Iubind supranaturalul! [+18] [horror / yaoi]

[Aliss_anime]

"Capitolul 3"

"26 ianuarie"

"Au trecut aproape 5 luni iar crimele nu inceteaza sa apara,lista de suspecti se mareste apoi se mixsoreaza ramanand intr-un final la zero.
Modul de a omora este acelas insa acum se pare ca nu numai tinerii sunt asasinati ci si oamenii mai invarsta fara un vreun scop anume.
Muncesc zi si noapte fara oprire incercand sa gasesc un mic indiciu care sa ma conduca la faptas,desi in toate aceste luni am incercat sa-mi inlatur acel gand sinistru acum nu pot.
Singurul om care avea pete de sange pe mana imediat dupa comiterea crimei era Ranmaru,aceea chestie cum ca s-a taiat intr-o bucata de tabla ma lasa rece.
Trebuie sa fac ceva.Dar ce?Cred ca cel mai bine ar fi sa-i intind o capcana,da asta voi face.Sper sa nu fie el,sper sa ma insel defapt cred ca ma insel...."

Razele minunate ale soarelui isi facusera aparitia in orasul nipon,norisorii pufosi ce luau diferite forme care mai decare mai hazli se ascundeau printre blocurile inalte.
Pe strazi masinile porneau cu mare viteza spre anumite destinatii.Intr-un aeroport zgomotos si inghesuit o femeie ce parea sa aiba 38 ani se tot uita in stanga si in dreapa in incercarea de asi vedea mama.
Desi mai erau sute sau poate mii de femei in acel aeroport,baietii o priveau pofticiosi numai pe ea,nici nu era de mirare la cat de bine arata.
Avea niste forme bine conturate,era inalta cu parul auriu ca spicul de gru si ochii maronii ca lemnul udat de o ploicica nevinovata.
Nu mai vazuse acest oras de ani buni deoarece fusese nevoita sa stea in inchisoare pedepsita pentru o crima pe care nu a comiso.
Acum a uitat aceea zi,nu mai vrea razbunare,sange,oameni raniti,acum vrea doar liniste sufleteasca si trupeasca.
-----------------
Flash Back

"Imi amintesc totul ca pe un film de groaza.Aveam doar 18 ani,eram o fata ca oricare alta exceptie fiind faptul ca faceam parte dintr-o familie foarte bogata cu mari aspiratii.
Ma indragostisem de un baiat,coleg cu mine in liceu si din cate am observat atunci si el ma placea cu aceias intensitate.
Dupa un timp am ajuns sa fim impreuna bineanteles in secret fata de parintii mei sau lume deoarece el era ucenicul unui preot si urma sa i-a examenul pentru a nu mai fi ucenic ci preot la o prestigioasa biserica.
L-am rugat de nenumarate ori sa renunte,sa ne oficializam relatia insa de fiecare data primeam acelasi raspuns "nu pot sa renunt deoarece acesta imi este destinul dat de Dumnezeu".
Cand am aflat ca sunt insarcinata totul s-a prabusit peste mine,pe el nu puteam conta,pe familie nici atat singurul lucru pe care il puteam face era sa ma casatorec cu un baiat pe care il cunosteam de aproximativ o luna.
In seara de 26 ianuarie eu imbracata in mireasa impreuna cu 2 din cele mai bune prietene ale mele si viitorul meu sot am pornit spre biserica pentru al obliga pe tatal copilului meu sa oficializeze relatia mea cu acest tip.
-Gloria esti nebuna?Nu te poti casatori cu el,pe mina ma iubesti-imi spunea el vizibil deranjat de ce urma sa fac
-Nu, Sebastian,nu sunt nebuna.Si nu te mai iubesc,tot ce a fost a fost-minteam eu cu nerusinare
Dupa aceasta conversatie l-am lasat singur,pornind in cautarea prietenelor mele ce intrasera intr-un tunel construit sub biserica.
Il vad pe cel ce urma sa-mi fi sot cum incearca sa le violeze pe prietenele mele,asa ca nu mai stau mut pe gand i-au o bara de metal pe care o gasesc la indemana si il lovesc in cap facandul sa cada jos mort.
Nu imi amintesc exact ce am simtit in acel moment,stiu doar ca plangeam panicata cu mainile patate de sange.
Auzind strigatul lui Sebastian,l-am carat toate pe acel barbat spre o camera a tunelului,am spart zidul unui fost cuptor apoi am inceput sa-l zidim inauntru.
Cand am terminat,am urcat din nou in biserica.Pe bancutele unde oamenii stateau la slujba am gasit o pereche de manusi pline de sange,insa ce mi-a atras cel mai mult atentia a fost usa confesionarului deschisa si acel mic zgomot imperceptibil.
Curioasa m-am uitat inauntru ramanand inmarmurita de ceea ce am vazut.Sebastian era plin de sange sugrumat cu o sarma si respiratia lui era din ce in ce mai scazuta.
Cand i-am desfacut sarma din jurul gatului,mi-a cazut in brate bineanteles umplandu-mi rochia alba de mireasa cu si mai mult sange.
Ultimele lui cuvinte au fost "te iubesc si iarta-ma" apoi totul s-a complicat deoarece cineva auzind tot acel zgomot a chemat politia iar eu am fost singura ce avea urme de sange pe haine asa ca am fost declarata vinovata de omor deosebit de grav.
In timp ce cele mai bune prietene ale mele ma priveau satisfacute eu strigam cat puteam de tare catre cei prezenti la locul faptei:
-Jur,jur ca eu nu am fost.....jur....-dar nimeni nu ma credea,toti strigau dupa mine "criminala"
Cand am nascut in inchisoare un baietel,ne avand cum sa-l tin acolo i l-am dat fratelui meu si de atunci pana acum nu mai stiu nimic de el.

End Flash Back

Imi este dor de Ranmaru baietelul meu pe care nu l-am vazut niciodata,probabil cand il voi vedea nu ii voi spune cine sunt defapt nu cred ca va aflat niciodata cine este tatal lui sau ca eu ii sunt mama.
Nu vrea ca istoria sa se repete,nu vreau ca si el sa fie acuzat pe nedrept.Dar atunci de ce inima imi spune ca ceva rau s-a intamplat sau urmeaza sa se intample?
De ce?



*
* *

Noaptea acoperea cu haina ei intregul oras New York,fulgii pufosi de nea ingreunau si mai mult traficul,facandu-i pe soferi sa se injure sau chiar sa se bata.
Intr-un parc de la marginea orasului unde nimeni nu prea intra din cauza anumitor zvonuri,un baiat in varsta de 16 ani imbracat intr-un palton negru si lung ce ii venea pana aproape de genunchi,cu parul cafeniu si ochii caprui ce furau inima oricui se plimba fara o anume destinatie.
Pe chipul lui imbujorat din cauza frigului napraznic,nu se putea citi mai nimic,era pur si simplu inexpresiv,nu avusese probleme niciodata defapt nici nu stia ce inseamna sa ai probleme.
Facea parte dintr-o familie foarte bogata si prestigioasa,avea niste parinti grozavi care ii faceau toate poftele,prieteni adevarati si multe altele insa chiar daca avea toate aceste lucruri mereu s-a simtit singur.
Ii placea mult sa simta cum fulgii albi,puri si atat de sensibili ii ating pielea,sa simta cum frigul ii patrunde prin oase dandu-i mici fiori pe sirea spinarii.
Isi ridica putin privirea spre cer apoi si-o cobora inapoi pe pamant.Simte cum ceva sau cineva ii atinge umarul,se uita in urmatorul moment in spate dar nu observa nimic.
Totul era doar imaginatia lui care ii juca mai mereu feste,facandu-l sa para nebun in fata oamenilor.
Ura sa simta toate aceste fenomene supranaturale in preajma lui si tot odata se simtea atat de bine sub acele atingeri parca venite din rai.
Se aseaza pe o bancuta neatinsa ca prin minune de fulgi,isi freaca mainile pentru a simti un pic de caldura insa umbra de pe zapada ii atrage atentia facandu-l sa-si ridice privirea din palme.
In fata lui se afla un barbat imbracat tot la fel in negru,cu parul scurt de culoare alba cu mici tente de roz deschis si ochii de culoarea frunzelor verzi de primavara.
Se aseaza langa adolescent evitand sa-l priveasca sau sa-i vorbeasca.Minutele,secundele treceau ce desavarsire peste cei doi tineri parca vrand sa-i grabeasca pentru a-si vorbi.
-Nu iti este frig?-intreaba barbatul dandu-si suvitele de par laoparte de pe frunte
-Immm ba da putin!-ii raspunde imediat adolescentul uimit de intrebare
Dupa ce si-a terminat propozitia a simtit cum doua brate il apropie de un trup,era atat de cald si bine incat nu vruia se se ma desparta niciodata de acel piept.
Barbatul parea sa fie un adevarat inger deoarece prin felulul lui de a fi si prin faptul ca emana atat de multa caldura din corp era ciudat.
Cand oboseala a pus stapanire pe adolescent acesta a adormit ca un copilas micut.Mai tarziu s-a trezit intr-o camera pe care nu o putea distinge bine din cauza intunericului,in bratele acelui barbat caruia nici nu ii stia numele.
A inchis inapoi ochii,incolacindu-si si el bratele in jurul taliei barbatului,visand la ziua de maine....