Iubire de cartier

[FuNnY bUnNy]

Buna , fetelor! Imi place super mult ficul vostru;). Il citesc de la inceput si pot spune ca e unul dintre preferatele mele:X. Imi place cum evolueaza povestea. Sunt sigura ca Randy va scapa. Va scapa , nu?:-SS. Cu toate acestea , in capitolu' asta au fost cateva greseli , inafara de cele de tastare , ce tin sa le mentionez:
-"Oare vroia sa zica ce credeam eu?"(voia)
-"pe care le gasii"(gasi)
-"lundu-ma dupa zgomotul de pasi"(luandu-ma)
-"Tipul ma smucii"(smuci)
-"Brian va suferii"(suferi)
-"Ii puteam auzii gemetele de durere"(auzi)
-"eu il numeam o data tata"(odata)
-"Il voi omora"(omorî)
-"Sa nu cumva sa mori aici, auzii?"(auzi)
Sper sa nu va deranjeze comentariul meu in legatura cu greselile. De asemenea , sper sa nu terminati prea curand acest fic si sa-l duceti pana la capat:). Succes si multa inspiratie!:*>:D<

[RosetteFoxy]

Deci am ramas O_O! Am trait capitolul acesta la maxim. A fost un capitol intens, pot sa zic. Superb, dar spune-mi ca Randy v-a fi bine ok? Te rog eu TT_TT. In sfarsit Brian ia zis cal iubeste, chiar daca era sau nu contiend. De cand e Randy asa timid. Inteleg nu este usor sa zivci acele cuvinte unei persoane, dar ce naiba? Sevede de la o posta ca Brian il iubeste la nebunie:)) si ce naiba e Randy, stii tu deallerul unei gasti de droguri si mai stiu eu ce. Nemernicul ala de *urat* cum de l-a injunghiat pe baiat in fata luio fie'sau? De fapt nici nu ma mira.
Felicitari pentru capitol si bafta in continuare ^^

[Beatrix LaVey]

Here's the next :



Capitolul 29

Zaceam inca pe suprafata rece de ciment, chinuindu-ma sa raman puternic. Brian imi spusese ca ma iubeste, ceea ce ma bucura la culme. Eram insa prea confuz si durerea imi sfasia trupul, nedandu-mi posibilitatea sa scot vreun cuvant. Ii simteam bratele calde cum ma strangeau si imi apasau pe rana, apoi lacrimile fierbinti cazandu-mi pe fata. Auzeam tot ceea ce imi spunea, insa nu aveam putere sa-i raspund. Doar il priveam, doar atat. Ochii nu doream sa mi-i inchid, daca as fi pierdut imaginea lui as fi fost pierdut pentru totdeauna.
Am auzit o multime de voci in jurul meu si am crezut ca tatal lui si nenorocitii lui prieteni au venit inapoi si sunt gata sa il ia pe el la bataie, insa mi-am dat curand seama ca nu erau decat doctorii care ma pusesera de urgenta pe o targa, urcandu-ma in Salvare. Brian urca fara doar si poate cu mine si ma strangea de mana acum, in timp ce o femeie inalta si intre doua varste imi administra adrenalina, insa nu stiu si ce cantitate. Spunea despre bataile mele ca sunt foarte bune, insa ca trebuie sa ajungem rapid la spital, altfel situatia avea sa se inrautateasca.
Ma invinovateam ca trebuia Brian al meu sa treaca prin toate astea. De ce el sa sufere? Imi revenise in minte momentul in care tatal sau spusese ca il avusese si ma repezisem asupra lui. Cum de putuse el, ca tata care ii daduse viata, sa spuna acele lucruri injositoare? Simtisem ca aveam sa innebunesc, ca l-as fi putut ucide daca nu era blondinul meu de fata si risca sa sufere el consecintele. De restul putin imi pasa, n-aveam decat sa intru la bulau, ma durea in paispe, insa trebuia cu orice pret sa-l omor pe ordinarul ala nenorocit care isi spunea tata. Mi-am indreptat ochii de smarald catre Brian si am putut vedea ca plange.
Nu aveam putere sa vorbesc, dat fiindca imi fusese pusa o masca de oxigen, insa am reusit sa-l strang de mana pe frumosul meu cu par balai, care tresarise in acel moment. Doream sa sarut acele lacrimi ce se scurgeau pe fetisoara lui alba si dulce, insa nu indrazneam nici macar sa ma misc. Ma simteam apasat acolo, pe abdomen, unde imi fusese facuta rana aia nenorocita. Asistenta continua sa vorbeasca cu Randy, sa-l intrebe detalii despre ceea ce se intampase acolo, iar el spusese fara sa se gandeasca totul, omitand motivul scandalului: marfa. Cacat! Nu aveam sa-i dau droguri, incercasem sa renunt la ele si el ajunsese sa vina sa ma bata pe mine?!
Eram hotarat, daca aveam sa scap si din rahatul asta ma lasam de tot de traficul cu droguri, sau cel putin cu astea care dau dependenta si duc la moarte. Aveam oricum de razbunat un suflet ranit, si anume pe dragostea mea, pe Brian. De ce nu putusem eu sa-i spun ca il iubesc? Ce ma impiedicase? In momentul in care auzisem acele lucruri din gura lui inima mi-o luase la galop. Poate daca n-ar fi fost acele circumstante si m-as fi aflat ranit si pe jos l-as fi sarutat lung si dulce, apoi probabil ca l-as fi facut al meu. Dar eu nici nu eram in stare sa ma mai ridic dintr-un pat nenorocit.
Masina se oprise in acel moment si usile se deschisera, apoi am fost dus de urgenta sa ma vada un doctor. Nu stiu cum reusisera sa faca asta, insa acum eram mult mai bine ca inainte. Probabil ca ma sedasera, fiindca eram euforic rau, ca atunci cand luam marijuana. Era incantator cum ma simteam, tot ce vedeam ma facea sa rad. incercam cu mare greutate sa imi tin ochii deschisi, insa se parea ca nu am sanse, ma simteam groaznic, insa sufleteste, nu fizic.
Fizic parca nu mai era trupul meu, nu-l mai simteam, nu imi mai pasa de el. Insa ma durea inima sa-l vad pe Brian al meu cum plange. Ochii ii erau atintiti in ochii mei si mana lui o strangea pe a mea, moment in care am simtit ceva rece pe abdomenul meu si o mana parca se strecurase prin rana, rasucindu-mi maruntaiele din mine, facandu-ma sa urlu de durere.
- Te fut in cur cu bisturiu cu tot! am urlat la doctorul acela, un tanar care se parea ca era stagiar. Brian facuse ochii mari, iar baiatul la fel, privindu-ma uimit.
- Calmeaza-te, imi spuse cu voce calma si am injurat de cateva ori, apoi intra in camera un batran, acelasi doctor caruia ii spusese Brian ca sunt iubitul sau. Mi-a tresaltat inima, batranul ala avusese o oarecare forta asupra mea, ma facuse sa raman de-a dreptul uimit si sa-l respect pentru modul in care se poarta.
- Din nou voi? intreba si isi dezinfecta mainile, dupa care se apropie usor de mine. Stagiarul acela se indepartase si privea cu atentie. Barbatul ma intreba cu voce calma: Suporti durerea?
Am tresarit in acel moment. Nu prea cunoscusem eu durerea de fapt, insa credeam ca aveam s-o suport, dat fiind ca aveam incredere in el. Am dat afirmativ din cap si batranul imi zambi, apoi am simtit ceva rece din nou pe pielea mea. Ma alarmasem crezand ca e bisturiul, insa apoi am vazut o sticluta in mana lui, pe care o intinsese stagiarului si acesta o asezase pe masa. L-am strans pe Brian de mana si mai tare cand simtisem mana lui inmanusata in rana mea, apoi am inclestat dintii si am scos un geamat de durere.
- Domnule doctor, vreti sa... se apuca stagiarul sa spuna, insa barbatul il intrerupse:
- Am terminat. Pansament, Daniel, te rog, ii spuse tanarului si acesta ii dadu niste fase sterile pe care batranul le lua si incepu sa-mi tapeze usor rana, curatand-o de sange. Cum te numesti? ma intreba, iar eu, prinzand putin curaj, am rostit in soapta numele meu. Bun, Randy. Rana ta e destul de adanca, dar cutitul nu a ajuns la niciun organ vital, deci esti in afara oricarui pericol. Cum v-am zis si data trecuta, va abtineti de la efort amandoi. Iti voi coase rana, ceea ce va cam durea. Te intreb, vrei anestezie?
Nu eram sigur, dar am dat negativ din cap si am strans din dinti. Daniel ala venise cu niste fire, iar doctorul imi lua pielea, am simtit asta, si o strapunse cu ceva tare si ascutit. Am scancit lung si am vrut sa ma ridic, insa Brian ma stranse de mana, oprindu-ma. Celalalt baiat se apropiase si el si ma imobilizase, nedandu-mi posibilitatea sa fac nimic altceva. Am strans iarasi din dinti, simtind cum ma strapunge de mai multe ori. Insa nu era asa rau, ma temusem eu degeaba, iar frica facea ca durerea sa devina mai mare.
- Usor, Randy, i-am auzit vocea dulce a lui Brian, apoi am simtit o intepatura in bratul stang. Imi fusese facuta o injectie care ma facuse in doar cateva minute sa ma simt ametit si euforic.
- Parc-am fumat marijuana, am spus in soapta si deja incepusem sa rad. Batranul doctor imi zambi intelegator si rosti cu vocea grava:
- Am terminat. Maine cred ca vei putea pleca acasa, vei veni doar pentru pansat si pentru a vedea eu cum iti evolueaza rana. Am dat afirmativ din cap cand l-am auzit si am zambit, iar acesta isi arunca manusile intr-un cos special pentru deseuri, lasandu-ma doar cu Brian al meu si cu Daniel ala.
Frumosul meu balai se apleca si trase cu grija peste mine si imi acoperi rana cu cearsaful de pe targa pe care ma aflam. I-am vazut atunci ochii rosii de plans si l-am strans de mana, facandu-l sa se uite la mine. Mi-am intredeschis buzele, iar el, neauzind, se apleca spre mine, moment in care eu am profitat si i-am pus stapanire pe buze. Desi nu eram eu prea bine acum, eram molesit de-a dreptul, mainile ii inconjurara trupul, pe cand limba imi ajunsese in lacasul sau umed, cautandu-i-o.
Nu s-a lasat asteptat prea mult timp, iar eu mi-am inchis ochii, pastrandu-i chipul dulce in mintea mea. Il tineam strans in brate, nedorind parca sa-i dau drumul. Imi atinse usor timid limba cu a sa, apoi isi reveni, realizand ca e cu mine si ca nu trebuie sa se comporte asa.
- Hm, hm! am auzit o voce straina si mi-am deschis iritat ochii, apoi Brian se indeparta rosu ca focul, lasandu-ma cu buza umflata. Trebuie sa te mut intr-un salon, spuse Daniel si am marait un '' Da, bine '' plictisit si iritat ca fusesem intrerupt. Baiatul ma fixa cu ochi mari, apoi incepu sa impinga targa usor. Brian inainta pe langa mine, continuand sa ma tina de mana. Voiam acasa, in patul nostru, nu intr-un salon jegos de spital. Spre norocul meu insa, constatam ca era un salon cu doar doua paturi, ceea ce insemna ca voi sta doar cu Brian al meu, dragostea mea. Cum am simtit targa oprindu-se l-am auzit pe barbat cum vru sa strige cativa infirmieri care sa-l ajute, dar m-am sculat in sezut si m-am dat jos de pe aceasta, alarmandu-i si pe Brian, dar si pe stagiar.
M-am pus in pat fara nicio grija, inchizandu-mi ochii si lasandu-mi capul pe spate, scancind usor in acelasi timp. Nu-mi venea sa cred, insa ma simteam bine. I-am multumit din priviri arogantului tip care iesi cu targa cu tot in cateva momente si mi-am trecut limba peste buze, facandu-i semn lui Brian sa se apropie. Se puse timid pe marginea patului, insa l-am prins in brate si l-am tras spre mine, rostind usor:
- Unde-am ramas?
Devenise rosu, ceea ce ma amuza copios, si incerca sa ma calmeze:
- Nu e locul si nici momentul, Ran...
- Te iubesc, am spus scurt si fara inflexiuni in voce. Daca pana atunci nu avusesem curajul sa i-o spun, acum o facusem. Il iubeam la nebunie si realizam asta abia acum. Concluzionam ca daca l-as fi pierdut as fi fost groaznic de trist, dezamagit si m-as fi blestemat pe mine insumi. Te iubesc mult de tot! am continuat in soapta, apoi i-am putut vedea chipul transfigurat de uimire si groaza a lui Brian. Era obosit si speriat, vedeam prea bine asta. Imi cer iertare pentru tot, am mai spus si el ma lua in brate, sarutandu-ma pentru cateva clipe.
- Si eu te iubesc...
Eram de-a dreptul fericit. Poate incercasem eu si cu putin timp in urma sa ii spun asta, insa daca n-as fi avut confirmarea lui n-as fi avut curajul sa ii fac aceasta destainuire.

[yuehan]

Uimitor!am ramas fara cuvinte,insfarsit Randy si Brian si-au spus unui altuia ca se iubeeeesc...yay! mda...hey...urmaresc de ceva vreme ficul tau,nu cred ca ti-am lasat vrun comentariu pana acum,dar sincer acest capitol,la fel ca si celalalt m-au lasat masca,am crezut ca Randy va intra in coma si va sta vre-o 3-5 zile in coma sau mai stiu eu ce, dar vad ca se tine tare....woah,daca as fi fost in locul lui as fi murit de durere....oricum a fost suuuuper! ma bucur ca m-am gandit sa trec azi pe aici sa vad da ca ai mai postat ^w^.....poi ce sa zic,mi-a placuuuuut! ff mult xD
Sa aduci si nextul cat de repede poti findca sunt curios ce o sa se intample in continuare :)
Spor la scris,bye bye! ^w^

[Meh.]

Genial :)
E prima data cand pun comentariu,deoarece sunt noua pe-aici.Sunteti uimitoare.Am inceput sa zambesc ca o idioaata cand si-au spus ca se iubesc.Imi pare rau de situatia lui Randy,dar chestia asta i-a facut pe amandoi sa se apropie si mai mult :)
De abia astept urmatorul capitol.Bafta!

[Beatrix LaVey]

Dat fiind ca nu am mai postat de mult din lipsa de timp, si stiind-o pe Mira de cel putin doua ori mai ocupata decat mine, voi posta in locul ei :


Capitolul 30

Ma iubea...cum puteau niste simple cuvinte ca acestea sa ma faca atat de fericit? M-am asezat in pat langa el, avand grija sa nu-l lovesc si l-am indemnat sa-si lase capul pe umarul meu. Am inceput sa-i mangai parul razlet cu miscari usoare, pana ce i-am auzit respiratia adanca, semn ca adormise. Era palid si tras la fata, dar zambea. Oare ce visa?
M-am ridicat incet de langa el si l-am acoperit cu plapuma mai bine, apoi l-am sarutat pe frunte.
-Imi pare rau, Randy. Imi pare rau ca ti-am facut asta, dar promit ca ma voi revansa. Va platii, iti jur!
Nu era bine ceea ce vroiam sa fac, dar eu credeam ca era sigurul lucru ce avea logica in acel moment. i-am luat telefonul mobil ce, ca printr-o minune supravietuise si am cautat numarul lui Dean. Era inca devreme, dar nu aveam pe cine altcineva sa sun in acel moment. Miranda nu m-ar fi putut ajuta cu asa ceva. Am apelat, asteptand sa raspunda.
-Da? vocea de la celalalt capat era somnoroasa.
-Dean, sunt Brian. Randy a fost ranit si e la spital, am zis repede. Imediat vocea sa a devenit mai ferma. i-am explicat ce s-a intamplat, apoi i-am cerut o favoare. Daca cineva ma putea ajuta sa-l gasesc pe asa zisul meu tata, Dean era acela.
-Esti nebun? urla cand i-am zis ce vreu sa fac. Randy m-ar jumulii de viu daca ar afla ca te-am ajutat.
-Daca nu ma ajuti tu, ma descurc si singur! Nu am degand sa renunt. Ezita pentru cateva momente, dar pana la urma imi promisese ca ma va ajuta. Mi-a cerut doar cateva minute ca sa afle daca il poate gasi.
Am inchis telefonul si mi-am indreptat atentia spre Randy, care dormea linistit. Sedativul care i-l dadu-se doctorul il va tine asa cel putin inca 8 ore. Cu putin noroc pana se va trezii, eu voi fi din nou aici langa el. Asta daca totul va merge bine. Daca nu, macar Dean va fi aici si ii va explica totul.
Il iubeam...si trebuia sa-l protejez. Chiar si fara voia lui.
Telefonul incepu sa vibreze, asa ca am raspuns. Era Dean. Aflase ceea ce vroiam sa stiu.
-Merci mult, Dean. Raman dator.
-Lasa asta, pustiule. Intoarce-te numai intreg si vorbim atunci.
-Voi incerca. Am inchis, lasand telefonul pe mica noptiera de langa pat si am iesit val vartej din salon, apoi din spital.
Eram nebun...al naibii de nebun, dar nu imi pasa. Nu era mult de mers pana la adresa pe care mi-a daduse Dean. Am ajuns in mai putin de jumatate de ora in fata bodegii unde se presupunea ca-si face veacul tatal meu. Am inghitit in sec, incercand sa inlatur groaza ce ma cuprinse in momentul in care mi-am adus aminte ce ceea ce mi-a facut, dar aici nu era vorba despe mine, ci despre Randy. Nu avea decat sa ma omoare pe mine, dar sa-l lase pe el in pace.
Inainte sa intru mi-am scos propirul telefon si am sunat la politie zicandu-le unde il pot gasi pe barbatul care de 3 ore era dat in urmarire generala pentru atac si consum de droguri. Speram sa ajunga la timp...
Am tras adanc aer in piept si am pasit in acel loc intunecos si urat mirositor. Chiar si la acea ora a diminetii era plin de borfasi, golani si, banuiam eu consumatori de droguri. Am inghitit in sec, dadandu-mi seama ca am intrat intr-un adevarat cuib de vipere, dar mi-am continuat drumul pana la bar, neprivind in stanga sau in drepta. Acolo statea el cu o halba mare de bere langa si cu o tigare in gura.
-Ma gandeam ca te voi gasi aici, i-am zis, facandu-l sa se intoarca uimit spre mine. Cine naiba era barbatul asta? Nu il mai recunosteam deloc...ce facusera drogurile din el?
-Fiule, nu ma asteptam sa te vad aici. Vocea ii era joviala, dar avea o tonalitate ciudata si tremuranda. Defapt tot trupul ii tremura, semn ca intrase in sevraj. Ma intrebam de cat timp nu consumase? Ce a patit puslamaua aia ce iti era prieten?
-A murit. Vocea imi era seaca. Multumita tie.
-Asa-i trebuie. Legea strazii: cei slabi mor repede. Nu mai bine imi dadea ce ii cerusem? Scapa simplu si cu niste bani in buzunar.
Am stras din dinti. Omul asta nu avea inima?
-Tocmai deaia am venit eu: sa-ti aduc ce vrei.
Facu ochii mari si intinse mainile spre mine, asteptandu-si mult dormitul premiiu, dar am dat din cap in semn ca nu.
Banii inainte, batrane. Nu fac afaceri pe ochi frumosi.
-Asa vorbesti tu cu tatal tau, capil tampit ce esti? Da-mi marfa sau o iei pe urmele lui.
Ma prinse de mana si ma stranse cu putere, facandu-ma sa scap un mic urlet, care a fost inghitit de galagia din jur. Asta asteptam. Sa faca el prima miscare.
M-am smucit, dar in acel moment cealalta mana a lui ma plesni puternic peste obraz, facandu-ma sa cad pe spate. Se arunca peste mine si ma prinse de gat, incercand sa ma sufoce, dar am reusit sa-i indepartez mainile si sa ma dau intr-o parte, apoi l-am lovit cu piciorul in burta. S-a indepartat, dar am vazut in ochii lui intentia de a ma ucide. Stiam ca nu se va oprii pana nu avea marfa sau pana cand eu nu voi mai respira. M-am ridicat in picioare, dar eram prea lent, caci ma prinse de la spate si-si trecu mana pe dupa gatul meu, in timp ce cealalta o cobora pana la slitul meu pe care incerca sa-l desfaca.
In acel moment in mica incapere navalira vreo 4 politisti ce isi tineau pistoalele intreptate spre el.
-Da-i drumul copilului si preda-te, urla unul dintre ei, dar tata nu parea impresionat. Isi spori stransoarea, folosindu-ma pe post de scut.
-Nu te bucura, Brian, ei nu te vor scapa din manile mele. Sunt tatal tau si fac ce vreu cu tine. Cum ar fi sa te fac al meu aici de fata cu ei? Prima data am fost doar noi doi, dar acum vom avea si spectatori.
Innebunise de tot. Nu puteam sa dovedesc ca ma violase, dar daca el recunostea era altceva.
-M-ai violat, am zis cat de tare am putut. Eram sigur ca politistii auzisera totul.
-Da, baiete, te-am violat si o voi face din nou si din nou pana cand te voi omora.
Fara sa vreau am inceput sa plang. Era tatal meu. Nici acum nu am inteles de ce mi-a facut asa ceva... Cat de mult l-au schimbat drogurile. il transformasera intr-un adevarat monstru.
-Da-i drumul, O'Hara. Acum sau vom trage!
-Si sa riscati sa-l nimeriti pe el?! Nu cred. A inceput sa rada cu superioritate. Nu mai puteam ramane asa. L-am muscat de mana in incercare de a scapa, dar in loc sa-mi dea drumul ma intoarse cu fata spre el si ma pocnii cu putere, apoi incepu sa ma stranga de gat cu ura. Simteam ca ma sufoc. Nu vroiam sa mor aici. Vroiam sa-l vad pe Randy. Politstii nu trageau pentru ca eu eram in calea lor...stiam asta, dar in cateva clipe nu va mai conta. Am bajbait cu mainile pana ce am gasit ceva prins de unul dintre buzunarele lui. Am infascat obiectul si l-am impins cu ultima farama de forta in barbatul din fata mea. I-am vazut ochii marindu-se de groaza si durere, apoi mainile ii cazura pe langa corp si se sprijinii de mine.
-Asta a fost pentru Randy, i-am spotit, in timp ce se pravalea la podea.
Unul dintre politisti veni repede si ma lua de acolo, iar altul ii verifica pulsul.
-E mort, zise intr-un final.
Am crezut ca ma voi bucura, dar din contra. Am inceput sa plang atat de tare incat politistii se speriara. Unul dintre ei veni si-mi puse peste umeri o geaca. Imi omorasem tatal. Eu...eram un ucigas.
M-am luat de acolo si m-au dus la sectie unde timp de mai multe ore imi luasera declaratii peste declaratii. Le-am povestit totul: de la viol pana la ce s-a intamplat in aceasta dimineata, omitand faptul ca eu intr-un fel sau altul planuisem totul. Abia dupa inca 4 ore mi-au dat drumul. Pe tot timpul interogatoriului un avocat fusese de fata, iar inainte sa plec m-a asigurat ca nu am de ce sa-mi fac griji. Va fi un proces, dar era clar legitima aparare. Nu voi fi acuzat de nimic.
I-am multumit, apoi am rugat pe unul dintre politistii care asistasera la intreaga scena sa ma duca la spital.
Vroiam sa-l vad pe Randy, dar ma intrebam daca el ma va mai vrea acum...
Imi omorasem tatal...ciudat, dar in minte imi veneau imagini vechi de cand eram copil si acel barbat se juca cu mine si ma iubea. Nu puteam sa le inlatur...
Cand am ajuns intr-un final la spital, aproape am alergat pana la salonul unde era Randy. Acolo l-am zarit pe Dean, care ma privea ingrijorat.
-Esti bine?Am vazut totul...
Cand m-am incruntat, a continuat: s-a dat deja la stiri. Nu sunt poze cu niciunul dintre voi, dar am stiut ca e vorba de tine.
Nu am mai zis nimic. Ce mai era de zis? M-am apropiat de patul lui Randy si i-am luat mana intr-a mea. Pentru el...trebuia sa tin minte asta. De fiecare data cand costiinta ma va sufoca, trebuia sa tin minte ca acel barbat aproape il omorase pe cel ce-l iubesc...
Am inceput din nou sa plang incet si cu suspine, pana ce am simtit o mana pe obrazul meu si am vazut ochii de pisica privindu-ma confuzi.
-De ce plangi, iubitule?

[FuNnY bUnNy]

Hey!:*. Intr-adevar , ati lipsit cam mult de pe aici , dar fiecare dupa timpul lui si mai bine mai tarziu decat niciodata;). A fost un capitol plin de surprize. Nu ma asteptam ca Brian sa faca asa ceva. Dar mi-a placut cum ati descris scenele , cu amanunte , dar nu prea plictisitor.
Dar aveti cateva greseli:D:
-"Va platii, iti jur!"(va plati)
-"ceea ce vroiam sa fac"(voiam)- nu e singurul caz in care ati scris asa , dar am dat ca exemplu doar unul.
-"m-ar jumulii de viu"(jumuli)
-"Nu am degand sa renunt"(de gand)
-"Sedativul care i-l dadu-se doctorul"(daduse)
-"pana se va trezii"(trezi)
-"si cu o tigare in gura"-la singular se scrie si se zice corect "tigara".
-"Defapt tot trupul ii tremura"(de fapt)
-"Tocmai deaia am venit eu"("de aia" sau "de aceea")
-"Stiam ca nu se va oprii"(opri)
-"pana cand te voi omora"(omori)
-"ma pocnii cu putere"(pocni)
-"si se sprijinii de mine"(sprijini)
Sunt ceva probleme cu "i". Puneti prea multi. La perfect simplu , se scrie cu doi "i" la persoana I singular(eu venii , eu sprijinii , eu ma trezii) , nu si la persoana a III-a. Aveti grija si cu "voiam".
Dupa parerea mea , ar arata mai bine daca ati scrie cifrele cu litere.
Este un fic super si as vrea sa-l duceti pana la capat(dar nu prea curand:-"). Deci , va astept cu nerabadare cu urmatorul capitol. Bye!>:D<

[PervyTeoYaoi_Shinee]

Vai, vai, vai! Nu am mai trecut de mult pe aici. :))
S-au intamplat multe. Ce? :-o Amandoi au acum probleme, unul cu ast si unul cu o alta bataie pentru droguri. Cred ca Brian ar trebui sa il convinga pe Randy sa isi gaseasca o slujba normala. Abea astept sa se faca bine amandoi. Presimt ca dupa va urma un yaoi.
Am vazut mici greseli de taste, dar pun pariu ca nu sunt cu atentie, si cum pe tine si pe Mira va ador enorm la capitolul yaoi nu mai am ce comenta.Actiunea a ajuns deja intr-un punct in care eu deja vad doua variante: ori urmeaza marele final, ori mai aveti vre-o idee din asta dramatica care urmeaza sa intoarca pe dos situatia.
Sa nu uitam ca totusi Brian e un baiat de olimpiada. Nu vreau sa-l vad ca va ajunge ca Randy. Ei, dar aici voi decidezi, voi sunteti naratoarele. :*
Sunt tare curioasa sa vad ce urmeaza, deci aduceti nextul cat de repede puteti.
Bafta la scris si multumi pentru inca un capitol superb! :073:

[Loli Ari]

Oooo....deci imediat cum am terminat de citit mi-am facut un cont, ei si iata-ma! :*
Deci cei doi fac un cuplu minunat, minunat!!! Se potrivesc perfect! Sper sa isi revina amandoi, mai ales ca acum chiar au nevoie. Bine cred, ca eu astept un yaoi (defapt). Tatal lui Brian e un mare, mare dobitoc. Nu-si merita titlul de tata. :|
Cam atat am avut de zis deocamdata. Astept nextul si mai astept si un yaoi. >:) Yep, I'm a little perv.