Jocul dragostei

[mady]

Si acum mai simteam palma tatalui meu "mangaindu-mi"obrazul neobisnuit de rosu.Stateam in camera mea incercand sa ma calmez insa nu puteam deoarece eram mult prea surprinsa de cale intamplate.Aud o bataie puternica in usa ,iar glasul tatalui meu,deosebit de taios,ma trezi oarecum din starea de amorteala in care ma aflam.
-Adelin! Pentru numele lui dumnezeu !Deschide usa asta imediat,spuse tata incercand sa ma convinga.Fara succes ! Nu am de gand sa discut nimic cu acel om.Poate sunt imatura ,poate ca ma port ca un copil rasfatat si prost crescut.Ei bine nu imi pasa.Nici nu ma gandesc sa las o necunoscuta sa vina in casa mea si sa inceapa sa dea ordine de parca ar fi ea doamna.Locul asta nu e destul de mare pentru amandoua,iar una dintre noi trebuie sa plece.
-Pleaca !raspund rece de parca nu s-ar fi intamplat nimic.
-Adelin ,te rog! Ne facem de rusine!Nu te mai purta atat de copilaresc!Descide usa ca sa putem vorbi ca doi oameni civilizati se aude vocea ceva mai calma a tatei.Crezi ca daca ai schimbat tonul ma vei face sa ma razgandesc?Oh! Cat de putin ma cunosti tata! imi spun in gand, un zambet diabolic aparandu-mi pe fata alba ca spuma laptelui.
-Iti pierzi timpul! spun in timp ce dau drumul unui ras nebun,mai bine ai grija de logotnica ta fandosita,care sigur e ingrozita de monstruozitatea pe care o ai drept fiica,continui eu incetand sa mai rad.
-Charlotte a plecat acum cateva minute,se aude glasul resemnat ce venea dincolo de usa de culoare maronie,din lemn forjat.
Ma indrept spre acesta,ating usor cheia ce se afla in broasca usii,o rasucesc dupa care deschid usor bariera dintre mine si tata.Aveam o privire calda si inocenta.Il privesc pe barbatul din fata mea dupa care il intreb cald:
-Tata...tu o iubesti?
-La fel de mult ca si pe tine,raspunse acesta crezand ca m-am induiosat
-Atunci,raspund eu cu un zambet inocent,nu ma iubesti deloc!continui rece surprinzandu-l .Si sa iti spun ceva!Din acesta clipa tu nu mai existi pentru mine,asa ca daca iti doresti un copil ar trebui sa o rogi pe aceea frantuzoaica sa iti faca unul pentru ca din acest moment tu nu mai esti tatal meu,continui tipand,acelasi zambet diabolic facandu-si din nou loc pe fata mea acum putin rozalie.Trantesc usa in fata lui ,nelasandu-l sa mai spuna nici un cuvant.Eram atat de indignata de atitudinea lui! Cum isi poate permite sa mi-o prezinte pe ... pe aceea fiinta detestabila care ii este logotnica, fara sa stiu absolut nimic.Oh doamne am nevoie de un dus, imi soptesc in gand indreptandu-ma spre baie.Ating usor robinetul dand drumul apei.Astept pana ce apa invadeaza intrega cada dupa care pun mana pe spuma de baie cu miros de vanilie.Era atat de bine acolo ! Atat de relaxant si placut ! In timp ce ma relaxam imi veneu in minte toate intamplarile de azi.Deodata deschid ochii amintindu-mi cu stupoare ca am uitat cu totul de Karina.Oo nu!Nu pot lasa ca aceste probleme sa ma distraga de la razbunarea mea asupra Karinei.Nu o voi lasa sa scape fara nici o suferinta,doar pentru ca tata are o aventura mai serioasa cu o tarfa ieftina.Mai stau o jumatate de ora in cada bucurandu-ma de unul dintre putinele momente placute din acesta minunata zi.Ies lenes din baie fiind imbracata doar intr-un halat de matase ivoire, rosu.Ies usor din camara ,avand grija sa nu fac galagie.NU fiindca mi-ar pasa de cei care locuiesc aici,la urma urmelor e casa mea si pot face ce vreau,ci pentru ca nu mai doream sa am inca o intalnire "placuta" cu fostul meu tata.Cobor scarile,amintindu-mi ca in seara asta nu am mancat nimic ,iar stomacul meu nu a fost atat de nervos ca si mine incat sa uite ca nu am cinat.Ma indrept spre bucatarie pentru a manca ceva .Ajunsa acolo, incep sa cotrobai prin frigider ,mutumindu-ma in cele din urma cu un mar rosu si un pahar de suc de portocale.Seamana cu un mic dejun dar ce imi pasa atata timp cat stomacul meu e fericit.Dupa ce mi-am terminat marul,am luat paharul de suc indreptamdu-ma spre usa,dar deodata m-am lovit de cineva,paharul scapandu-mi pe gresia rece ,spargandu-se in mii de bucatele.Cand imi ridic privirea vad o pereche de ochii negri ce ma priveau uimiti.
-Idiotule uite ce ai facut ! strig eu la soferul care nu stia cum sa isi mai ceara scuze.
-Imi pare rau domnisoara,nu am vrut,raspunse acesta aplecandu-se sa cureze mizeria.
-Lasa asta acum! Sa o chemi pe Mika mai tarziu sa curete aici.Acum vino cu mine pana in sufragerie.Am sa discut ceva cu tine,ii spun soferului facandu-i semn sa ma urmeze.
-Ce s-a intamplat domnisoara?intreba acesta nedumerit,cand am ajuns in locul stabilit

-Banuiesc ca ti-ai dat seama ca am aflat de mica ta idila cu Karina nu?
-Domnisoara as vrea sa spun ca eu nu...,insa l-am intrerupt brusc.
-As putea sa ma prefac ca nu stiu despre ce este vorba si sa te las sa iti pastrezi slujba , de care ai atata nevoie,dar trebuie sa imi demonstrezi ca imi esti foarte devotat si ca nu vei lasa o mica aventura de o noapte sa iti compromita slujba de care ,repet, ai atata nevoie.
- Sigur ca nu!! Fac orice!!! raspunse acesta hotarat
Zambesc usor trecandu-mi mana prin parul negru ca si abanosul in timp ce il priveam cu un aer de satisfactie .
-OK,spun incarcand sa imi gasesc cuvintele potrivite pentru ai explica ce are de facut.Vreau ca in una din zilele astea sa ii dai Karinei o intalnire intr-un loc retras.
-Dar nu spuneati ca...incerca acesta sa ma contrazica
-Taci si asculta! ii spun pe un ton poruncitor.Vreau sa platesti un fotograf care sa va surprinda in ipostaze ...tandre ,sa zicem,iar apoi sa imi aduci dovezile,inchei eu pe un ton suav.
-Dar..dar...,se balbaia acesta.Oh doamne ! Este evident si iremediabil faptul ca sunt inconjurata numai de idiotii!
-Ascuta-ma bine,tip eu cat ma tine gura,vrei sa iti pastrezi slujba sau te arunc in strada?Nu esti in masura sa pui nici o conditie! Fac o pauza dupa care continui pe acelasi ton.Ei bine?Acepti sau va trebui sa recurg la metode mai dure?
-Aceept,spuse acesta resemnat,cu o urma de regret in glas
-Ai facut o alegere excelenta,ii spun eu cu un glas senzual indreptandu-ma spre scari,dar vocea lui ma intrerupe.
-O ultima intrebare,spuse acesta privindu-ma oarecum nedumerit.Cum ii puteti face asta prietenei dumneavoastra?
Zambesc usor privindu-l sadisfacuta.Asteptam intrebarea asta si acum aveam de gand sa il lamuresc.
-Cred ca... din placere,spun zambindu-i sensual,cu un zambet ce ar fermeca orice baiat.Spre surpinderea mea acesta imi intoarce zambetul.Se para ca nu e atat de idiot precum il credeam.In cele din urma urc scarile indreptandu-ma spre camera mea.Ma asez pe patul moale ,incercand sa adorm.Deja ma simteam mai bine! Mult mai bine! Rad usor gandindu-ma cum va reactiona parinti ei si cine stie,poate...intreg liceul,cand vor afla ca a avut o aventura cu soferul meu.In fond ea si-a cautat-o cu lumanarea,iar eu acum doar ii platesc cu aceeasi moneda cu care mi-a platit si ea mie.
Intr-un final imi pun capul pe perna moale si imi inchid usor ochii.In scurt timp oboseala pune stapanire pe corpul meu ,iar somnul isi face si el aparitia,ducandu-ma usor,usor in lumea dulce a viselor.

[kame.]

Ce ti-am spus eu ? Sadico !! Karina e chiar mai blanda decat Adelin, asta, al carei personaj il reprezinti chiar tu. Eu ti-am zis de 100 de ori, esti putin, putin mai mult, sadica, peste firea omeneasca. :)) 'kay, eu sunt curioasa, in legatura cu " El-ul" respectiv, care nu mai apare odata !! Elu, esti nefericita rau, nu ? Cum, Dumnezeu, de esti atat de rea. Daca nu te-as cunoaste personal, nu ti-as mai fi citit ficul, pentru ca personajul principal este negativ. Chiar nu te poti gandii si tu la un fic, in care personajul principal sa fie pozitiv ? Dar tie asa iti place. Of... Oricum, astept nextu'. Succes in continuare ! Pwp, pa ! :*

P.S. PriimAaa !!! :D

[kame.]

Important!Acest capitol este scris de mady. Eu doar postez ce a scris ea, dat fiind faptul ca nu-i mai functioneaza calculatorul. Enjoi!!

Eram incantata. Planul meu era fara cusur, iar daca Mark il va respecta, voi avea grija sa il rasplatesc... asa cum numai eu stiu.
-Pana acum trebuia sa se intoarca! Oare de ce nu a venit? S-a intamplat ceva? Nu, Adelin, nu! Totul merge ca pe roate, exact asa cum ai anticipat. Iar daca...
-Iar daca Mark da gres, va regreta. Va regreta ziua in care m-a cunoscut! Iar Karina... Of, Karina... O voi lovi acolo unde o doare mai tare, o voi distruge bucatica cu bucatica, o voi umili... Dar, i-a stai! Deja fac asta!
Am ras! Un ras sinistru, rautacios a rasunat in intreaga vila, dandu-i un aer putin ciudat, ca sa-l numesc asa. Era ora sase si treizeci de minute, iar Mark nu dadea nici-un semn de viata. Eram putin ingrijorata, dar numai gandindu-ma la suferinta si umilinta pe care Karina le va indura, inlatura orice gand al unei posibile nereusite, facand loc unei imense sadisfactii.
-Ia, stai! Poate s-a intors dar eu eram inca in camera mea, iar acum, il astept aici ca o pupaza.
Si condusa de acest gan m-am indreptat spre camera soferului. Ajunsa, intr-un final, acolo, am batut grabita la usa, dar vazand ca nu imi raspunde, intru fara nici cea mai mica ezitare, dar camera, surpriza... era goala.
-Pe unde dracu umbla incompetentu' asta?! Pff! Mai bine il astept aici, nu cumva sa vina si dupa-aia sa plece iar.
In timpul asteptarii mele in camera lui, am inceput sa inspectez putin locul.
-Hmm... Deci asa arata camera unui sarantoc. Jalnic, absolut dezgustator!
Da! Era o camera oribil de simpla. Nu avea decat un pat amarat, o masuta din sticla, o noptiera, un fotoliu si un mini-televizor.
-Oribil! Nu pot sa cred ca toate camerele servitoarelor arata ca asta, dar ce mai conteaza? Ar trebui sa le multumeasca celor ca noi, ca ii hranim pe ei si famiile lor mizere. Cata simplitate... Dezgustator, dar in fine. Oricum, am lucruri mult mai interesante de facut decat sa imi jignesc angajatii, cum ar fi... Sa cotrobai prin camera aratosului meu sofer.
-Asa, sa vedem de unde sa incepem!
Si, zicand acestea, am inceput sa caut prin toata incaperea. Cine stie, poate voi gasi ceva interesant. Dar, dupa putin timp, am realizat ca in camera aceea nu exista decat praf.Dezamagita de "investigatia mea", m-am decis sa plec, dar, brusc, mi-am amintit ca in micuta notiera de langa pat nu mi-am bagat nasul curios. Si, hotarata sa o deschid nu am mai stat pe ganduri.Noptiera era micuta si cuprindea decat doua sertare. In cele din urma, am deschis unul din ele, si am ramas uimita, cand am gasit o poza cu el si cu o domnisoara destul de draguta, pe care o tinea protector in brate. Initial am crezut ca era iubita lui, dar dupa ce am citit scrisul de pe spatele pozei am inteles ca, defapt, era sora lui. Am asezat poza la locul ei si, nemaigasind nimic interesant, am deschis cel de-al doilea sertar.
-Pff! Aici sunt numai acte si tot felul de pro... Dar asta ce e?!
Printre mormane de harti am gasit din intamplare un plic pe care scria...
-Yuri??!!!!! am strigat. Nu se poate! Nu, Adelin! Precis este o greseala. Nu se putea... Yuri... Nu, pur si simplu nu e!
Cu siguranta era doar o coincidenta de nume. Da, asta trebuia sa fie! Eram atat de agitata, incat nu am observat ca in plic era si o scrisoare, dar de indata ce am descoperit-o am si deschis-o.
- Sa vedem cine este acest Yuri!
Eram emotionata, agitata... Eram atat de surprinsa incat imi tremura tot corpul, insa nu am cedat si am deschis scrisoarea.

" Draga Mark,

Iti scriu tocmai din Anglia pentru a te atentiona in legatura cu Adelin. Te rog sa ai mare grija de ea pentru ca nu vreau sa i se intample ceva. Stiu ca este cam dificila, dar incearca sa te obisnuiesti cu atitudinea ei de fetita rasfatata si capricioasa si incearca sa nu dai de banuit nimic. Nu vreau sa stie absolut nimic de mine, asa ca nu te da de gol! Sper sa nu dai gres.
In plic vei gasii suficienti bani pentru cheltuielile tale. Ai grija ca totul sa iasa exact asa cum am planuit!

Yuri!

P.S. In curand vei avea din nou vesti de la mine."

Nu imi venea sa cred, pur si simplu mi se parea cu neputinta.
-Ca dracu mai e si asta?! Cum se poate ca Yuri, baiatul pe care l-am iubit mai mult decat viata mea, sa-mi faca una ca asta?! Nu poate fi adevarat! spuneam in timp ce obrajii mei albi ca neaua erau invadati de lacrimi. Nu se poate sa imi faca asta! Si cine mai e si Mark asta?
Brusc, m-am oprit din plans, incepand sa imi sterg lacrimile. Chiar, ce fel de persoana se ascundea sub masca atragatorului meu sofer si de ce l-a pus Yuri sa aiba grija de mine? Si despre ce plan tot vorbea?
-Trebuie... Trebuie sa afla ce se petrece aici. Si daca pentru asta trebuie sa mint, sa insel sau sa calc in picioare pe oricine imi sta in cale... O voi face! Oricum, la asta ma pricep cel mai bine, nu?