Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Iubire de cartier

#91
Ma bucur, fetelor, ca v-ati decis intr-un final sa redeschideti ficul. Chiar imi era dor de Brian si mai ales de Randy. M-am mai uitat putin peste ultimele capitole pentru ca aproape uitasem cursul actiunii. Se pare ca lucrurile incep deja sa prinda contur... Brian il place pe Randy si, cu siguranta si invers dupa spusese Mirandei. Defapt e chiar vizibil. Noroc cu prietena lui B., care ii deschide ochii ori de cate ori are ocazia. De abia astept, mai devreme sau mai tarziu, sa isi arate mult mai bine sentimentele unul in fata altuia, dar asta cred ca va dura, insa nu stiu cat.
Continuati sa scrieti si sa ne surprindeti. Bafta, fetelor. ^^

#92
Va multuuuu' !!! Pupiii !


Capitolul 23

Am reusit sa ma intorc si eu intr-un final acasa. Trecusem pe la scoala sa vad daca Brian al meu mai e pe-acolo, insa plecase de mult si scoala se inchisese. Nici macar nu stiusem cat de repede trecuse timpul, fiindca trebuise neaparat sa rezolv ceva cu o banda rivala si o cearta intre ai mei si ai lor pe teritoriile unde vindeam droguri. Eram prost dispus si voiam sa ajung acasa, mai aples ca incepuse sa ploua cu picaturi uriase de apa si eram ud pana la piele. Riscul de a sta in Londra...
M-am intors acasa tare granbbid si ingrijorat ca nu reusisem sa dau de Brian pana atunci. Tremuram cand am intrat in apartament, si asta nu era neaparat din cauza frigului, ci era mai mult din cauza nervilor si ingrijorarii care ma cuprinsese. Era intuneric in casa, insa l-am gasit pe blond pe canapeaua din sufragerie, cu o carte in mana si cu pastilele si inhalatorul in cealalta. Avea in loc de lumina o veoiza aprinsa si doar atat, plus ca tusea urat, ceea ce ma ingrijora. M-am asezat langa el si l-am sarutat usor.
- Tigrule, e totul in regula? am intrebat si mi-am asezat mana pe piciorul lui, iar el se intoarse incet spre mine si isi ascunse fata in scurbura gatului meu, inca tusind usor. I-am asezat mana pe umar si l-am sarutat usor pe frunte si am vrut sa-i caut buzele, insa a dat negativ din cap si a tusit din nou, intorcandu-si chipul in partea opusa. Duse inhalatorul la gura in acel moment si trase cu putere din el, ingrjiorandu-ma pe mine groaznic de tare. Ma bucuram ca i-l luasem, eram mai linistit.
- Nu prea, a rostit in soapta si apoi s-a sprijinit de spatarul canapelei si a lasat cartea pe masa. Ma privea si puteam vedea foarte bine ca nu e in largul lui. M-am ridicat si am adus un pahar cu apa in momentul in care l-am vazut ca vrea sa ia pastilele. Imi multumit printr-o inclinare de cap, apoi m-am pus iarasi langa el, continuand sa-l mangai. Eram ingrijorat si nu-mi placea ca nu se simte bine, voiam sa il vad vesel, nu in halul in care era acum.
L-am luat si l-am strans la pieptul meu, dupa care el tusi din nou si trase din acel inhalant cu sete, luandu-si aerul de-acolo. Nu intelegeam ce anume favorizase criza de astm din prezent si eram iritat. Mi-am lipit buzele de ale sale si l-am strans in brate, apoi, ridicandu-l in brate, l-am dus in dormitor si l-am asezat pe pat. Nu-mi placea boala asta, era groaznica si imprevizibila. Nu ma asteptam ca acum, cand ma intorc, sa il gasesc in halul in care era. Nu arata rau, insa tusea ii era ingrozitoare si ma speria. Voiam doar sa fie bine si as fi dat orice ca asta sa se intaple.
- Randy, esti ud, l-am auzit cum imi spuse si parca atunci ma trezisem si eu la realitate. L-am lasat in pat si tusi din nou, apoi mi-am aruncat hainele pe jos, ramanand gol in fata lui, reusind astfel sa-i vad chipul incantator cum ramasese uimit si ochii ii sclipira, facandu-ma sa-mi trec limba peste buze intr-un mod pervers. Daca n-ar fi fost in starea asta l-as fi facut al meu din nou, insa trebuia neaparat sa ma abtin, nu ii puteam face mai mult rau decat era.
- Cum te mai simti? l-am intrebat si, luandu-mi ceva de imbracat din sifonier, si anume o pereche de boxeri negri. M-am pus in pat si mi-am lasat capul pe abdomenul lui, dupa care m-am intors si i l-am sarutat usor. Isi duse mainile in parul meu si incepu sa se joace usor cu acesta, pe cand buzele se arcuira intr-un zambet, stricat insa de o noua tuse.
- Teoretic bine, rosti si am oftat. Continua cu voce joasa: Miranda si-a dat seama ca noi doi...
A inghitit in sec in acel moment, nereusind sa duca propozitia la bun sfarsit si eu am inceput sa rad amuzat, punandu-ma peste el si sarutandu-l lung. Isi tinea inhalatorul in mana in continuare, nedespartindu-se de el, insa eu, netinand cont, am inceput sa-l sarut pe tot trupul. Tremurul isi facuse simtita prezenta din partea lui si nu mi-am putut abtine un zambet cand scapase un geamat din cauza limbii mele ce i se plimba pe abdomen.
- Ca noi doi ce? intreb trecandu-mi limba peste buze intr-un mod pervers, vrand s-aud din gura lui ceea ce are de spus, ceea ce facusem noi doi. Cumva cumva, felul lui de a fi ma incanta, ma facea sa-l iubesc, sa-l ador. Ceva mai dulce ca el nici ca putea fi vreodata, iar eu nu ma puteam abtine, trebuia sa il aud, sa il simt, sa il am. Drace! Tipul asta ma pusese pe jar fara sa faca nimic si intr-un timp atat de scurt, ceea ce altii nu reusisera incercand tot timpul. Eram confuz in ceea ce ma priveste si nu stiam la ce sa ma astept din partea acestei apropieri dintre noi doi, insa nu puteam spune ca nu-mi placea. Din contra, era incantator sa ma stiu placut de cineva cu adevarat. Inocenta lui imi spunea ca nu minte.
- Noi doi am... Stii tu... spuse incet si tusi din nou, facandu-ma sa oftez. O a doua tuse, o a treia, ceea ce ma ingrozea. Voiam sa fie bine, nu sa fie bolnav si sa pateasca acest lucru. Pur si simplu inocenta lui, felul lui de a fi, de a se purta... Poate chiar si ceea ce patise cu putin timp in urma, lucrurile oribile pe care i le facuse tatal sau, toate aceastea ma faceau sa-l vreau tot mai mult, ma facusera sa-l plac, sa il fac al meu. Eram multumit si de faptul ca nu se impotrivise, in ciuda faptului ca fusese prima lui relatie de acest gen. Mi-am trecut limba peste buze si l-am sarutat usor.
- Stiu ca stie. Oricum e normal sa isi dea seama, mai ales cum ne comportam, ii spun si ii fac apoi cu ochiul. Chicoti usor si isi puse mana pe gatul meu, mangaindu-ma in asa fel incat imi dadea fiori pe tot trupul, facandu-ma sa ma excit. Zambeam bine dispus acum, la fel si el. Nu-mi puteam alunga din minte gemetele sale in momentul in care eram in el, locul stramt de-acolo care ma facea sa ma simt atat de important, gura calda ce ma primise copilareste prima data si limbuta ce ma intampinase intr-un joc nevinovat... Totul ma fermeca la el si nu aveam de gand sa neg asta, dar nici nu aveam s-o spun de teama ca nu care cumva sa ma respinga sau sa am ia in ras.
Zambi intr-un final si ma mangaie usor pe barbie. Era cald, fierbinte, as putea spune, si atingerile sale ma faceau sa tanjesc dupa el. Ma schimbasem si nu-mi pasa, desi mereu imi fusese groaza. Nu acceptam relatiile intre barbati de multe ori, poate doar actul sexual. Sperasem de multe ori sa renunt la barbati, sa ma inclin catre sexul opus, insa se parea ca nu prea am noroc, fiindca un baiat fusese prima persoana care ma facuse sa ma simt atat de importanta pe lumea asta.
- Randy? intreba in soapta, iar eu am inganat un '' Hm? '' incet, zambind in acelasi timp de faptul ca fusesem tras din amintirile mele si gandurile mele cu atata usurinta, cand de obicei nici dracu` nu ma scotea, nu ma aducea la realitate. De ce ai plecat? continua intr-un final si mai incet, pe un ton sfios.
- Pentru ca era o problema cu locurile pe unde vindem droguri, am spus cu nonsalanta, parca era ceva normal ceea ce se intampla. Brian insa ramasese uimit de tot ceea ce auzise in acel moment si eu, usor obosit, m-am ridicat in maini si mi-am dus chipul catre cel al sau, acaparandu-i bland buzele incredibil de dulci si fine. Nu paru sa-l deranjeze, mi se alaturase fara sa se gandeasca prea mult la aceste lucruri, ceea ce adoram la el. Pentru altii, un astfel de sarut nu inseamna nimic. Pentru mine insemna mult. Pentru Brian era la fel, insemna mult, dar se alatura cu tandretea specifica si copilareasca. Ii prinsesem barbia intre degete acum si ii despartisem armura buzelor cu limba, strecurandu-mi-o in gurita lui fierbinte si doritoare.
Probabil ca am fi continuat asa minute in sir daca nu ne vedeam nevoiti sa ne oprim din lipsa de aer. L-am luat in brate si l-am strans, respirand obosit, cautand sa-mi iau aerul necesar plamanilor insetati. Am oftat, apoi buzele mi se lipira de ale sale pentru a doua oara.
- Ai mancat ceva azi? ma itreba si tusi din nou, iar eu l-am batut usor pe spate si l-am sarutat iarasi apasat. Era incantator de dulce si bland si doream sa-l fac fericit. Poate nu constientizasem de la inceput acel lucru, de cand il vazusem, dar acum stiam prea bine ca am nevoie de el si tin la el, chiar daca poate nu ar fi crezut asta nici in ruptul capului. Mereu am avut vise, insa de putine ori avusesem parte de implinirea unuia si speram cat mai curand si el sa tina la mine, sa ma iubeasca, sa ma placa si sa n-ajunga sa ma urasca vreodata pentru ceea ce fac, ceea ce sunt sau ceea ce i-am facut. Nu-mi reprosase cu nimic faptul ca-l posedasem si stiam ca, desi ma miscasem usor si cu grjia, poate il duruse mai tare decat oricand.
- Nu, spun incet si ii zambesc, apoi il sarut iarasi pe buze. Dar tu?
La intrebarea mea, Brian raspunse negativ si am chicotit usor, dupa care limba mi se strecura printre buzele sale fine, doritoare de iubitul vals pe care doar el stia sa-l initieze. Ma sarutasem cu multe persoane pana acum, dar nimeni nu reusise sa ma faca sa devin dependent de el. Isi incolaci mainile in jurul gatului meu, tragandu-se mult mai aproape de mine astfel incat trupurile se lipisera parca intr-unul singur. Rupse insa sarutul dupa cateva secunde, incepand sa tuseasca din nou, ceea ce ma irita al dracului de tare.
- Scuze, rosti in soapta, iar eu, cu o voce serioasa, am spus:
- Maine mergem la doctor! Nu vreau sa aud niciun comentariu, mergem si punct.
- Randy, esti nebun? E astm, nu ai ce sa-i faci decat sa...
- Mergem! am repetat si l-am luat pe sus, ducandu-l in bucatarie. Tinea inhalatorul intr-o mana, iar pe cealalta o folosea ca sa se tina agatat de mine. Am zambit si l-am sarutat lung, asezandu-l cu grija pe scaunul inalt de la masa din bucatarie, dupa care m-am indreptat catre frigider, sa fac ceva de mancare. M-am dat insa batut cand am vazut numai mezeluri si, injurand nervos, i-am spus: Mancam la restaurant!
Am zambit siret, gandindu-ma la o atmosfera romantica intr-un separeu si doar noi doi.


"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)

Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour

#93
Nu stiu cum se simte Randy cand il vede pe Brian nedespartit de acel inhalator, dar pe mine deja ma streseaza. Defapt ma sperie. Nu vreau sa complici si sa dramatizezi lucrurile, iar micutul sa aibe o criza de astm urata, cu toate ca ar prinde bine ceva de genul, cand actiunea incepe sa devina plictisitoare. Trebuie sa aduci ceva interesant in prim plan ca de ambele personaje ( Randy si Brian ) sa ne fie dor pana la urmatorul capitol. Devine putin prea sacadat sa tot apara cat de mult il iubeste si il vrea. Stiu ca va veti descurca, asa ca nu ma ingrijorez in privinta asta.

#94
Capitolul 24


Ma invitase la o cina? Doar noi doi? Am inghitit in sec cand imaginea mea si a lui Randy luand o cina cina linistita la lumina lumanarilor isi facu simtita prezenta in capul meu, facandu-ma sa ma inrosesc. La naiba! Ce era cu mine?! Ma comportam ca o fetita indragostita! Trebuia sa incetez sau ma voi face de ras.
-Ploua afara, am zis cu o voce tremuranda ce nu parea deloc a mea.
-Si ce daca. Stiu un restaurant unde servesc mancare buna in apropiere. Imi facu cu ochiul zambind si ma indemna din priviri sa merg sa ma schimb. M-am strambat un pic la el, dar am mers in camera unde aveam lucrurile si am inceput sa caut niste haine potrivite. Cu ce naiba trebuia sa ma imbrac? Asta era o intalnire? M-am scarpinat in cap, incepand sa arunc hainele pe care le asezasem cu o zi inainte frumos impaturite pe rafturile dulapului in intreaga camera. La un moment dat i-am simtit privirea pe spatele meu si m-am intors spre el. Randy nu paruse a avea problem cu gasirea unor haine pentru aceasta ocazie. Dar ce naiba tot spun aici? Probabil numai pentru mine era o ocazie.
-Nu esti gata inca?
-Imediat, i-am raspuns oftand. Intr-un final am ales un tricou alb si o pereche de blugi inchisi la culoare, iar peste mi-am luat un hanaorac negru cu rosu, caci imi place contrastul. M-am dat cu un pic de parfum si mi-am trecut mana prin parul ce imi statea ciufulit. Nu avea rost sa-mi bat capul cu el, ca afara ploua si in mai putin de 5 minute va devein oricum o claie de fan.
Randy ma astepta in acelasi loc, sprijinit de tocul usii. Cand am trecut pe langa el, ma prinse de mana si ma trase la el in brate, capturandu-mi buzele intr-un sarut patimas ce ma lasa fara aer.
-Ce bine mirosi, imi soptii , apoi musca de pavilionul urechii, facandu-ma sa tresar.
-Parca ziceai ca ti-e foame, am zis cu jumatate de gura. Daca nu mergem acum, probabil nu vom mai ajunge. Felul in care ma atingea era atat de incintant inca stiam ca nu voi rezista prea mult. Imi venea sa-l trag in camera dupa mine sis a pun stapanire de tot pe el. Dumnezeu sa ma ajute, dar il vroiam atat de mult incat devenea dureros. In preajma lui stiam ca pot sa-mi pierd de tot controlul si nu-mi doream acest lucru. Nu vroiam sa fiu vulnerabil, chiar daca era vorba de el, chiar daca stiam ca nu ma va rani.
-Mda…ai dreptate. Hai sa mergem. Ma lua de mana si ma trase afara din apartament.
Afara inca ploua cu galeata, lucru atat de specific Londrei, dar care pe mine ma irita. Imi era dor de soare si de zilele calduroase pe carele cunoscusem in Liverpool. Totusi nu aveam de ce sa ma plang: poate vremea nu era prea frumoasa, dar privind mana care o tinea pe a mea, mi-am dat seama ca sunt un norocos. Il voi lasa pe Randy sa fie soarele meu, cel putin pentru o vreme, atat cat va fi el dispus sa-mi stea alaturi.
Asa cum promisese, am ajuns in curand in dreptul uni restaurant dragut si destul de select. Cand am intrat inauntru, am vrut sa-mi iau mana dintr-a lui Randy, dar acesta isi sporii stransoare si-si continua drumul pana la primul ospatar caruia ii ceru o masa de doua personae la separeu. Tipul s-a uitat un pic ciudat la noi, dar nu a zis nimic nepotrivit, cid oar ne-a condus mai in spatele restaurantului la o masuta mica si ferita de priviri curioase, iar inainte sa plece ne lasa doua meniuri.
M-am asezat inca ezitand. Nu eram obisnuit ca lumea sa ma priveasca asa…sau mai bine zis, nu eram obisnuit sa atrag atentia asupra mea. Randy insa nu parea a fi atins de privirile barbatului. Statea relaxat pe scaun si citea meniul de parca nu s-ar fi inamplat nimic.
-Deci, ce vrei sa mananci? Intreba intr-un final.
Fusesem atat de concentrat la el incat uitasem cu totul de meniu si de mancare. Am simtit cum obrajii mi s-au inrosit si m-am bucurat nespus de mult ca lumina nu era atat de puternica in acel loc incat sa se observe. Am zis primul lucru pe care l-am citit.
-Cartofi prajiti si cotlet.
-Esti sigur? Vocea lui era atat de incitanta incat m-am trezit inghtind in sec. Ochii de feline ma priveau cu interes nedisimulat, facandu-ma sa fiu mult mai constient de mine decat de obicei. De ce se uita asa? Nu intelegeam
-Da…is..sig..sigur,a m zis balbaindu-ma pana sa fiu in stare sa scot intreaga propozitie. Imi zambii, apoi isi trecu limba peste buze, poate dintr-un reflex.
Ca si cum ne-ar fi auzit un alt tanar, mult mai tanar decat cel precedent veni si ne lua comanda, iar inainte sa plece turna in doua pahare vinul rosu pe care Randy il comandase.
Nu eram mare fan al alcoolului, dar ca sa-I fac lui pe plac am gustat un pic, fiind uimit de gustul dulceag si aromat pe care il avea bautura.
-Delicios…
In acel moment m-am intrabat daca se refera la vin sau la mine, caci, de cand ne asezasem, nu-si lua privirea din ochii mei. Mi se parea mie sau era mai cald in restaurant?
Nu am putut sa nu observ modul in care isi plimba man ape pahar, intr-o mangaiere lina, care imi dadea mie fiori. Fara sa-mi dau seama mi-am trecut limba peste buze si am intins man ape masa pentru a o gasi pe a sa. O lua si o ridica pana la nivelul gurii sale, sarutandu-o usor, apoi o intoarse si-si trecu limba peste inchietura mea intr-un mod atat de pervers incat am scapt un geamat mic, care, spre fericirea mea, a fost inghitit de galagia din jurul nostru.
-Rady, eu…
Dar nu am putut continua, caci se intorsese ospatarul cu comenzile noastre. Imi era cu adevarat foame, dar banuiam ca nu voi fi in stare sa inghit nimic in aceasta atmosfera. Intr-un cuvant: eram al naibii de excitat.
Dupa ce pleca tipul, Randy imi prinse din nou mana intr-a sa incepand sa o sarute usor, facandu-ma pe mine sa inched ochii. Cum puteau niste simple saruturi sa ma aduca in halul acesta? Ce naiba imi facea baiatul asta? Urmatorul lucru pe care l-am simtit aproape fa macu sa sar de pe scaun. Piciorul sau descult ma mangaia in acea zone ce incepuse déjà sa ma incomodeze ca raspuns la tratamentul ce I se aplica. Am facut ochii mari de uimire si l-am privit un pic confuz. Randy arata al naibii de satisfacut cu acel zambet pervers pe chip.
Vroiam sa ma port normal ca si cum nimic nu se intampla, dar imi era foarte greu. Am luat furculita si cutitul in mana, incercand sa-mi tai cotletul, dar era mai dificil decat m-am asteptat. Mainile imi tremurau atat de tare incat am scapat tacamurile de la prima incercare. Am respirat adanc, dar degeaba…tensiunea creste in mine intr-un mod infiorator de dulce.
-Te simti bine? intreba baiatul cu un ton ce nu prevestea nimic bun. Cum putea sa fie atat de nepasator? Cum putea sa faca asa ceva intr-un restaurant in vazul lumii si cu un alt baiat?
La dracu’ cu mancarea si cu bunul simt! Il vroiam! Mai mult decat imi dorisem ceva vreodata. Nu-mi pasa unde suntem, pur si simplu il vroiam.
Am inghitit pentru a suntan oara in sec si m-am ridicat de masa sub privirea sa surprinsa.M-am apropiat de el si i-am mangaiat mana, apoi am mers spre us ace indica toaleta barbatilor, ignorand restul lumii din jurul meu. Speram sa fi priceput mesajul…si daca nu l-a priceput macar aveam ocazia sa ma racoresc un pic. Deci indiferent de rezultat, nu aveam de ce sa ma plang.
Am intrat in baie si m-am dus imediat la ghiuveta, unde mi-a sapalat fata cu apa rece, sperand ca imi va venii mintea la cap, dare ram mult prea incins…fata imi era rosie ca racul si ochii imi sticleau. In ce hal ma aduse doar prin niste simple atingeri….asa ceva nu era posibil. Si totusi se intamplase.
Am zambit cand am auzit usa deschizandu-se si i-am zarit reflexia in oglinda.
Pentru prima oara in viata mea aveam de gand sa fac ceva de neconceput si nu imi pasa de consecinte: m-am intors spre el si l-am impins in primul perete, apoi i-am capturat buzele intr-un sarut intens ce ne lasa pe amndoi fara aer. Mainile mele se miscau de la sine, parca prinzand viata, ridicandu-I tricoul cu repeziciune si, poate, o urma de disperare, nedorind altceva decat sa-I simta pielea fina.
-Randy…te vreau, i-am zis fara sa ma gandesc. Probabil era socat, cacii ochii i se marira si se indeparta un pic de mine.
-Brian, stii ce spui? Suntem in baia unui restaurant. Vocea sa era joasa, plina de dorinta, dar avea si o urma de amuzament in ea. Puteam cu usurinta sa vad ca incerca sa se comporte civilizat, chiar daca, probabil avea aceesi nevoie ca si mine.
-Nu-mi pasa! M-ai adus in starea asta, asuma-ti responsabilitatea! M-am apropiat din nou de el, incolacindu-mi bratele in jurul gatului sau, aducandu-l mai aproape de mine. Mi-am strecurat limba in lacasul sau umed, intalnind-o pe a lui la jumatatea drumului si incapand un joc deosebit de pervers si incitant care ne-a facut pe amandoi sa ne cutremuram. Mi-am desprins una din maini si am coborat-o in jos pana ce am ajuns cu ea intre picioarele sale. Am strans usor, facandu-l sa scoata un geamat infundat.
-Doamne, Brian, imi voi pierde minitile din cauza ta.
-Atunci hai sa le pierdem impreuna, i-am zis cu o voce perversa pe care nici eu nu o recunosteam.
Parca si ultima farama de retinere ii disparu. Ma ridica pe sus, lipindu-ma cu spatele de peretele rece de faianta si-mi desfacu blugii printr-o miscare rapida si sigura, apoi ii dadu jos impreuna cu boxerii. Probabil daca as fi gandit normal, mi-as fi dat seama ca exista posibilitatea ca in orice moment sa intre cineva peste noi, dar atunci nu-mi pasa decat de senzatiile pe care el le trezea in mine. M-am agatat de umerii lui, cand i-am simtit mangaierea blanda pe organul meu erect si am gamut lung, dar nu era indeajuns. Vroiam mai mult!
Te vreau, Randy! Acum! Nu era tonul cel mai potrivit in acea situatie, dar nu credeam ca voi mai rezista mult.
A zambit, apoi mi-a prins buzele intr-un sarut adanc, in timp ce cu una din maini isi desfacea slitul la pantaloni, devenidn si el dintr-o data nerabdator. Cand l-am simtit la intrare mi s-a facut pentru un scurt moment frica, dar el era Randy…nu m-ar fi ranit. Mi-am inclestat maxilarul si m-am lipit si mai strans de el pe masura ce-si facea loc in mine. Cand m-a patruns intr-totul am scapat un tipat ce a fost insa inabusit de gura sa. Oricat de mult am vrut sa le tin in frau, lacrimile isi facura loc pe obrajii mei incinsi. Durea atat de tare, dar era in acelsi timp atat de bine
-Imi pare rau, iubitule, dar nu stiu daca ma pot abtine acum, zise baiatul printer dinti. Tot corpul ii tremura, iar fata ii era scaldata in sudoare de parca alergase prêt de cateva mile.
-Nu vreau sa te abtii, i-am zis incepand sa ma misc un pic.
Doar de atat a fost nevoie ca sa reinceapa jocul pasiunii, Miscarile ii devenira adanci, de necontrolat, pe masura ce ma strapungea din ce in ce mai mult. Gemetele mele probabil se auzeau pana si in restarant, dar nu imi pasa. Mi-am arcuit trupul spre el cand am simtit ca se apropie de final. Nici eu nu eram mai bun…placerea se imbina cu durerea, facandu-ma sa-mi pierd si ultima urma de luciditate. Mi-am inchis ochii strans cand i-am auzit geamatul plin de satisfactie si m-am lasat si eu pe mrejele placerii…
Respiram greu, eram oboist si déjà incepeam sa resimt durerea de pe urma actului, dar niciodata in viata mea nu am fost mai satsfacut…

"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
[Imagine: chibi_5001.gif]
, chibi-ul lui

#95
O vaaai, am trait s-o vad si pe asta. Brian, pervers! Si Doamne, nici nu sti ce mult mi-a placut. Nustiu de ce m-am ras cand Randy a spus ca sunt intr-un restaurant, dar mi-a parut putin gen :-? ca ei sunt unde sunt si totusi nu le pasa, asa si trebuie! Ce bine-mi pare ca ne-ai adus yaoi=p~. Si eu ca si Brian sunt satisfacuta cu absolut tot ce am citit aici. Exprimarea ta ca de obicei e foarte frumoasa, cu toate ca am gasit si greseli de tastare, insa asta tine de atentie. Randy e asa de kawaaai si Brian la fel, mi-a placut mult scena din baie, cu toate ca asteptam sa se bage vreun sexos peste ei:))), ar fi fost amuzant sa stiu ce fata ar fi facut Brian. So' multam de capitol, MiraA, si il astept pe urmatorul nerabdatoare. Spor la scris. Kissez
[Imagine: tumblr_mfcg2sBNaZ1rnbh24o3_r1_500_large.gif]
Boys love.

#96
Capitolul 25

Tremuram din cap pana in picioare si doream din nou si din nou, simteam ca ma intaresc pentru a doua oara, insa nu puteam s-o fac, nu lui, l-as fi ranit prea tare, plus ca ma simteam vinovat de scancetele pe care le scosese in tot timpul actului, precum si acele gemete ce imi bucurasera auzul. M-am aplecat si l-am sarutat apasat, dar cand l-am lasat pe picioarele sale aproape ca a cazut. L-am prins in brate inainte de acest lucru si l-am lipit de perete iar, sarutandu-i apasat buzele incredibil de dulci. Il strangeam la piept si il mangaiam cu placere, trecandu-mi insistent limba peste buzele lui, care se intredeschisera imediat, primindu-ma in lacasul fierbinte pe care il adoram.
In timp ce ne sarutam, mi-am tras pantalonii pe mine, dupa care i-am tras si lui boxerii pe el si pantalonii si l-am inchis, dorind sa iesim din baie. Usa se deschise in acel moment si un domn intra in baie, insa se opri cu ochii atintiti la noi. Brian era prea amtetit ca sa mai faca ceva, doar isi tinea mainile in jurul gatului meu. Era transpirat tot si, in ciuda '' urmelor '' lasate de ceea ce facusem, barbatul intreba:
- Se simte bine?
Am dat afirmativ din cap si i-am multumit barbatului care se duse catre toaleta, intrand intr-una dintre acestea, uitand ca vorbise cu noi. L-am sarutat lung, fara sa-mi pese ca barbatul ar putea veni in urma noastra si sa ne vada. Am iesit impreuna din baie, indifenti la chelnerul care se uita la noi cu ochii cat farfuriile zburatoare. L-am ajutat pe Brian sa se aseze pe scaun si i-am auzit scancetul de durere pe care il scapase. M-am pus in fata lui, dupa care ne-am servit cina intrerupta de acea nevoie de a ne avea unul pe celalalt.
Inca tremuram de dorinta de a-l avea, inca ma simteam in interiorul sau stramt, inca ii auzeam gemetele spargandu-se in capul meu ca niste cuvinte sfinte, era acolo... Desi era in fata mea. O luam razna, era clar. Doream sa-l am iarasi, in ciuda faptului ca abia ne despartiseram. Trupurile ni se contopisera pentru a doua oara, la fel de incitant ca intaia oara, poate chiar mai mult. Brian ma fermecase de-a dreptul si as fii facut orice doar sa-l vad fericit.
- Cum iti e? am intrebat si degetele mele i-au atins mana fina, mangaind-o usor. Isi ridica privirea inrosita catre mine si, cu o voce soptita spuse:
- Mai bine ca niciodata! Exceptand insa faptul ca ma doare... Acolo, adauga intr-un final si continua sa manance usor. Prezenta lui ma facea sa innebunesc, eram in stare sa-l intind pe masa si sa-l am acolo din nou, dar nu-mi permiteam, nu in fata tuturor si nu pentru ca mi-ar fi pasat mie, insa era vorba de el. Imaginea mea oricum nu ar fi fost patata cu nimic, majoritatea persoanelor stiau ca sunt bisexual si ca imi plac, pe langa fete, si baietii, insa nu oricare dintre ei. Nu m-as fi gandit insa niciodata ca aveam sa ma indragostesc de unul.
Nu-mi venea sa cred la ce ma gandisem. Eu, indragostit? Nu m-as fi asteptat sa se intample acest lucru vreodata, dar se parea ca acum totul era limpede, incepeam sa ma simt incantator, sa simt fiori si fluturi in stomac de fiecare data cand il vedeam, ii auzeam vocea sau chiar imi aduceam aminte de el. Prima data cand il avusesem crezusem ca avea sa fie doar o aventura, crezusem ca doar drama prin care el trecuse ma facea sa fiu atras de acel trup batjocorit, sa-i ofer placere si sa-i arat ca nu e dracul chiar asa de negru, insa ajunsesem acum sa cad in mrejele lui, cu atat mai mult cu cat nu facuse absolut nimic, vedeam asta din faptul ca era la fel de confuz si dezorientat ca si mine.
Continuam sa mancam usor, neindraznind sa mai spunem nimic niciunul dintre noi. Ne priveam pe furis si ne sorbeam din priviri, ne zambeam si simteam ca o sa ajung iar sa sar pe el si sa il fac al meu. Tremuram de dorinta necontrolat pentru a nu stiu cata oara de cand ma aflam in preajma lui. Ca sa imi mai potolesc instinctele si poftele am mai luat o gura de vin. Terminasem de mancat amandoi si ne uitam unul la celalalt. Intr-un final, am deschis gura si am rostit in soapta:
- Esti uimitor... Al dracului de uimitor!
Mi-am trecut limba peste buze, iar Brian isi lasa capul in pamant si se inrosi in obraji. Inca nu-mi venea sa cred ca el preluase initiativa, ca ma vrusese el si facuse acele lucruri fara sa-i pese. Daca n-as fi stiut ca primul a fost al meu, facand-o de buna voie, as fi zis ca e expert al acestei arte, insa se parea ca ceea ce-l ghideaza sunt, pe langa nevoile trupesti, si sentimentele. Acum eram fericit, mult mai fericit decat fusesem vreodata. Nu eram sigur pe sentimentele lui, nu eram sigur nici pe ale mele, insa, drace, tipul asta imi placea al dracului de tare si nu aveam de gand sa-l las sa plece prea curand de langa mine.
Brian isi ridica intr-un final privirea catre mine si rosti in soapta:
- Mergem?
Am dat afirmativ din cap si, dupa ce am achitat nota, ne-am ridicat si mi-am trecut mana pe dupa mijlocul lui. Se inrosise al naibii de tare, ceea ce ma atragea si mai mult la el, dar ma chinuiam sa ma abtin si sa nu ma dezlantui in restaurant, de fata cu toata lumea. Mi-am trecut discret limba peste buze, dupa care am iesit in strada. Nu mai ploua acum, insa tot am intins mana sa chem un taxi, auzisem cum scancise aproape la fiecare pas, desi el incercase sa ascunda asta. Ne-am urcat in masina mai mult obligat, fiindca el tot o dadea una si buna cu mersul pe jos, insa, oricat de mult mi-ar placut sa-l duc in brate, stiam ca riscam sa-l asez pana si intr-o balta cu apa sloi si sa-l fac al meu si acolo si in fiecare loc in care simtea nevoia.
Eram un egoist si jumatate, insa simteam nevoia sa fac acest lucru. Imi infranam dorintele, continuand sa-l tin in brate, iar blondul isi lasase capul pe umarul meu. Faceam abstractie de soferul care se uita in cas la noi, dupa care buzelen i s-au contopit cu ale mele intr-un sarut plin de tandrete. I-am inconjurat umarul cu mana, apoi l-am strans mai tare in bratele mele. Devenea ca aerul pentru mine baiatul asta si incepeam sa ma tem si mii de intrebari sa isi faca loc in mintea mea. Daca nu ma iubeste? Daca e doar o joaca? Daca ma va parasi? Daca sentimentele sale nu sunt la fel ca ale mele? Daca a facut ce a facut doar din placere fizica? Daca face tot ceea ce face doar pentru ca sta cu mine in apartamet?
Mii si mii de astfel de intrebari isi faceau loc in mintea mea, iar eu nu intelegeam carui lucru sa le asociez. De ce ma gandeam? Nu ar fi trebuit sa-mi pese, pana acum nu-mi pasase de nicio fata sau de niciun baiat cu care fusesem, statusem doar pentru sex si atat, nevoile trupesti. Acum insa era mult mai mult, plus ca era mult prea tarziu sa ma opresc, incepusem sa ma amestec in relatie si imi placea acest lucru, desi pe de alta parte ma facea sa ma ingrijorez din ce in ce mai tare de schimbarile de care aveam parte. Pana acum nu simtisem nevoia sa renunt la felul meu de a fi, la viata pe care o duc, insa acum era cu totul altceva, imi era al dracului de frica de ce anume s-ar intampla daca mie mi s-ar intampla ceva si el ar ramane singur...
Ajunsesem. Soferul isi primii banii datorati cursei, dupa care l-am luat in brate pe blondul meu si m-am ridicat, indreptandu-ne catre blocul unde stateam. Am intrat cu repeziciune in scara si am urcat, apoi am intrat in casa si l-am pus pe patul mare din dormitor, aplecandu-ma peste el si sarutandu-l dulce. Am inceput sa-l dezbrac, iar el, usor ingrijorat, isi deschise ochii si ma privi. Simteam ca ma pierd in haul acela albastru si incantator. Nicicand nu fusesem mai confuz ca acum. Pur si simplu doream sa-l tin in brate si sa-l strang la piept, ceea ce am si facut, doua secunde mai tarziu eram cu el in brate.
- Brian, e totul in regula? am intrebat si l-am strans in brate, apoi l-am sarutat lung si doritor. Dadu afirmativ din cap si se cuibari in bratele mele. Mai doare... ? am continuat si rosi usor, insa ma stranse si el la randul sau in brate, dorind parca sa-si ascunda privirea de mine.
- Continua sa doara, insa nu imi pare rau, am vrut... i-am auzit vocea soptita cum spuse.
Inima parca imi tresalta de bucurie. Nimeni nu reusise sa ma faca sa ma simt asa vreodata in viata, dar iata ca el era altfel, pana si un cuvant de-al sau ma facea sa fiu strabatut de fiori, privirea lui incantatoare ma facea sa devin confuz, ma facea sa vreau sa ma abandonez in ochii lui, doar acolo... Fara sa-mi dau seama, lucrurile ajunsesera deja prea departe. Tineam la el si nu era cale de intoarcere. In momentul in care imi pierdusem tatal considerasem ca soarta imi e potrivnica, insa cand mama plecase si ea, lasandu-ma de izbeliste, stiusem ca nu trebuie sa mai tin la altcineva.
- Tu... Tu m-ai schimbat, am spus in soapta si l-am sarutat lung. Oftasem, iar el isi ridica privirea catre mine si, intrebator, rosti:
- Te-am suparat cu ceva?
Cum puteam eu sa-i raspund la intrebare? Stiam eu raspunsul macar? Nu, poate ca nu-l stiam, insa ce stiam era ca nu eram suparat, ci doar confuz si ingrijorat. Ma simteam alta persoana, o persoana mai buna si o persoana fericita. Chiar el constituia acum fericirea mea. L-am sarutat pe buzele dulci, apoi am inceput sa ma dezbrac, la fel facand si el.
- Nu, nu m-ai suparat si nici n-o vei face vreodata, i-am explicat zambind si i-am dat parul ciufulit din ochi.
Ramasesem goi amandoi acum si poate ar fi trebuit sa ne imbracam, timpul se racise destul de mult in cateva zile, insa eu doar am tras plapuma pe noi si l-am strans la pieptul meu, simtindu-i trupul fierbinte cum imi trezeste orice simt. Am tresarit cand am simtit ca din nou am acea senzatie, acea dorinta de a-l poseda din nou, de a-l saruta si de a-l tine strans in bratele mele, sa-l ocrotesc de rautatea lumii. Nu reuseam insa sa spun nimic, ci doar am reusit sa-l mai sarut inca o data, iar el imi raspunse cu timiditate si pasiune in acelasi timp.
- Ceea ce s-a intamplat acolo... A fost incantator, am spus in soapta, rosind.
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)

Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour

#97
Capitolul 26

Randy adormise inaintea mea. Si mie imi era somn, dar nu vroiam sa adorm. Nu inca, cel putin. Imi placea sa stau si sa-l privesc cum doarme. Arata atat de inocent si nevinovat, incat, la o prima vedere, puteai chiar sa crezi ca nu e el.
Mi-am ridicat mana si am inceput sa-i dezmierd pielea fina a fetei, care se infiora la cea mai mica atingere a mea. Dormea, dar totusi reactiona...Asta insemna ca intr-un mod inconstient imi arata ca il puteam influenta chiar si cu o atingere atat de mica?
As fi vrut sa fie adevarat, dar imi era teama sa-mi fac sperante. Nu vroiam sa fiu dezamagit si nu doream ca el sa se simta vinovat in cazul in care eu as fi suferit. Indiferent cum il vedea si il caracteriza lumea, eu stiam ca Randy e un sufletist. Trebuie doar sa treci dincolo de armura in care s-a invelit si ii vei vedea adevarata fata.
Probabil el era singurul lucru bun ce mi se intamplase de cand am venit sa locuiesc in Londra si, daca as putea sa-l fac sa tina macar un pic la mine, as fi in stare de orice sacrificii. As fi fost in stare sa lupt...cu oricine si orice.
Am zambit cand mi-am dat seama ce ganduri nebunesti imi treceau prin cap la acea ora matinala. M-am intins, apropindu-mi mai mult corpul de al sau ca sa-i simt caldura si am ramas asa o vreme cu ochii inchisi, bucurandu-ma de simplitatea gestului ce ne unea.
Din pacate insa, linistea mea nu a durat mult, caci in curand am inceput din nou sa tusesc. La inceput destul de incet, dar pe masura ce treceau minutele accesele au devenit mai puternice, provocandu-mi dureri in piept. Asta imi mai lipsea! M-am ridicat de langa baiat, avand grija sa nu-l trezesc si am mers spre bucatarie, unde stiam ca mi-am lasat inhalatorul si pastilele.
Mi-am umplut un pahar cu apa si am luat 2 pilule din flacon, apoi am tras cu nesat din micul obiect ce mie imi era atat de folositor, asteptand ca nenorocita asta de criza sa inceteze. M-am asezat pe unul dintre scaunele de la masa si mi-am lasat capul sa se odihneasca pe maini. Ochii mi se inchideau deja, dar stiam ca nu voi reusii sa adorm pana nu ma voi calma.
Sunetul scos de ceasornicul de pe perete ma enerva, frigul din casa ma enerva, totul ma enerva. Fusese o seara atat de placuta. De ce trebuia sa o stric printr-o criza de astm? Nu puteam sa dorm eu frumos ca orice om normal in pat, la caldura si in bratele iubitului meu. Am oftat si am inspirat adanc, dar un nou acces de tuse aproape ma ingenunchie. Mi-am dus mana la gura ca sa inabus sunetul scos, dar cand am indepartat-o am vazut urme de sange. Ochii mi s-au marit de groaza, dar nu puteam sa intru in panica. M-am ridicat si m-am dus la mine in camera, unde am tras repede pe mine o pereche de pantaloni, un tricou si o geaca mai groasa. Nu eram mare fan al spitalelor, dar stiam cand am nevoie de un doctor...
Nu vroiam decat sa reusesc sa ma strecor afara fara ca Randy sa-si dea seama, dar nu am avut noroc, caci imi auzii pasii...sau poate a fost tusea mea ce l-a trezit.
-Brian, ce se intampla? Esti bine? intreba somnoros din cadrul usii dormitorului. Parul lui era intr-o dezordine de nedescris si boxerii ii stateau un pic stramb, dar pentru mine era cel mai frumos barbat pe care in vazusem in viata mea. Am vrut sa-i raspund, dar am inceput iar sa tusesc si m-am lasat jos, tinuandu-ma cu una din maini de piept. El veni repede langa mine si-si trecu bratele in jurul meu, sustinandu-ma.
-N-am nimic. Nu-ti face probleme.
-Cum nimic?! De ce esti imbracat? Puteam sa vad ca era nervos, dar nu stiam ce sa-i raspund. Nu vroiam sa-si faca griji. Puteam sa ma descurc singur. Ma cerceta din cap pana-n picioare, apoi imi atinse buzele usor cu degetele sale lungi, stergand o urma minuscula de sange. Asta e ce cred eu ca e? intreba cu o voce ce nu prevestea nimic bun.
-Depinde ce crezi tu ca e. Mai bine faceam pe prostul...chiar daca riscam sa-l enervez si mai mult.
-La dracu', Brian! Asta e sange! De ce nu m-ai trezit? Aveai de gand sa mergi la spital fara mine?
Am inghitit in sec si mi-am plecat privirea in pamant. Niciodata nu am stiut sa mint si nu aveam de gand sa invat acum.
Vin imediat, imi zise si disparu in dormitor, reaprand dupa cateva minte complet imbracat. Acum putem pleca.
Am dat afirmativ din cap si m-am lasat condus afara din apartament, pana jos in strada, unde Randy chema un taxi. Aerul rece si umed nu imi facea prea mult bine, dar am incercat sa-mi tin sub control tusea, cu toate ca nu era usor. Spitalul nu era departe, asa ca am ajuns in mai putin de 10 minute.
Am intrat pe la urgente, eu inainte tusind intr-una si Randy in urma mea. I-am explicat unei asistente care e problema mea, iar ea m-a condus pana la cabinetul medicului de garda pentru o examinare de rutina. Nu imi era frica...vizitele la spital devenisera o obisnuita pentru mine, dar Randy parea foarte agitat.
-Calmeaza-te, Randy. Sunt bine. Sigur nu e nimic grav. De aceea nu am vrut sa vi cu mine. I-am zis inainte sa intru in cabinetul doctorului, zambind.
-Vreau sa aud asta de la doctor.
Am oftat, dandu-mi seama ca nu crede nici macar un cuvintel din ce i-am zis eu, dar se va convinge pana la urma.
A vrut sa vina dupa mine, dar doctorul a intervenit:
-Tinere, numai rudele sau persoanele apropiate au voi sa intre la un consult.
-Vreau sa stau cu el. Vocea lui Randy era hotarata si dura. Stiam ca nu va pleca, asa ca m-am intors catre doctor si i-am zambit.
-E iubitul meu, vreau sa ramana. Amandoi s-au uitat uimiti la mine, in toata incaperea lasandu-se linistea. Apoi doctorul tusi discret si imi facu semn sa ma dezbrac pentru o radiografie pulmonara. Norocul meu ca nu se mai vedeau vanataile de pe tors, caci altfel as fi avut multe explicatii de dat.
In timp ce am asteptat rezultatul de la radiografie mi-a luat tensiunea si l-a sunat si, la rugamintea mea, l-a sunta pe doctorul meu din Liverpool, care ii explica tot istoricul meu medical. In jumatate de ora ajunsera si radiografiile si am putut sa repir usurat. Astmul nu se agravase. Mi-a dat niste pastile mai puternice, zicandu-mi ca schimbarea aerului, care aici era mult mai umed imi facea rau, dupa care puse intrebare de un milion de lire:
-Ati facut mai mult efort decat de obicei in ultimele zile?
M-am inrosit tot si mi-am lasat imediat ochii in pamant de rusine.
-Da...am zis cu jumatate de gura. Cand imi vazu fata ca racul, isi muta privirea spre Randy care se uita la unul dintre nasturii hanorocului si incepu sa chicoteasca.
-Inteleg...incercati...sa nu mai faceti efort vreo doua-trei zile, pana isi vor face pastilele efect sau te vei alege cu o nou criza.
Am mormait un multumesc si am iesit afara din cabinet...

"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
[Imagine: chibi_5001.gif]
, chibi-ul lui

#98
Capitolul 27

Imi intinsesem iubitul in pat, dupa care m-am pus peste el si l-am sarutat lung. Buzele sale fine se contopisera cu ale mele si ma dezmierdau usor, facandu-mi inima s-o ia la galop de fericire. Ceva mai frumos ca asta nici ca se putea si mai fericit de atat nici ca puteam fi. De cum se dezlipise de mine pentru a tusi din nou, dar mai usor de aceasta data, mi-am dus mana pe sub bluza lui, incepand sa ii mangai trupul gratios, pielea fierbinte.
- Doctorul a zis fara... efort! spuse intorcandu-si privirea pentru ca eu sa nu vad, ceea ce ma amuzase al dracului de tare, incepand sa rad pana la lacrimi. Nu ma asteptam la asa ceva din partea lui. Brian se sculase in fund in acel moment si ma privea cu ochii mari, neintelegand de ce rad cu astfel de pofta nemarginita. Marai usor, dupa care eu am vorbit:
- Nici macar nu voiam sa depundem efort, zeul meu, voiam doar sa te dezbrac si sa te bag in patut!
Continuam sa rad, in timp ce el se rosise si mai tare. M-am aplecat si l-am sarutat lung pe buze, continuand sa-i mangai pielea fierbinte. Nu-mi venea sa cred ca se gandise la asa ceva, precum nu-mi venea sa cred nici ca ii zisese doctorului ca sunt iubitul sau. Cuvintele lasasera un gand placut in mintea mea, eram fericit ca se gandise in felul acela la mine, insemna ca nu eram singurul care simte mai mult si are nevoie de mult mai mult decat atingere fizica si placere fizica.
Ultima partida cu el, cea din baia restaurantului, ma facuse sa-mi doresc mai mult si mai mult. Trei-patru zile de pauza ma puteau ucide, nu-mi venea sa cred. Cum o sa stau eu fara sex atata timp, cand eu aveam obiceiul sa mi-o trag o data pe zi minim?! Nu-mi venea sa cred ca fac asta. Plus de-asta, cu el era altceva. Spun asta pentru ca, inainte, cand eram cu altcineva, aveam obiceiul sa ma culc si cu altii sau altele, insa acum, de cateva zile bune nu ma atinsesem de nicio alta fata sau niciun alt baiat intr-un fel aparte, care sa le dea de inteles ca as vrea s-o facem.
Schimbarile care venisera o data cu prietenia cu el nu ma deranjau, din contra, ma incantau. Doream sa tip de fericire ca e langa mine si mai ales ca spusese ca sunt iubitul lui. Nu credeam ca ar fi recunoscut vreodata acest lucru, mai ales in cazul in care era atat de inocent si destept si toate calitatile, ceea ce-l facea sa para perfect in ochii celorlalti, spre deosebire de mine, golanul numarul unu, baiat de cartier, borfas si dealer sau orice fel de astfel de cuvinte imi mai fusesera adresate de-a lungul timpului. Nu negam, asta era realitatea, fumam droguri si eu. Daca stateam insa sa ma gandesc mai bine, asta nu se intamplase de cateva zile bune, mai precis de cand era la mine.
- Randy, esti atent la ce spun?! repeta si ma prinse de barbie, fortandu-ma sa ma uit la el. Am scuturat din cap, revenindu-mi, dupa care i-am zambit. Inca ma aflam deasupra lui si mainile mi se miscasera in tot acest timp pe trupul lui, oferindu-i acele atingeri pe care le adoram. Am dat afirmativ din cap si l-am sarutat lung, dupa care i-am ridicat bluza de pe el cu blandete, ramanand din nou uimit. Ultima persoana cu care o facusem in afara de el fusese sora lui Matt, care ramasese fara haine, rupandu-i-le in graba de a o avea. Mi-am trecut limba peste buze, ascultandu-l: Esti cumva suparat? Pari cam pierdut...
- Nu, nu sunt, sunt doar ganditor. Referitor la... Ceea ce i-ai zis doctorului, Brian. Facu ochii mari in acel moment si isi intoarse chipul intr-o parte, facandu-ma sa zambesc. L-am sarutat cu blandete si am continuat: Nu ma asteptam sa ma crezi... Iubitul tau. Sa fiu sincer, nu ma asteptam sa spui cuiva, ma rog, in afara de Miranda, care si-a dat seama. Felul in care ai spus despre asta, degajat si dulce, m-a facut sa tresalt de fericire in acel moment.
Deja inima imi batea mai tare in timp ce vorbeam si-i spuneam toate aceste lucruri. Nu-mi era rusine, insa imi era teama. Mereu cand imi aratasem adevaratele sentimente pentru cineva reusisem sa fiu tratat cu dispret, ca si cand pe capul meu era pus un pret. Fusesem luat in bataie de joc, de aceea evitasem sa mai iubesc, insa acum.... Acum era cu totul altceva. L-am strans in brate si el isi puse mainile pe pieptul meu, incercand parca sa creeze zidul acela invizibil dintre trupurile noastre. Credeam ca are de gand sa ma indeparteze, insa nu, el ma dezbraca de hanoracul de pe mine, apoi se ridica usor si incepuse sa ma sarute pe piept.
- Mirosi incantator! rosti trecandu-si limba peste pielea fina a gatului meu, pe care o prinse intre dinti si incepuse s-o suga usor, facandu-ma sa tremur de placere si de dorinta.
- Doctorul... ! spun alarmat, incercand sa-l fac sa ma lase in pace. Stiam ca daca aveam sa continuam il voi face al meu din nou, ceea ce nu reprezenta o solutie pentru noi. Eram oricum destul de obositi, nu pentru ca nu avusesem timp sa ne odihnim, in cazul lui, si nu destul, in cazul meu. Am cascat lung si l-am pupat pe varful nasului, apoi pe frunte. Facu ochii aia dulci pe care ii iubeam si flutura din gene, iar eu am chicotit usor si mi-am dus mana intre picioarele sale, strangand usor de materialul dintre acestea si de locul ascuns.
Scapase un geamat infundat in acel moment, care insa fu acoperit de buzele mele. Il tineam strans in brate si il dezmierdam cu atingeri fine, iar el isi plimba mainile pe spatele meu intr-un mod aparte, facandu-ma sa tremur de placere.
- Da, doctorul, rosti intr-un final la urechea mea si am chicotit usor, deschizandu-i slitul si capsa blugilor pe care i-am tras jos de pe el, lasandu-l doar in boxeri. Dupa cateva secunde am facut acest lucru si cu hainele mele, luand drumul bine cunoscut lor: podeaua. Mi-am trecut limba peste buze si m-am pus peste el, ochii mei verzi precum smaraldele fixandu-se in cei ai sai, de culoarea apelor limpezi a izvoarelor de munte. L-am strans in brate din nou, de data asta insa asezandu-ma langa el. Am tras patura peste noi si i-am simtit capul cum se asezase pe pieptul meu, apoi ma saruta usor. Randy? a intrebat in soapta.
- Hm?
- Te-a deranjat ce am zis la spital? veni intrebarea lui care ma facu sa izbucnesc in ras. Brian era mai copilaros de cat parea si nu-mi venea sa cred cata naivitate poate avea. L-am strans si l-am sarutat lung pe crestetul capului, apoi buzele mele coborara pentru a-l saruta pe el, a-l dezmierda si al mangaia.
- Cum sa ma deranjeze, iubire? Din contra, m-a incantat. Ceea ce ai spus acolo m-a facut sa-mi limpezesc si eu din ganduri si din sentimente, i-am explicat zambind, iar el, neintelegand, ma apucase de barbie si ma trase spre el. Boticul dulce il acoperi pe al meu pentru cateva momente, apoi se lasa pe perna, privindu-ma gales.
Adoram ochii aia. Imi venea sa-i mananc la cat erau de dulci, la fel cum imi venea sa-l devorez pe el, cu trupul fierbinte si pielea aia fina care miroase a trandafiri, sau cel putin asa mi se parea mie. Am cascat lung, iair el profita de moment si-si puse degetul aratator pe buzele mele, nedandu-mi voie sa vorbesc in continuare, insa oricum nu aveam de gand s-o fac, spusesem destul. Eram usor trandafiriu in obraji si nu-mi venea sa cred ca eu eram in stare sa recunosc ca-mi place cineva nu pentru placere fizica.
Implicasem sentimente, si totusi stiam ca relatia noastra e una speciala, bazata pe respect si dragoste. Fara sa ne dam seama, ajunsesem sa ne iubim. Sau macar eu o facusem, de el nu eram sigur. Nu doream insa sa fiu dezamagit si respins pentru ceea ce eram sau ceea ce faceam. Faptul ca se culcase cu mine la foarte putin timp dupa ceea ce se intamplase cu tatal sau ma facea sa-mi dau seama ca nu eram chiar oricine in viata lui, si totusi nu puteam fi sigur pe nimic...
- Randy, mi-a placut cand m-ai avut la restaurant, rosti intr-un final si suspina, facandu-ma sa zambesc amuzat si sa-mi trec limba peste buze. Baiatul asta stia sa ma faca fericit, nu gluma! L-am luat in brate si mai strans decat era, facandu-l sa tuseasca usor, dandu-mi seama ca nu e pregatit pentru '' joaca ''.
- Mie-mi spui?! Si nu ma asteptam sa vrei acolo, pentru cateva momente ma speriasem la gandul ca aveam sa fim prinsi in timpul actului. Si nu ca m-ar fi deranjat daca asista cineva, insa nu suport sa simt ca te doreste altcineva sau sa fim intrerupti in timp ce...
Nu am continuat, deoarece mana sa im acoperi gura. Imi dadusem seama in acel moment ca incepeam sa il excit, pentru ca mana mea se afla acum intre picioarele lui. Nu doream insa sa ii fac nimic, ci doar sa-l mangai usor. Tresarise insa si se rosise si mai tare, inghitind in sec. Reactiile sale ma incitau al dracului de tare, facandu-ma sa cersesc mai mult din partea lui, desi constientizam ca nu aveam sansa sa primesc, plus ca nu era gata sa o faca.
Imi impusesem in minte ca pentru minim o saptamana sa nu ma ating intr-un mod incitant sau sa nu-l las sa-mi faca el mie asta pentru a nu simti nevoia de a-l domina, insa nimic, era in zadar, pana si prezenta lui, respiratia lui fierbinte, sunetul dulce scos in momentul in care scancea sau gemea usor, cascatul si orice mic sunet sau orice miscare imi trezea simturi groaznice. Nu-mi venea sa cred ca ma simt asa, nu-mi venea sa cred ca mi se intampla asta. Eram un pervers si jumatate daca niste lucruri asa banale ma faceau sa-l vreau.
Pe buze imi stateau cele doua cuvinte foarte greu de spus, cerand sa iasa la suprafata, sa-i arate sentimentele mele, iar teama aproape ca invinsese, fiindca imi itnredeschisesem buzele pentru a vorbi.
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)

Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour

#99
Capitolul acesta m-a omorat. Este prea de tot. Cum reusesti sa descrii in felul asta? Ce secret ascunzi, fiindca mie una, ador cum descrii totul. Sentimentele, lucrurile, actiunile sunt magnifice. Am simtit totul, parca eram prezenta in aceea camera. Bine, doar ca eram invizibila :)). Iti urmaresc ficul de foarte mult timp, dar nu aveam cont pe Animezup ca sa-ti las comentariu. Dar cand am observat ca Zup nu ma mai lasa sa vad ficurile, mai ales pe al tau, am zis : Gata, imi fac cont! Deci ficul tau este o minunatie.
Multa inspiratie si bafta in continuare. Abia astept nextul. Well, bye! :*
The world is different. Depends how each looks at the world ^ ^ I dare to look in colors ^ ^

Capitolul 28


Stateam lungit pe pat cu Randy peste mine intr-un mod care imi trezea numai amintiri placute si imi facea sangele sa circule cu o viteza mult mai mare decat cea obisnuita. El ma mangaia atat de bland incat aproape imi dadeau lacrimile. La dracu'! De cand am devenit eu atat de sentimental?
-Brian, eu...eu te..iu...
Am facut ochii mari si inima mi-a luat-o la galop. Oare vroia sa zica ce credeam eu? I-am zambit in semn de incurajare, dar gestul meu il facu sa ezite si mai mult. Mi-am lasat mana sa se plimbe pe obrazul lui fin in asteptare...dar cuvintele nu se faceau auzite. Ma privea confuz si nehotarat, iar eu am putut sa observ in ochii sai teama de respingere. Il intelegeam. Nu era usor sa-ti dezvalui sentimentele in fata cuiva.
-Da, Randy?
-Eu iti spun noapte buna, zise intr-un final si ma saruta pe frunte oftand. Ciudat, dar eram al naibii de dezamagit. Nu eram genul care sa astepte declaratii de dragoste de la cineva si totusi...cuvintele lui ar fi putut sa-mi dea aripi.
-Noapte buna, Randy. M-am intors cu spatele la el, incercand sa-mi ascund dezamagirea din voce si am inchis ochii obosit. Poate nu-mi spusese acele cuvinte, dar sigur simteam ceva pentru mine, altfel nici prin cap nu i-ar fi trecut sa incerce, nu? Sau din nou ma minteam singur si imi faceam sperante desarte?
Somnul m-a cuprins incet, incet, anulandu-mi toate gandurile. La un moment dat i-am simtit mana inconjurandu-mi talia si am oftat multumit, bagandu-ma si mai mult in el. As fi dormit in continuare daca nu incepea sa sune un telefon. M-am sculat in capul oaselor, bajbaind prin intuneric dupa micul aparat ce imi perturba somnul, ceea ce facu si Randy. Cand a raspuns cu o voce somnoroasa mi-am dat seama ca al lui suna, nu al meu.
-Ce dracu' vrei? Nu te-ai uitat cat e ceasul?
Vocea lui era mult mai dura decat o auzisem eu vreodata. Asta nu era Randy al meu, ci acel Randy care apartine strazilor. Asculta o vreme, apoi continua: Da...bine vine. Tipii aia nu stiu cu cine se pun!
S-a ridicat repede din pat si a inceput sa se imbrace cu primele haine pe care le gasii.
Ma trezisem de-a binelea acum. Niciodata nu-l vazusem atat de nervos si asta ma speria.
-Randy...ce s-a intamplat, il intreb ezitand. Unde pleci la ora asta?
-Nu s-a intamplat nimic. Am doar un pic de treaba. Pune-te inapoi sa dormi. Pana te vei trezi, voi fi langa tine. Se apleca si imi depuse un sarut usor pe buze, apoi dadu sa iasa afara din camera, cand vorbele mele il oprira.
-Stai! Vin cu tine. Am dat plapuma la o parte si am inceput sa-mi culeg si eu hainele de pe jos.
-Nici nu ma gandesc. Vei stai aici, Brian. Nu glumesc. Se apropie de mine si ma lua pe sus, punandu-ma inapoi in pat si tragand plapuma peste trupul meu. Nu vreau sa pleci de aici! M-ai inteles?
Noul sau mod de a se purta ma speria. Am facut ochii mari si am dat din cap in semn ca da. Acum intelegeam de ce unii ziceau ca este periculos. Involuntar trupul incepu sa-mi tremure si cred ca el a observat asta, caci imediat s-a departa de mine, injurand usor printre dinti. Am mai vrut sa-i zic ceva, dar era prea tarziu. Plecase...
La dracu'! Daca va pati ceva? Unde naiba plecase? Ce probleme avea? Nu puteam sa stau pur si simplu in casa in timp ce el era acolo, afara cu toti dobitocii posibili. Nu, trebuia sa merg dupa el. Trebuia sa ma asigur ca va fi bine. Nu aveam decat sa se supere pe mine, sa ma dea afara din apartament, dar voi merge dupa el.
Odata ce decizia a fost luata, m-am imbracat rapid si am iesit afara in frig. Ca in fiecare dimineata ceata era la locul ei in aceasta citadela de otel numita Londra. Mi-am tras gulerul de la ceaca de piele mai sus si am marit pasul, lundu-ma dupa zgomotul de pasi de il auzeam din fata mea. La ora asta nu era multa lumea pe strada si ceata facea ca toate sunetele sa reverbereze, ceea ce pe mine ma ajuta. Eram mai mult ca sigur ca persoana din fata mea era Randy si multumeam cerului ca nu putea sa ma vada.
Am mers in continuare, cu greu tinand pasul cu el si ascultand la fiecare fosnet din jur, apoi pasii se oprira pentru cateva momente. Am raams pronit in mijlocul drumului nestiind incotro sa o iau, dar de undeva din fata am auzit multe voci si urlete, asa ca am decis sa ma apropii.
-Vreau marfa! Nu ma intereseaza ca o ai sau nu o ai. Eu o vreau! Vocea mi se parea vag cunoscuta, dar nu stiam de unde. Inca nu vedeam nimic, dar ii auzeam din ce in ce mai bine, semn ca era undeva in apropiere.
-Ti-am zis ca nu am asa ceva. Nu vad meta...Du-te dracului in alta parte si lasa-mi baietii in pace, drogat nenorocit ce esti! Asta sigur era vocea lui Randy. Am simtit fiori pe sira spinarii cand mi-am dat seama ca se cearta cu unul dintre posibilii lui cumparatori. Cum putea sa traiasca in lumea asta?
-Iti bati joc de mine, ha?
Urmatorul lucru pe care l-am auzit a fost sunetul unui pumn ce lovea o suprafata tare. Am incremenit. Se pornise o bataie si Randy era acolo...Am inceput sa alerg ca bezmeticul pana ce am simtit o mana mare ce imi prinse bratul si ma stranse cu putere, facandu-ma sa scancesc.
-Uite ce am prins eu aici! am auzit o voce la urechea mea. O printesa cu par balai. Tipul ma smucii, impingandu-ma in fata, pana ce l-am zarit pe Randy stand fata in fata cu...asa ceva nu se putea. Trebuia sa fie un cosmar, nu-i asa?
-Tata...am zis pierdut cand l-am vazut pe barbatul ce il ameninta pe Randy cu un cutit.
-Brian, ce naiba cauti aici? vocea nervoasa si ingrijorata a baiatului imi strapunse groza ce ma cuprinse, facandu-ma sa-mi revin un pic.
-Sefu', pot sa ma joc un pic cu el? zise cel ce ma tinea, lingandu-mi lobul urechii.
Am ignorat scarba ce ma cuprinse, asteptand reactia barbatului ce imi era tata.
-Dupa ce terminam aici, faci ce vrei. Iti garantez ca e al naibii de bun! Chiar eu l-am gustat!
Daca nu m-ar fi tinut, probabil as fi cazut in genunchi chiar acolo. Cum putea sa zica asa ceva? Eram fiul lui? nu?
-Ticalosul naibii, urla Randy, dorind sa sara la el, dar cuvintele acelui barbat il oprira:
-Daca incerci sa faci ceva Brian va suferii!
Randy se opri. Doi tipi il prinsera din spate si incepura sa-l bata cu salbaticie, dar el nu facea nimic. Pur si simplu statea acolo si se lasa calcat in picioare. Din cauza mea...doar din cauza mea. Ii puteam auzii gemetele de durere, apoi am vazut cum l-au ridicat plin de sange de pe jos si barbatul pe care eu il numeam o data tata ii zambi, prinzandu-l de par si ridicandu-i capul la nivelul sau.
Mori ca un caine! Nu era mai simplu sa-mi dai ce ti-am cerut? A scos cutitul si i l-a infipt in abdomen fara pic de ezitare sau mila. Urmatorul lucru pe care l-am vazut a fost trupul iubitului meu prabusindu-se pe cimentul rece.
-Nuu! Randy! am urlat, spucindu-mi mana din stransoare si lovindu-l cu putere pe barbat intre picioare. Scapat din manile lui am alergat spre acel barbat. Nu mai conta nimic infara de Randy...tipul asta nu era tatal meu. Il voi omora pentru ce a facut! L-am prins de maneca, intorcandu-l spre mine si l-am pocnit peste fata c toata forta de care dispuneam. Luat prin surprindere a scapat cutitul care aluneca pe cimentul umed. Se dezechilibra si cazu pe jos, tinandu-se cu mana de falca.
-Copil nenorocit! a vrut sa ma loveasca, dar unul dintre prietenii lui l-a prins de brat indemnandu-l sa plece de acolo, caci era posibil sa vina politita.
Nu mi-a batut capul cu el, ci m-am intors pre Randy si i-am luat capul in brate, lasand lacrimile sa cada in abundenta. Ce ii facusem? Avea ochii deschisi, semn ca era inca constient, dar in dureri.
-Randy, dealer nenorocit ce esti! Sa nu cumva sa mori aici, auzii? Te iubesc... am apasat cu mana rana ce o avea, incercand sa opresc sangerarea. Probabil am sunat la salvare...nu ma stiam nici eu, dar am putut sa aud sirenele tot mai aproape...Plangeam in continuare, nestiind ce sa mai fac Era doar vina mea.

"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
[Imagine: chibi_5001.gif]
, chibi-ul lui



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Iubire de cartier ▌▒ Zยzzααα ▒▌ 12 8.250 25-10-2010, 08:28 PM
Ultimul răspuns: _Andreea_
  Viata de cartier[hentai] Shadow. 15 18.954 23-01-2010, 01:11 AM
Ultimul răspuns: Miauu


Utilizatori care citesc acest subiect:
3 Vizitator(i)