16-05-2009, 09:43 AM
Heya!^^ M-am reintors cu un nou capitol.Ce sa ma spun?Nu comentez comentariile deoarece deja nu mai are rost.In plus, sunt prea multe si mi-e lene:P
Provocarea
Inca ploua.Afara se simtea un aer rece si mistrios.Pe geamul unei Sali se puteau zari doua personae.Sasuke o privea cu mult interes pe fata, in timp ce ea parea ca impietrise.Privirea ii era blocata in ochii brunetului si, prin negrul lor, isi putea zari chipul.
-Se pare ca nu mai esti atat de vorbareata.spuse brunetul luandu-si degetul de pe buzele rozaliei.Se vede ca doar gura e de tine.Nu stii nimic altceva.continua baiatul provocand-o.
Acesta se intoarse cu spatele la fata si pleca.Ea strangea strans pumnii si, considerand ca nu mai poate indura, isi elibera sufletul:
-O, da?Asta crezi?Ei bine vei vedea ca nu este asa cum crede “domnul ingamfat”!
-Mai, mai, mai!Pisicuta isi arata ghiarele… care nu vor putea zgaria.isi continua Sasuke provocarea.
-Tu chiar vrei sa afli cum te fac sa suferi?intreba Sakura.
-Nu prea cred ca o pisicuta nevinovata ca tine poate rani pe cineva.
-Ei bin ear fi cazul sa-ti schimbi parerea si sa nu ma mai tratezi ca pe o simpla papusa pe care poti s-o manipulezi cum vrei tu!spuse fata indreptandu-se spre iesire.
-Unde ai de gand sa pleci?Afara ploua si e frig iar tu esti imbracata doar intr-un maieu si pantaloni scurti.continua brunetul discutia.
-Asa si?De ce te intereseaza pe tine ce patesc eu?intreba fata continuandu-si drumul.
-Tipic!Trebuia sa-mi imaginez ca, in ciuda varstei tale, ai o minte de copil.Acum te dai rebela ca sa iesi din situatie, ha?Nu-ti merge sa stii.spuse baiatul ironic.
-Tipic pentru mine?Tu vorbesti?Nu ai avut niciodata o prietena si n-ai fost in stare sa socializezi cu cineva si imi reprosezi mie ca am minte de copil?!Pana si un copil de sapte ani si-ar da seama ca tie ti-e frica.Toate fetele sunt innebunite dupa tine si tu nici macar nu te gandesti sa alegi una dintre ele.Recunosc, si eu am fost una dintre fraierele care a crezut in marea perfectiune.Acum, ca am vazut ca maria sa, Sasuke Uchiha, este doar un mare las nici macar nu ma mai obosesc sa ma mai gandesc la fraiera care am fost.spuse Sakura nervoasa trantind usa vestiarului fetelor.
Brunetul ramasese uimit.Oare era chiar Sakura?Oricine ar fi fost, avea dreptate.Pana la urma, adevaratul Sasuke era chiar un las.Doar acea masca de baiat distant si singur ii ascunsese adevarata personalitate.Pana atunci doar Naruto ii cunoscuse adevarata personalitate.Se parea ca si rozalia isi daduse seama si asta nu era bine.
Sakura se afla la vestiar.Se privea continuu in oglida si nu stia de ce.Lacrimile I se prelingeau pe obrazul fin.Privi incheietura mainii drepte.Inca putea vedea o cicatrice destul de mare il acel loc.
“Si totusi de ce?Doar pentru ca il iubesc?Daca stau si ma gandesc doar din cauza lui am patit ce am patit si tot din vina lui sufar in continuare.De ce nu poate sa se termine aceasta suferinta si sa uit pentru totdeauna ca exista?Cand imi aduc aminte cat de bine ma simteam inainte sa intru la liceu.Eram doar cu familia mea si nimeni nu ma facea sa sufar.Ba dimpotriva, eram mult mai bine aparata si parca mult mai mult iubita.Dar apoi, a trebuit ca fiecare sa plece.Si ne-am despartit cu totii.Fiecare a intrat pe alt drum si nici nu stiu cand ne vom mai intalni sau… daca ne vom mai intalni.”gandea Sakura.
Dupa alte cateva moment de privit in oglinda, se stropi cu putina apa rece pe fata.Isi arunca privirea din nous pre obiectul in care chipul I se oglindea si hotari:
“Pana aici!Nu voi mai suferi!Daca asa a fost sa fie, bine.Accept ca nu ma va putea iubi dar in acelas timp il voi uita.Voi uita ca l-am simpatizat macar asa ca nu voi mai suferi.”
Fata isi prinse parul intr-o coada legata strans si se schimba.Parea ca este aceeasi Sakura ca inainte de “incident”, insa nu era asa.
O masina neagra opri in fata salii.Ploaia se oprise putin iar cei doi adolescenti se indreptara spre masina.Soferul, spre surprinderea lor, era tatal lui Sasuke, insa asta nu conta.
-Domnule Uchiha, spuse Sakura, ce s-a intamplat?De ce Keera era atat de entuziasmata?
-Ei bine… cum sa va explic fara sa fiti de fata?Trebuie sa asteptati.spuse domnul Uchiha.
Rozalia era nerabdatoare.Roscata ramasese o prietena de-a ei foarte buna asa ca o interesa tot ce i se intampla.In momentul in care ajunsesera in fata vilei, Sakura iesi prima din masina, intr-o viteza foarte mare.In living se aflau doamna Uchiha si sotul Keerei, Nick.
-Hei, unde este Keera?intreba fata.Ce i s-a intamplat?
-Sa spunem doar ca… de viata ei depinde alta viata.spuse doamna Uchiha.
-Spuneti-mi mai pe in… insa rozalia intelesese deja.Doar nu este…
-Ba da, Sakura.Asa este.spuse Nick apropiindu-se.
Fata alerga pe scari si merse direct in camera roscatei.Aceasta statea pe pat privind tavanul.
-Ai innebunit?!Tu chiar esti asa cum am inteles eu?intreba speriata fata.
-Da.Daca ai inteles correct de la mama… da, asa este.spuse Keera cu un glas stins.
-Hei, dar de ce esti asa suparata?intreba Sakura.Ar trebui sa fi in culmea fericirii.Tu iti dai seama?Un copil?!
Cele doua prietene se imbratisara.Sakurei nu-i trecuse niciodata prin minte acea situatie.Cu toate acestea, era foarte fericita pentru prietena ei.Macar ea sa fie fericita.
Fetele coborara.Sasuke se lamurise si el dar nu daduse niciun semn de mirare sau de bucurie.Pentru el era un lucru, probabil, stupid.Insa la starea lui din acele moment contribuia foarte mult si discutia avuta cu rozalia.Fusese atins de vorbele fetei si nu si le putea scoate din minte.
“Oare este adevarat?Oare chiar sunt un las?Niciodata nu am crezut ca ar putea fi diferita insa s-a dovetit mult mai “altfel” decat celelalte.Poate n-ar fi trebuit s-o provoc atat de mult.Am inrautatit situatia si probabil ca acum ma uraste.”
Pii...cam atat.Asta a fost portia pe ziua de azi:)).Sper sa va placa si pana la caputolul urmator...Chuu' si Gambatte!
Provocarea
Inca ploua.Afara se simtea un aer rece si mistrios.Pe geamul unei Sali se puteau zari doua personae.Sasuke o privea cu mult interes pe fata, in timp ce ea parea ca impietrise.Privirea ii era blocata in ochii brunetului si, prin negrul lor, isi putea zari chipul.
-Se pare ca nu mai esti atat de vorbareata.spuse brunetul luandu-si degetul de pe buzele rozaliei.Se vede ca doar gura e de tine.Nu stii nimic altceva.continua baiatul provocand-o.
Acesta se intoarse cu spatele la fata si pleca.Ea strangea strans pumnii si, considerand ca nu mai poate indura, isi elibera sufletul:
-O, da?Asta crezi?Ei bine vei vedea ca nu este asa cum crede “domnul ingamfat”!
-Mai, mai, mai!Pisicuta isi arata ghiarele… care nu vor putea zgaria.isi continua Sasuke provocarea.
-Tu chiar vrei sa afli cum te fac sa suferi?intreba Sakura.
-Nu prea cred ca o pisicuta nevinovata ca tine poate rani pe cineva.
-Ei bin ear fi cazul sa-ti schimbi parerea si sa nu ma mai tratezi ca pe o simpla papusa pe care poti s-o manipulezi cum vrei tu!spuse fata indreptandu-se spre iesire.
-Unde ai de gand sa pleci?Afara ploua si e frig iar tu esti imbracata doar intr-un maieu si pantaloni scurti.continua brunetul discutia.
-Asa si?De ce te intereseaza pe tine ce patesc eu?intreba fata continuandu-si drumul.
-Tipic!Trebuia sa-mi imaginez ca, in ciuda varstei tale, ai o minte de copil.Acum te dai rebela ca sa iesi din situatie, ha?Nu-ti merge sa stii.spuse baiatul ironic.
-Tipic pentru mine?Tu vorbesti?Nu ai avut niciodata o prietena si n-ai fost in stare sa socializezi cu cineva si imi reprosezi mie ca am minte de copil?!Pana si un copil de sapte ani si-ar da seama ca tie ti-e frica.Toate fetele sunt innebunite dupa tine si tu nici macar nu te gandesti sa alegi una dintre ele.Recunosc, si eu am fost una dintre fraierele care a crezut in marea perfectiune.Acum, ca am vazut ca maria sa, Sasuke Uchiha, este doar un mare las nici macar nu ma mai obosesc sa ma mai gandesc la fraiera care am fost.spuse Sakura nervoasa trantind usa vestiarului fetelor.
Brunetul ramasese uimit.Oare era chiar Sakura?Oricine ar fi fost, avea dreptate.Pana la urma, adevaratul Sasuke era chiar un las.Doar acea masca de baiat distant si singur ii ascunsese adevarata personalitate.Pana atunci doar Naruto ii cunoscuse adevarata personalitate.Se parea ca si rozalia isi daduse seama si asta nu era bine.
Sakura se afla la vestiar.Se privea continuu in oglida si nu stia de ce.Lacrimile I se prelingeau pe obrazul fin.Privi incheietura mainii drepte.Inca putea vedea o cicatrice destul de mare il acel loc.
“Si totusi de ce?Doar pentru ca il iubesc?Daca stau si ma gandesc doar din cauza lui am patit ce am patit si tot din vina lui sufar in continuare.De ce nu poate sa se termine aceasta suferinta si sa uit pentru totdeauna ca exista?Cand imi aduc aminte cat de bine ma simteam inainte sa intru la liceu.Eram doar cu familia mea si nimeni nu ma facea sa sufar.Ba dimpotriva, eram mult mai bine aparata si parca mult mai mult iubita.Dar apoi, a trebuit ca fiecare sa plece.Si ne-am despartit cu totii.Fiecare a intrat pe alt drum si nici nu stiu cand ne vom mai intalni sau… daca ne vom mai intalni.”gandea Sakura.
Dupa alte cateva moment de privit in oglinda, se stropi cu putina apa rece pe fata.Isi arunca privirea din nous pre obiectul in care chipul I se oglindea si hotari:
“Pana aici!Nu voi mai suferi!Daca asa a fost sa fie, bine.Accept ca nu ma va putea iubi dar in acelas timp il voi uita.Voi uita ca l-am simpatizat macar asa ca nu voi mai suferi.”
Fata isi prinse parul intr-o coada legata strans si se schimba.Parea ca este aceeasi Sakura ca inainte de “incident”, insa nu era asa.
O masina neagra opri in fata salii.Ploaia se oprise putin iar cei doi adolescenti se indreptara spre masina.Soferul, spre surprinderea lor, era tatal lui Sasuke, insa asta nu conta.
-Domnule Uchiha, spuse Sakura, ce s-a intamplat?De ce Keera era atat de entuziasmata?
-Ei bine… cum sa va explic fara sa fiti de fata?Trebuie sa asteptati.spuse domnul Uchiha.
Rozalia era nerabdatoare.Roscata ramasese o prietena de-a ei foarte buna asa ca o interesa tot ce i se intampla.In momentul in care ajunsesera in fata vilei, Sakura iesi prima din masina, intr-o viteza foarte mare.In living se aflau doamna Uchiha si sotul Keerei, Nick.
-Hei, unde este Keera?intreba fata.Ce i s-a intamplat?
-Sa spunem doar ca… de viata ei depinde alta viata.spuse doamna Uchiha.
-Spuneti-mi mai pe in… insa rozalia intelesese deja.Doar nu este…
-Ba da, Sakura.Asa este.spuse Nick apropiindu-se.
Fata alerga pe scari si merse direct in camera roscatei.Aceasta statea pe pat privind tavanul.
-Ai innebunit?!Tu chiar esti asa cum am inteles eu?intreba speriata fata.
-Da.Daca ai inteles correct de la mama… da, asa este.spuse Keera cu un glas stins.
-Hei, dar de ce esti asa suparata?intreba Sakura.Ar trebui sa fi in culmea fericirii.Tu iti dai seama?Un copil?!
Cele doua prietene se imbratisara.Sakurei nu-i trecuse niciodata prin minte acea situatie.Cu toate acestea, era foarte fericita pentru prietena ei.Macar ea sa fie fericita.
Fetele coborara.Sasuke se lamurise si el dar nu daduse niciun semn de mirare sau de bucurie.Pentru el era un lucru, probabil, stupid.Insa la starea lui din acele moment contribuia foarte mult si discutia avuta cu rozalia.Fusese atins de vorbele fetei si nu si le putea scoate din minte.
“Oare este adevarat?Oare chiar sunt un las?Niciodata nu am crezut ca ar putea fi diferita insa s-a dovetit mult mai “altfel” decat celelalte.Poate n-ar fi trebuit s-o provoc atat de mult.Am inrautatit situatia si probabil ca acum ma uraste.”
Pii...cam atat.Asta a fost portia pe ziua de azi:)).Sper sa va placa si pana la caputolul urmator...Chuu' si Gambatte!
, chibi-ul lui miss_sakura_uchiha[font=Tahoma]
'Cause I luw my two susy ....:::SasuSaku:::...., and ^^"Bubbles"^^ And my family is too big^^ (only girlz) Sunt mandra rau mey voi, am o moomy cea mai tare.^^ Yes, you Mitzuke-chan
http://media.photobucket.com/image/hitsu...22.jpg?o=3
^
|
[b]He is mine!*MINE*''Cuz I can't have Deidara (he's Akatsuna Lynn's) and I have Sasuke I decide to have and this anime hot boy^^
Ha, ha, hi, hi, ha, ha, ho!
Why I like Sasuke-kun?It's simple!He is so hot, the most beautiful, powerful, clever and again is the most beautiful^^He is mine and you can't do anything^^
I say again and the last time: Hitsugaya-kun si MINE!!! ONLY MINE!!! GET IT?