22-12-2009, 03:55 PM
Numele meu este Ayumi si povestea mea a inceput acum 5 ani. Aveam doar 15 ani atunci... Eram un copil normal,pot spune. Mergeam la liceu,ma distram,barfeam cu fetele... ca orice adolescenta din Tokyo. Asta pana cand l-am intalnit pe el. Era un foarte bun prieten de-al tatalui meu iar numele lui era Christopher. Celalalt nume nu l-am aflat nici in ziua de azi.Nici macar tata nu il stie. Este un fel de secret ciudat al lui.
Nu cred ca voi uita vreodata de prima clipa in care l-am vazut. Era cel mai frumos baiat pe care avusesem sansa sa il intalnesc vreodata. Cel mai mult m-au atras ochii lui. Mari,albastri si atat de expresivi. Se vedea ca nu era japonez. Parea un barbat dulce dar dur in acelasi timp. Parul lui negru pana la umeri flutura in bataia vantului, dandu-i aspectul unul actor de renume sau faimos cantaret rock. Imi amintesc perfect de ziua in care l-am cunoscut.
Tata ma anuntase de mult ca un prieten de-al va veni sa stea un timp la noi. Credeam ca e un alt timp plictisitor si enervant alaturi de care nu poti decat sa adormi in timp ce iti povesteste despre intamplarile "incredibile" din viata lui. Dar sa dovedit a fi cu totul opusul. Eu i-am deschis usa atunci cand a sunat si l-am poftit inauntru privindu-l fermecata. Am tras adanc aer in piept pentru a ma calma si a nu-i parea o ciudata. Tata a dat mana cu el si amandoi au zambit. Au inceput sa bea si sa spuna glume, sa rada si sa povesteasca. Ca niste vechi prieteni. Apoi tata sa dus sa o ajute pe mama la bucatarie iar eu am ramas singura cu el. Imi simteam inima batand tare.
-Deci tu esti Ayumi,nu?Am auzit multe despre tine. mi-a spus.
-Serios? am raspuns eu repede. Si ce ai auzit?
-Ca esti o fata desteapta, de treaba, simpatica, frumoasa...
S-a uitat la corpul meu cand a spus ultimul cuvant.Toata lumea spunea ca sunt foarte dezvoltata pentru varsta mea. Sanii mei crescusera destul de mult in ultima vreme si eram foarte inalta pentru o fata de 15 ani. Eram obijnuita ca baietii sa ma priveasca dar cu el era diferit. M-am simtit ciudat iar fata mea a devenit complet rosie. Am lasat usor capul in jos.A venit langa mine si mi-a pus mana pe obraz, facandu-ma sa imi ridic privirea.
-De ce te porti asa ciudat? De ce nu ma poti privi? a intrebat.
-Ei bine,eu.. .eu... am incercat sa spun ceva dar nu am reusit.
-Ma placi,nu-i asa? a spus, dandu-mi drumul si zambind.
-Nu este vorba despre asta! Va rog, nu ma intelege-ti gresit domnule Christopher!
-Chris. Si fara "domnule". Ma face sa par batran. Am doar 25 de ani!
Atunci i-am aflat si varsta. Era cu 10 ani mai mare decat mine, desi paream de aceiasi varsta. Intrebarea lui mi-a rasunat in cap pe tot parcursul cinei, la fel si felul cum ma atinsese. Avea dreptate. Nu il puteam privi. Nu atunci cand stiam ca si el ma priveste. Daca privirile ni se intalneau as fi rosit din nou si nu vroiam asta. Nu intelegeam de ce ma simteam asa. De ce aveam acel imens gol in stomac atunci cand am realizat ca e langa mine,privindu-ma? De ce nu puteam sa scot nici un cuvant? Eu eram o fire destul de vorbareata. Nu puteam fi indragostita de el de atunci. Era prea devreme. Dar cu siguranta ma vrajise complet. Si am ramas total blocata in momentul in care tata sa ridicat de la masa si a spus:
-Ayumi, Chris va dormi cu tine in camera la noapte. Sper ca nu va fi un deranj. E singurul loc unde e un pat liber.
-Sigur, nici o problema! am spus,incercand sa par indiferenta.
Dupa ce am terminat de mancat am mers repede la mine in camera. M-am trantit pe pat si am inchis ochii. Imaginea lui Chris mi-a aparut imediat in minte. Am incercat sa mi-l scot din cap dar nu puteam. Tipul ma innebunise. Cred ca zambetul acela fermecator si ochii lui minunati puteau face orice fata sa o ia razna! Am zambit si l-am strans in brate pe Kumi. El era ursuletul meu de plus fara care nu mi-as fi putut imagina o noapte. Obijnuiam sa ii spun tot ce aveam pe inima si sa plang mangaindu-l. Oarecum, ma calma.
-Trebuia sa imi spui ca iti plac jucariile. Ti-as fi luat o Barbie, a spus Chris intrand in camera mea.
L-am pus repede pe Kumi jos si m-am ridicat. Ma deranjase mult comentariul lui. Ma facuse infantila si nu suportam asta.
-Nu imi plac jucariile dar pe el il am de mult timp, i-am raspuns.
-Inteleg... e prietenul tau, nu?
-Oarecum.
-Ayumi... ai un iubit?
Totul a explodat in capul meu in cand el a intrebat asta. De ce intrebase oare? Si de ce pe tonul acela? Oricare ar fi fost motivul nu aveam de gand sa il mint.
-Nu, nu am, i-am spus incet.
-Si nu ai vrea sa ai?
A venit mai aproape de mine iar eu m-am dat in spate ajungand in perete.Si-a pus mainile pe deasupra umerilor mei, oprindu-ma sa plec. M-a privit adanc. M-am pierdut total in privirea lui si nu am facut nimic atunci cand ma sarutat. Dinpotriva, l-am sarutat si eu. Nu mai sarutasem pe nimeni pana atunci... a fost frumos... Mi-am pus mainile pe umerii lui si l-am luat in brate,jucandu-ma usor cu parul lui. Cand sarutul sa terminat si-a apropriat buzele de urechea mea si mi-a soptit:
-Noapte buna!
Ma muscat de ureche si apoi sa dus pur si simplu in pat. Am ramas de-a dreptul blocata, fara sa ma pot misca. Ce naiba fusese asta? Ma sarutase de noapte buna sau cum?Nu il intelegeam deloc. Nu am spus nimic insa. M-am asezat pe patul meu si am inchis ochii. Atunci el a stins lumina si sa asezat langa mine.
-Ce faci? l-am intrebat uimita.
-M-am gandit ca ti-e frica sa dormi singura pe intuneric.
-Nu, nu imi este!
Simpla idee de a dormi langa el era prea frumoasa dar nu vroiam sa ma creada un copil.
-Poate mie imi este, a spus.
M-am abtinut cu greu sa nu izbucnesc in ras. Cum ar fi putut un barbat ca el sa se teama de intuneric? Eram sigura ca glumeste pe seama mea. Am aflat apoi ca nu glumea. Chris se temea de intuneric si de spatiile mici si inchise. Era un fel de trauma din copilaria lui pe care nu a vrut sa mi-o descrie niciodata prea mult. Bineinteles ca toate astea le-am aflat cu mult dupa ce l-am cunoscut.
Pana la urma am renuntat si l-am lasat sa doarma langa mine. M-a tras mai aproape de el si m-a cuprins in brate. Nu am comentat pentru ca adoram situatia iar felul in care isi trecea mana prin parul meu facea totul mult mai placut. Parea doi indragostiti iar asta era de-a dreptul divin.
-Chris, cu ce te ocupi? am intrebat, incercand sa fac conversatie.
-Eu? Alerg de colo, colo cu politia dupa mine. .a spus incet.
-Poftim?! am sarit imediat.
Credeam ca e un infractor sau ceva asemanator dar el a inceput sa rada si mi-a spus ca glumise.
-Am o afacere destul de buna de pe urma careia castig mult, a spus.
-E ceva ilegal? am intrebat.
-Nu tocmai... dar nici nu ne-am dori sa se afle! mi-a raspuns.
-De ce?
-Pui cam multe intrebari,nu crezi?
Da, avea dreptate... Puneam prea multe intrebari. Dar asta era pentru ca vroiam sa stiu totul despre el.
-Pot sa iti pun si eu niste intrebari?
-Sigur, i-am spus. Intreaba-ma orice.
S-a oprit putin,gandindu-se parca. Abia daca ii zaream chipul pe intuneric dar am simtit cum pentru un moment m-a strans mai tare in brate.
-Ayumi...cat de mult iti iubesti parintii?
Nu intelegeam rostul intrebarii dar i-am spus ca foarte mult. Atunci el a intrebat daca as putea trai fara ei. Ce fel de intrebari erau astea? Unde vroia sa ajunga? L-am intrebat la ce se refera iar el a spus:
-Te simti pregatita sa traiesti undeva singura? Fara sprijinul sau ajutorul lor?
-Ei bine... da... dar de ce intrebi?
-Eram doar curios. Acum hai sa dormim. E tarziu !Noapte buna, micuto! a spus,sarutandu-mi usor fruntea.
"Micuto?!?" imi spuneam in gand. Oare de ce ma trata ca pe un copil? Nu intelegeam dar eram bucuroasa de atentia lui.
Nu cred ca voi uita vreodata de prima clipa in care l-am vazut. Era cel mai frumos baiat pe care avusesem sansa sa il intalnesc vreodata. Cel mai mult m-au atras ochii lui. Mari,albastri si atat de expresivi. Se vedea ca nu era japonez. Parea un barbat dulce dar dur in acelasi timp. Parul lui negru pana la umeri flutura in bataia vantului, dandu-i aspectul unul actor de renume sau faimos cantaret rock. Imi amintesc perfect de ziua in care l-am cunoscut.
Tata ma anuntase de mult ca un prieten de-al va veni sa stea un timp la noi. Credeam ca e un alt timp plictisitor si enervant alaturi de care nu poti decat sa adormi in timp ce iti povesteste despre intamplarile "incredibile" din viata lui. Dar sa dovedit a fi cu totul opusul. Eu i-am deschis usa atunci cand a sunat si l-am poftit inauntru privindu-l fermecata. Am tras adanc aer in piept pentru a ma calma si a nu-i parea o ciudata. Tata a dat mana cu el si amandoi au zambit. Au inceput sa bea si sa spuna glume, sa rada si sa povesteasca. Ca niste vechi prieteni. Apoi tata sa dus sa o ajute pe mama la bucatarie iar eu am ramas singura cu el. Imi simteam inima batand tare.
-Deci tu esti Ayumi,nu?Am auzit multe despre tine. mi-a spus.
-Serios? am raspuns eu repede. Si ce ai auzit?
-Ca esti o fata desteapta, de treaba, simpatica, frumoasa...
S-a uitat la corpul meu cand a spus ultimul cuvant.Toata lumea spunea ca sunt foarte dezvoltata pentru varsta mea. Sanii mei crescusera destul de mult in ultima vreme si eram foarte inalta pentru o fata de 15 ani. Eram obijnuita ca baietii sa ma priveasca dar cu el era diferit. M-am simtit ciudat iar fata mea a devenit complet rosie. Am lasat usor capul in jos.A venit langa mine si mi-a pus mana pe obraz, facandu-ma sa imi ridic privirea.
-De ce te porti asa ciudat? De ce nu ma poti privi? a intrebat.
-Ei bine,eu.. .eu... am incercat sa spun ceva dar nu am reusit.
-Ma placi,nu-i asa? a spus, dandu-mi drumul si zambind.
-Nu este vorba despre asta! Va rog, nu ma intelege-ti gresit domnule Christopher!
-Chris. Si fara "domnule". Ma face sa par batran. Am doar 25 de ani!
Atunci i-am aflat si varsta. Era cu 10 ani mai mare decat mine, desi paream de aceiasi varsta. Intrebarea lui mi-a rasunat in cap pe tot parcursul cinei, la fel si felul cum ma atinsese. Avea dreptate. Nu il puteam privi. Nu atunci cand stiam ca si el ma priveste. Daca privirile ni se intalneau as fi rosit din nou si nu vroiam asta. Nu intelegeam de ce ma simteam asa. De ce aveam acel imens gol in stomac atunci cand am realizat ca e langa mine,privindu-ma? De ce nu puteam sa scot nici un cuvant? Eu eram o fire destul de vorbareata. Nu puteam fi indragostita de el de atunci. Era prea devreme. Dar cu siguranta ma vrajise complet. Si am ramas total blocata in momentul in care tata sa ridicat de la masa si a spus:
-Ayumi, Chris va dormi cu tine in camera la noapte. Sper ca nu va fi un deranj. E singurul loc unde e un pat liber.
-Sigur, nici o problema! am spus,incercand sa par indiferenta.
Dupa ce am terminat de mancat am mers repede la mine in camera. M-am trantit pe pat si am inchis ochii. Imaginea lui Chris mi-a aparut imediat in minte. Am incercat sa mi-l scot din cap dar nu puteam. Tipul ma innebunise. Cred ca zambetul acela fermecator si ochii lui minunati puteau face orice fata sa o ia razna! Am zambit si l-am strans in brate pe Kumi. El era ursuletul meu de plus fara care nu mi-as fi putut imagina o noapte. Obijnuiam sa ii spun tot ce aveam pe inima si sa plang mangaindu-l. Oarecum, ma calma.
-Trebuia sa imi spui ca iti plac jucariile. Ti-as fi luat o Barbie, a spus Chris intrand in camera mea.
L-am pus repede pe Kumi jos si m-am ridicat. Ma deranjase mult comentariul lui. Ma facuse infantila si nu suportam asta.
-Nu imi plac jucariile dar pe el il am de mult timp, i-am raspuns.
-Inteleg... e prietenul tau, nu?
-Oarecum.
-Ayumi... ai un iubit?
Totul a explodat in capul meu in cand el a intrebat asta. De ce intrebase oare? Si de ce pe tonul acela? Oricare ar fi fost motivul nu aveam de gand sa il mint.
-Nu, nu am, i-am spus incet.
-Si nu ai vrea sa ai?
A venit mai aproape de mine iar eu m-am dat in spate ajungand in perete.Si-a pus mainile pe deasupra umerilor mei, oprindu-ma sa plec. M-a privit adanc. M-am pierdut total in privirea lui si nu am facut nimic atunci cand ma sarutat. Dinpotriva, l-am sarutat si eu. Nu mai sarutasem pe nimeni pana atunci... a fost frumos... Mi-am pus mainile pe umerii lui si l-am luat in brate,jucandu-ma usor cu parul lui. Cand sarutul sa terminat si-a apropriat buzele de urechea mea si mi-a soptit:
-Noapte buna!
Ma muscat de ureche si apoi sa dus pur si simplu in pat. Am ramas de-a dreptul blocata, fara sa ma pot misca. Ce naiba fusese asta? Ma sarutase de noapte buna sau cum?Nu il intelegeam deloc. Nu am spus nimic insa. M-am asezat pe patul meu si am inchis ochii. Atunci el a stins lumina si sa asezat langa mine.
-Ce faci? l-am intrebat uimita.
-M-am gandit ca ti-e frica sa dormi singura pe intuneric.
-Nu, nu imi este!
Simpla idee de a dormi langa el era prea frumoasa dar nu vroiam sa ma creada un copil.
-Poate mie imi este, a spus.
M-am abtinut cu greu sa nu izbucnesc in ras. Cum ar fi putut un barbat ca el sa se teama de intuneric? Eram sigura ca glumeste pe seama mea. Am aflat apoi ca nu glumea. Chris se temea de intuneric si de spatiile mici si inchise. Era un fel de trauma din copilaria lui pe care nu a vrut sa mi-o descrie niciodata prea mult. Bineinteles ca toate astea le-am aflat cu mult dupa ce l-am cunoscut.
Pana la urma am renuntat si l-am lasat sa doarma langa mine. M-a tras mai aproape de el si m-a cuprins in brate. Nu am comentat pentru ca adoram situatia iar felul in care isi trecea mana prin parul meu facea totul mult mai placut. Parea doi indragostiti iar asta era de-a dreptul divin.
-Chris, cu ce te ocupi? am intrebat, incercand sa fac conversatie.
-Eu? Alerg de colo, colo cu politia dupa mine. .a spus incet.
-Poftim?! am sarit imediat.
Credeam ca e un infractor sau ceva asemanator dar el a inceput sa rada si mi-a spus ca glumise.
-Am o afacere destul de buna de pe urma careia castig mult, a spus.
-E ceva ilegal? am intrebat.
-Nu tocmai... dar nici nu ne-am dori sa se afle! mi-a raspuns.
-De ce?
-Pui cam multe intrebari,nu crezi?
Da, avea dreptate... Puneam prea multe intrebari. Dar asta era pentru ca vroiam sa stiu totul despre el.
-Pot sa iti pun si eu niste intrebari?
-Sigur, i-am spus. Intreaba-ma orice.
S-a oprit putin,gandindu-se parca. Abia daca ii zaream chipul pe intuneric dar am simtit cum pentru un moment m-a strans mai tare in brate.
-Ayumi...cat de mult iti iubesti parintii?
Nu intelegeam rostul intrebarii dar i-am spus ca foarte mult. Atunci el a intrebat daca as putea trai fara ei. Ce fel de intrebari erau astea? Unde vroia sa ajunga? L-am intrebat la ce se refera iar el a spus:
-Te simti pregatita sa traiesti undeva singura? Fara sprijinul sau ajutorul lor?
-Ei bine... da... dar de ce intrebi?
-Eram doar curios. Acum hai sa dormim. E tarziu !Noapte buna, micuto! a spus,sarutandu-mi usor fruntea.
"Micuto?!?" imi spuneam in gand. Oare de ce ma trata ca pe un copil? Nu intelegeam dar eram bucuroasa de atentia lui.