L's journal [shounen-ai]

[Verrine]

Arigatou pentru comentarii>:D<:X:X. O sa vedeti pe aprcurs despre ce este vorba;)... mintea mea mea masochista are niste idei>:). Extra capitol ptr ca am primit atat de rpd comm 8->. sper sa va placa>:D<

Capitolul 6: Idei

In ultima saptamana am petrecut cele mai ciudate momente din toata viata mea. Aceasta chestie –ca nu o pot numi altfel- se scrie singura sau ce?! Rationamentul meu nu ma lasa sa cred in fantasme, demoni si mai ales in jurnale care se scriu singure! Sper ca totul sa fie doar un cosmar… sau doar o gluma proasta din partea cuiva. Oricat de mult mi-as fi dorit ca acestea sa fie raspunsurile la toate intrebarile care le am in momentul asta, stiam ca e cu total altceva. Ce puteam face? Daca vorbeam cu altcineva ma credea nebun, probabil urmatoare zi trezindu-ma la usa cu cei de la spitalu’ de nebuni pentru a ma “recruta”. Eram atat de incapabil. Daca ar fi fost vorba de o problema de informatica as fi stiut care sunt pasii, astfel urmandu-i. Dar aici… nu exista pasi, nici nu vad o solutie rationala a problemei. Ce ar face Iwasawa-sensei?

FlashBack

-Iwasawa-sensei, ce facem daca nu gasim nici o solutie?
-Ran, aveam mai multe asteptari de la tine. Stii ca mereu exista o solutie. Daca tu nu o vezi asta nu inseamna ca ea nu exista. Cerceteaza datele problemei si o vei gasi.

End of FlashBack.

<< Care sunt datele problemei atunci? >>

Macar acum am un punct de plecare. Sa vedem… datele problemei. Cred ca jurnalul s-ar potrivi. Poate nu reprezinta chiar totalitatea lor, insa este una foarte importanta. Precum o ecuatie de baza… de aici pleaca totul.
Am luat jurnalul si am recitit ultimul fragment. Chiar nu imi dadea nici un detaliu. L-am recitit de mai multe ori pana cand gasisem un mic indiciu:

Prima data cand l-a vazut pe Light a fost oarecum usurat… ma intrebam de ce.

Se intreba de ce sunt usurat… Eu in acea zi am plecat intr-acolo cu gandul ca Ryuuzaki o sa ma omoare pentru ca i-am luat jurnalul, dar el pare ca nu stie nimic despre asta. Din discutia care o avut-o cu Light, nu s-a mentionat nici macar o data de jurnal. Cei doi par destul de apropiati, insa niciunul nu a adus vorba de asa ceva. De ce?
Apar niste nume de care nu am habar. Am zis sa caut prin dosarele politiei… Noroc ca am un unchi care lucreaza acolo. Bun… deci urmatorul pas: sa aflu despre Watari, Kira si Light Yagami.
Am luat telefonul de pe noptiere si l-am apelat pe Usugi-san, unchiul meu:
-Alo?
-Buna Usugi-san, sunt eu, Ran. Voiam sa iti cer o favoare.
-Ran! De cand nu m-ai mai sunat. Spune, de ce ai nevoie?
-As vrea sa-mi faci rost de un dosar legat de Cazul Kira.
S-a blocat brusc. Nu a mai dat nici un semn. Ciudat. Asteptam insa un raspuns afirmativ din partea lui… chiar aveam nevoie de acel dosar.
- Ojisan*, mai esti acolo?
-Da… Scuza-ma, insa este imposibil, acela este un caz strict secret al politiei.
Iar acestea fiind spuse, mi-a inchis telefonul. Strict secret… Problema asta devine din ce in ce mai complicata si incurcata. Cand am crezut ca am gasit si eu o portita de iesire aceasta s-a inchis brusc in fata mea, cheia fiind la una din rudele mele. Cat de jenant.
Oh… Nu pot sa vorbesc cu Ryuuzaki despre caz. M-ar intreba de unde stiu despre asta si daca ii zic “Eh… cred ca din jurnalul tau.” probabil ca as avea cea mai proasta experienta din viata mea. Daca nu il pot lua nici de la politie, nici de la Ryuuzaki, atunci de unde? L sigur a avut o legatura stransa cu acest caz, insa inca nu imi pot da seama care.
Poate daca o sa cercetez jurnalul mai bine o sa mai descopar cate ceva.
M-am uitat peste el timp de cateva ore. Mai observasem cateva lucruri foarte interesante. In primul rand nu avea titlu… nu scria nicaieri “Jurnal” sau “ Nu il atingie, altfel vei muri!” deci, poate nu e chiar un jurnal. Apoi, de fiecare data cand este scris un fragment este mentionata doar data, nu si anul. Deasemnea foarte ciudat… scrisul este mult prea ordonat pentur a fi a lui Ryuuzaki. Este el cel mai bun detectiv, iar toate cazurile lui sunt impecabile, insa cand vine vorba sa faca un raport… este un adevarat dezastru. Din toate astea ar rezulta ca nu este jurnalul lui Ryuuzaki. Atunci, ce cauta la el in birou? Sa fi fost al unui asociat… dar ce om intreg la minte vine cu jurnalul la servici si il mai si uita acolo?!
Scrisul este atat de ciudat daca te uiti cu atentie la el. Mult prea… perfect. Toate literele sunt perfect rotunde, inclinate spre dreapta. Din cate stiu eu omul este incapabil sa scrie astfel. Chair daca incearca sa faca toate literele la fel, mereu va exista una care sa iasa din armonia celorlalte. Foarte ciudat. Oricum… toate acestea m-au condus intr-o prapastie si mai adanca. Daca le-as pune cap la cap asta ar insemna ca jurnalul nu apartine lui Ryuuzaki si nici oricarui om, deci e ceva extraterestru. Intradevar… extraterestrii exista. Cu asta as putea facea un doctorat perfect.

<< Ah… Nu am ajuns la nici un rezultat. >>

Daca as putea afla mai multe despre Cazul Kira poate s-ar mai limpezi problema. Usugi-san nu o sa ma ajute, iar alt mod de a lua acel dosar chiar nu vad. Daca il intreb pe brunet trebuie sa gasesc o scuza plauzibila prin care aceasta sa ma creada.
Din cate am citit in jurnal, Cazul Kira s-a petrecut in urma cu trei ani. Pe atunci inca nu venisem in Tokyo… Destul de difici in cazul asta. Light si Ryuuzai spuneau ceva de moartea unor persoane, inseamna ca trebuie sa fie scris in ziare despre un anume Kaime sau Watari.
Cred ca e timpul sa merg pana la biblioteca orasului.

Ojisan* - unchi in limba japoneza ptr cei kre nu stiau;).

[Verrine]

Next ^:)^

Capitolul 7: Intalnirea. Noi indicii.

-Va multumesc pentru ajutor.
-N-ai pentru ce, tinere.
Iata-ma asadar si la biblioteca orasului. Speram sa gasesc aici ziarele vechi de acum trei ani, era singura mea sansa de a afla mai multe despre Cazul Kira. Din indicatiile bibliotecarei ar trebui sa merg undeva in aripa de vest… Nu am mai fost niciodata intr-o biblioteca, nu imi imaginam ca o incapere plina de carti poate sa fie atat de imensa.
Ma invarteam pe acolo de jumatate de ora si nu gasisem nimic… Cat de frustrant. Am mai ocolit cateva rafturi pline cu carti pana am dat de o placuta unde scria “ Aripa de Est”. Nu pot sa cred ca am ajuns chiar aici. Chiar ca nu ma price la orientare… Nici daca as avea o busola nu cred ca as gasi locul unde ar trebui sa ajung.

<< Ran, calmeaza-te, teoretic daca te intorci inapoi si o iei drept inainte ar trebui sa ajungi in aripa de vest. >>

Teoretic vorbind. Eh… si asa nu aveam ce sa fac acasa, plus ca era duminica. Imi permit sa mai pierd cateva ore pe aici. In timp ce mergeam printre rafturile plinde cu carti mi-am adus aminte de Mogami. Imi parea rau ca am plecat asa brusc, nici eu nu stiu de ce am reactionat in acel mod cand am auzit de o relatie intre doi barbati. Mi se pare ceva ilogica si neortodox. Spre deosebire de majoritatea japonezilor eu eram ortodox si nu budist, shintoist sau ateu. Mama facand parte dintr-o familie nobila a Angliei era ortodoxa. Destul de ciudat… deoarece in cartile de istorie se spune ca acest regat este catolic. Oricum, indiferent de religia pe care o aveam nu puteam sa fiu deacord cu o asemnea relatie.
Asadar, condus de logica mea – destul de proasta dupa rezultatul avut-, am ajuns in aripa de nord. Cum de la est am ajuns la nord… chiar nu stiu. Nu aveam nici o sansa. Problema si mai mare e daca stiu sa ma mai intorc inapoi la intrare.
-Ran! Ce surpriza sa te intalnesc aici.
Am intors capul spre persoana care tocmai imi strigase numele. Nu imi parea o vocea prea cunoscuta. Am fost surprins, dar totodata usurat ca cineva a venit si m-a salvat din acest labirint.
-Yagami Light.
-Pari cam debusolat. Ce carte nu gasesti?

<< Ce carte? Eu nici macar nu pot sa ajung la locul potrivit, dapoi sa mai gasesc si cartea. >>

-Defapt… e prima data cand intru intr-o biblioteca. Caut de cateva ore Aripa de Vest.
A inceput sa rada cu pofta cand a auzit afirmatia mea. Iata motivul pentru care imi place mai mult sa stau in fata calculatorului si nu sa ies in societate. Lumea este asa de ciudata.
-Haide, o sa-ti arat unde trebuie sa ajungi. Cunosc biblioteca asta destul de bine, vin aici inca din copilarie.
-Arigatou.
Salvarea mea. Iti multumesc Doamne ca ai grija de mine. Oricum, sa speram ca nu ma intreaba ce caut. Nu cred ca Light o sa-mi spuna prea multe despre caz, iar daca aduc vorba despre asta o sa ma intrebe de unde am auzit de el… Pentru a incerca sa evit acest subiect, i-am pus o intrebare, prima care mi-a venit in cap:
-Cum de cunosti bibliteca asta asa de bine?
-Ti-am mai spus… merg aici inca din copilarie.

<< A da. Mi-a zis. Ce intrebare cretina am pus. >>

-Obisnuiam sa vin cu tata. Imprumutam in fiecare sambata cate un roman politist.
Afirmatia lui legata de genul de carti preferate mi-a trezit curiozitatea.
-Iti plac romanele politiste?
-Da… Am vrut sa ajung detectiv, precum tata. Insa, am renuntat rapid. Mi-am dat seama ca e o pierdere de timp.
Acest Light imi trezea o curiozitate imensa. Faptul ca imi spunea unele lucruri cu jumatate de masura ma facea sa-mi doresc sa aflu mai multe despre el. Nu am apucat sa pun alta intrebare deorece el mi-o luase inainte:
-De ce vrei sa ajungi in Aripa de Vest? Acolo nu sunt carti… doar ziare si articole din anii trecuti.
Si te-am rugat sa nu-mi pui intrebarea asta. Acum trebuie sa gasesc o scuza plauzibila.
-Eto… Am nevoie de niste ziare de acum trei ani. Unchiul meu m-a trimis dupa ele.
Nu a spus nimic, doar a continuat sa mearga, ghidandu-ma spre locul dorit. Sa speram ca a functionat. Aveam o multime de dubii legate de acest indivit, Yagami Light. Parea asa de prietenos la prima vedere… insa ceva imi spune ca nu e doar asa. Cred ca daca il intreb pe Ryuuzaki mai multe despre el nu o sa se supere. In plus, sunt asociati, iar eu daca o sa lucrez incontinuare pentru brunet asta insemana ca trebuie sa stiu cate ceva si depsre ceilalti parteneri ai lui. Exact! Asta e un motiv bine intemeiat.
-Am ajuns.
Vocea satenului m-a trezit la realitate.
-Multumesc. Nu stiu ce m-as fi facut fara tine.
Mi-a zambit apoi si-a avzut de drum. Plecarea lui brusca mi-a trezit din nou curiozitatea, vrand sa aflu mai multe despre el. Mi se parea ca un personaj dintr-un roman SF, in care personajul principal incerca sa fie mereu cu un pas inaintea antagonistului, insa nu reusea. Oricum, e bine ca nu s-a oferit sa ma ajute.
Acum… insfarsit ajuns in locul in care trebuia, ar fi bine sa ma apuc de cautat.

***

-Domnule, treziti-va. E ora de inchidere. Treziti-va.
Aud vocea bibliotecarei cum ma striga. Ridica capul de pa masa, il scutur putin si apoi o privesc. Incercam sa inteleg ce avea sa-mi zica. Din cate mi-am dat seama… spunea ca am adormit in timp ce citeam niste ziare si ca ar trebui sa plec deoarece este ora de inchidere.
Mi-am cerut scuze si am urmat-o pana la iesire. Eram destul de ametit… Nu imi venea sa cred ca am adormit in timp ce citeam, nici cand stau la calculator ore intregi nu mi se intampla asta.
Oricum, trecand peste acest incident, gasisem lucruri foarte interesante in ziare. Intr-un anume articol se facea un sondaj legat de Kira. Mai mult de jumatate din japonezi tineau cu el… Din asta mi-am dat seama ca era vorba de o persoana care a fost poreclita Kira, insa nu inteleg de ce. Pe de alta parte, intr-un singur ziar se pomenea moartea a cincizeci de persoane -foarte ciudat-. Si lucru ce mi-a atras atentia era acela ca toti erau criminali… Cum putea acest Kira sa omoare cincizeci de persoane intr-o singura zi? Era superman sau ce?

<< Ideea de superman chiar ma amuza. Cine stie. Chiar ar fi fost o idee buna daca Kira ar fi fost personajul pozitiv. >>

Pana la urma am aflat cate ceva din ziare, insa nu ceea ce ma interesa pe mine. Nu s-a pomenit nimic legat de moartea unui anume barbat Watari sau Kaimei. Oare si acestea sunt informatii strict secrete de care presa nu beneficiaza?
In timp ce mergeam spre casa ma gandeam ca atunci cand ajung sa caut pe internet despre Kira. Poate gasesc un sondaj asemanator cu cel din articolul respectiv si imi da mai multe indicii. In plus… ma pot folosi si de experienta mea in calculatoare.

[Yaku-chin]

Hellooo Asa, am ajuns si eu in sfarsit pe aici. Deci, cu ce sa incep? In primul rand eu mereu l-am crezut si considerat si il voi crede si il voi considera pe Kira, sau mai exact pe Light Yagami un personaj pozitiv , nu am putut sa concept ca el ar fi personajul negativ, pentru mine nu avea ligicasi nici in ficul tau, chiar daca are sa fie personaj negativ,tot nu am sa pot sa cred
Asa, revenind acum mai mult la fic: deci....Light inca e prezent in viata japonezilor, perfect:X, si Ran e interesat de cazul Kira, si mai frumos, si jurnalul se scrie singura , asta da ciudatenie, si totusi cum ajunsese jurnalul la L, daca L nu stia nimic de el:-? Ciudaaaatt, missteeriooos, hm...iar devin curioasa si nu imi place
Oare, ma gandesc, cine cu cine va fi in ficul tau, adica e shounen-ai :-? sunt asa curioasa sa vad cine va fi cu cine, sau va place pe cine Sper sa fi repede cu nexul...fiindca vreau sa aflu mai multe, asa ca Succces la scriss....kissu and huuuggggz!

[Verrine]

Next:P.
Noriko ma bucur ca iti palce si sper sa mentii acest snetiment legat de ficul meu :-S.
Scz deasemnea ptr intarziere. Am avut o lene in mine in ultima sapt=)).

Capitolul 8: Jocul devine interesant.

-Incredibil! spun in timp ce privesc monitorul calculatorului.
Nu imi venea sa cred. Imi imaginasem ca o sa gasesc cate ceva despre Kira pe internet, insa nu atat de multe forumuri si fancluburi! Desi cazul s-a incheiat in urma trei ani, se pare ca inca mai exista fani ai lui Kira. Din cate stiam eu, starurile nu rezista deobicei printre adolescenti mai mult de doi sau trei ani, insa acesta chiar a fost un adevarat fenomen! Inca nu pot crede ca n-am auzit de acest “Kira” pana acum. Mogami nu a mentionat nici macar o data despre un personaj de genul, iar Ryuuzaki si oamenii cu care am lucrat parca nici nu au trecut printr-un asemnea caz. Ciudat…
Din cate puteam observa exista doua categorii de oameni. Cei care credeau ca acest Kira este salvatorul lor si cei care erau total impotriva lui. Desi mi se parea o stupizenie si intr-un fel… ilogic sa fi de partea unui criminal, tot m-am uitat la cateva dintre comentariile ce veneau din partea unor fete care credeau ca ceea ce face Kira este corect:

Kira este salvatorul nostru! Daca nu ar fi fost el nimeni nu mi-ar fi razbunat unchiul! Bravo Kira, sa o tii tot asa!

Insfarsit cineva care le da o lectie acelor criminali! Kira, tine-o tot asa, noi te sustinem!
P.S: Multumesc ca l-ai omorta pu nemernicul care mi-a ucis parintii.

Din cate observ comentariile sunt din anii trecuti. Oricum, ceea ce e ciudat e ca toate aceste fete ii multumesc lui Kira pentru ca i-au razbunat membrii ai familiei sau alte persoane dragi lor.
Deci o sa fac doua tabere pentru a putea intelege mai usor: cea PRO care este deacord cu Kira si ce CONTRA. Dupa cum se pare, cei din tabara PRO il venereaza pe Kira doar pentru ca acesta a razbunat o anumita persoana. Pe de alta parte, cei din tabara CONTRA spun ca nu este normal sa omori persoanele in acest mod, desi ele au ucis la viata lor.
Cat de interesant! Acest caz a fost intradevar unul special, nu ma mira ca nimeni un vorbeste despre el. Chiar si asa, nu pare ceva peste care Ryuuzali sa nu poata trece. A avut el cazuri mult mai complicate ale caror rezolvari nici nu mi-ar fi trecut prin cap, iar sa le fi pus si in aplicare… intradevar tineau cont de un creier genial ca a lui L.
Oricum, pana acum nu am aflat foarte multe. Daca le-as pune toate cap la cap mi-ar iesi ca acest Kira este o persoana care ucidea oamenii in masa, intr-un timp foarte scurt. A avut o multime de fani care il sustineau, dar si oameni care nu erau deacord cu el.
Inca nu imi pot da seama cum proceda. Cum poti sa omori cincizeci de persoane intr-o singura noapte?! Hmp… nu se poate pune problema in care exista mai multe persoane. Trebuiau sa fie destul de multe, iar cu cat esti mai mare, cu atat cazi mai repede. Deci, Ryuuzaki putea sa rezolve cazul.
Pe langa asta mai exista o problema pe care iar nu mi-o pot explica. Jurnalul. Cum e posibil sa se scrie singur?! Poate oare sa aibe vreo legatura cu acest caz? Ar fi destul de ciudat… Nu cred ca un criminal ar tine un jurnal si chiar si asa… Nu vad de ce numele meu ar aparea acolo.
Am oftat in timp ce am aruncat o privire asupra ceasului de la calculator: 2:35. Era destul de tarziu, iar maine aveam scoala. Se pare ca am strans destule informatii pentru o zi; am nevoie de odihna pentru inca o runda ca aceasta de azi. Hotarand acestea am stins calculatorul si m-am aruncat in pat, fara a ma mai schimba, manca sau spala. O stare de oboseala a pus repede stapanire pe mine, prinzandu-ma si ducandu-ma intr-o alta lumea in care nu mai exista Kira, jurnal fantoma sau Light Yagami.

***

Sorbeam incet din ceasca de cafea in timp ce incercam sa-mi fac ordine printre ganduri. Aveam o zi asa de incarcata! Trebuia sa ajung la scoala in jumatate de ora, sa imi cer scuze de la Mogami pentru ziua de ieri, sa ma duc la birou, sa indosariez niste cazuri rezolvate recent de Ryuuzaki. Ah… se pare ca pe Kira il voi lasa pentru mai tarziu.

Imediat ce mi-am terminat cafeaua m-am imbracat si am pornit spre facultate. Aveam noroc ca Iwasawa-sensei nu ma preseaza foarte mult cu facutul temelor. Numai grija lor nu o aveam. Nu mi-a placut niciodata sa imi rezolv temele de casa. Nici cand era, in generala sau liceau nu faceam asta. Toti profesorii erau nemultumiti de mine, insa ce puteam eu face? Pur si simplu nu pricepeam de ce trebuie sa fac asta… Intelegeam totul din clasa, nu era nevoie sa exersez acasa acele “teme” care imi erau date.
Oricum, lasand la o parte “dragostea” mea pentru efectuarea temelor, incercam sa inaintez printr-un rand imens de oameni pentru a putea ajunge la statia de metrou. La ora aceea a zilei mereu era aglomeratie si de fiecare data trebuia sa stau ingramadit si cu o incercare optimista de a respira.
Oarecum, sa spunem ca am ajuns la facultate in viata. Camasa mea de un negru mat era destul de sifonata, insa am incercat sa nu dau o mare importanta acestui lucru.
In timp ce inaintam spre intrare am zarit o fata de inaltime mijlocie, cu un par scurt de un verde deschis. O singura fata in tot liceul avea acesta culoare extravaganta a parului… Mogami Hatake.

-Mogami! ii string numele in timp ce maresc pasul, incercand sa o ajung din urma.
-Ran. A zis in timp ce s-a intors spre mine.
Expresia care o avea pe fata ma facea sa cred ca ea se simtea de parca nu s-ar fi intamplat nimic intre noi. Stresant si totusi… incredibil!
-Mogami… Voiam sa imi cer scuze pentru ieri. A fost nepoliticos din partea mea…
-Ran, nu e vina ta! Eu am exagerat… uitasem ca religia voastra interzice acest tip de relatie. Haide, sa ne grabim! Doar nu vrei sa intarziem, nu?

Am urmat-o, fara a-i contrazice afirmatia. Oh… a fost mai usor decat m-am asteptat! Deobicei cand ne certam trebuie sa o sun sau sa ii trimit mesaje prin care sa imi cer scuze.
In timp ce o priveam cum mergea inainte mea, spunandu-mi sa ma grabesc, ma gandeam daca a inceput sa se maturizeze. E prima data cand nu transforma totul intr-un dezastru!
Am zambit discret in timp ce am intrat in clasa.

[Hetalia]

Buna din nou. In primul rand as vrea sa-mi cer scuze ca nu am lasat comm la capitolul trecut, am uitat T_T.
Acum, referitor la fic. Imi place din ce in ce mai mult misterul asta cu jurnalul care se scrie singur si chestia cu cazul Kira, despre care Ran nu stia inca nimic. E suspecta legatura care poate iterveni intre un death note si jurnalul. Cred ca este o legatura, asta e presimtirea mea. De data asta mi-a placut de Mogami, ca si-a cerut scuze, dar mi-a placut si mai mult data trecuta cand i-a spus chestia aia O_O, ce directa a fost. Capitolul asta e un pic cam scurt, dar este prezentat si descris bine, naratiunea nu grabeste actiunea si se imbina bine cu dialogul. Imi place stilul tau, desi ai putea sa-l mai imbunatatesti cu timpul, nu ca as fi eu experta, dar stiu ca si eu am unele greseli pe care le-am regasit in acest fic, dar mai la inceput. Acum, e din ce in ce mai bine :D.
Tine-o tot asa!Astept nextu' u nerabdare. Kiss you zbye

[Erina Ozaki]

Buna am aterizat si eu pe la ficul tau. Voi incepe cu titlul. Aaa este unul banal dar care se portriveste cu povestea. Deci sunt multumita ca ai reusit sa creezi o legatura intre cele doua elemente.
Ai lasat o gramada de spatiu si ai scris cu doua feluri de litere. Nu facem caligrafie sa stii aici.
Acele doua tipuri de scris erau foarte folositoare cum ai scris la flashback si monologul personajului. Descrierea personajelor este absenta la inceput, ai scris capitolul asta din doua bucati. La final am zis ca nu e descriere, dar teai axat tocmai la final pe ea. Actiunea la inceput este fugarita rau de gaste, punei frane sau leago.
Ma deranjat ( fac o paranteza) duiumul ala de emoticoane. AI EXCES ACOLO! Nu era o regula de emoticoane sau ceva de genul asta. Daca tot vrei sa multumesti, fao cu un singur emoticon sau doua. Asta a stricat asezarea si imaginea capitolului. :-w.
Dialogul este la inceput sec. Naratiunea este in armonie la final iar monologul interior imi place. Ma facut sa realizez ce gandeste Lighto.Si parca L avea numele Ryuzaki din cultura mea. :-?
Estetica este buna. Asta chiar imi place si mult si nu ma dezamagit in mare parte. Cam atat! Bafta la next si commul nul modific. Capish!

[Verrine]

ashya_love: stiu despre ce este vorba la inceputul ficul. Nu stiu.. pur si simplu toate capitolele de inceput pe care le fac sunt pline de greseli. Am observat si eu asta=)).
Oricum. Ma bucur ca inca iti place si citesti ^:)^.

Denissu Starlight: Nu stiu, tipurile diferite de scris le folosesc deobicei la inceput pentru ca acel prim capitol sa fie estetic. Adica intr-un capitol nu vreau sa-mi apara 100 de tipuri de scrisuri:)). In legatura cu smileurile :-J... ce sa-ti zic, nu am incalcat nici o regula, daca era sa se intample asta atunci imi era postul sters. Nu avd ce legatura are comentariul meu dinaintea capitolului <.<. Ma rog... :-J. Si eu stiam ambele variante... si Ryuzaki si Ryuuzaki. Imi place mai mult "Ryuuzaki" :X. Suna mai sexos. :X. Sper sa-ti placa capitolul asta :P.

Capitolul 9: Dosarul.

-Deci, unde vrei sa mergem? m-a intrebat Mogami in timp ce isi atinti privirea asupra mea.
-Imi pare rau, dar azi nu te pot insoti. Trebuie sa ajung la birou.
-Oh… pacat. Si voiam sa mergem la clubul acela nou deschis de langa periferie.
Se gandeste numai la distractie si cluburi. Nu s-a schimbat deloc de cand am cunoscut-o. M-am inselat cand am spus ca e matura. Inca un copil…
-Poate alta data.
Acestea fiind spuse, mi-am laut la revedere de la Mogami si am pornit spre statia de metrou. Din nou acea aglomeratie ce ma sufoca… pur si simplu nu puteam suporta. Trebuia neaparat sa-mi iau o masina. Totusi, decat in trafic… cred ca e mai bine in statia de metrou. Cel putin aici nu ma enervez, doar ma sufoc, insa nu-mi pierd calmul.
Oarecum, sa spunem ca am rezistat in metrou… Mi-a luat in jur de jumatate de ora sa ajung la birou. Am aruncat o privire la ceas in timp ce am intrat in cladire. Intarziasem… din nou. Ryuuzaki nu ma va ierta de data asta. Of…
Camasa a ajuns mai sifonata ca la inceput. Perfect. Prevad deja ca o sa am o zi splendita… plus ca mai am pe cap si cazul Kira – fara a mai vorbi de jurnalul “miraculos”-. Am inspirit adanc inainte de a intra in biroul brunetului. Deobicei el nu era o persoana care sa se enerveaza, insa ii placea ca angajatii lui sa fie punctuali. Lucru… neintalnit la mine.
-Gomennasai pentru intarziere, spun in timp ce deschid usa.
Si-a indreptat privirea spre mine atunci cand m-a auzit intrand. Se uita de parca nu stia ca azi trebuia sa vin la servici. Ah… As fi vrut sa imi dau seama de asta inainte de a ajunge aici. Puteam avea o zi libera.
-Iar ai lucrat la un caz toata noaptea?
-Da… L-am rezolvat oricum.
-Ti-am mai spus sa le rezolvi in timpul zilei, nu noaptea.
-Conform ultimelor statistici un om se poate concentra mai bine noaptea.

<< Cum asa? >>

Nu i-am mai zis nimic, nu avea rost sa ma contrazic cu el. Stia el mai bine ce are de facut. M-am asezat la birou si am inceput sa strang hartiile ce erau imprastiate peste tot.

<< Draga prietene, esti a’ dracu de dezordonat. >>

Oarecum, dupa cateva ore am reusit sa pun fiecare hartie la cazul careia apartinea. Le-am indosariat rapid, din cand in cand uitandu-ma la ceea ce lucreaza L cu atata spor. Probabil un nou caz… In ultimul timp primeste atat de multe… Nu stiu cum rezista, cred ca ar trebui sa-si ia o vacanta. Numai fiindu-i asociat mi se pare ceva obositor, nu vreau sa-mi imaginez cum se simte el.
-Am terminat, zic in timp ce asez si ultimul dosar la locul lui.
-Bine. Poti pleca acasa, imi zice fara as lua privirea de la monitorul calculatorului.
Era mult prea concetrat. Cred ca e indeajuns pentru azi. Inainte de a iesi am privit fereastra. Era deja seara; azi am pierdut atatea ore la birou. E bine ca nu m-a concediat pentru ca am intarziat. Am mai privit inca o data dosarele la care am muncit toata ziua… Atentia mi-a fost captata de raftul unde se aflau documentele cu litera K.

<< Ma intreb daca… >>

Am inceput sa ma uit pe acolo, pana am dat de un dosar care nu avea nici un nume. L-am luat si am deschis la prima pagina: Cazul KIRA. Nu imi venea sa cred ca am in fata ochilor asa ceva. Acum se explica de ce Usugi-san nu a vrut sa mi-l aduca. Cine s-ar fi indurat sa ajunga in biroul lui L doar pentru un dosar?
Brunetul era prea concentrat asupra calculatorului pentru a-mi mai da si mie atentie, asa ca am luat dosarul si l-am bagat in ghiozdan. Se pare ca nu am incheiat nici ziua asta fara a ma lega de cazul Kira si jurnal.
Nu i-am mai spus nimic lui Ryuuzaki -nu voiam sa-i distrag atentia de la ceea ce lucra-, iesind pe usa.
Firea mea curioasa ma facea sa deschid din moment in moment dosarul. Trebuia neaparat sa ajung acasa... De data asta nu-mi mai pasa de trecatorii grabiti peste care tot dadeam, pur si simplu voiam sa ajung mai repede in statia de taxiuri. Nu mai suportam o a treia runda cu metroul pe ziua de azi.
Am ajuns intr-un final si acasa. Mi-am aruncat ghizdanul cat colo dupa ce am scos dosarul, si mi-am pregatit o ceasca cu cafea. Prevad ca in seara asta iar o sa stau pana la doua la calculator. Aveam nevoie de energie.
Asadar, asezat pe canapea si cu ceasca de cafea in mana, am deschis dosarul. A doua pagina imi dadea informatii referitoare le cei care au lucrat la caz, printre care se numarau si Hirokazu Ukita, Kanzo Mogi, Touta Matsuda, Soichiro Yagami. Nu am citit si restul numelor. Ultimul a fost dea dreptul interesant. Soichiro Yagami. Acesta este si numele de familie a lui Light… Au fost rude? Ciudat. Daca Light a lucrat cu una din rudele sale, asta inseamna ca nu avea o libertate deplina. Pot spune asta din propria experienta. Din cate se vede, asta era singurul lucru pe care il puteam deduce. Oricum… cazul devine din ce in ce mai interesant.
Am mai rasfoit dosarul si am intalnit o lista cu suspecti. Din cate am observant majoritatea erau decedati. Numele care mi-a atras atentia in mod special fost Misa Amane. Mai auzisem de ea… Daca nu ma insel cred ca i-am citit numele in jurnal. Ciudat… era prima pe lista. Daca a fost suspectata de moartea tuturor acelor persoane, atunci ce cauta ea in biroul lui Ryuuzaki? Mai jos erau alte cateva nume, pe care insa nu le cunoasteam.
Ceea ce mi se parea dubios era faptul ca numele Light Yagami nu se regasea in niciuna dintre pagini. E posibil oare ca el sa nu stie de caz? Nu cred. El si Ryuuzaki par sa se cunoasca de mult, sigur au o legatura. Poate a fost un asociat ales de L si de aceea nu a fost trecut in dosar, ceilalti angajati neauzind de el.
In rest erau scrise cateva decese a unor suspecti – printre care nu se afla nici Kaimei-. Ceea ce ma interesa pe mine mai mult nu se afla in foilea astea. Deci noutatile ar fi ca Misa Amane a fost o suspecta si ca Light Yagami a lucrat cu o ruda de a lui la caz. Decat nimic, mai bine asa.
Am lasat dosarul de o parte si am studiat camera. Chiar ca nu am mai facut curatenie de secole. De ce ii cer brunetului sa fie ordonat, daca eu sunt cea mai dezordonata persoana existenta? Cat de egoist sunt.
Privirea mi-a cazut asupra jurnalului aruncat intr-un colt al camerei.

<< Ma intreb daca s-a mai scris ceva in el. >>

L-am luat de pe jos si l-am deschis la ultima data la care am ramas, 9 februarie daca imi aduc bine aminte…

12 februarie

Kazuma, mi-am pregatit un caz perfect. Nu am mai rezolvat unul de genul acesta de mult timp. Daca Watari ar mai fi in viata… cred ca ti-ar fi recunoscator. Mai ales ca e legat de India.
-Ryuuzaki, te deranjez?
Mi-am indreptat privirea spre persoana ce mi-a adresat intrebarea. Era Light… Ma intreb ce voia la o ara ca asta. Inca de cand lucram cu el nu era punctual. Il chemam dimineata, venea dupamiaza.

<< Deci au fost asociati. Totusi, de ce nu se regaseste numele lui in dosar? >>

-Nu, intra. Ii raspund sec in timp ce imi indrept privirea spre monitorul calculatorului.
-O, vad cand esti pasionat de un nou caz. Despre ce e vorba? Vreun ajutor ceva?
-Nu e nevoie, ma descurc. De ce ai venit?
Incepea sa-mi faca vizite tot mai des. Ceva nu e bine. Iar urmareste ceva, de data asta sigur e vorba despre o prostie. In cel mai rau caz legat de Ran.

<< Ah… In cel mai rau caz, spui. >>

Inca de cand eram asociati nu-i placea ca altii sa-i ocupe locul de langa mine. Avea o “placere” nebuna de a lucra impreuna sub acelasi acoperis. Din cauza lui au murit atatia. Chiar am fost incapabil sa-l opresc…
-Voiam sa-ti spun ca m-am intalnit cu Ran la biblioteca.
S-a intalnit cu el? Mi-am ridicat privirea din monitor, indreptandu-mi-o spre Light. Nu arata bine. Se pare ca a facut o pasiune pentru roscat… ghinionul lui.

<< Nu vreau sa mor. Light ala chiar ma sperie. Cred ca e mai nebun decat Mogami.>>

-Si?
-Cauta niste articole si reviste de acum trei ani. Cred ca a aflat ceva.
De acum trei ani. Atunci am incheiat Cazul Kira. Ah… deci pana la urma a aflat despre el. Stiam ca se va ajunge si aici.
-Ce ai de gand sa faci?
-Nimic, ii raspund in timp ce ma intorc spre monitorul calculatorului.
-Nu crezi ca e periculos sa afle adevarul?
-Nu, e matur. Se poate descurca. In plus e un test bun pentru a vedea daca e capabil sa-mi fie asociat.

<< Sa inteleg ca trebuie sa descopar tot cazul de unul singur? Trist, dar adevarat. Daca nu o fac o sa-mi pierd slujba, iar una la care sa fiu platit atat de bine nu o sa gasesc. >>

Ran e potrivit pentru un asemena caz. Experienta lui in informatica o sa-l ajute. Ma intreb cat de departe e dispus sa mearga. Acum o sa vad cat de loiali imi sunt asociatii. Daca o sa intre si Light in treaba asta totul o sa se complice… Sa vedem la ce rezultat ajungem.


Cam atat. Ne vedem data viitoare:P.

[Hetalia]

Heyz! :D Cat ma bucur ca ai postat continuarea asa de repede Aveam o sete nebuna sa citesc ceva interesant.
Se pare ca L a aflat despre faptul ca Ran a aflat la randul lui de cazul Kira. Hmm, interesant. Asta complica lucrurile intr-un mod alert. Ciudata "pasiunea" asta a lui Light pentru Ran, la ce sa ne asteptam oare?
De data asta capitolul a fost lung, asa te vreau Cum am zis si data trecuta, evolutia felului tau de a scrie se poate observa cu fiecare capitol scris, sau citit (in cazul cititorilor). Stii ce mi-a placut in mod deosebit la acest capitol? Ca a citit din nou din jurnalul lui L, mi-era dor de secrete. Cred ca Ran imi seamana, am o curiozitate nebuna cand ma intereseaza ceva, mai ales jurnalele. So, ce sa mai zic? Mi-a placut capitolul si abia astept sa citesc continuarea. Succes in continuare si multa inspiratie!bye and kisu

[Erina Ozaki]

Buna din nou.Nu scapi de mine asa de simplu. Pai intradevar se vede un progres cu fiecare capitol scris, dar mai ai de mers mult :-j.Imi place ca ai dialog si un capitol lung ce sa citesc :)). Ai plasat dialogul unde trebuia si monologul la fel, este un progres fata de capitolul anterior. Cu toate astea descrierea este mai slaba ca in cel trecut, faptul ca teai bazat mai mult pe atmosfera si prea putin pe sentimente. Invata, exerceaza si incearca sa combini sentimentele cu fizicul si materialul, nu unul pui mai putin si altul mai mult sau deloc.Estetica ai respecato cam 70%, desi mai lasa spatiu intre liniuta de dialog si prima litera mare a propozitiei :P. Ideea acestui capitol mi se parut dragutsa mai ales ca am avut ce citi. E interesanta intamplarea, dar astept sa vad ceva mai piperat. Intelegi tu!Astept nextul si bafta la el

[Verrine]

Capitol nou... scz ptr intarziere ^:)^.

Capitolul 10: Un caz... si niste sentimente

Ran e potrivit pentru un asemena caz. Experienta lui in informatica o sa-l ajute. Ma intreb cat de departe e dispus sa mearga. Acum o sa vad cat de loiali imi sunt asociatii. Daca o sa intre si Light in treaba asta totul o sa se complice… Sa vedem la ce rezultat ajungem.
Asta era parerea lui Ryuuzaki despre ceea ce avea sa se intample. Dupa cum arata gandurile sale, nu avea nici o intentie sa ma ajute. Poate daca curiozitatea mea nu m-ar face atat de obsedat de acest caz, as putea renunta la el. Din pacate, asta nu este posibil.
Pagina in care erau toate acestea scrise se termina cu niste randuri goale. Am dat pagina de pagina pana cand m-a intampinat din nou acel scris ordonat si usor inclinat. Analizand pentru cateva clipe modul in care este scris jurnalul, observ ca pana acum nu mi-am dat seama de ceva foarte important: alfabetul folosit este cel latin. Avand o mama dintr-o tara europeana, am fost obligat sa-l invat. Si mai ciudat este ca jurnalul este scris in japoneza cu alfabet latin. Nu pot sa cred ca pana acum am trecut peste acest aspect atat de usor. Probabil influenta europeana are o oarecare vina.
Am observant ca cele povestite nu erau directionate catre o anumita zi, probabil avand legatura cu cele citite pana acum. Ma intreb daca acele pagini goale aveau vreo importanta. Ciudat…
Lasand la o parte lucrurile acestea, am continuat sa citesc:

-Gomennasai pentru intarziere.
Am auzit glasul lui Ran dispre usa de la intrare. Trebuia sa vina azi? Parca i-am dat o zi libera… sau era vorba despre Usugi atunci?

<< L nu mai stie ce a facut. Am trait sa o vad si pe-asta. Omul asta incepe sa ma uimeasca cu fiecare paragraf pe care il citesc. >>

-Iar ai lucrat la un caz toata noaptea?
-Da… L-am rezolvat oricum.
Nu am mai avut de ceva ani atat de multe cazuri. Se pare ca lumea e mai rea decat deobicei.

<< Nu mi-am imaginat ca Ryuuzaki sa faca astfel de comentarii la adresa lumii in care traim. Il stiam cu totul altfel. >>

Imi indrept atentia spre ecranul calculatorului. Primisem un caz interesant de la Takamaki. Se pare ca are legatura cu o familie de nobili ai Angliei.
-Ti-am mai spus sa le rezolvi in timpul zilei, nu noaptea.
Ran, imi tot distragi atentia. De ce ai venit azi la servici?

<< Dupa ce ca m-am chinuit toata dupamiaza sa-ti indosariez toate cazurile… O sa te OMOR! >>

-Conform ultimelor statistici un om se poate concentra mai bine noaptea.
I-am spus scurt pentru a evita o alta conversatie. Era stresant sa vorbesc cu angajatii despre aceleasi subiecte zilnice.
In timp ce Ran indosaria niste foi, mi-am reindreptat atentia catre acel caz. Din ce spunea Takamaki, sotia lui Sir Lancellot -unul dintre cei mai mari afaceristi ai Angliei- a disparut in urma cu o saptamana. Tot ce a lasat in urma a fost o scrisoare care nu spunea insa motivul plecarii ei. Se pare ca este vorba despre niste amintiri. Dupa descrierea lui Takamaki, scrisoarea ar arata cam asa:

Iti aduci aminte de ziua in care a venit pe lume fiul nostru? Eu plangeam, iar tu il imbratisai cu caldura. Am simtit in acel moment cum o a doua dragoste renascuse inauntrul meu.

Iti aduci aminte de ziua in care mi-ai oferit primul cadou? un inel cu un diamant rotund, de un albastru contrastant, foarte scump. Nu se putea compara cu sentimentul de dragoste.

Iti aduci aminte de ziua in care ai plecat in acea calatorie pe mare, lasandu-ma cu odreasla acasa timp de doi ani? Ai plecat si am ramas singura, insa cu speranta in suflet.

Inteleg. Ma gandeam ca va fi un caz mai interesant.
-Am terminat.
Vocea lui Ran m-a facut sa-mi pierd acea atentie ce o ofeream cazului. Din nou. Maine o sa-i dau cu siguranta o zi libera.
-Bine. Poti pleca acasa.
I-am raspuns, incercand sa ma concentrez asupra acelei scrisori. Din cate se pare, exista trei paragrafe, deci trei motive pentru care Sir Lancellot a fost parasit. Deasemenea, sunt date si in ordine. Doamna Lancellot, tocmai mi-ati facut treaba mai usoara. Pentru inceput se vorbeste despre acel nou nascut, unde este redirectionat un alt sentiment de dragoste; Doamne Lancellot s-a indragostit de un alt barbat. Al doilea se refera la un cadou foarte scump, dar din cele mentionat la sfarsit, dragostea sotiei nu a putut sa fie cumparata; Doamna Lancellot a primit totul inafara de dragoste. Si in final, acest subiect legat de o calatorie de doi ani in care dansa a stat singura, fiind mereu preocupata de starea sotului ei; Doamna Lancellot il anunta ca a plecat si nu se mai intoarce. Ma gandeam totusi la un caz mai interesant, mai ales ca a venit din aprtea lui Takamaki.

<< L, ti-ai dat seama de toate astea doar citind scrisoarea o singura data. Esti paranormal. Acum, vazand cum gandesti, sunt sigur ca esti cel mai bun detectiv pe care l-am intalnit. >>

Odata cu acest caz se incheie si ziua. Nu mai era nimic scris, dupa acele ultime ganduri ale brunetului. Lasand la o parte faptul ca L a rezolvat cazul inuman de rapid, un lucru mi-a atras in mod special atentia. Este pentru prima data cand il vad pe Ryuuzaki exprimandu-si liber sentimentele.