Kiss my gentle burning bruise

[Allison]

Șiiiii... revin cu încă un fic ! Care nu e SF : )) și de care, zic eu, o să mă țin. Adică, na, până acum am făcut câteva capitole, ceea ce înseamnă că și eu sunt entuziasmată de idee și o să o tot continui. Sper să și termin ficul ăsta, nee...
Avertizare de vârstă o să pun pe parcurs, nu acum, că încă nu e cazul. De data asta există diacritice, sper că le-am pus și bine. Hmmm... Ah, și poze cu personajele nu există ! Folosiți-vă imaginația ! =]
Oricum, aici e primul capitol ( de care Ash e destul de încântată, din ce-am văzut ). Enjoy !

Chapter One - Vizita

-Hai odată că vine !
-Ia mai du-te și te culcă , mă ! Nu dă ea pe-aici la ora asta .
-Am văzut-o coborând din mașină , ești prost ?!
-Ți s-a părut !
-Să mori tu ?! Și ce mai zici dacă intră acum pe ușă ?
-Nu intră , n-auzi ?! Vezi-ți de treabă ! Vrăjitoarele ies numai noaptea la plimbare !
Bărbatul începe să râdă cu poftă de propria glumă, însă prietenul său îl privește sceptic, fără să guste gluma. Îi aruncă o privire îngrijorată, continuând să șteargă de zor tejgheaua barului de parcă viața sa depindea de acel simplu gest. Nimeni nu în afară de cei doi nu se mai afla în local, dar având în vedere faptul că erau în toiul zilei, nici nu era de mirare. Clubul Madison's era unul dintre cele mai selecte și căutate cluburi din centrul Toronto-ului, funcționând atât ca bar sau cafenea obișnuită, cât și ca discotecă, motiv pentru care era și atât de plăcută publicului. Intrarea dădea într-un spațiu închis, decorat cu mult bun gust și rafinament și care dădea impresia unui local fițos, dar obișnuit zonei în care se situa. Însă cei mai cunoscători, clienți fideli ai clubului, aleși cu grijă din cele mai înstărite și totodată periculoase cercuri de oameni, știau prea bine că exista undeva în dos o scară ce ducea spre subsol, unde se afla un bar extravagant, un DJ cunoscut și un ring de dans încins.
Dar nici măcar cafeneaua de fațadă nu se deschidea în mod normal până după șase-șapte seara, iar clienții se adunau oricum cu mult mai târziu.
Cei doi stăteau ca de obicei la taclale la tejgheaua de la etaj, discutând de ale lor până la începerea programului, din simplă lipsă de ocupație și nicidecum din dorința de a se asigura că localul era îndeajuns de bine aranjat pentru clienții ce urmau să vină.
-Nu glumi cu așa ceva, Chad ! Dacă te prinde, te-omoară !
-Cine să mă omoare ? Zgripsuroaica ?! Nu și-a mai arătat fața de la Crăciun ! Asta-i bună !
-Am văzut-o înainte să vin, bine ?! Era la capătul străzii, cobora din mașină și vorbea cu cineva dinăuntru.
-Dinăuntrul cui ?
-Dinăuntrul mașinii !
-Zău ? făcu Chad, ridicând dintr-o sprânceană, vădit mai amuzat ca înainte.
Prietenul său își dădu iritat ochii peste cap și după ce termină ce curățat lună tejgheaua, se apucă să aranjeze și lustruiască fiecare pahar în parte. Chad râse batjocoritor, spunând:
-Ce prost ești ! Cum să îți fie frică de o fată ?!
Clickul cunoscut al ușii închizându-se răsună în încăpere, făcându-l pe cel numit Chad să își înghită sonor cuvintele. Barmanul privi îngrozit în spatele său, dându-i de înțeles că făcuse o mare greșeală. Nici nu îi mai trebuia vreo altă confirmare din partea lui, era evident cine intrase în club.
-Numai că fata asta este tocmai patroana clubului care-ți aduce ție pâinea jegoasă pe masă, fraiere ! se auzi o voce feminină apropiindu-se.
Chad mai înghiți odată în sec, pregătindu-se psihic pentru ceea ce avea să urmeze, apoi catadicsi să se întoarcă cu fața spre ușă. O femeie în floarea vârstei stătea cu un aer impozant în fața lui, cu o mână în șold și cealaltă preocupată să își țină țigara aprinsă între buze, îi aruncă o căutătură înțepată. Era îmbrăcată cu o cămașă neagră descheiată doar la primii nasturi, dar care nu îi dezvăluia un decolteu vulgar, ci subtil, și o pereche de blugi negrii strânși pe corpul bine proporționat. Era înaltă, având mâinile lungi, iar botinele din piele neagră cu toc înalt nu făceau decât să îi dea o înălțime și mai intimidantă, scoțându-i în același timp în evidență și picioarele lungi.
Părul lung și blond îi era prins într-o coadă la spate, iar tușul negru din jurul ochilor îi făcea ochii să pară de un albastru mai intens... și mult mai răutăcios.
-Bună, șefa, spuse barmanul afișând un zâmbet amuzat în colțul gurii la vederea dilemei în care intrase Chad. Cu ce ocazie pe-aici?
Chad îți plecă ușor capul, nu destul cât să afișeze o figură umilă și vinovată, căci era un om orgolios, și mai presus de-atât, bărbat, însă destul încât să se poată confirma că îi părea rău pentru cele spuse. Dar patroana nu îl mai băgă în seamă și se îndreptă spre bar, luând imediat un loc și trâgând scrumiera din fața lui Chad spre ea.
-Bună, Michael, spuse ea, zâmbind șters, în timp ce își scruma țigara. Am văzut câți bani ați scos luna trecută... și sincer nu prea mi-a plăcut ce-am văzut.
Michael se repezi să îi toarne șefei un pahar de whisky, căci chiar dacă aceasta venea extrem de rar pe-acolo, el îi știa ca în palmă preferințele.
-Cum așa...? întrebă el ezitant.
-Luna trecută era aglomerat de se călcau toți pe degete ! interveni și Chad.
-Erați supraaglomerați. Nu făceați față. Vă lua prea mult să vă serviți clienții și mulți se enervau și plecau în altă parte. Sincer, nu îmi convine când mă sună mafioții la patru dimineața să mă sfătuiască să trec pe la club. Nu de alta, dar eu la patru dimineața numai de club nu mai pot.
-Păi asta deja nu mai depinde de noi, șefa...
-Știu. Tocmai de-aia am venit să te anunț că începând de azi până cel târziu poimâine, tu trebuie să aduci două animatoare noi, încă un DJ, doua chelnerițe și un barman. Salarii avem de unde să le dăm, dar nu vreau pe oricine. Îi vreau pe cei cu cele mai bune recomandări, m-ai auzit? Deja am primit câteva ponturi de animatoare... ți le trimit prin email.
-Dar... până poimâine... e imposibil ! se revoltă Michael, începând să șteargă frenetic tejgheaua de stres, unul dintre multele sale ticuri nervoase.
-Șefa, fii rezonabilă ! se băgă Chad iarăși în discuție, căci el și prietenii săi se ocupau de pază, iar două animatoare noi și un DJ mai bun ar fi însemnat venirea mai multor nenorociți pe-acolo, lucru care nu prea îi făcea viața mai bună.
-Ai vreo problemă, mă rog ?! se răsti femeia la el, fulgerându-l cu o privire plină de mânie.
-N-nu, dar... pe bune acum, în doar... două zile... încercă el să articuleze, neștiind cum să își aleagă mai bine cuvintele.
-Da ! Două zile ! Dacă ești așa incompetent că nu poți face nici măcar atâta lucru, atunci spune-mi acum, să știu pe cine concediez !
Chad tăcu, la fel făcu și Michael, căci era imposibil să te cerți cu așa o femeie acră. Deși avea numai 27 de ani și era în continuare una dintre femeile cele mai frumoase ale orașului, Rachel Madison nu era nicidecum ceea ce un bărbat ar putea numi „ o captură bună ” tocmai din cauza caracterului urâcios.
-În două zile vreau să am angajații ăia aici, și dacă nu îi găsesc când vin, vă concediez pe amândoi și mă ocup eu personal de angajați ! mai țipă ea, stingându-și țigara și dându-si whisky-ul pe gât dintr-o înghițitură, ca apoi să se ridice val vârtej de pe scaun și să părăsească locul, lăsându-i pe cei doi uitându-se îngrijorați unul la celălalt.


Păreri, anyone ? Pretty please :3 ?

[Abbeh.]

Helău ! Mă doare teribil capul, aşa că nu te aştepta la un comentariu lung şi complex; totuşi, mi-a plăcut ce-am citit şi-am să-ţi las o mică părere.
Mai întâi : când foloseşti virgula, nu pui spaţiu şi înainte de virgulă, doar după virgulă.
Exemplu: Ana are mere, Maria are prune ÅŸi Ioana are cireÅŸe. - corect.
Ana are mere , Maria are prune ÅŸi Ioana are cireÅŸe . - greÅŸit.
Înţelegi tu la ce vreau să mă refer, estetica are deja un punct în plus dacă scrii aşa. Îmi place cum descrii, ai un mod aparte, cred. Îmi aduci aminte de anumite cărţi citite; îmi place că narezi la persoana a treia, eu nu mă simt în stare că fac asta - sau poate pur şi simplu nu simt nevoia s-o fac -. Personajele îmi plac până acum, îmi place că Rachel e atât de hotărâtă şi severă, există puţine femei d-astea. Cât despre cei doi .. Ah, pare că au un strop de amuzament, nu ştiu de ce. Îi simpatizez.

Promit că revin cu un comentariu mai decent data viitoare !
Baftă-n continuare ! >:D<

[Akane Hime]

Si....am ajuns si eu pe aici...
Nu-i rau capitolul...chiar daca e primul.
Odata, parca am vazut ca ai pus spatiu inainte de virgula, ceea ce nu se face.
Restul, a spus deja Abbeh...
Pana acuma, mi-se pare ca totul e bine, cred. O rugaminte am la tine, sa mai descri putin sentimentele personajelor, atata tot.
Totul e ok si daca pui next-ul sa ma anunti si pe mine, bine?

Ciao

[Dragonz Eyez]

Hi there!
Ce faci mă, Allison? Fic-uri peste fic-uri, cu idei geniale şi originale fiecare, dar niciunul cu intenţii de continuare. Îmi plac ideile tale la nebunie, dar mă enervează că am senzaţia că nu le vei continua pe toate şi ar fi chiar păcat [Mai ales dacă renunţi la fic-ul în colaborare cu mine xD]
În fine, mă bucur că l-ai început şi p-ăsta, pentru că are pontenţial, iar primul capitol e chiar promiţător. Un început mai bun nu cred că puteai găsi. Dialogul din capitolul ăsta mă fascinează xDD şi chiar nu credeam că se poate aşa ceva. Chiar ţi-a ieşit. Descrierea e ok, nu cred că trebuia mai multă că altfel devenea plictisitor, dar cred că nu te-ai axat întotdeauna pe ce era mai important. Câteodată mă pierdeam de pe firul acţiunii [I know I'm a terrible reader xD].
Despre caracterul personajelor nu pot spune decât că Chad pare cel mai tare. Cred că ştiu exact la ce te gândeşti pentru el :]]
Cum ţi-am mai zis şi mai sus, şi pe messenger, începutul e chiar genial, doar ai grijă cum îl continui xD.
See ya around.

[Allison]

Mulțumesc fetelor pentru comentarii. Mă bucur că v-a plăcut. Cât despre virgula aia... sunt obișnuită de pe mess să las spații între virgule sau orice alte semne de punctuație, dar în ficuri mă stăpânesc întotdeauna... tocmai pentru că dă un aspect urât textului... dar e foarte posibil să îmi mai scape uneori câte o chestie de genul, și pe parcurs la fel.
Hmm... de continuat ficurile până la capăt recunosc că nu pe toate le continui. Adică... majoritatea nu xDD... dar nu fiindcă m-aș fi plictisit de idee sau nu aș mai avea inspirație, că aia vine odată ce mă pun cu burta pe text... dar pur și simplu... uit... sau mă iau cu altele. Dunno , sper să nu fac așa și cu ăsta pentru că și mie îmi place mult ideea.
Așaaa... acum next-uuuul =D !

Chapter Two - Angajarea

Mi-am dat bretonul la o parte din ochi cu un aer de gigolo, aruncându-i celui care mă intervieva un zâmbet cuceritor. Nu eram nici gay, nici cine știe ce disperat să iau jobul. Știam că voi lua jobul, încă din prima clipă în care am pășit în așa-zisul Club Madison, dar mă știam atât de bun la ceea ce făceam încât nu am rezistat să nu îmi dau în petic puțin. Îmi plăcea atenția, recunosc. Și nu mi se părea un lucru rău sau cine știe ce scandalos din moment ce știam că aveam și motive pentru care să primesc atenție.
-Și... câți ani de experiență ziceai că ai ? întrebă încă odată intervievatorul, celălalt barman cu care aveam să lucrez de-acum încolo. Nu i-am reținut numele, dar știu că era ceva cu M. Mike? Matt?
-Vreo doi-trei, răspund eu iar, fără să las să mi se vadă plictiseala în voce.
-Aha... făcu el, și aproape că m-am ridicat să îi trag una peste ceafă. Ești prost sau prost ? Știm deja amândoi că o să mă angajezi, de ce mai lungim inutil porcăria asta ?!
-Am auzit că e un club destul de frecventat... comentez eu uitându-mă prin jur. Etajul la care mă aflam ( pentru că deja știam prea bine ce se afla sub picioarele mele , la subsol ) era destul de mișto decorat, nu aș putea zice că îmi displăcea, dar se vedea prea bine de la prima căutătură că era un loc de fițe. Mobila avea un aspect elegant, dar modern, exact ca în filmele cu bogătași, iar dacă mă uitam mai atent puteam chiar să văd semnăturile designerilor. Era totul la comandă, fără doar și poate.
Tejgheaua îmi plăcea, iar în spate totul era foarte bine organizat. Dar nu aveam să lucrez aici. Prea liniștit etajul ăsta. Eu aveam să îmi fac damblaua jos, printre animatoare și chelnerițe focoase, cu muzica răsunându-mi în urechi și adrenalina crescându-mi.
-Ăă... da... nici nu se putea altfel, zic eu, răspunse el afișând un zâmbet amuzat în colțul gurii, de parcă spusesem ceva destul de ridicol.
-Adică? fac eu, neștiind cum altfel să îl iau.
-Patroana nu e chiar de colo.
-Hopaa... șefa e o femeie ?!
Știu că nu a fost tocmai drăguț sau deștept din partea mea să reacționez așa, dar nu m-am putut controla. Nu aveam nici un habar de conducerea locului, nu auzisem nimic privitor la asta, dar am bănuit instinctiv că e vorba de un bărbat. Femeile nu erau nicidecum cu genul ăsta de treburi, mai ales având în vedere ce bine le mergea treaba pe-aici. Răspunsul lui m-a cam lăsat mască, și dacă nu îmi aminteam să închid la timp gura și să îmi recompun expresia feței, rămâneam prost încă vreo douăzeci de minute. Nu era un lucru obișnuit să auzi asemenea chestii. Și să spun drept, mă șoca și chiar enerva la culme să știu că aveam să lucrez pentru o femeie.
-Da, râse tipul, fără să își ridice ochii din dosarul meu.
Aveam recomandări foarte bune, nici nu mă îngrijoram de asta. În schimb, altceva-mi venea în minte acum...
-Șii... cam cât de bătrână e tipa?
-Ăă... măi, să-ți spun sincer, nu știu câți ani are, dar e destul de tânără. Undeva în jur de 25-26, cam așa... din ce știu eu... dar nu lucrez aici decât de doi ani.
-25 ?!
Dacă era vreo hoașcă bătrână și singură, cu două pisici acasă, îmi era numai bine. N-oi fi eu cine știe ce în vârstă, la ăștia 19-20 de ani ai mei, dar la urma urmei, jocul era același. Să prostești o femeie nu era greu, orice gen de femeie ar fi, și eu pot să mă laud că deprinsesem îndeajuns de bine schemele de cucerit, dacă tot e să vorbim de așa ceva. Sincer, mi-ar fi mers la inimă să ajung odată sau de vreo două ori în patul patroanei, apoi și în inimioara ei. Ca barman, aș fi dat lovitura. Iar ca bărbat... ce pot să zic, doar nu zice nimeni să stau numai pe lângă ea, nu ? Sunt un om generos, atâta lucru pot să zic și eu de mine. Și când vine vorba de populația feminină, mă sacrific întotdeauna. Îmi e imposibil să îmi ofer serviciile unei singure femei, când văd că atâtea altele au nevoie.
Dar așa... știind că e tânără șefa... hmmm... mai greuț cu iubăreala, dar dacă am destulă răbdare, în jumătate de an, a mea e. Hai, maxim un an. Nu-i greu deloc, dar trebuie eu să văd cum să o iau. Măi, oriunde și oricum m-aș uita, clubul ăsta era locul perfect pentru mine !
-Da, râse iar Mike ăla. E destul de tânără, știu. Și e ciudat că are asemenea afaceri pe-aici, dar e încă una de bani gata, n-ai ce-i face.
Am râs și eu alături de el. În secunda următoare el tresare violent și sare, speriat:
-Dar să nu îi zici că știi asta de la mine, da ?
-Stai liniștit, frate. Ești pe mâini bune cu mine.
-Ah, bine... oftă el ușurat, apoi mai stă puțin și revine la dosar. Oricum, vâd aici că ai niște recomandăăăări...
Am zâmbit. Lucrasem la unele dintre cele mai bune baruri si discoteci, nu se putea să nu îi placă ce vedea acolo. Mai ales că aveam recomandări de unii dintre clienții influenți care-și puseseră pata pe mine. Nu eram gay, dar când venea vorba de profit, nu mă dădeam în lături de la nimic.
-Să-ți spun drept, ești cam cel mai bun peste care-am dat până acum. Și numai un ochi ce-am aruncat pe CV-ul tău și-am cam știut din prima că pe tine o să te luăm. Nu ar trebui să îți zic asta chiar așa, și mai ales nu acum, dar na... îmi ești simpatic, cred că o să ne înțelegem. Bun venit în breaslă !
Am râs ușor, strângându-i mâna. Știam prea bine că avea să se ajungă aici. Mi se părea de treabă omul, deși un pic cam pămpălău... un romantic de-ăla. Mai rar cu de-al d-ăștia, dar na... Nu avea să fie mare concurență oricum.
-Mersi. Sunt Alan, îmi pare bine. Mike ziceai ?
-Michael...
-Deci Michael, zi-mi și mie... cum e cu animatoarele pe-aici ?

[Ash.]

Si uite-ma aici, cum ti-am promis *cum m-ai obligat*. Eu ti-am spus inainte sa de a-l posta pe Zup ca-mi place ideea, deaia te tot bat la capsor cu noile capitole : )) . Mi-a placut ca ai reglat treaba cu virgula, ca nu mai pui spatiu inainte. Singurul lucru care nu l-am adorat, sa mor dupa el, a fost inceputul primului capitol. Restul l-am citit cu o placere , de ziceai ca-l mananc : )).
Oh , eram atat de sigura ca titlul va avea legatura cu The Pretty Reckless. Si da, e atragator, adica ma 'atrage in plasa'.
Voiam sa comentez mai mult, dar nu prea am ce, descrii impecabil. Ai putin de lucrat la dialog, parca grabesti personajele. Pune-te in locul lor, simte ce crezi ca simt ele si o sa vezi ca decurge totul mai normal.
Btw , ma simt asa tare cand vorbesti despre patroana. Personajul meu favorit , doar suntem una si aceeasi persoana : )).

Hai mai repede cu urmatorul capitol >:D<

[Akane Hime]

Hey, cum am promis....am venit!
Destul de interesant, pana acuma. Ai inceput prin a descrie din punctul de vedere al lui Alan.
Oricum, sunt curioasa ce o sa se mai intample pe la acest bar... si ce va face cu patroana, dar daca ar fi dupa ce cred eu, ori i-ar trage o privire urata cand incearca sa o impresioneze, ori o sa se intample cate ceva pe acolo...
Fain si bine, ai reusit sa reduci din problema aceea cu virgula. Ceea ce e bine.
Cam atata zic, bafta si sa ma anunti cand pui next-ul!

Ciao

[Allison]

And I k-k-keep keep rolling ! *laughs* nu mă luați în seamă, good mood. Așa, deci iată că am venit și cu nextul ( Ash , ăsta e momentul mult așteptat de tine ! ). Mulțumesc mult pentru commentarii , girls și sper să nu vă dezamăgesc nici mai departe.
Ah, o ultimă precizare. Capitolele nu vor fi tocmai lungi. În mod intenționat. Vreau să vă țin pe jar <33 ! Și acțiunea, sper eu, nu va fi tocmai previzibilă. Să mă anunțați dacă dați de virgulițe buclucașe pe ici pe colo btw. Now gata, tac, tac, vă las să vă clătiți ochii :>...


[center]Chapter Three - Întâlnirea[/center]

Nu era nici măcar trecut de doisprezece noaptea, că Madison's deja era foarte aglomerat, atât la subsol, cât și la parter. Clienții se adunau unul câte unul, atrași de muzica ce bubuia chiar și în stradă, de mirosul de țigară și mai ales, de noile atracții ale serii, noile animatoare și chelnerițe recrutate în ziua anterioară. Se știa deja prea bine că niciuna dintre ele nu avea să părăsească locul pe propriile picioare, așa se întâmpla mereu cu „prospăturile”, dar nici lor, nici clienților nu le păsa de asemenea amănunte. Tinerii dansau la subsol, făcând temperatura să crească constant pe ringul de dans, ațâțați de ritmul amețitor al muzicii de discotecă și de diversele substanțe consumate între timp.
Paza se lupta cu greu cu cei de afară, explicându-se în zadar că locul deja era plin până la refuz, așteptând cu dinții încleștați și mușchii încordați să se elibereze încet-încet totul și să treacă cât mai repede noaptea aceea.
Era una dintre zilele dificile ale localului, iar dacă până atunci angajaților li s-a părut dificil să facă față lumii, acum era chiar o muncă titanică să facă acest lucru. Angajații adiționali erau, fără doar și poate, de mult ajutor însă, și având în vedere cantitatea de bani care practic se scurgea din buzunarii tuturor celor dornici să își petreacă acea noapte de distracție acolo, nimeni nu se putea plânge.
Însă aceea era diferită de orice altă seară de lucru din mai multe motive. După o absență de luni de zile, patroana clubului se afla acum în biroul ei, separat de restul încăperilor dedicate întreținerii clienților și de gălăgia așternută înainte asupra localului ei. Nu obișnuia să vină decât la evenimentele importante, precum petrecerile de Crăciun sau de Anul Nou, iar faptul că acum hotărâse să viziteze locul chiar de două ori în aceeași săptămână era destul de neobișnuit... și neliniștitor, dacă te aflai printre cei ce o cunoșteau îndeajuns de bine încât să realizeze acest lucru.
Tocmai termina de fumat cea de-a 5-a țigară din ultimele două ore când auzi ușa biroului deschizându-se, inundând încăperea cu o larmă de nedescris pentru câteva secunde, înainte de a se închide iar în urma lui Michael. Acesta purta la brâu un șorț negru cu numele clubului pe el și era îmbrăcat ceva mai elegant decât de obicei, dar nu destul încât să îl poți numi „dichisit”... Era un bărbat atrăgător, iar faptul că își lăsase cămașa descheiată la primii nasturi dovedea că și el credea același lucru, însă firea sa grijulie și prietenoasă nu îl făceau tocmai cel mai râvnit om din lume. Femeile din ziua de azi căutau altceva... mai palpitant, mai incitant...
Ea însă, nu se putea număra printre ele. Avusese parte de destulă adrenalină în relații până atunci încât să își dea seama într-un final că nu asta căuta de la viață. Un tip ca Michael i-ar fi priit, i-ar fi adus siguranșă și un trai liniștit. Dar neah... îl vedea prea mult ca pe un frate mai mic ca să poată gândi așa acum.
-Ce faci, șefa? spuse el pe un ton jucăuș, apropiindu-se de biroul la care stătea ea.
-Hmm... bine. S-a întâmplat ceva?
-Nu, nimic. Doar că... vroiam să vorbim.
Părea deranjat de ceva, dar nu și-ar fi putut da seama exact ce-i trecea prin minte doar privindu-i expresia stingherită. Îți pocnea degetele, semn că era emoționat.
-Așa că vorbește, îl zori ea.
Vorbea pe un ton tăios, însă el știa că ea nu avea intenții rele față de el. Știa că starea lui o îngrijora și pe ea acum.
-De ce ai venit aici defapt?
-Ce ? Cum de ce ?
-Păi... nu ai mai venit de multă vreme, și de când sunt eu angajat aici a fost așa. Lipseai luni de zile, apoi mai veneai pentru câte un eveniment mai important la care trebuia să fii prezentă sau pentru vreo problemă. Dar nici măcar la alea nu stăteai mai mult de o oră-două...
-Așa, și ? făcu ea, încruntându-se.
-Și acum ai venit de două ori în aceeași săptămână. Azi, când am intrat eu în club pe la 12, tu deja erai aici. Ce se întâmplă?
-Vezi-ți de treaba ta, Michael.
Stătu tăcut câteva minute bune, apoi oftă într-un final. Nu avea să scoată vreun răspuns de la ea prea curând, asta era sigur. Simpla încercare era de lăudat, defapt, dar a fost sortită eșecului încă de dinainte de a fi pusă în aplicare.
În cele din urmă plecă cu coada între picioare, iar ea îl privi ieșind cu un aer trist pe ușă. Ar fi vrut să îi spună, să îi explice tot, dar lucruile astea o priveau strict pe ea, erau treburile și afacerile ei, nimeni din afară nu trebuia să se amestece în așa ceva. Mai ales că nu considera că Michael ar fi cine știe ce prieten apropiat căruia să merite să i se destăinuie. Mai mult decât atât, ea nici măcar nu avea un astfel de prieten !
Învățase din proprie experiență, deși e drept că nu era nicidecum înaintată în vârstă, să se descurce de una singură. Nu credea în prostii precum „vreau să îmi iau o piatră de pe inimă”… dacă i s-ar destăinui lui, mai îngrijorată ar fi, știind că există posibilitatea să afle și alte persoane. Da, asta era. Nu avea încredere în Michael. Îi era, ce-i drept, mai simpatic decât majoritatea lumii și el ar fi fost prima persoană pe care ar suna-o dacă s-ar îmbăta și ar cădea în prima groapă, dar… nu îi putea explica problemele ei, deja ar fi fost prea mult să facă acest pas. Cel puțin deocamdată.
Ieși din birou după jumătate de oră, când termină de fumat și restul țigărilor pe care le mai avea în pachet, apoi se îndreptă direct spre subsol. Avea de gând să se aprovizioneze cu vreo două sticle de whisky de la bar, să le bea încet, fumând ocazional și câte o țigară pe ici pe acolo din pachetul pe care îl șterpelise de la Chad, ca apoi să adoarmă liniștită pe canapeaua din birou. Hmm... da... era un plan bun. Nu venise acolo pentru dansat oricum.
-Două sticle de whisky, îi spuse ea barmanului de jos, fără să îi arunce vreo privire. Nu îl mai văzuse în viața ei, dar nu se preocupa ea cu recunoscutul tuturor barmanilor din oraș.
-Rachel ?!
Asta pentru că o făceau ei.

[Akane Hime]

Hey...
Am ajuns sa fiu prima. Pai, ca tot ai vrut sa-mi auzi parerea despre greseli, uite na ca n-ai, sau mi-au scapat mie....oricum imi e prea lene sa ma duc sa le caut acuma :P
Totul mi s-a parut ok. Ai descris destul de bine cum era noaptea la bar si asa mai departe.
Si asa, am ramas fara replici... iti urez bafta in contiuare si sa ma anunti cand pui next-ul!

Ciao!