28-12-2009, 02:50 AM
:: adyna_45 :: am gasit ceva timp liber si am scris urmatorul capitol. astept sugestii si pareri.
:: Yaku-chin :: nu stiu exact ce sa fac cu Kano, dar sex slave suna destul de bine pentru mine
:: Mousy :: te rog frumos. e un om al pesterii destul de atragator. Don Juan al Cavernelor. :)) mai multa actiune pe placul nostru urmeaza.
La Cirese va mai dura putin pana sa pun continuarea pentru ca trebuie sa fac o schematica clara a evenimentelor. sunt multe si nu vreau sa ma incurc in ele si sa cauzez confuzii. pana atunci... aveti asta daca doriti sa cititi.
Enjoy reading!
ja ne~!
Dacă ar fi avut mâinile libere, probabil ar fi făcut un scandal atât de mare încât cei din jur l-ar fi rugat să nu se mai apropie de el. Putea face asta. Dacă îşi dorea să fie urât, reuşea imediat să îi facă pe cei din jur să îl evite. Ar fi făcut la fel şi acum. Ar fi ţipat ca din gură de şarpe sau ar fi început să lovească în stânga şi dreapta, însă capul îl durea mult prea tare pentru a se putea măcar hotărâ cu ce să înceapă.
Simţea o durere aprigă direct în mijlocul frunţii, întreaga zonă fiind deja mai roşie decât îşi putea imagina. Tăietura era undeva aproape de tâmpla dreaptă, dar asta nu făcea decât să îi provoace o senzaţie de ameţială greu de descris în cuvinte. Era ca şi cum avea rău de mare, de maşină, de avion şi frică de înălţimi în acelaşi timp şi se mai învârtea şi ca un idiot într-un carusel dezlănţuit. Deşi cineva ar fi putut face ceva pentru a îl ajuta, singurul care se afla acolo, acel brunet sadic, nu făcea nimic altceva înafară de a îl tortura mai mult.
Putea suporta constantele săruturi, mâinile acestuia ce se plimbau pe tot corpul lui, chiar şi limba jucăuşă ce îi uda pielea şi o făcea să ardă, toate în acelaşi timp. Ceea ce nu putea înghiţi, şi nici nu credea că avea să o facă cândva curând, era mişcarea de dute-vino pe care unul dintre degetele necunoscutului o făcea în interiorul său.
Era gata să deschidă gura şi să se plângă, însă a fost întâmpinat de limba jucăuşă a bărbatului care a profitat de ocazie. A început să cerceteze tot înteriorul ca un om flămând ce îşi linge farfuria până când aceasta devine mai strălucitoare decât era înainte. Trebuia să fie de vină lovitura pe care o primise când a căzut, altfel nu ar fi răspuns niciodată la un sărut primit din partea altcuiva de acelaşi sex.
S-a trezit lăsându-şi limba să se întâlnească cu a brunetului, dezmierdând-o şi lingând-o uşor, primind-o cu totul în interiorul cavităţii sale bucale. Imediat apoi, întreaga greutate a trupului celuilalt s-a lăsat peste al lui, făcându-l să icnească. S-a cutremurat puţin când bărbăţia acestuia a început să se frece de al lui, însă asta l-a ajutat să se trezească la realitate şi să îşi amintească că este violat de un individ suspicios.
Şi-a retras limba şi a dat să o muşte pe a celuilalt, apoi a încercat să îşi ridice genunchiul pentru a îl lovi pe agresor. A eşuat însă, devenind încă mai vulnerabil în faţa cuiva într-adevăr mai puternic decât el. Dacă până atunci un singur deget se mişca în interiorul lui, acum putea simţi două, mişcându-se ritmat, cu un scop încă neexprimat.
Brunetul putea fi cât de barbar îşi dorea şatenul, dar măcar să gândise să îşi uşureze trecerea şi să facă acea cale de acces minusculă ceva mai accesibilă lui. Curând, a ajuns la concluzia că era suficient şi şi-a ridicat trupul de deasupra captivului. I-a zâmbit uşor sarcastic, apoi i-a prins ambele picioare şi a încercat să le îndepărteze.
Kano s-a opus cât a putut el de mult. A strâns din dinţi, şi-a muşcat buza inferioară, chiar şi mişcat întreg trupul, rănindu-şi încheieturile mâinilor, toate în încercarea de a îl izgoni pe celălalt.
- O să termini prin a te răni singur, a vorbit brunetul, privindu-l amuzat.
- Dacă eşti aşa de îngrijorat de sănătatea mea, lasă-mă în pace! a strigat rapid, încercând să se mişte din nou.
A tresărit când chipul bărbatului a ajuns la doar câţiva centimetri deasupra feţei sale, dar s-a şi speriat puţin când mâinile acestuia l-au strâns de încheieturi.
- Se spune că nu e nimic mai bun decât puţină mişcare pentru a intra în formă, a continuat, zâmbind ceva mai prietenos, lingând urechea dreaptă a şatenului.
- Acolo prin lumea ta, nu se spune că e ilegal să violezi pe cineva? a replicat enervat, uitându-se urât la cel de deasupra lui.
- E viol doar atunci când celuilalt nu îi place. Poţi să îmi spui, sincer, că nu îţi place? a adăugat mândru de sine, atingând vârful bărbăţiei lui Kano.
Şatenul şi-a încleştat maxilarul, a dat să îl înjure, apoi s-a răzgândit brusc. Nu se putea coborâ la nivelul acelui barbar şi să uite complet de educaţia primită. Venea dintr-o lume civilizată, dintr-un loc unde bunele maniere se aflau pe primul loc, nicidecum dintr-o colibă, locul de unde părea scos brunetul.
- Şi după ce faci asta, ce mai ai de gând cu mine?
- Păi...mă gândeam să fac asta, apoi să o fac din nou, şi din nou şi tot aşa până când mă plictisesc, dacă mă plictisesc, a explicat calm, încercând din nou să îndepărteze picioarele tânărului.
- Cu alte cuvinte, nu am scăpare. Ori faci asta, ori faci asta, a concluzionat imediat, oftând adânc.
Îngrijorarea se putea citi pe chipul lui. Îl durea capul îngrozitor şi jura că avea să rămână cu sechele din cauza loviturii, îl mai usturau şi încheieturile care începeau să sângereze uşor şi trebuia să se şi pregătească pentru un nou tip de durere, unul la nivel mai profund.
A decis să renunţe. Îşi irosea energia degeaba. Cea mai bună soluţie era să nu se mai lupte cu brunetul, să îşi păstreze energia şi să aştepte momentul potrivit pentru a îşi lua tălpăşita. Putea fi şi puţin seducător pentru a îl induce pe celălalt în eroare, a îl face să aibă încredere în el şi a îl dezlega. Şi-a îndepărtat picioarele, apoi a înghiţit în sec şi a aşteptat momentul acela ce prevestea o durere sfâşietoare. Bărbatul a mulţumit, şi-a plasat bărbăţia la intrarea minusculă, apoi s-a împins cu totul înauntrul celuilalt.
Kano a ţipat, şi-a muşcat buza, iar întregul său trup s-a mişcat brusc, provocând noi răni în jurul mâinilor sale. Câteva lacrimi s-au adunat în jurul genelor sale iar o roşeată ciudată şi-a făcut apariţia pe chipul său. Durea. Se aştepta să doară, însă nu atât de mult. Era parcă tăiat pe dinauntru, în bucăţele mici pe măsură ce individul înainta înauntrul său. Bănuia că aşa trebuia să se simtă şi o fată virgină atunci când era luată pentru prima oară. Oricum, nimic din ceea ce simţise până atunci nu se putea compara cu ceea ce experimenta în acel moment.
Corpul său s-a încordat complet. Până şi unii muşchi de care habar nu avea că există păreau să lucreze intens. Şi-a muşcat buza atât de tare încât şi ea a început să sângereze, însă limba brunetului a avut grijă să treacă imediat peste ele şi să îl steargă.
Barbarul a iniţiat un alt sărut, unul în care practic a devorat gura şatenului, dar nu s-a oprit nici măcar o clipă din a îl pătrunde cu toată forţa sa. Le făcea pe amândouă în acelaşi timp, îşi mai şi mişca mâinile când pe bărbăţia lui Kano, când pe mijlocul acestuia, ceea ce îl făcea pe tânăr să se gândească la Napoleon. De ce Napoleon? Poate pentru că acesta a fost singurul ce putea face mai multe în acelaşi timp şi, deşi era mic de înăţime, se spunea că era un amant grozav şi ştia să îşi satisfacă femeile.
Instinctul a pus stăpânire pe el, corpul a început să i se mişte de unul singur şi, înainte de a se putea opri, răspundea din nou la sărut, înconjura trupul bărbatului cu picioarele sale şi scotea ocazional câte un icnet sau geamăt. Simfonie pentru urechile brunetului.
- Dacă ai şti cât de bine se simte, i-a şoptit la ureche, continuându-şi mişcările rapizi ale mâinilor pe întreaga suprafaţă a bărbăţiei şatenului.
- Tu..., a încercat să vorbească, dorind să spună ceva jignitor.
- Am un nume dacă vrei să ştii, a replicat rapid.
- Ar fi bine să îl şi ştiu, nu? a ţipat Kano, încercând să îşi stăpânească alte icnete şi gemete ce păreau că nu mai vor să se oprească.
- Yoichi, a răspuns scurt, continuându-şi treaba fără a mai permite nimănui şi nimic să îi distragă atenţia.
Cumva, părea că se afundă tot mai mult în interiorul şatenului. Asta dacă era posibil. Nu dorea să recunoască asta şi nici nu avea să o facă, însă nu era chiar atât de rău pe cât îşi imaginase. Corpul său părea că se obişnuieşte cu mişcările bruşte ale celui numit Yoichi , chiar şi cu săruturile rapizi şi oarecum violente ale acestuia.
Ritmul nu mai era de mult o problemă. Era pătruns, sărutat rapid, apoi abandonat timp de o secundă, clipă în care bărbăţia îi era pompată, apoi pătruns din nou şi tot aşa. Cam anticipa care avea să fie următoarea mişcare şi era pregătită pentru ea. Acum se încorda ceva mai natural, nu mai simţea acea durere musculară, respiraţia îi devenea încet la normalitate şi durerea dispăruse şi ea. Ar fi fost ridicol din partea lui să spună că nu era atât de neplăcut pe cât îşi imaginase.
Bineînţeles, trupul său era mult mai cinstit decât îşi dorea el să fie. Sfârcurile îi erau roşiatice, buzele la fel, picături de transpiraţie îşi făceau apariţia pe tot corpul său, încă se mai arcuia şi, îndiferent ce încerca să facă pentru a se opri, continua să gâfâie şi să tresară când era pătruns din nou. Dădea cumva impresia că aşteaptă momentul, e dezamăgit că nu are loc cât mai curând, apoi e luat prin surprindere şi sare în sus de bucurie. Cel puţin, aşa vedea brunetul lucrurile.
Se distra un pic pe seama şatenului. Urmărindu-i fiecare reacţie atât de onestă, fiecare sunet ce îi ieşea pe gură, fiecare privire din ochii săi, părea să se bucure mai mult decât de obicei, mai mult decât a făcut-o cu oricare altul. Era deja evident că ştie ce face şi că a mai făcut-o de multe ori, deci trebuia să se folosească de toate cunoştiinţele sale pentru ca amândoi să se simtă bine.
Se vedea că reuşeşte asta. Avea toate motivele pentru a îl tachina pe străin, a îl săruta sau face al lui, aşa că avea să profite de asta.
- Salivezi, a rostit la un moment dat, rămânând în interiorul tânărului.
Kano a tresărit şi a dat să se şteargă, dar i-a fost amintit imediat că este legat cu o sfoară. A încercat să îşi steargă buzele folosindu-şi limba, însă totul a fost doar o tactică a brunetului. Aşa putea să îl vadă lingându-se singur, comportându-se ceva mai erotic, fără să fie învinuit sau certat.
Atenţia i-a fost imediat distrasă de la asta. Şi-a ridicat privirea spre Yoichi şi a început să clipească des, înghiţind în sec. Ceva era în neregulă cu trupul său.
- Doare..., aproape a şuşotit, strângând din dinţi. Chiar doare..., a repetat, închizându-şi ochii.
De la furia de mai devreme, la obedienţa de apoi, Kano părea că suferă cu adevărat acum. Era atât de dureroasă expresia de pe chipul său încât şi bărbatului i s-a făcut milă de el. Nu se putea opri chiar atunci aşa că l-a mai pătruns de câteva ori, având grijă ca tânărul să se elibereze, apoi să o facă şi el înauntrul acestuia şi, de abia apoi, s-a oprit şi şi-a aşezat mâna peste fruntea şatenului. Ardea. Avea o temperatură destul de mare şi nici nu arăta bine. Tăietura din zona tâmplei era acum maronie, semn că se infectase, rănile de la încheieturi prindeau coajă, dar încă sângerau, şi trupul era acoperit pe alocuri de mici vânătăi. Chiar dacă se aflau pe o suprafaţă plană, dedesubt tot era pământ şi piatră. Era evident că nu e obişnuit cu un astfel de mediu.
- Mă doare..., a repetat, aproape plângând, încercând să îşi muşte din nou buzele.
- E în regulă, a răspuns brunetul, întinzându-se spre mâinile celuilalt pentru a le elibera.
Au căzut pe lângă trupul acestuia de parcă erau complet stoarse de viaţă. Kano respira rar, mult prea rar, transpira mai mult decât trebuia şi mai şi frigea pe deasupra. Atitudinea barbarului s-a schimbat complet. Şi-a pus kimono-ul pe el şi s-a îndepărtat rapid, întorcându-se înapoi doar după ce a găsit o găleată cu apă şi o bucată de material curat.
A încercat cum ştia el mai bine să cureţe rănile tânărului, însă nu era vraci. Îl vedea pe şaten în agonie, luptându-se cu durerea, încercând să nu plângă şi asta îl făcea să se simtă uşor vinovat. Poate totuşi exagerase.
- Hei...cum te cheamă? a întrebat rapid, realizând că nu ştie numele celui pe care l-a agresat.
- Ka...no..., a silabisit pe o voce stinsă, dând semne că avea să îşi piardă conştiinţa din nou.
Yoichi a dat din cap, consimţând că acela era un nume pe atât de frumos pe cât de semnificativ. Însemna putere, capabilitate şi asta i se potrivea străinului. Dacă era un lucru de care nu ducea lipsă, atunci era vorba de voinţă. Exact acea virtute greu de întâlnit l-a determinat pe brunet să se preocupe de el. Simţea că are în faţa sa o persoană de preţ, cineva ce l-ar putea învăţa mult. Era adevărat. Asta numai dacă supravieţuia. Însă Yoichi nu plănuia să îl lase să moară. Momentan avea nevoie de el chiar dacă era vorba de scopuri perverse şi satisfacere sexuală.
:: Yaku-chin :: nu stiu exact ce sa fac cu Kano, dar sex slave suna destul de bine pentru mine
:: Mousy :: te rog frumos. e un om al pesterii destul de atragator. Don Juan al Cavernelor. :)) mai multa actiune pe placul nostru urmeaza.
La Cirese va mai dura putin pana sa pun continuarea pentru ca trebuie sa fac o schematica clara a evenimentelor. sunt multe si nu vreau sa ma incurc in ele si sa cauzez confuzii. pana atunci... aveti asta daca doriti sa cititi.
Enjoy reading!
ja ne~!
Partea a doua
Dacă ar fi avut mâinile libere, probabil ar fi făcut un scandal atât de mare încât cei din jur l-ar fi rugat să nu se mai apropie de el. Putea face asta. Dacă îşi dorea să fie urât, reuşea imediat să îi facă pe cei din jur să îl evite. Ar fi făcut la fel şi acum. Ar fi ţipat ca din gură de şarpe sau ar fi început să lovească în stânga şi dreapta, însă capul îl durea mult prea tare pentru a se putea măcar hotărâ cu ce să înceapă.
Simţea o durere aprigă direct în mijlocul frunţii, întreaga zonă fiind deja mai roşie decât îşi putea imagina. Tăietura era undeva aproape de tâmpla dreaptă, dar asta nu făcea decât să îi provoace o senzaţie de ameţială greu de descris în cuvinte. Era ca şi cum avea rău de mare, de maşină, de avion şi frică de înălţimi în acelaşi timp şi se mai învârtea şi ca un idiot într-un carusel dezlănţuit. Deşi cineva ar fi putut face ceva pentru a îl ajuta, singurul care se afla acolo, acel brunet sadic, nu făcea nimic altceva înafară de a îl tortura mai mult.
Putea suporta constantele săruturi, mâinile acestuia ce se plimbau pe tot corpul lui, chiar şi limba jucăuşă ce îi uda pielea şi o făcea să ardă, toate în acelaşi timp. Ceea ce nu putea înghiţi, şi nici nu credea că avea să o facă cândva curând, era mişcarea de dute-vino pe care unul dintre degetele necunoscutului o făcea în interiorul său.
Era gata să deschidă gura şi să se plângă, însă a fost întâmpinat de limba jucăuşă a bărbatului care a profitat de ocazie. A început să cerceteze tot înteriorul ca un om flămând ce îşi linge farfuria până când aceasta devine mai strălucitoare decât era înainte. Trebuia să fie de vină lovitura pe care o primise când a căzut, altfel nu ar fi răspuns niciodată la un sărut primit din partea altcuiva de acelaşi sex.
S-a trezit lăsându-şi limba să se întâlnească cu a brunetului, dezmierdând-o şi lingând-o uşor, primind-o cu totul în interiorul cavităţii sale bucale. Imediat apoi, întreaga greutate a trupului celuilalt s-a lăsat peste al lui, făcându-l să icnească. S-a cutremurat puţin când bărbăţia acestuia a început să se frece de al lui, însă asta l-a ajutat să se trezească la realitate şi să îşi amintească că este violat de un individ suspicios.
Şi-a retras limba şi a dat să o muşte pe a celuilalt, apoi a încercat să îşi ridice genunchiul pentru a îl lovi pe agresor. A eşuat însă, devenind încă mai vulnerabil în faţa cuiva într-adevăr mai puternic decât el. Dacă până atunci un singur deget se mişca în interiorul lui, acum putea simţi două, mişcându-se ritmat, cu un scop încă neexprimat.
Brunetul putea fi cât de barbar îşi dorea şatenul, dar măcar să gândise să îşi uşureze trecerea şi să facă acea cale de acces minusculă ceva mai accesibilă lui. Curând, a ajuns la concluzia că era suficient şi şi-a ridicat trupul de deasupra captivului. I-a zâmbit uşor sarcastic, apoi i-a prins ambele picioare şi a încercat să le îndepărteze.
Kano s-a opus cât a putut el de mult. A strâns din dinţi, şi-a muşcat buza inferioară, chiar şi mişcat întreg trupul, rănindu-şi încheieturile mâinilor, toate în încercarea de a îl izgoni pe celălalt.
- O să termini prin a te răni singur, a vorbit brunetul, privindu-l amuzat.
- Dacă eşti aşa de îngrijorat de sănătatea mea, lasă-mă în pace! a strigat rapid, încercând să se mişte din nou.
A tresărit când chipul bărbatului a ajuns la doar câţiva centimetri deasupra feţei sale, dar s-a şi speriat puţin când mâinile acestuia l-au strâns de încheieturi.
- Se spune că nu e nimic mai bun decât puţină mişcare pentru a intra în formă, a continuat, zâmbind ceva mai prietenos, lingând urechea dreaptă a şatenului.
- Acolo prin lumea ta, nu se spune că e ilegal să violezi pe cineva? a replicat enervat, uitându-se urât la cel de deasupra lui.
- E viol doar atunci când celuilalt nu îi place. Poţi să îmi spui, sincer, că nu îţi place? a adăugat mândru de sine, atingând vârful bărbăţiei lui Kano.
Şatenul şi-a încleştat maxilarul, a dat să îl înjure, apoi s-a răzgândit brusc. Nu se putea coborâ la nivelul acelui barbar şi să uite complet de educaţia primită. Venea dintr-o lume civilizată, dintr-un loc unde bunele maniere se aflau pe primul loc, nicidecum dintr-o colibă, locul de unde părea scos brunetul.
- Şi după ce faci asta, ce mai ai de gând cu mine?
- Păi...mă gândeam să fac asta, apoi să o fac din nou, şi din nou şi tot aşa până când mă plictisesc, dacă mă plictisesc, a explicat calm, încercând din nou să îndepărteze picioarele tânărului.
- Cu alte cuvinte, nu am scăpare. Ori faci asta, ori faci asta, a concluzionat imediat, oftând adânc.
Îngrijorarea se putea citi pe chipul lui. Îl durea capul îngrozitor şi jura că avea să rămână cu sechele din cauza loviturii, îl mai usturau şi încheieturile care începeau să sângereze uşor şi trebuia să se şi pregătească pentru un nou tip de durere, unul la nivel mai profund.
A decis să renunţe. Îşi irosea energia degeaba. Cea mai bună soluţie era să nu se mai lupte cu brunetul, să îşi păstreze energia şi să aştepte momentul potrivit pentru a îşi lua tălpăşita. Putea fi şi puţin seducător pentru a îl induce pe celălalt în eroare, a îl face să aibă încredere în el şi a îl dezlega. Şi-a îndepărtat picioarele, apoi a înghiţit în sec şi a aşteptat momentul acela ce prevestea o durere sfâşietoare. Bărbatul a mulţumit, şi-a plasat bărbăţia la intrarea minusculă, apoi s-a împins cu totul înauntrul celuilalt.
Kano a ţipat, şi-a muşcat buza, iar întregul său trup s-a mişcat brusc, provocând noi răni în jurul mâinilor sale. Câteva lacrimi s-au adunat în jurul genelor sale iar o roşeată ciudată şi-a făcut apariţia pe chipul său. Durea. Se aştepta să doară, însă nu atât de mult. Era parcă tăiat pe dinauntru, în bucăţele mici pe măsură ce individul înainta înauntrul său. Bănuia că aşa trebuia să se simtă şi o fată virgină atunci când era luată pentru prima oară. Oricum, nimic din ceea ce simţise până atunci nu se putea compara cu ceea ce experimenta în acel moment.
Corpul său s-a încordat complet. Până şi unii muşchi de care habar nu avea că există păreau să lucreze intens. Şi-a muşcat buza atât de tare încât şi ea a început să sângereze, însă limba brunetului a avut grijă să treacă imediat peste ele şi să îl steargă.
Barbarul a iniţiat un alt sărut, unul în care practic a devorat gura şatenului, dar nu s-a oprit nici măcar o clipă din a îl pătrunde cu toată forţa sa. Le făcea pe amândouă în acelaşi timp, îşi mai şi mişca mâinile când pe bărbăţia lui Kano, când pe mijlocul acestuia, ceea ce îl făcea pe tânăr să se gândească la Napoleon. De ce Napoleon? Poate pentru că acesta a fost singurul ce putea face mai multe în acelaşi timp şi, deşi era mic de înăţime, se spunea că era un amant grozav şi ştia să îşi satisfacă femeile.
Instinctul a pus stăpânire pe el, corpul a început să i se mişte de unul singur şi, înainte de a se putea opri, răspundea din nou la sărut, înconjura trupul bărbatului cu picioarele sale şi scotea ocazional câte un icnet sau geamăt. Simfonie pentru urechile brunetului.
- Dacă ai şti cât de bine se simte, i-a şoptit la ureche, continuându-şi mişcările rapizi ale mâinilor pe întreaga suprafaţă a bărbăţiei şatenului.
- Tu..., a încercat să vorbească, dorind să spună ceva jignitor.
- Am un nume dacă vrei să ştii, a replicat rapid.
- Ar fi bine să îl şi ştiu, nu? a ţipat Kano, încercând să îşi stăpânească alte icnete şi gemete ce păreau că nu mai vor să se oprească.
- Yoichi, a răspuns scurt, continuându-şi treaba fără a mai permite nimănui şi nimic să îi distragă atenţia.
Cumva, părea că se afundă tot mai mult în interiorul şatenului. Asta dacă era posibil. Nu dorea să recunoască asta şi nici nu avea să o facă, însă nu era chiar atât de rău pe cât îşi imaginase. Corpul său părea că se obişnuieşte cu mişcările bruşte ale celui numit Yoichi , chiar şi cu săruturile rapizi şi oarecum violente ale acestuia.
Ritmul nu mai era de mult o problemă. Era pătruns, sărutat rapid, apoi abandonat timp de o secundă, clipă în care bărbăţia îi era pompată, apoi pătruns din nou şi tot aşa. Cam anticipa care avea să fie următoarea mişcare şi era pregătită pentru ea. Acum se încorda ceva mai natural, nu mai simţea acea durere musculară, respiraţia îi devenea încet la normalitate şi durerea dispăruse şi ea. Ar fi fost ridicol din partea lui să spună că nu era atât de neplăcut pe cât îşi imaginase.
Bineînţeles, trupul său era mult mai cinstit decât îşi dorea el să fie. Sfârcurile îi erau roşiatice, buzele la fel, picături de transpiraţie îşi făceau apariţia pe tot corpul său, încă se mai arcuia şi, îndiferent ce încerca să facă pentru a se opri, continua să gâfâie şi să tresară când era pătruns din nou. Dădea cumva impresia că aşteaptă momentul, e dezamăgit că nu are loc cât mai curând, apoi e luat prin surprindere şi sare în sus de bucurie. Cel puţin, aşa vedea brunetul lucrurile.
Se distra un pic pe seama şatenului. Urmărindu-i fiecare reacţie atât de onestă, fiecare sunet ce îi ieşea pe gură, fiecare privire din ochii săi, părea să se bucure mai mult decât de obicei, mai mult decât a făcut-o cu oricare altul. Era deja evident că ştie ce face şi că a mai făcut-o de multe ori, deci trebuia să se folosească de toate cunoştiinţele sale pentru ca amândoi să se simtă bine.
Se vedea că reuşeşte asta. Avea toate motivele pentru a îl tachina pe străin, a îl săruta sau face al lui, aşa că avea să profite de asta.
- Salivezi, a rostit la un moment dat, rămânând în interiorul tânărului.
Kano a tresărit şi a dat să se şteargă, dar i-a fost amintit imediat că este legat cu o sfoară. A încercat să îşi steargă buzele folosindu-şi limba, însă totul a fost doar o tactică a brunetului. Aşa putea să îl vadă lingându-se singur, comportându-se ceva mai erotic, fără să fie învinuit sau certat.
Atenţia i-a fost imediat distrasă de la asta. Şi-a ridicat privirea spre Yoichi şi a început să clipească des, înghiţind în sec. Ceva era în neregulă cu trupul său.
- Doare..., aproape a şuşotit, strângând din dinţi. Chiar doare..., a repetat, închizându-şi ochii.
De la furia de mai devreme, la obedienţa de apoi, Kano părea că suferă cu adevărat acum. Era atât de dureroasă expresia de pe chipul său încât şi bărbatului i s-a făcut milă de el. Nu se putea opri chiar atunci aşa că l-a mai pătruns de câteva ori, având grijă ca tânărul să se elibereze, apoi să o facă şi el înauntrul acestuia şi, de abia apoi, s-a oprit şi şi-a aşezat mâna peste fruntea şatenului. Ardea. Avea o temperatură destul de mare şi nici nu arăta bine. Tăietura din zona tâmplei era acum maronie, semn că se infectase, rănile de la încheieturi prindeau coajă, dar încă sângerau, şi trupul era acoperit pe alocuri de mici vânătăi. Chiar dacă se aflau pe o suprafaţă plană, dedesubt tot era pământ şi piatră. Era evident că nu e obişnuit cu un astfel de mediu.
- Mă doare..., a repetat, aproape plângând, încercând să îşi muşte din nou buzele.
- E în regulă, a răspuns brunetul, întinzându-se spre mâinile celuilalt pentru a le elibera.
Au căzut pe lângă trupul acestuia de parcă erau complet stoarse de viaţă. Kano respira rar, mult prea rar, transpira mai mult decât trebuia şi mai şi frigea pe deasupra. Atitudinea barbarului s-a schimbat complet. Şi-a pus kimono-ul pe el şi s-a îndepărtat rapid, întorcându-se înapoi doar după ce a găsit o găleată cu apă şi o bucată de material curat.
A încercat cum ştia el mai bine să cureţe rănile tânărului, însă nu era vraci. Îl vedea pe şaten în agonie, luptându-se cu durerea, încercând să nu plângă şi asta îl făcea să se simtă uşor vinovat. Poate totuşi exagerase.
- Hei...cum te cheamă? a întrebat rapid, realizând că nu ştie numele celui pe care l-a agresat.
- Ka...no..., a silabisit pe o voce stinsă, dând semne că avea să îşi piardă conştiinţa din nou.
Yoichi a dat din cap, consimţând că acela era un nume pe atât de frumos pe cât de semnificativ. Însemna putere, capabilitate şi asta i se potrivea străinului. Dacă era un lucru de care nu ducea lipsă, atunci era vorba de voinţă. Exact acea virtute greu de întâlnit l-a determinat pe brunet să se preocupe de el. Simţea că are în faţa sa o persoană de preţ, cineva ce l-ar putea învăţa mult. Era adevărat. Asta numai dacă supravieţuia. Însă Yoichi nu plănuia să îl lase să moară. Momentan avea nevoie de el chiar dacă era vorba de scopuri perverse şi satisfacere sexuală.