Iubirea-i trecătoare

[Daria v2]

‎

Iubirea-i trecătoare
Capitolul l
Un nou client

Se uita absentă pe niște schițe mototolite ce le uitase în birou. Începuse să râdă la văzul unei bluze roșii, cu imprimeu de leopard ce semăna cu o lampă mai de grabă, decât cu un obiect vestimentar. O rupse pe din două și trecu la alte desene, care erau și mai „oribile” după părerea ei decât ceea ce rupse acum cinci secunde. Viziunea ei asupra hainelor era diferită față de viziunea altor creatori de modă, de aceea mulți critici o considerau o regină a stilului, chiar dacă ea nega asta cu totul.
Era oarecum liniștită, dar văzu printre foile rupte un bilet cu „la șase”. Dădu ochii peste cap, apoi plecă din birou închizând ușa cu putere.
Pasul îi era grăbit și împiedicat, dar cu toate acestea elegant. Tinerii băieți ce treceau pe lângă ea se uitau lung, admirând în special picioarele ei lungi și subțiri, care de cele mai multe ori erau bine evidențiate de pantofii cu toc subțire. Eșarfa îi flutura iar părul șaten strălucea în razele plăpânde ale soarelui. Privirea-i era blândă și senină. De cele mai multe ori semăna cu o Zeiță din Antichitate, spuneau unii, dar cu toate acestea nu a profitat de frumusețea ei pentru a își îndeplini visele.
A zâmbit, apoi a intrat într-o clădire de cinci etaje, era Agenția Jasmine. A pășit pe un coridor lung, apoi a intat într-o încăpere spațioasă, decorată în stil victorian chiar de ea. Își aruncase geanta pe masa din sticlă și a căzut obosită pe fotoliu. Se uita în jur, apoi zâmbind amar își spuse în gând „covorul acesta trebuie să dispară”, apoi strigase după o servitoare ca să i se aducă cafeaua cu lapte și agenda.
După câteva minute, o femeie de treizeci de ani venise cu tava de cafea, iar în mână ținea agenda cu pricina. I le dădu, apoi cerându-și scuze plecă din cameră, lăsând-o pe tânăra de douăzeci și cinci de ani singură. Aceasta sorbea cu grijă din cafeaua fierbinte și își deschise marele caiet pentru a își vedea programul de astăzi. Ziua se arăta a fii liberă, când își aduse aminte de întâlnirea de la ora șase. A zâmbit, apoi a dat capul pe spate și a închis ochii.

***

Și-a deschis ochii și se uita buimacă la tot ce o înconjura. S-a ridicat în picioare și a început să-și îndrepte ținuta șifonată. A căscat, apoi s-a dus la baie pentru a își aranja părul și pentru a se spăla pe față. Își prinse părul într-o coadă și își refăcu machiajul care abia se vedea. A ieșit în grabă și se uită la ceas: era ora șase fără treisprezece minute.
După ce a părăsit Agenția, a sunat un taxi pentru a se deplasa mai rapid, timpul nu era deloc de partea ei. A urcat în mașină și se uita aeriană pe geam. Privea oamenii calmi și liniștiți, altceva nu avea de făcut. Când a ajuns la destinație, s-a așezat la secțiunea V.I.P. a terasei Mango așteptându-și clientul.
Secundele treceau repede, iar minutele păreau mai lungi decât de obicei. Își întoarse capul pentru a se uita la un cuplu de indrăgostiți, apoi a auzit un glas suav:
- Și tu ești Jasmine, presupun.
- Exact, ia un loc, a răspuns ea precisă, analizându-și clientul din cap până în picioare. A zâmbit suspicioasă și i-a întins catalogul cu noile ei creații. Erau în jur de douăzeci de schițe. Bărbatul surâse iar ea la fel. Se uitau unul la altul fără să spună nimic, dar, fără teamă ea sparse gheața ce se formase în nici cinci minute:
- Și cât ai fii dispus să plătești?
- Cât este nevoie, răspunse bărbatul zâmbind galant, apropiindu-se mai mult de Jasmine.
Aceasta a răsuflat ușurată, apoi a început să râdă fără motiv. Clientul cel nou începuse și el să râdă, după care îi lasă o carte de vizită și pleacă de la terasă lăsându-i pe masa din bambus un trandafir roșu.

***

Un nou fic, o nouă idee. Acest fic îl dedic Cristinei și Veronicăi. Nu este cine știe ce primul capitol și nici prea lung, dar mduh ^^”.

[hiimera]

Mersii, mersiii, mersiiii. *tighthug*
Eşti prima persoană care îmi dedică un fic întreg. *cries a river*
Gata cu off topicul, că îmi tragi una acum de mă laşi lată pe jos. *giggle*

ღ ღ ღ ღ ღ ღ ღ ღ ღ

Foarte elegant, aş putea spune, fix pe gustul meu scorpiuţă, mi-ai ghicit mâncarea preferată.
Dar, nu uita că am ochi de vultur. *grin*
→ "...lăsând-o pe tânăra de douăzeci și cinci de ani singură. Aceasta sorbea cu grijă din cafeaua fierbinte și își deschise marele caiet pentru a își vedea programul de astăzi. Ziua se arăta a fii liberă, când își aduse aminte de întâlnirea de la ora șase. A zâmbit, apoi a dat capul pe spate și a închis ochii." & "Și-a deschis ochii și se uita buimacă la tot ce o înconjura. S-a ridicat în picioare și a început să-și îndrepte ținuta șifonată." --» Ce cred eu că nu se prea potriveşte este că ai dezăluit în această manieră vârsta protagonistei.
Puteai să laşi aceste date pentru un alt moment, nu doar că nu dă bine (aşa consider eu) şi pare prea repede, dar nici nu este bine poziţionată + mai ales că intervine şi menajera aceea, la care îi afişezi vârsta. Puteai lăsa în mister, ceva mai neclar. Aici mergea.
La finalul primei bugăţi pe care am sustras-o, vei vedea că la fel ca începutul bucăţii de-a doua, ai repetat ochii. La început îi închide, la final îi deschide.
Hmm... nu, nu merge de loc, încearcă să eviţi astfel de situaţii.
Tot la ultima bucată ai spus că s-a ridicat în picioare... da' păi aici trebuia foarte bine să adaugi acea descriere amănunţită până la oase.
Chiar dacă, poate, părea plictisitor, avea un impact foarte mare. Şi, şi mai bine descria caracterul şi obiceiul personajului.
★ Partea cu clientul mi se pare fugitivă, prea repezită - de parcă ai fi dat din două degete şi puf* sa întmplat. Mergea dialogul mai dinamizat, mai cum îl faci tu deobicei.
Aici nu prea te-ai încruntat cu detaliile generale.
În rest... doar ştii cât de mult îţi admir stilul. Ai cuprins foarte bine personajul şi l-ai conturat excelent, încâ din primele rânduri, iar eu, îţi spun sincer scorpiuţo, că, m-am regăsit în tânăra aceasta. Şi eu vâd altfel lumea modei, designul vestimentar. Magnific!! *laughs*
Un fic destul de reuşit, iar ca prim capitol ai făcut o treabă bună.
Aştept nextul cu nerăbdare, te-am pupat.

hugz & kissez from ☾riss.

[Kayla.]

Cum am promis am trecut pe la fic<3. Ce pot spune. Mi se pare destul de promitator. Imi place mult atitudinea fetei, se vede ca e speciala*smug*. Sunt tare curioasa in legatura cu misteriosul client. La descriere stai bine, desi nu ar strica mai multa in plus, if you want sa adaugi *puppy dog eyes*. La naratiune e totul bine si as prefera ca dialogul sa fie ceva mai dinamic si vreau mai multa actiune pe parcurs. Sper ca ideea sa fie originala si nu una cliseica. So, cam atat am avut de zis!Bafta multa si nu uita sa ma anunti cand postezi next-ul*huugs*!

Iubirea-i trecătoare
Capitolul ll
Știi ce-i iubirea?

Jasmine se uita plictisită la trandafirul de pe masă. Începuse să îl învârtă de colo-colo, până când i s-a luat și l-a lăsat aruncat pe fotoliul din piele întoarsă. Și-a pus cartea de vizită în geantă fără să-i arunce vreo privire și a pășit hotărâtă pe trotuarul prăfuit. Se uita în jur, începuse să analizeze totul fără să-și dea seama de ce. I se părea că ziua de astăzi este fără sens, inutilă, credea că mai bine era să stea în pat cu ursul de pluș, învelită cu cinci pături în pijamalele ei largi și comfortabile decât să se trezească și să se întâlnească cu clienți de neînțeles și plictisitori pe deasupra.
Când a ajuns la Agenție, iubitul ei o aștepta cu un buchet de crizanteme în brațe. Gestul nu o impresionase prea tare, chiar dacă pe moment se ivise uimirea doar ca să-i gâdile orgoliul prietenului ei. Era oarecum pasivă în această relație, nu îi plăcea prea mult să se implice, asta poate pentru că nici el nu avea prea multă inițiativă. Îl considera decât o păpușă cu care își petrecea timpul când era stresată, credea că el doar la asta era bun: s-o liniștească când avea nervi. În orice caz, Jasmine se credea o femeie în toată firea și prea matură pentru toți bărbații care îi făceau curte, chiar dacă ceilalți o considerau decât o tânără talentată.
După ce a înșfăcat buchetul cu o privire glacială, l-a luat în brațe mulțumidu-i. Acesta, nemulțumit, zise:
- Și sărutul meu?
- Dragă Rareș, te înștiințez că astăzi dormi pe canapea, spuse aceasta dând ochii peste cap. Nu suporta ca cineva să-i spună ce să facă, să-i facă observații sau să o calce pe coadă, iar el, în ultima vreme o călca pe șireturi încontinuu. Șatena intrase în clădire lăsându-și iubitul suspendat în uimire și uimirea-n aer. S-a dus la etajul doi, la departamentul de accesorii. Se uita atent la tot ceea ce făceau angajatele, iar din când în când le mai ajuta cu sugestii.
În privința serviciului Jasmine era foarte hotărâtă, iubea ceea ce făcea și părinții ei mereu i-au spus că ei nu îi trebuie un bărbat, ci o slujbă. A considerat mereu munca pe primul loc decât prietenii, iubitul sau chiar mai presus decât familia, chiar dacă își iubea mama și surioara mai mică extrem de mult. În privința tatălui nu era prea mulțumită, mereu l-a considerat un străin, asta poate și pentru că întodeauna i-a dat atenției doar surioarei ei, Samantha. La Agenție angaja numai tinere studente, considera că dacă ia învățăcei le poate modela așa cum își dorea ea, așa cum spera să fie ea la acea vârstă. I-a plăcut să îi învețe pe alții, să îi îndrume, mai ales pentru că ea nu a fost protejată de un adult când s-a decis să intre în lumea modei.

După ce a trecut prin majoritatea departamentelor Agenției ca să verifice cum merge treaba, se duse în biroul ei pentru a își verifica programul pentru a doua zi. Deshise ușa ușor, iar când a intrat în încăpere a surâs: noul client se afla acolo.
- Cu ce ocazie pe aici? întrebă aceasta ridicând din sprâncene.
- Mă însoțiți la Balul de Caritate în această seară? îi răspunse tot cu o întrebare, făcând un pas în față, pentru a fii mai aproape de ea.
- Iubitul meu nu ar fi prea bucuros să audă de asta.
- Cu siguranță, dar cred că aveți nevoie de un bărbat ca mine lângă dumneavostră, de cineva care să vă ofere iubire, spuse bărbatul zâmbitor.
- Nu știți ce este iubirea, aveți o atitudine prea îngâmfată ca să știți, răspunse rece. Sângele îi clocotea în vene, nu îi plăcuse replica lui. Credea că o subestima, că-i prea slabă ca să se descurce singură, de aceea începuse să îi arunce săgeți de foc numai din priviri.
- Dar tu, Jasmine, știi? Crezi că ești capabilă să știi ce-i dragostea?
- Acest sentiment nu există, cel puțin pentru mine, răspunse calmă, dar încă nervoasă. Își dădu seama că nu vorbește decât cu un simplu client, conștientiza că acest bărbat are mai mult potențial decât credea și cu toate acestea nu îi știa numele.
- Radu, a spus el dintr-o dată. Parcă îi citea gândurile, parcă îi străbătea mintea în fiecare clipă. Era surprinzător, șatena se uita suspicioasă la el. Într-un fel i se părea foarte amuzant faptul că s-a ivit cineva care este în stare să ducă la bun sfârșit o discuție cu ea, dar pe de altă parte, ura sentimentul că mai există cineva care știe să învârte cuvintele la fel ca ea.
- Ne vedem la nouă, zise ea. Nu știa de ce a acceptat, poate pentru că dorea să demonstreze că știe să se comporte ca atare sau doar dorea puțină distracție și puțin scandal acasă. Da, trăia cu iubitul ei, tatăl ei dorea să se și logodească cât mai curând cu Rareș, chiar dacă ea nu este de acord cu asta, chiar vrea să rupă relația cu el. Și-a dat seama că este prea inutil și că merită ceva mai bun, dorea să guste un fruct interzis și credea că asta este cea mai bună ocazie pentru a călca strâmb.
Radu îi făcu o plecăciune și îi dădu încă un trandafir, dar de data aceasta unul alb. Jasmine îl acceptă, dar după plecarea din cameră, îl aruncă în coșul de gunoi din colțul camerei.
- Ahh, ce plictisitoare este viața! strigase ea în odaie, apoi ieșise și ea din Agenție pentru a pleca la apartamentul din centrul orașului. Dorea să treacă chiar și pe la coafor, doar la un Bal de Caritate nu dorea să se ducă nearanjată. Iubea comfortul și luxul, aprecia orice lucru minuscul ce i se dăruia, dar totuși întodeauna a optat pentru varianta de calitate a lucrurilor.
A considerat că merită tot ce este mai bun...

[Ryuu]

Viziunea ei asupra hainelor era diferită față de viziunea altor creatori de modă..

Se repetă. Poti repeta, dar nu dau bine aceleași cuvinte într-o propoziție. Putea sa inlocuiești cu : "față de cea.."
Dau bine doar când sunt în propoziții diferite, și când citești e altceva.:p

dar cu toate acestea nu a profitat de frumusețea ei pentru a își îndeplini visele.

OK!Aici chiar NU sună bine. Mai citește odată și îți vei da seama cum se aude.
'a-și' era corect.

apoi strigase după o servitoare ca să i se aducă cafeaua cu lapte și agenda.
După câteva minute, o femeie de treizeci de ani venise cu tava de cafea, iar în mână ținea agenda cu pricina. I le dădu, apoi cerându-și scuze plecă din cameră, lăsând-o pe tânăra de douăzeci și cinci de ani singură.

A dracu era. Avea servitoare mai bătrână ca ea :> Bravo ei!:))

apoi s-a dus la baie pentru a își aranja părul

Secundele treceau repede, iar minutele păreau mai lungi decât de obicei.

Un minut are 60secunde, deci dacă seucndele treceau repede, e clar că și minutele treceau repede.
___________________


Cam asta am observat în primul capitol. Mă refer la greșeli și toate cele.
A trecut un an, dacă nu doi, de când nu am mai citit un fic de pe zup. Pur și simplu nu mă interesau sau îmi era lene.
Am zis că acesta e mic, citesc rapid... și pot spune că mi-a plăcut.
Dar nu știu.. îi lipsește ceva anume. Parcă nu are acel farmec care să atragă cititorul. Pare simplu. Cum să zic: scurt și la obiect? [parcă așa era]
Am citit doar începutul, revin cu capitolul doi, dar mai târziu, cred.

[hiimera]

Gata şi al doilea capitol. Pot spune că l-am savurat din plin.
La fel de tăioasă şi la obiect ai fost. Personajul tău degajă o complexitate mare, dar mai ales Radu.
De acum îţi spun că îmi place de tipul acesta, care parcă din umbră a răsărit şi are un caracter de invidiat, de iubit, de venerat. : > Prea tare tipul, iar replicile lui sunt pură genialitate.

-->>"Da, trăia cu iubitul ei, tatăl ei dorea să se și logodească cât mai curând cu Rareș, chiar dacă ea nu este de acord cu asta, chiar vrea să rupă..." - aici cred că venea aşa: "...chiar dacă ea nu era de acord cu asta şi dorea să rupă..." - aşa mergea mai bine şi este şi corect.
Am observat şi eu acum acel "a îşi", corect ar fi 'a-şi'.
"Începuse să îl învârtă de colo-colo, până când i s-a luat și l-a lăsat aruncat pe fotoliul din piele întoarsă." - ce?? Stai că aici nu pricep. Cred că mai trebuia să scrii ceva sau nu. Fi atentă că provoci confuzii.

Chiar m-ai lăsat în suspans şi sunt extremd e curioasă să aflu ce va urma.
Iubitul acesteia pare la fel de indiferent ca ea... aşa văd eu, poate nu am dreptate. Oricum să sperăm că are să urmeze un comflic, am chef de unul.
Şi îţi mulţumesc că mi-ai dat o idee. *giggle*
Pe viitor îţi sugerez să combini mai multe idei secundare şi chiar fundamentale pentru a face un capitol lung. Nu te ascunde să scrii doar atât sau să laşi suspansul pentru next, ar fi mult mai bine dacă ai îndrăzni mai mult să ştii. <3

[Daria v2]

Iubirea-i trecătoare
Capitolul lll
Toată lumea minte

Se uita în vitrina unui magazin de rochii de ocazie. Privea dezgustată hainele din magazin, de aceea a decis să intre să privească mai bine dezstrul din vitrină. A pășit hotărâtă și s-a îndreptat glonț către o rochie roșie, imitație de piele, și i-a aruncat-o vânzătoarei pe tejghea.
- Asta-i rochie, duduie? a întrebat amuzată Jasmine, uitându-se la femeia din fața ei, care se vedea clar că era uimită. Se uită ca o mâță în calendar, sau mai bine zis, ca boul la poarta nouă. Șatena a început să râdă, apoi, s-a uitat la preț și a dat ochii peste cap.
- Și ce preț, te doare capul numai când îl vezi. Nu crezi că aveți pretenții prea mari?
- Cu ce drept vii aici să faci scandal !? a țipat vânzătoarea enervată de comportamentul frumoasei creatoare de modă.
- Jasmine Carter, faimoasa creatoare de modă din Europa, a spus calmă, după care a început să șteargă praful cu rochia care chiar era un eșec în lumea modei.
- Mințiți.
- Toată lumea minte, drăguță, a spus Jasmine, iar apoi a părăsit magazinul îndreptându-se spre Coaforul Luxe, acolo unde-și petrece sâmbetele pentru a se relaxa. Se înțelegea foarte bine cu fetele de acolo, aveau multe în comun. Ele o aranjau din cap până în picioare iar ea le făcea hainele, care erau unicat de fiecare dată. Când era vorba de ea, nu se uita la bani sau la timpul pierdut. Iubea să arate bine, de aceea petrecea majoritatea weekend-urilor la coafor, pedichiură și manechiură și machiaj. Lumea o admira pentru asta, o considerau perfectă, chiar dacă avea multe defecte știa să și le ascundă foarte bine.
Când a ajuns la salon, Amanda o întâmpină cu căldură, oferindu-i din start o ceașcă fierbinte de cafea.
- Jasm, de când nu ne-am mai văzut, ai uitat să mai treci pe la noi, spuse aceasta cu tristețe în timp ce o luase în brațe. În ultima vreme nu se mai văzuseră, tânăra creatoare de modă călătorise mult în toamna asta. Fusese la Paris, Milano, Madrid, chiar și în București, unde a susținut numeroase parade de modă în scopuri caritabile. Avea o inimă mare, dar o gură și mai mare de cele mai multe ori.
- Îmi pare rău, știi ce ocupată sunt, piticii ăștia de grădină vor tot mai multe parade, zise ea râzând. Cu toate că toată lumea „trăgea” de ea, se simțea bine, nu își dorea un concediu, se măritase de mult cu munca și nu regreta asta, cel puțin deocamdată.
- Oui, ma chère, spuse Amanda fluturându-și părul cu o mână într-un mod cu cât mai dramatic cu putință, cu atât mai bine. Se uita la prietena ei preț de câteva secunde, apoi o invită să ia un loc pentru marea transformare.

***

- Și cum ți se pare? întrebase roșcata cu speranță.
- Destul de comun și de data asta nu mint, zise dând din gene senzual.
- Scorpie ce ești, iar minți! exclamase cu supărare îndemânatică coafeză. Când era vorba de a fi scorpie sau de a minții, Jasmine era cea mai talentată persoană pe care cineva o putea întâlni. Mințea încontinuu, de cele mai multe ori cu rea-intenție, îi plăcea la nebunie să râdă de cum se impacientează alții sau de cum se strofocă ca să o facă să spună adevărul. Cu persoanele dragi, cum era Amanda, mințea din pur reflex, le mințea știind că ele își dau seama de minciunile ei, chiar dacă uneori și ea se încurca în propiile „minciunele”.
N-a mai zis nimic și i-a înmânat o geantă din piele de crocodil ca drept răsplată pentru efortul depus. S-a admirat în oglindă pentru câteva clipe și a zâmbit mulțumită. Cocul împletit era acoperit pe jumătate cu o eșarfă din mătase de culoarea pietrei-vânete și câteva șuvițe erau creponate și puse după ureche. Arăta excelent, după părerea ei, chiar dacă nu admitea că prietena ei a făcut o treabă minunată.
După ce a ieșit din salon, a dat fuga către apartamentul de la periferia orașului. De fapt, nu era un apartament, era mai mult un loc unde își ținea „tona” de haine. Era îmbrăcăminte de toate felurile, de la toate firmele. Avea două dulapuri numai cu pantofi. Adora să facă cumpărături de la magazine renumite. Considera că era ipocrită dacă își purta propiile creații, chiar dacă uneori mai făcea asta.
Când a ajuns acolo, a început să răstoarne tot dulapul cu fundul în sus. Era complicat să-și aleagă o pereche de pantofi, era prea sclifosită uneori pentru a-și alege ușor și repede ceva de încălțat. Cu toate acestea, și-a găsit o pereche de pantofi de la Prada de culoare neagră din piele întoarsă cu un toc înalt și o rochie de aceeași culoare, lungă până în pământ fără bretele. Îi venea ca turnată.
S-a uitat grăbită la ceas: era ora nouă și două zeci de minute. A înghițit în sec, apoi a sunat un taxi pentru a o duce la terasa Mango, era sigură că acolo o așteaptă. După ce a urcat în taxi și a ajuns rapid la destinație, îl văzu pe Radu îmbrăcat într-un costum elegant, cu cămașă albă descheiată la primii două nasturi.
- Zici că ești bunica, spuse acestea răutăcios, trăgând-o pe Jasmine în brațele lui.
- Cât poți să minți, răspunse urâcioasă, după care dădu ochii peste cap. Șatenei îi plăcea să dea ochii peste cap, era un mod de a îi arăta cât de mult îi pasă de părerea celorlați sau de a evidenția faptul că nu-i place o remarcă, așa cum era în cazul acesta.
- Toată lumea minte, spusese zâmbitor, apoi o invită în limuzina albă, închiriată special pentru această ocazie.
A făcut ochii mari, apoi și-a dat seama că replica asta o folosește și ea mai mereu. Se uita la el fără să zică nimic, apoi se gândi că se aseamănă din ce în ce mai mult. El îi pusese o mână pe picior și una de după gât. Se vedea că o place, că îl tentează să o sărute, dar se abținea. Știa că nu este bine, dorea să ia totul încetul cu încetul, mai ales că se temea de un mare refuz. Era convins că era o regină a dramei și dacă ar fi încercat ceva ar fi dramatizat atât de mult încât mai bine s-ar di urcat pe pereți decât să-i suporte urletele. O cunoștea foarte bine, dar ea nu știa nici câți ani are, sau care este culoarea lui preferată, în schimb, el știa și la ce oră se trezea dimineața sau cum își alinta pisoiul și cățelul.
Când au ajuns la destinație, la Restaurantul Rivière, au pășit pe covorul roșu, ca la Hollywood, chiar dacă era decât un banal Bal de Caritate. La intrare au fost întâmpinați de doi chelneri îmbrăcați la patru ace ce serveau șampanie franțuzească. Au servit câte un pahar și au fost conduși de o domnișoară la locurile lor, la o masă din centrul încăperii. Era cea mai bună masă din toate, iar acest lucru îi trezii suspiciuni șatenei. Știa că pune ceva la cale, era sigură că era un om cu multă faimă de-și permite astfel de lucruri, dar totuși nu știa de unde îl cunoaște.
- Jasmine, iubita mea, ce faci aici? se auzise, iar ea a rămas încremenită.

[hiimera]

Mă chinui pentru tine sugar. - __ -

"Se uita în vitrina unui magazin de rochii de ocazie. Privea dezgustată hainele din magazin, de aceea a decis să intre să privească mai bine dezstrul din vitrină. A pășit hotărâtă și s-a îndreptat glonț către o rochie roșie, imitație de piele, și i-a aruncat-o vânzătoarei pe tejghea.
- Asta-i rochie, duduie? a întrebat amuzată Jasmine, uitându-se la femeia din fața ei, care se vedea clar că era uimită. Se uită ca o mâță în calendar, sau mai bine zis, ca boul la poarta nouă. Șatena a început să râdă, apoi, s-a uitat la preț și a dat ochii peste cap.
- Și ce preț, te doare capul numai când îl vezi. Nu crezi că aveți pretenții prea mari?
- Cu ce drept vii aici să faci scandal !? a țipat vânzătoarea enervată de comportamentul frumoasei creatoare de modă.
- Jasmine Carter, faimoasa creatoare de modă din Europa, a spus calmă, după care a început să șteargă praful cu rochia care chiar era un eșec în lumea modei."
** Cred că e cam prea rea. Indiferent de cum este ea văzută în societate, chit că este ea un designer renumit şi are nu ştiu ce păreri sau viziuni opuse celorlalţi, consider că aici a fost de-a dreptul scorpie şi foarte, foarte încrezută. Mi una aşa mi se pare.
În acest paragraf ai scos în evidenţă trăsătura ei de caracter negativ - mult prea 'ridicată în sclăvi se crede'
____
"- Toată lumea minte..." + "- Toată lumea minte..." + ** încă altele şi continuările lor. Cred că am mai văzut ceva de genul şi în alte propoziţii.
În fine, ideea este că ai repetat de prea multe ori şi chiar dacă fac parte din paragrafe diferite (una de la ea şi una de la el) totuşi a devenit sâcâitor. Dar, admir faptul că modul tău de a repeta această propoziţia a dezvoluit compatibilitatea lui Jasmine şi a lui Radu, au găsit ceva în comun + pare a naiba de încinsă treaba asta.
____
"N-a mai zis nimic și i-a înmânat o geantă din piele de crocodil ca drept răsplată pentru efortul depus. S-a admirat în oglindă pentru câteva clipe și a zâmbit mulțumită."
** Mda... ce prostie, scuze că o spun, dar mi se pare aşa de pueril şi extrem de enervant.
Prietene se cred, dar văd că Amanda asta e cam materialistă. -.-
Sincer aici chiar nu-mi place, aşa ai început super şi parcă se vedea scânteia din relaţia lor de bune prietene, dar când ai venit vorba de o geană şi admiratul în oglindă, mi-a cam picat falca.
Poate nu asta doreai să ne spui, dar aşa se reflectă, aşa reese. Cel puţin eu aşa văd, iar acest lucru mi se pare că a stricat mult.
____
"Cu toate acestea, și-a găsit o pereche de pantofi de la Prada de culoare neagră din piele întoarsă cu un toc înalt și o rochie de aceeași culoare, lungă până în pământ fără bretele. Îi venea ca turnată."
** Deci treaba cu pantofii negri şi rochiţa neagră de nu ştiu câte ori nu am văzut-o.
Puteai să schimbi în altceva (mă refer la culoarea ţinutei aici). Deci ea este şatenă, foloseşteţi imaginaţia. Acum depinde dacă culoarea era mai închisă sau mai deschisă, sau pielea fetei - albă, mai olive mai nu ştiu cum... în fine. Din perspectiva mea eu aş spune că mergea tot într-o rochiţă de genul însă altă culoare mai aprinsă dar de noanţă închisă, însă nu negru.
Sau ceva mai vâlvoi, mai ca valurile. Greu de explicat doar dacă nu îţi schiţez un model de haină.
În fine, fiecare cu ce îi place.
____
"- Zici că ești bunica, spuse acestea răutăcios, trăgând-o pe Jasmine în brațele lui."
** WTF! .__. Replica este mult prea banală pentru un tip ca acesta. Când totul la el mergea super, a intervenit această comparaţie la adresa Jasminei.... Nu, asta nu merge de loc.
Puteai să-l faci să spună altceva sau chiar nimic. >.<
____
"- Toată lumea minte, spusese zâmbitor, apoi o invită în limuzina albă, închiriată special pentru această ocazie.
A făcut ochii mari, apoi și-a dat seama că replica asta o folosește și ea mai mereu. Se uita la el fără să zică nimic, apoi se gândi că se aseamănă din ce în ce mai mult. El îi pusese o mână pe picior și una de după gât. Se vedea că o place, că îl tentează să o sărute, dar se abținea. Știa că nu este bine, dorea să ia totul încetul cu încetul, mai ales că se temea de un mare refuz. Era convins că era o regină a dramei și dacă ar fi încercat ceva ar fi dramatizat atât de mult încât mai bine s-ar di urcat pe pereți decât să-i suporte urletele. O cunoștea foarte bine, dar ea nu știa nici câți ani are, sau care este culoarea lui preferată, în schimb, el știa și la ce oră se trezea dimineața sau cum își alinta pisoiul și cățelul."
** De aici în colo te felicit. Repet din nou: TIPUL ĂSTA ESTE GENIAL!!
Conseder că este cel mai bine conturat dintre toţi, are o personalitate masculină extraordinară, dă nişte replici uluitor de faine, pur şi simplu îţi lasă gura apă. : )) Ca să spun aşa, mai pe şleau.
Aici sunt foarte încântată, cu ajutorul lui Radu ai descris-o în amploare pe Jasmine şi sunt de acord cu el. Şi ce mă face să sar în sus de fericire este faptul că este învăluit de mister.
Câte date ştie despre ea... interesant. Vreau să aflu.
____
"- Jasmine, iubita mea, ce faci aici? se auzise, iar ea a rămas încremenită."
** Şi final cam brusc mi se pare... dar să ştii că lasă în suspans cititorul. Daaa`... nu era necesar să închei aşa. Puteai şi prin alte mijloacei.

Oricum te felicit pentru un capitol destul de bun.
Cu toate că Jasmine este o îngânfată, cu nasul pe sus şi destul de prostuţă', ai reuşit să scoţi în evidenţă caracterul ei de acum. Mă enervează deja tipa, dar într-un mod plăcut, iar asta dinamizează foarte bine ficul.
Deci... cam atât. Sper că te mulţumeşte comul meu, e aşa cum ţi-ai dorit. *laughs*

[Daria v2]

Iubirea-i trecătoare
Capitolul lV
Speranță

Rămăsese blocată, încremenită în așa fel încât se uita decât la Radu. Spera ca el să-i spună din priviri cine era, dar știa ca asta nu era posibil. A înghițit în sec și a întors capul. Respirația i s-a oprit brusc, uimirea se întipărise pe fața ei, dar după și-a revenit la normal, iar cu un ton liniștit, și-a mascat uimirea:
- Rareș, cu ce ocazie? Credeam că o să stai să plângi că te-am expediat pe canapea.
- M-a invitat sora ta la acest eveniment, răspunse râzând, apoi își luă iubita în brațe. Încercă să o sărute, dar Jasmine întoarse capul. Se uita la ea ca la felul treisprezece, nu îi convenea că-l respinge. Se simțea oribil, cu toate că nu prea o arăta, o iubea pe șatenă enorm de mult, felul ei indiferent de a fi l-a pus cu botul pe labe din prima clipă în care a văzut-o. Iubea modul în care vorbea, în care mergea. O considera o femeie puternică, arogantă dar totuși cu un suflet mare. A crezut întodeauna că se poate inflitra în inima ei, dar acum și-a dat seama că nu era așa.
A oftat resemnat, apoi i-a zis:
- Chiar dacă nu ți-am zis-o niciodată, te iubesc, dar știu că trebuie să ne despărțim.
Jasmine a rămas preț de câteva secunde cu remușcări, dar după și-a adus aminte că nu trebuie să fie lăsată dusă de nas cu vorbe dulci dar ascuțite. S-a uitat la Rareș, iar o lacrimă i s-a prelins pe obraz.
- Îmi pare rău, a răspuns această cu o tristețe falsă. Nu îi păsa, cum niciodată nu o făcea. Știa că o dată și o dată trebuia să se întâmple. Își dorea să se despartă de el, chiar dacă prin metode neconvenționale, își dorea. De cele mai multe ori, îi părea rău când greșea, când călca pe cineva în picioare, dar acum... acum făcea decât stânga împrejur și plecă în separeul etajului doi. Se simțea bine că a făcut asta, știa că așa era cel mai bine pentru amândoi, plus de asta, sora ei mai mică abia aștepta acest moment. Îl plăcea pe Rareș și spera să aibă o relație cu el, iar Jasmine se gândise de mult că ar fi bine să-și dăruiască iubitul pe tavă surorii ei.

În timp ce ea urca elegant la etaj, Radu o privea dezamăgit. O recunoștea, știa că ea era cea adevărată, că această latură era cea care i se potrivea ca o mănușă șatenei, dar cu toate acestea încă simțea ceva pentru ea. Chiar dacă știa că tirania ei era fără limite, în minte tot femeia ce îi stârnea imaginația a rămas întipărită, tot mersul provocator și vocea senzuală îi provocau vibrații în tot corpul.
A decis să urce și el, dorea să o vadă, să-i analizeze comportamentul după ce s-a despărțit de Rareș, își dorea de fapt să o aibă aproape și să-i simtă prezența. Se simțea din ce în ce mai atras de ea și nu știa de ce, credea că faptele ei negative ar trebuii să-l facă să își schimbe părerea dar și-a dat seama contrariul, că-l ademenea și mai tare în plasa ei.

Când a ajuns sus, ea admira de pe balconul separeului cerul înstelat. Părul acum îi era desfăcut și drept. Pletele sclipitoare îi fluturau împreună cu eșarfa roșie pe care o primise drept cadou de la Radu. Privirea îi era îndreptată spre stelele căzătoare și spre natura sumbră. Radia de bucurie, ceea ce era normal pentru ea în asemenea momente. Obrajii îi erau roșii aidoma focului iar buzele i se învinețiră de la frig. Începuse să tremure ca o vargă, dar totuși încă stătea neclintită, simțind cum cineva se uita ea, cum cineva o analiza din cap până în picioare.
- Ce frumoasă ești, îi șopti în timp ce se îndreptă spre ea și o luă în brațe. O cuprinse ușor și drăgălaș, o trata ca pe o puștoaică cu care trebuia să te porți cu mănuși, dar făcea asta pentru că așa credea că era mai bine, simțea că trebuie să o țină aproape de el, își dorea să o întoarcă pe un drum mai bun, pe unul în care nu numai ea să conteze.
Aceasta se cuibări mai bine în brațele sale. Începu să respire încet și cu greu: el începuse să o strângă mai tare, asta poate pentru că nu își dădea seama și pentru că iubea cum ființa ei era în conexiune cu a lui prin această îmbrățisare nevinovată. Când și-a dat seama de ceea ce făcea, a lăsat-o mai moale, apoi ea s-a întors cu fața la el și și-a așezat capul pe pieptul lui. Îl cuprinse și ea cu ambele brațe și îl ținu strâns în brațe. Se îmbujoră și mai tare decât era și închise ochii. Se simțea în siguranță așa, parcă uitase de faptul că a fost egoistă, parcă ștersese cu buretele toate cuvintele și trăirile din viața ei. Pentru o clipă, speranța de a se schimba se aprinse din nou în vijelia ei de sentimente.
Radu o luă pe sus, ca pe un fulg de nea încercând să nu o scape. O considera un bibelou neprețuit, nu dorea să o „zgârie”. Când a așezat-o ușor pe pat, aceasta începu să se uite la el admirativ, cu o urmă de remușcare pentru ceea ce făcea. Se așezară lângă ea, luând-o iar sub aripa lui protectoare, își dorea atât de mult să o simtă aproape de el, încât știa că a doua zi va regreta ceea ce făcea în acest moment. Îi mângâia părul catifelat și se uita în ochii ei mari și verzi ce emanau o căldură enormă ce îl fermeca de fiecare dată. Jasmine, sub pătura din blană de tigru izbucni, special pentru a strica momentul totuși romantic care se creeaseră:
- Mi-e cald!
- Dezbracă-te, îi spuse zâmbind fermecător, făcând-o să se uite la el cu uimire. Aceasta a rânjit ca o scorpie ce era, și a lăsat ca rochia să-i curgă pe podea și pantofii să se instaleze prin colțurile camerei. Radu, nu se uită prea mult la corpul ei, îi admira chipul angelic, fața perfectă, fără cusur, așa cum spunea el. Jasmine se băgă înapoi sub pătură și se puse cu capul pe pieptul lui. Acesta era cald și iubitor, iar ea rece și aprigă, erau doi poli opuși, dar el știa că o poate schimba, era absolut convins că cu ajutorul lui ea putea deveni o persoană mai bună.
Jasmine, o fire mai zbuciumată, plictisindu-se repede, se ridică în fund și începu să se holbeze la ochii lui de un albastru intens care era aproape spre tucoaz. Brunetul, se ridică și el ușor și se apopiase ușor de ea. Șatena nu se împotrivii, chiar, se trase și mai mult către el. Chipurile lor erau la o distanță milimetrică. Își simțeau respirația, își simțeau răsuflarea caldă și suavă. El simțea cum inima îi bătea din ce în ce mai tare, cum mâinile îi tremurau și picioarele i se înmuiau. În schimb, ea rămăseseră tot rigidă, dar totuși exista acea sclipire în ochii ei, simțea cum ceva o mișcă și o face să zâmbească în interiorul ei, în ea flacăra pasiunii se năștea fără ca ea să conștientizeze asta. Radu se simțea inferior ei, dorea să-i simtă buzele moi și roșiatice, ardea de nerăbdare să îi simtă dulceața, dar cu toate acestea nu știa ce să facă, pentru el era primul sărut. Se simțea ca un adolescent la prima întâlnire și chiar asta era, doar că din păcate acum era un bărbat la prima întâlnire.
Șatena, nu mai suporta tensiunea dintr ei doi, așa că îi cuprinsese buzele tremurânde într-un sărut dulce și stângaci. Amândoi au închis ochii, încercând să prelungească și să savureze momentul cu totul. Încet și temător, el îi puse o mână pe chip și una pe spate, iar a îl strângea tare în brațe, în timp ce sărutul lor devenea din ce în ce mai adânc și mai pasional. El, tremura tot, nu-și dădea seama de ceea ce făcea și nici de ceea ce se întâmpla în acel moment. Știa doar că Jasmine era femeia visurilor lui și în ciuda caracterului lui, el o iubea. După ce sărutul încetase, Jasmine își atinsese buzele cu vârful degetelor.
- A fost un sărut atât de special, spuse ea uitându-se la el cu teamă.
- Te iubesc... a spus atât de gingaș și atât de firav încât tânăra artistă rămăsese stană de piatră. El o iubea cu adevărat, știa totul despre ea și încă nu i-a dezvăluit nimic din ceea ce afla în fiecare zi de când a aflat despre faima ei. Radu, se înroșise la față ca un trandafir roșu aprins. Fața lui era atât de sinceră și blândă, încât Jasmine l-a luat în brațe și i-a șoptit:
- Și eu.

[Mizantropul]

Mă bag în seamă fără introducere.
Încearcă să păstrezi la acelaşi timp verbele, dacă ai început cu imperfectul nu continui cu perfectul simplu.
Detalierea personajelor putea fi mai puţin succintă şi mai bogată în descriere.
Poate şi o descriere mai amplă a spaţiului unde se desfăşoară acţiunea.
Ideea personajului principal nu este originală, dar sper să surprinzi pe viitor acest personaj în ipostaze mai originale.
Puteai să dezvolţi mai mult despărţirea. A fost aşa scurtă, ca un "pardon că am dat peste tine- nicio problemă". Am înţeles că relaţia nu prea mergea. În fine I'm not here to judge. ( to much)
Idila fructului interzis ar fi putut ţine mai mult de o zi dacă despărţirea nu apărea aşa de repede şi convenabil totuşi. Această forţare, sora ei mai mică îl plăcea pe Rareş, Jasmini nu-l mai plăcea pe Rareş, sună aşa tras de coadă, nu? Mai lipsea ca Rareş să şi râde de fericire când a auzit că vrea să se despartă Jasmine de el.
Scenariul perfect pentru fi liberă să îţi vânezi "prada" cea nouă.
În concluzie nu mai prea convins cu acest fic, până acum.
Avem una bucată divă a modei, rece şi răutăcioasă, una bucată bărbat misterios bogat, atrăgător şi cu o armură a dragostei rezistentă la veninul Jasminei. Avem un cuplu. Şi totu-i fericit.
AÅŸtept noile personaje, intrigi, conflicte.
That's my opinion don't wear it out.

[CyBeR]

O iau de sus, cu timpul poate ajung pana la ultimele capitole. Pornesc de la primul, si ca la orice alta postare de-a mea de genul asta, cu Bold si intre paranteze sunt comentariile mele.
Ca oricine altcineva, daca vrei tii cont de ce zic, daca nu-ti convine, asta e. Alegerea iti apartine.

‎

Iubirea-i trecătoare
Capitolul l
Un nou client

Se uita absentă pe niște schițe mototolite ce le uitase în birou (Se uita pe schitele care se aflau IN BIROU aka camera, sau PE BIROU, aka acea masa draguta de care ne folosim toti?). Începuse să râdă la văzul unei bluze roșii, cu imprimeu de leopard ce semăna cu o lampă mai de grabă ("mai degraba" este forma corecta, nu dezlegat...sunt curios cum seamana o bluza cu o lampa, dar sa zicem), decât cu un obiect vestimentar. O rupse pe din două și trecu la alte desene, care erau și mai „oribile” după părerea ei decât ceea ce rupse acum cinci secunde. (Si chelnerul se apropie de masa, intinzandu-i meniul clientului cel nou. "Astazi, domnule, va putem oferi ori o salata de timpuri, ori o ciorba de timpuri"... acel "acum" acolo e pus din burta si mai mult decat aiurea, mai ales ca in momentul in care zici "S-a intamplat ACUM cinci minute" in general se refera ca a fost cu 5 minute in urma momentului curent. Cum tu scrii acolo la trecut (nu-s in stare eu sa-ti zic cum se numesc exact timpurile respective de vreme ce pentru mine au trecut mai bine de 10 ani de cand n-a mai trebuit sa-mi bat capul cu asa ceva, dar stiu cand suna rau), poate ar trebui sa stii si faptul ca daca scrii ca "ea rupse ceva" cand o mentionezi din nou dupa ar trebui sa folosesti "rupsese" deoarece indica o actiune petrecuta inaintea celei de care vorbesti. Ma rog, exprimarea mea lasa de dorit azi, dar cred ca se intelege ce zic. Atentie la timpuri). Viziunea ei asupra hainelor era diferită față de viziunea altor creatori de modă, de aceea mulți critici o considerau o regină a stilului, chiar dacă ea nega asta cu totul (Oh my, aren't we successful? Incep sa simt o miasma de Mary Sue...sa speram ca nu-i asa).
Era oarecum liniștită, dar văzu printre foile rupte un bilet cu „la șase”. (Nu vad cum se leaga starea ei sufleteasca de faptul ca vazu biletul) Dădu ochii peste cap, apoi plecă din birou închizând ușa cu putere.
Pasul îi era grăbit și împiedicat ("Avea pasul grabit si impiedicat" ar fi mult mai corect aici ca forma, deoarece din cum ai scris suna ca si cum pasul ei era de capul lui grabit si cam impiedicat), dar cu toate acestea elegant. Tinerii băieți ce treceau pe lângă ea se uitau lung, admirând în special picioarele ei lungi și subțiri, care de cele mai multe ori erau bine evidențiate de pantofii cu toc subțire. Eșarfa îi flutura iar părul șaten strălucea în razele plăpânde ale soarelui. Privirea-i era blândă și senină (Asemeni unei oi deci). De cele mai multe ori semăna cu o Zeiță (Cu litera mica, ca in antichitate, de asemenea cu litera mica, zeitele aveau nume proprii; plus, caz ca nu esti deosebit de la curent cu zeitele antice, acestea erau la vremea lor reprezentate ca fiind destul de plinute, in ciuda reprezentarilor mai moderne, deci asta cam se bate cap in cap cu descrierea de mai sus; daca vrei neaparat sa-i compari "frumusetea oiasca" cu cea a unei zeite, ai fi putut gasi reprezentarea unui artist anume si ar fi iesit mult mai impresionant, zic eu) din Antichitate, spuneau unii, dar cu toate acestea nu a profitat de frumusețea ei pentru a își îndeplini visele. (Cam nefericita descrierea, si fortata de asemenea. Incerci sa ne vinzi perfectiunea personajului asta practic bagandu-ne pe gat felul in care arata si cat de morala era ea, ceea ce pentru un cititor e oarecum insultator. Gaseste un alt personaj care sa vorbeasca despre ea, intr-un alt context, incat sa FIE PARTE DIN POVESTE faptul ca aflam cum arata, mai degraba decat o incercare fortata din partea autoarei sa ne zica cat de perfect e personajul ei. Cum ziceam, miasma de Mary Sue)
A zâmbit (Cui?), apoi a intrat într-o clădire de cinci etaje (Imagineaza-ti scena te rog. O persoana pe strada in fata unei cladiri. Zambeste catre cladire si apoi intra...personal, prima mea reactie ar fi "WHAT THE f**k?"), era Agenția Jasmine ("intra in cladirea de cinci etaja a Angetiei Jasmine"...ca sa nu sune ca o propozitie propulsata din orbita in mijlocul unei complet alte fraze in care se vorbeste de oameni care zambesc in fata unor cladiri). A pășit ("Pasi" poate ar fi o alegere mai fericita aici) pe un coridor lung, apoi a intat (Ai mancat un "r" aici, ceea ce nu-i mare bai, avand in vedere ca timpurile sunt salata) într-o încăpere spațioasă, decorată în stil victorian chiar de ea. Își aruncase geanta (Deci dinainte sa ajunga acolo isi aruncase geanta?) pe masa din sticlă și a căzut obosită pe fotoliu (Mersese mult intr-adevar. Si aici dam de o chestie foarte misto dar relativ trista, caci arata lipsa unui minim proces de cercetare pentru ceea ce scrii. Aici e o incapere decorata in stil victorian. Uita-te cu atentie te rog la acele piese de mobilier si zi-mi acum cum ar pica o masa de STICLA acolo. Observi diferenta URIASA de stiluri? Ei, daca pe tipa ta tu tocmai ai descris-o ca fiind atat de buna la ceea ce face, ar trebui sa stii de asemenea ca n-ar face o asa gafa uriasa intr-un aranjament interior. Da, sa zicem ca are stilul "diferit". Dar diferit nu e echivalent cu tampit, asa ca iti recomand sa cercetezi un pic inainte sa arunci asa detalii. Poti argumenta ca-s chestii mici, dar sunt acolo si un cititor atent are sa se impiedice de ele si o sa rada de tine, mai ales ca astea-s chestii care-ti distrug efectiv imersiunea). Se uita în jur, apoi zâmbind amar își spuse în gând „covorul acesta trebuie să dispară”, apoi strigase după o servitoare ca să i se aducă cafeaua cu lapte și agenda (Da, foarte frumos cum tu acolo incerci sa ne arati in continuare ca ea "stie" ce face prin replica aia fata de covor. Salata de timpuri din nou, nu esti atenta deloc si nu gandesti ce inseamna cuvintele inainte sa le pui. APOI, o alta chestie care ma racaie ingrozitor in momentul asta: mentionezi o servitoare. Imi pare rau sa ridic problema asta dar NU EXISTA ASA CEVA. E o agentie de moda sau de pisicii masii stie ce, ca inca nu e clar, dar ai acolo deja o chestie moderna ca o masa de sticla, care se bate cap in cap cu replica asta cu servitoare. Un intern, o secretara, un student in practica, orice altceva se potriveste MAI BINE decat o servitoare. Bine, momentan e salata de timpuri aici, dar si de perioade temporale, ca eu sincer pana acum nu stiu daca sa ma astept la ceva contemporan noua, sau la ceva din 1920, unde imaginea de femeie emancipata nu se potriveste deloc. Atentie la detalii, din nou).
După câteva minute, o femeie de treizeci de ani venise (Tu acum vorbesti de un moment de DUPA momentul cand respectiva femeie sosise in camera deja. Si intre timp, statuse acolo si tinuse in mana respectiva agenda caci in momentul de care zici tu acum, inca o are...nu-ti suna nimic rau aici?) cu tava de cafea, iar în mână ținea agenda cu pricina. I le dădu, apoi cerându-și scuze plecă din cameră, lăsând-o pe tânăra de douăzeci și cinci de ani singură (Era super important sa ne zici varsta ei, asa-i? Din nou, cam din plop). Aceasta (Stim deja de cine ne vorbesti, nu trebuie sa ne atragi atentia) sorbea cu grijă din cafeaua fierbinte și își deschise marele caiet pentru a își vedea programul de astăzi (Astazi, adica cand scrii tu asta, da? Sa inteleg ca nu vorbesti despre ziua ei de atunci, ci despre ziua care coincide cu naratiunea, ceea ce inseamna ca ea isi consulta programul pentru o zi viitoare. Vezi ce ziceam eu de detaliile alea?). Ziua se arăta a fii ("a fi libera" este forma corecta, caci nu vorbim de progeniturile ei) liberă, când își aduse aminte de întâlnirea de la ora șase. A zâmbit, apoi a dat capul pe spate și a închis ochii. (Stii melodia aia cu "De ce plang chitarele"? Ei, la tine ar trebui sa fie "De ce plang timpurile", ca nu esti deloc atenta la ceea CE SE INTELEGE din ceea ce scrii)

***

Și-a deschis ochii și se uita buimacă la tot ce o înconjura. S-a ridicat în picioare și a început să-și îndrepte ținuta șifonată. A căscat, apoi s-a dus la baie pentru a își aranja părul și pentru a se spăla pe față (Robotic, in principal din cauza timpurilor. Din nou. Citeste cu voce tare si vezi daca-ti suna bine, ok?). Își prinse părul într-o coadă și își refăcu machiajul care abia se vedea. A ieșit în grabă și se uită la ceas: era ora șase fără treisprezece minute. (Sincer, ma faci sa ma ia durerea de cap la ce ai facut din timpurile astea. N-ar fi sunat mult mai frumos "Iesi in graba si-si verifica ceasul: era sase fara treisprezece"? Curge mai bine, si nici nu suna ca si cum ar fi existat posibilitatea sa fie sase fara treisprezece secunde)
După ce a părăsit Agenția, a sunat un taxi pentru a se deplasa mai rapid, (Lista de piata...fix asa suna momentan genul asta de scriere, ca si cum ai face lista la piata. Fluiditate, neparat e nevoie de fluiditate, si atentie la TIMPURI) timpul nu era deloc de partea ei. A urcat în mașină și se uita aeriană pe geam. Privea oamenii calmi și liniștiți, altceva nu avea de făcut. Când a ajuns la destinație, s-a așezat la secțiunea V.I.P. a terasei Mango (Poate am trait eu mai in pestera pana acum, dar cam la toate TERASELE unde am fost pana acum, cateva chiar destul scumpe de mi-a plans portofelul, niciuna n-a avut o sectiune VIP.) așteptându-și clientul.
Secundele treceau repede, iar minutele păreau mai lungi decât de obicei (Asta nu are ABSOLUT deloc logica. Cred ca ti-a mai atras atentia cineva, dar daca secundele se misca repede rezulta LOGIC ca si minutele se misca repede. Desi n-am vazut inca nici o persoana care sa-mi zica "Bre, ce repede trec secundele astea. Parca ar dura fractiuni de secunda de fapt"). Își întoarse capul pentru a se uita la un cuplu de indrăgostiți, apoi a auzit un glas suav:
- Și tu ești Jasmine, presupun.
- Exact, ia un loc, a răspuns ea precisă, analizându-și clientul din cap până în picioare (Foarte prost comportament pentru un profesionist daca ma intrebi pe mine. "Buna ziua. Ma bucur sa va intalnesc", o strangere de mana, o ridicare in picioare, o introducere formala avand in vedere ca era vorba DE AFACERI. Comportamentul asta de taran ti-ar aduce un client cu o impresie proasta instant, si mult mai putin cooperant). A zâmbit suspicioasă și i-a întins catalogul cu noile ei creații. Erau în jur de douăzeci de schițe. Bărbatul surâse iar ea la fel. Se uitau unul la altul fără să spună nimic, dar, fără teamă ea sparse gheața ce se formase în nici cinci minute (Ciudata intalnire de afaceri. Clientul in general are pregatite intrebarile, oferta si e dispus sa discute ceea ce vrea. Ca nu-ti dai intalnire cu un furnizor de servicii ca sa te uiti la el la urma urmei. Nu e o intalnire de placere, sunt afaceri si aici treaba e precisa si gandita, nu stai sa te uiti la celalat de parca ai fi in liceu si ti-ai dat intalnire cu persoana visurilor tale):
- Și cât ai fii dispus să plătești?
- Cât este nevoie, răspunse bărbatul zâmbind galant, apropiindu-se mai mult de Jasmine (Miscandu-si scaunul presupun, ceea ce ar fi un gest foarte lipsit de tact in asa situatii).
Aceasta a răsuflat ușurată, apoi a început să râdă fără motiv. Clientul cel nou începuse și el să râdă, după care îi lasă o carte de vizită și pleacă de la terasă lăsându-i pe masa din bambus un trandafir roșu ( THE f**k JUST HAPPENED? Nu are LOGICA ce tocmai ai scris. Asta nu e o intalnire de afaceri, nu s-a stabilit nimic, nu s-a discutat nimic, nu a fost facuta nici un progres catre nimic. Ca cititor, singura mea impresie despre toata secventa de mai sus este "umplutura" caci nu zice nimic decat ca ambele tale personaje HABAR N-AU sa se comporte).

Detaliile sunt totul. Bine, si gramatica plange saracuta, dar la cat de aiurea e in general scris imi imaginez ca-i o problema mai acuta decat ti-ar putea rezolva cineva pe un forum. Dar detaliile...ei, alea chiar strica totul.
Chestia cu servitoarea la o firma care pare mare de vreme ce are DITAI cladirea mi-a parut cel mai grav exemplu de lipsa de pregatire. Unii oameni deosebit de bogati mai tin in ziua de azi majordomi sau femei de casa care sa se ocupe de diverse chestii, dar servitori, asa cum ai descris tu acolo, nu mai exista. Cu atat mai mult in cadrul firmelor mari, unde ar fi un DEZASTRU de PR sa se afle ceva de genul asta. "Oh da, la firma noi avem servitori care sa ne aduca cafeaua si sa ne tina evidenta"...daaaa, ar fi un scandal de cel putin o saptamana prin ziare.
Imi imaginez ca deja daca ai inaintat n-ai sa te intorci tu sa mai gandesti astea un pic. Dar pe viitor ar fi indicat sa fii (uite aici e cu doi de "i") MULT mai atenta cu ceea ce scrii si ceea ce se INTELEGE din ce scrii. Daca nu stii o forma corecta la un verb, gandeste-te CE SE INTELEGE cand pui respectivul verb pe pixeli si apoi corijeaza cat sa fie corect.

Personal imi cer scuze pentru exprimarea mea cam din topor de prin comentariu. Incercam sa gasesc titlul original al unei carti cat citeam asta si ma cam distragea, deci s-ar putea sa am si eu ceva erori gramaticale pe acolo, dar sa zicem ca-s destul de sigur ca-n mare e totul ok.