05-09-2011, 10:08 AM
Șiiiii... revin cu încă un fic ! Care nu e SF : )) și de care, zic eu, o să mă țin. Adică, na, până acum am făcut câteva capitole, ceea ce înseamnă că și eu sunt entuziasmată de idee și o să o tot continui. Sper să și termin ficul ăsta, nee...
Avertizare de vârstă o să pun pe parcurs, nu acum, că încă nu e cazul. De data asta există diacritice, sper că le-am pus și bine. Hmmm... Ah, și poze cu personajele nu există ! Folosiți-vă imaginația ! =]
Oricum, aici e primul capitol ( de care Ash e destul de încântată, din ce-am văzut ). Enjoy !
-Hai odată că vine !
-Ia mai du-te și te culcă , mă ! Nu dă ea pe-aici la ora asta .
-Am văzut-o coborând din mașină , ești prost ?!
-Ți s-a părut !
-Să mori tu ?! Și ce mai zici dacă intră acum pe ușă ?
-Nu intră , n-auzi ?! Vezi-ți de treabă ! Vrăjitoarele ies numai noaptea la plimbare !
Bărbatul începe să râdă cu poftă de propria glumă, însă prietenul său îl privește sceptic, fără să guste gluma. Îi aruncă o privire îngrijorată, continuând să șteargă de zor tejgheaua barului de parcă viața sa depindea de acel simplu gest. Nimeni nu în afară de cei doi nu se mai afla în local, dar având în vedere faptul că erau în toiul zilei, nici nu era de mirare. Clubul Madison's era unul dintre cele mai selecte și căutate cluburi din centrul Toronto-ului, funcționând atât ca bar sau cafenea obișnuită, cât și ca discotecă, motiv pentru care era și atât de plăcută publicului. Intrarea dădea într-un spațiu închis, decorat cu mult bun gust și rafinament și care dădea impresia unui local fițos, dar obișnuit zonei în care se situa. Însă cei mai cunoscători, clienți fideli ai clubului, aleși cu grijă din cele mai înstărite și totodată periculoase cercuri de oameni, știau prea bine că exista undeva în dos o scară ce ducea spre subsol, unde se afla un bar extravagant, un DJ cunoscut și un ring de dans încins.
Dar nici măcar cafeneaua de fațadă nu se deschidea în mod normal până după șase-șapte seara, iar clienții se adunau oricum cu mult mai târziu.
Cei doi stăteau ca de obicei la taclale la tejgheaua de la etaj, discutând de ale lor până la începerea programului, din simplă lipsă de ocupație și nicidecum din dorința de a se asigura că localul era îndeajuns de bine aranjat pentru clienții ce urmau să vină.
-Nu glumi cu așa ceva, Chad ! Dacă te prinde, te-omoară !
-Cine să mă omoare ? Zgripsuroaica ?! Nu și-a mai arătat fața de la Crăciun ! Asta-i bună !
-Am văzut-o înainte să vin, bine ?! Era la capătul străzii, cobora din mașină și vorbea cu cineva dinăuntru.
-Dinăuntrul cui ?
-Dinăuntrul mașinii !
-Zău ? făcu Chad, ridicând dintr-o sprânceană, vădit mai amuzat ca înainte.
Prietenul său își dădu iritat ochii peste cap și după ce termină ce curățat lună tejgheaua, se apucă să aranjeze și lustruiască fiecare pahar în parte. Chad râse batjocoritor, spunând:
-Ce prost ești ! Cum să îți fie frică de o fată ?!
Clickul cunoscut al ușii închizându-se răsună în încăpere, făcându-l pe cel numit Chad să își înghită sonor cuvintele. Barmanul privi îngrozit în spatele său, dându-i de înțeles că făcuse o mare greșeală. Nici nu îi mai trebuia vreo altă confirmare din partea lui, era evident cine intrase în club.
-Numai că fata asta este tocmai patroana clubului care-ți aduce ție pâinea jegoasă pe masă, fraiere ! se auzi o voce feminină apropiindu-se.
Chad mai înghiți odată în sec, pregătindu-se psihic pentru ceea ce avea să urmeze, apoi catadicsi să se întoarcă cu fața spre ușă. O femeie în floarea vârstei stătea cu un aer impozant în fața lui, cu o mână în șold și cealaltă preocupată să își țină țigara aprinsă între buze, îi aruncă o căutătură înțepată. Era îmbrăcată cu o cămașă neagră descheiată doar la primii nasturi, dar care nu îi dezvăluia un decolteu vulgar, ci subtil, și o pereche de blugi negrii strânși pe corpul bine proporționat. Era înaltă, având mâinile lungi, iar botinele din piele neagră cu toc înalt nu făceau decât să îi dea o înălțime și mai intimidantă, scoțându-i în același timp în evidență și picioarele lungi.
Părul lung și blond îi era prins într-o coadă la spate, iar tușul negru din jurul ochilor îi făcea ochii să pară de un albastru mai intens... și mult mai răutăcios.
-Bună, șefa, spuse barmanul afișând un zâmbet amuzat în colțul gurii la vederea dilemei în care intrase Chad. Cu ce ocazie pe-aici?
Chad îți plecă ușor capul, nu destul cât să afișeze o figură umilă și vinovată, căci era un om orgolios, și mai presus de-atât, bărbat, însă destul încât să se poată confirma că îi părea rău pentru cele spuse. Dar patroana nu îl mai băgă în seamă și se îndreptă spre bar, luând imediat un loc și trâgând scrumiera din fața lui Chad spre ea.
-Bună, Michael, spuse ea, zâmbind șters, în timp ce își scruma țigara. Am văzut câți bani ați scos luna trecută... și sincer nu prea mi-a plăcut ce-am văzut.
Michael se repezi să îi toarne șefei un pahar de whisky, căci chiar dacă aceasta venea extrem de rar pe-acolo, el îi știa ca în palmă preferințele.
-Cum așa...? întrebă el ezitant.
-Luna trecută era aglomerat de se călcau toți pe degete ! interveni și Chad.
-Erați supraaglomerați. Nu făceați față. Vă lua prea mult să vă serviți clienții și mulți se enervau și plecau în altă parte. Sincer, nu îmi convine când mă sună mafioții la patru dimineața să mă sfătuiască să trec pe la club. Nu de alta, dar eu la patru dimineața numai de club nu mai pot.
-Păi asta deja nu mai depinde de noi, șefa...
-Știu. Tocmai de-aia am venit să te anunț că începând de azi până cel târziu poimâine, tu trebuie să aduci două animatoare noi, încă un DJ, doua chelnerițe și un barman. Salarii avem de unde să le dăm, dar nu vreau pe oricine. Îi vreau pe cei cu cele mai bune recomandări, m-ai auzit? Deja am primit câteva ponturi de animatoare... ți le trimit prin email.
-Dar... până poimâine... e imposibil ! se revoltă Michael, începând să șteargă frenetic tejgheaua de stres, unul dintre multele sale ticuri nervoase.
-Șefa, fii rezonabilă ! se băgă Chad iarăși în discuție, căci el și prietenii săi se ocupau de pază, iar două animatoare noi și un DJ mai bun ar fi însemnat venirea mai multor nenorociți pe-acolo, lucru care nu prea îi făcea viața mai bună.
-Ai vreo problemă, mă rog ?! se răsti femeia la el, fulgerându-l cu o privire plină de mânie.
-N-nu, dar... pe bune acum, în doar... două zile... încercă el să articuleze, neștiind cum să își aleagă mai bine cuvintele.
-Da ! Două zile ! Dacă ești așa incompetent că nu poți face nici măcar atâta lucru, atunci spune-mi acum, să știu pe cine concediez !
Chad tăcu, la fel făcu și Michael, căci era imposibil să te cerți cu așa o femeie acră. Deși avea numai 27 de ani și era în continuare una dintre femeile cele mai frumoase ale orașului, Rachel Madison nu era nicidecum ceea ce un bărbat ar putea numi „ o captură bună †tocmai din cauza caracterului urâcios.
-În două zile vreau să am angajații ăia aici, și dacă nu îi găsesc când vin, vă concediez pe amândoi și mă ocup eu personal de angajați ! mai țipă ea, stingându-și țigara și dându-si whisky-ul pe gât dintr-o înghițitură, ca apoi să se ridice val vârtej de pe scaun și să părăsească locul, lăsându-i pe cei doi uitându-se îngrijorați unul la celălalt.
Păreri, anyone ? Pretty please :3 ?
Avertizare de vârstă o să pun pe parcurs, nu acum, că încă nu e cazul. De data asta există diacritice, sper că le-am pus și bine. Hmmm... Ah, și poze cu personajele nu există ! Folosiți-vă imaginația ! =]
Oricum, aici e primul capitol ( de care Ash e destul de încântată, din ce-am văzut ). Enjoy !
Chapter One - Vizita
-Hai odată că vine !
-Ia mai du-te și te culcă , mă ! Nu dă ea pe-aici la ora asta .
-Am văzut-o coborând din mașină , ești prost ?!
-Ți s-a părut !
-Să mori tu ?! Și ce mai zici dacă intră acum pe ușă ?
-Nu intră , n-auzi ?! Vezi-ți de treabă ! Vrăjitoarele ies numai noaptea la plimbare !
Bărbatul începe să râdă cu poftă de propria glumă, însă prietenul său îl privește sceptic, fără să guste gluma. Îi aruncă o privire îngrijorată, continuând să șteargă de zor tejgheaua barului de parcă viața sa depindea de acel simplu gest. Nimeni nu în afară de cei doi nu se mai afla în local, dar având în vedere faptul că erau în toiul zilei, nici nu era de mirare. Clubul Madison's era unul dintre cele mai selecte și căutate cluburi din centrul Toronto-ului, funcționând atât ca bar sau cafenea obișnuită, cât și ca discotecă, motiv pentru care era și atât de plăcută publicului. Intrarea dădea într-un spațiu închis, decorat cu mult bun gust și rafinament și care dădea impresia unui local fițos, dar obișnuit zonei în care se situa. Însă cei mai cunoscători, clienți fideli ai clubului, aleși cu grijă din cele mai înstărite și totodată periculoase cercuri de oameni, știau prea bine că exista undeva în dos o scară ce ducea spre subsol, unde se afla un bar extravagant, un DJ cunoscut și un ring de dans încins.
Dar nici măcar cafeneaua de fațadă nu se deschidea în mod normal până după șase-șapte seara, iar clienții se adunau oricum cu mult mai târziu.
Cei doi stăteau ca de obicei la taclale la tejgheaua de la etaj, discutând de ale lor până la începerea programului, din simplă lipsă de ocupație și nicidecum din dorința de a se asigura că localul era îndeajuns de bine aranjat pentru clienții ce urmau să vină.
-Nu glumi cu așa ceva, Chad ! Dacă te prinde, te-omoară !
-Cine să mă omoare ? Zgripsuroaica ?! Nu și-a mai arătat fața de la Crăciun ! Asta-i bună !
-Am văzut-o înainte să vin, bine ?! Era la capătul străzii, cobora din mașină și vorbea cu cineva dinăuntru.
-Dinăuntrul cui ?
-Dinăuntrul mașinii !
-Zău ? făcu Chad, ridicând dintr-o sprânceană, vădit mai amuzat ca înainte.
Prietenul său își dădu iritat ochii peste cap și după ce termină ce curățat lună tejgheaua, se apucă să aranjeze și lustruiască fiecare pahar în parte. Chad râse batjocoritor, spunând:
-Ce prost ești ! Cum să îți fie frică de o fată ?!
Clickul cunoscut al ușii închizându-se răsună în încăpere, făcându-l pe cel numit Chad să își înghită sonor cuvintele. Barmanul privi îngrozit în spatele său, dându-i de înțeles că făcuse o mare greșeală. Nici nu îi mai trebuia vreo altă confirmare din partea lui, era evident cine intrase în club.
-Numai că fata asta este tocmai patroana clubului care-ți aduce ție pâinea jegoasă pe masă, fraiere ! se auzi o voce feminină apropiindu-se.
Chad mai înghiți odată în sec, pregătindu-se psihic pentru ceea ce avea să urmeze, apoi catadicsi să se întoarcă cu fața spre ușă. O femeie în floarea vârstei stătea cu un aer impozant în fața lui, cu o mână în șold și cealaltă preocupată să își țină țigara aprinsă între buze, îi aruncă o căutătură înțepată. Era îmbrăcată cu o cămașă neagră descheiată doar la primii nasturi, dar care nu îi dezvăluia un decolteu vulgar, ci subtil, și o pereche de blugi negrii strânși pe corpul bine proporționat. Era înaltă, având mâinile lungi, iar botinele din piele neagră cu toc înalt nu făceau decât să îi dea o înălțime și mai intimidantă, scoțându-i în același timp în evidență și picioarele lungi.
Părul lung și blond îi era prins într-o coadă la spate, iar tușul negru din jurul ochilor îi făcea ochii să pară de un albastru mai intens... și mult mai răutăcios.
-Bună, șefa, spuse barmanul afișând un zâmbet amuzat în colțul gurii la vederea dilemei în care intrase Chad. Cu ce ocazie pe-aici?
Chad îți plecă ușor capul, nu destul cât să afișeze o figură umilă și vinovată, căci era un om orgolios, și mai presus de-atât, bărbat, însă destul încât să se poată confirma că îi părea rău pentru cele spuse. Dar patroana nu îl mai băgă în seamă și se îndreptă spre bar, luând imediat un loc și trâgând scrumiera din fața lui Chad spre ea.
-Bună, Michael, spuse ea, zâmbind șters, în timp ce își scruma țigara. Am văzut câți bani ați scos luna trecută... și sincer nu prea mi-a plăcut ce-am văzut.
Michael se repezi să îi toarne șefei un pahar de whisky, căci chiar dacă aceasta venea extrem de rar pe-acolo, el îi știa ca în palmă preferințele.
-Cum așa...? întrebă el ezitant.
-Luna trecută era aglomerat de se călcau toți pe degete ! interveni și Chad.
-Erați supraaglomerați. Nu făceați față. Vă lua prea mult să vă serviți clienții și mulți se enervau și plecau în altă parte. Sincer, nu îmi convine când mă sună mafioții la patru dimineața să mă sfătuiască să trec pe la club. Nu de alta, dar eu la patru dimineața numai de club nu mai pot.
-Păi asta deja nu mai depinde de noi, șefa...
-Știu. Tocmai de-aia am venit să te anunț că începând de azi până cel târziu poimâine, tu trebuie să aduci două animatoare noi, încă un DJ, doua chelnerițe și un barman. Salarii avem de unde să le dăm, dar nu vreau pe oricine. Îi vreau pe cei cu cele mai bune recomandări, m-ai auzit? Deja am primit câteva ponturi de animatoare... ți le trimit prin email.
-Dar... până poimâine... e imposibil ! se revoltă Michael, începând să șteargă frenetic tejgheaua de stres, unul dintre multele sale ticuri nervoase.
-Șefa, fii rezonabilă ! se băgă Chad iarăși în discuție, căci el și prietenii săi se ocupau de pază, iar două animatoare noi și un DJ mai bun ar fi însemnat venirea mai multor nenorociți pe-acolo, lucru care nu prea îi făcea viața mai bună.
-Ai vreo problemă, mă rog ?! se răsti femeia la el, fulgerându-l cu o privire plină de mânie.
-N-nu, dar... pe bune acum, în doar... două zile... încercă el să articuleze, neștiind cum să își aleagă mai bine cuvintele.
-Da ! Două zile ! Dacă ești așa incompetent că nu poți face nici măcar atâta lucru, atunci spune-mi acum, să știu pe cine concediez !
Chad tăcu, la fel făcu și Michael, căci era imposibil să te cerți cu așa o femeie acră. Deși avea numai 27 de ani și era în continuare una dintre femeile cele mai frumoase ale orașului, Rachel Madison nu era nicidecum ceea ce un bărbat ar putea numi „ o captură bună †tocmai din cauza caracterului urâcios.
-În două zile vreau să am angajații ăia aici, și dacă nu îi găsesc când vin, vă concediez pe amândoi și mă ocup eu personal de angajați ! mai țipă ea, stingându-și țigara și dându-si whisky-ul pe gât dintr-o înghițitură, ca apoi să se ridice val vârtej de pe scaun și să părăsească locul, lăsându-i pe cei doi uitându-se îngrijorați unul la celălalt.
Păreri, anyone ? Pretty please :3 ?