-am periat puțin părul negru, pentru a încerca să-i dau o formă. Evident, încercările mele erau în zadar. Am oftat nervoasă și am pornit-o spre hol. M-am încălțat cu niște bascheți roșii și, după ce mi-am luat cheile și telefonul, am părăsit apartamentul și mai apoi, blocul. Soarele toropitor al verii mă înnebunea. Poate nu fusese așa o idee bună să mă îmbrac în blugi. Deși Magda stătea doar la trei blocuri distanță, până am ajuns la ea, deja simțeam că mor. Am sunat la interfon, dar cum era de așteptat, nu mergea. Mi-am strecurat mâna prin spațiul mic unde geamul ușii era spart și am apăsat pe buton. Am urcat până la etajul doi și am sunat la ușă. În prag mă întâmpină Andrei, care mirosea puternic a parfum.
- Ai scăpat sticla de parfum pe tine, iubire ? l-am întrebat eu, scoțând limba.
- Ce glumă bună ! își dădu ochii peste cap. Am întâlnire, păpușică. Ne vedem mai târziu.
În timp ce eu intram în casă, el ieșea. M-am îndreptat spre sufragerie și m-am așezat pe canapea, lângă Magda. Părul șaten deschis, cu nuanțe aurii, îi venea în ochii ei verzi, ca deobicei. Puse castronul de popcorn la mijloc și dădu mai tare televizorul, pe MTV. Era o melodie pe care nu puteam s-o suport, dar am făcut abstracție de acest lucru. M-am întins spre șatenă, îmbrățișând-o.
- Of, scumpo ! Te-a afectat povestea cu tatăl tău ? mă întrebă ea, privindu-mă blând.
- Nu ! Doar aveam nevoie de prietena mea cea mai bună. Ei bine, mâine plecăm în tabăra aia cu colegii și diriga, nu ? Deși a trecut deja o lună, nu am nici un chef să-i văd pe toți proștii așa curând.
- Lasă, măcar mergem și noi undeva unde-i frumos. Spania este minunată sezonul ăsta. Îți dai seama ? Ziua stăm la soare și noapte mergem prin cluburi. Ce poate fi mai minunat ?
- Îți zic eu ce ! Să nu stea toată ziua Cristi pe lângă tine și Alex să destindă atmosfera.
- Cora ! Cristi este iubitul meu. Poate sta cât vrea cu mine. Și . . . îți place Alex ? Spune-mi adevărul.
- Evident că nu ! Este doar un prieten foarte bun.
Am tăcut amândouă. Alex era foarte drăguț, dar îmi era doar prieten. Plus că dacă mi-ar fi plăcut de el, ar fi zis că doar fizicul era responsabil. Tipic lui ! M-am întins, uitându-mă pe pereți. Acum că eram la răcoare, blugii erau foarte comozi. Dar parcă aveam chef să ies pe afară și să mă întâlnesc cu gașca.
- Mag, nu vrei să ieșim pe afară ? Trebuie să mă mișc.
- Aș vrea. Dar cretinul de Andrei nu și-a luat cheile, deci . . . Scuze.
- Nu-i nimic. Păi atunci, eu plec, trebuie să-mi fac bagajele. Ne vedem mâine, la autocar.
Am părăsit blocul ei, mergând liniștită pe stradă. Părul negru îmi tot vena în ochi, o chestie îngrozitor de enervantă. Deși vara era anotimpul meu preferat, câteodată căldura era al naibii de obositoare. De abia așteptam să ajuns în casă pentru a mă schimba de hainele astea, care deja mi se păreau destul de groase. Chiar când am vrut să intru în bloc, un glas mă strigă :
- Cora !
M-am întors rapid, la fix cât să mă feresc de un balon cu apă ce fusese aruncat în mine, de către Irina. Părul ei blond era ud și îi stătea lipit de față. Pe față își arborase cel mai dulce zâmbet cu putință. De parcă credea că mă păcălea, numai inocentă nu era ea. Alergă spre mine și mă îmbrățișă tare. Am îndepărtat-o blând. N-aveam nevoie de îmbrățișări și prostioare din astea de la ea. Îmi era prietenă, dar nu eram noi prea apropiate. M-am uitat în spatele ei pentru a vedea cu cine mai era. Andreea și Cristina erau, evident, acolo. Nu se puteau despărți niciodată de Irina. Cu ele mai era un tip ( care arăta chiar bine ), pe care nu-l știam.
- Coriluța, nu-i așa că stai pe afară ? mă privi Irina, cu ochii ei albaștri, triști, fluturând din gene.
- Trebuie să-mi fac bagajele, pentru mâine. Și nu mă mai striga așa. Numele meu este Corina. Sau dacă chiar vrei să îmi dai alt nume, ’ Cora ’ sună mult mai bine.
- Atunci după ce termini ? Te rog, vreau să vorbim și noi.
Îmi făcu cu ochiul și se întoarse spre prietenii ei, țopăind. Am mers până în apartamentul meu și al mamei și, cum am intrat, am alergat în dormitor. Mi-am aruncat telefonul pe pat, apoi mi-am întors privirea spre dulap. Am oftat din toți rănunchi. Niciodată nu-mi plăcuse să-mi fac bagajele, dar nu puteam amâna acest lucru. Am deschis toate ușile dulapului și am început să scot haine din el. Mai toate tricourile, singura mea rochie, niște fuste, blugi, costumele de baie ( da, aveam cinci ), pantaloni ( scurți și trei sferturi ) și lenjerie. Mi-am scos un troller de după ușă și am îngrămădit ( cât de frumos am putut ) toate catrafusele în el. Chiar când închideam bagajul, telefonul scoase un sunet stins, ceea ce însemna că am primit un mesaj. M-am aruncat pe pat, după el și am zâmbit când am văzut mesajul.

[center]Sper că ți-ai terminat bagajul și nu-l lași pe ultima sută de metri, cum faci de obicei. Să nu-ți treacă prin cap să nu vi în tabără, ok ? Să nu ai multe bagaje cu tine ( ok, termin, parcă aș fi o mamă ; știu că nu vei avea multe cu tine ). Alex. : )[/center]

Acum aveam nevoie de o mamă, ce pot spune. Aveam de gând să îi răspund, dar mai întâi am mers în hol, de unde am înșfăcat niște bascheți, sandale, platforme și alte încălțări. Le-am trântit în troller, apoi am căscat. M-am întins puțin, uitându-mă la ceas. Deja șase. I-am scris repede un mesaj lui Alex.

[center]Acum am terminat. Ce nesimțită sunt, nu ? Am un singur troller. Prea mult ? Nu cred. : ) Eu acum ies puțin cu Irina și restul turmei. Nu vrei să ne încânți cu prezența ta ? Stăm pe aci, la mine la bloc. Dă beep dacă vii. Cora.[/center]

M-am hotărât să mă schimb, pentru că, ei bine, blugii nu erau prea buni la căldură. M-am dezbrăcat repede, apoi m-am uitat prin dulap. Mi-am pus un tricou mov închis și o pereche de pantaloni scurți albi. Era perfect așa. M-am încălțat cu niște sandale, destul de comode, fără pic de toc ( exact cum îmi plăceau ). Am ieșit din casă, închizând ușa cu cheia. Până la parter, am zburat. Ajunsă în micul părculeț umbrit, le-am căutat cu privirea pe Irina și prietenele ei, plus tipul nou. I-am găsit, stând pe o bancă. Am alergat spre ei, zâmbind.
- Cora, el este Ștefan, verișorul meu. Știi că ți-am vorbit de el. Ștef, ea e Coriluța.
Am dat din cap, simțând telefonul în buzunarul pantalonilor, vibrând. Nici nu mi-a mai păsat că Irina îmi spuse în acel fel stupid. Oricum, m-ai târziu probabil mă va deranja. Și nici că puștiulică ăsta, Ștefan, mă privea prea insistent. L-am scos repede, citind mesajul de la Alex.

[center]Nu poate băiatu’, scuze. Trebuie să o ajut pe mama la curățenie. Parcă aș fi menanjeră, zău așa. Ne vedem mâine. Să visezi urât, dragă. : )[/center]

Deși eram prieteni buni, mereu ziceam ‘ urât ’, în loc de ‘ frumos ’ și invers. Chiar când voiam să zic ceva, am văzut-o pe mama, la intarea în bloc, uitându-se la mine.
- Corina, vino în casă. Trebuie să vorbim.
Mi-am luat la revedere de la ‘ copii ‘ și am mers spre mama. Ajunse în casă, am intrat în bucătărie și ea îmi arătă un scaun. M-am așezat, uitându-mă atent la ea. Avea o privire oarecum jenată, dar totuși hotărâtă.
- Cori, cum să-ți spun. Eu am pe cineva și el stă în Germania. Suntem nevoite să ne mutăm. Ok ?
- Nu ! simțeam cum furia îmi intră în sânge. Mută-te tu ! Eu nu plec de aici, clar ? Peste două luni voi fi majoră. Pot face ce vreau, ok ?
- Corina, înțelege și tu ! N-ai cum să rămâi aici. Nimeni nu te poate supraveghea.
- Ba da ! Părinții Magdei vor putea să-ți dea raportul și chestii d-astea. Plus că sunt matură ! Ce crezi că pot face singură ? Nu mă fac prostituată, stai tu liniștită.
- Vorbește frumos ! O voi suna pe mama Magdei. Dar dacă responsabilitatea aceasta va fi prea grea pentru ea, vi cu mine, fără comentarii, domnișoară !
Am fugit în camera mea, trântind ușa și aruncându-mă pe pat. Dracu să o ia de mamă cretină ! O durea fix în dos că tata plecase. Oare eram singura cu ceva materie cenușie în cap ? ’ Are pe cineva ’, bla – bla – bla ! Să și-o tragă până moare dacă vrea, dar pe mine nu mă desparte de locul ăsta. Eu aparțin acestei țări, deși nu mă omor după ea. Speram să pot rămâne. Urăsc viața asta de rahat !