Iubind supranaturalul! [+18] [horror / yaoi]

[Aliss_anime]

"Capitolul 1"


"In trecut,prezent si viitor"


Mingea rotunda si rosie a soarelui se ridicase de ceva vreme peste marea cristalina ce facea valuri dupa valuri acoperind in totalitate nisipul.
Undeva pe o piatra sta un tanar imbracat complet in alb,ochii lui albastri ce se asortau cu peisajul exprimau multa tristete.
Nu stia de ce tocmai cand totul incepea sa devina atat de frumos trebuia sa se termine,de ce el a plecat fara sa-i spuna nimic,fara macar sa-si i-a adio.
Dar acum nu mai conta totul era terminat,nici trecutul si nici prezentul nu mai insemna nimic pentru el.
"Ma aflu acolo unde imi este locul,mi-am dedicat toata viata Domnului de cand am aflat ca viata printre pacatosi nu este viata.
Sunt preot de 3 ani,un preot foarte tanar as zice deoarece am 20 de ani,imi place ceea ce fac insa uneori imi vine sa urlu de durere.
Ca de obicei stau dupa fiecare slujba sa curat icoanele,podeaua si ce mai este prin biserica.Deschid larg fereastra pentru a intra aer proaspat dar raman intepenit privind ce se afla de partea cealalta.
Nu se poate,de ce tocmai acum cand m-am impacat cu idea el a trebuit sa apara?De ce nu pot sa am un moment de liniste?De ce?......numai intrebari peste intrebari.

"Imi amintesc ca si cum ar fi fost ieri.Eram un scolar obisnuit in clasa a-8-a ce-i drept foarte visator,timd,fara prea multi prieteni.
Mergeam pe acelas drum in fiecare zi,adica pe o potecuta din parc doar acolo puteam sa visez linistit la diferite lucruri.
Din neatentie m-am ciocnit cu un tip ce ma fermecase din prima clipa,trupul lui bine sculptat,ochii lui maroni ce exprimau atata puritate si zambetul,acel zambet ce te transpunea intr-o alta lume.
Atunci nu mi-a spus nimic pur si simplu m-a ignorat pe mine si scuzele mele jalnice dar in urmatoarea zi a venit la mine acasa,am vorbit ore in sir in care ne-am dat seama ca avem multe in comun.
Deveniseram foarte buni prieteni,chiar nedespartiti, in ciuda varstei sale de 18 ani el era un baiat foarte comunicativ,fara aere sau ceva de genul.
Asa am ajuns sa ma indragostesc de Max dar a fost o mare gresala deoarece cand a auzit ca sunt gay a plecat,a plecat fara sa mai priveasca in urma.
De aceea am ajuns preot,doar asa credeam si inca cred ca imi voi repara gresala insa ce ma fac cu acest sentiment ce ma seaca pe dinauntru?
Acum ca l-am vazut dupa atata timp sunt constient ca inca il iubesc cu aceias intensitate,dar stai ce fac?Ooo nu am inceput sa pacatuiesc prin gandirea mea.
Ma ridic de jos,pornesc catre subsolul bisericii unde se afla un anumit calugar "salvator",cad in genunchi si in urmatorul moment primesc cateva lovituri groaznice de bici pe spate,acesta era modul prin care eram pedepsit.
Nu uram ceea ce imi faceau,eu eram devina ca inca ma gandeam la ceva nepermis in fata lui Dumnezeu.
-Oprestete acum!-aud o voce suava ce imi facea inima atat de confuza.Esti bine?Iarta-ma pentru ca am plecat,sper ca inca ma consideri prietenul tau.
Plangeam,simteam nevoia sa o fac,era din nou aici atat de schimbat fizic insa sufleteste parea sa fie acelas.Ii cuprind mainile intre ale mele strangandu-le cu putere,vruiam sa fiu sigur ca nu este o alta iluzie.
-Da, inca suntem prieteni-spun eu zambind dar apoi dintr-o data m-am indepartat de el amintindu-mi ca acum apartin altei lumi.
Nu puteam sa renunt la preotie,asta ar insemna sa las toti acesti oameni fara cineva care sa le asculte pasurie,in plus cu el nu mai aveam nici o sansa poate doar sa sufar mai mult.
Dupa ce il mai imbratisez odata ca sa-i simt pielea sub atingerea mea decid ca este momentul sa plec catre camera ce imi fusese data.
La fel ca si el nu am mai privit in urma deoarece exista posibilitatea sa ma razgandesc,iar asta m-ar ingropa de tot in probleme..."

"Stau neputincios privind cum cel pe care il iubesc se indeparteaza fara greutate de mine,daca nu ar fi existat acel pariu nenorocit,daca nu m-as fi indragostit de el acum nu mai sufeream in halul acesta.
Degeaba imi plang de mila,nu mai este nimic de facut,vreau sa lupt dar deja asta este o cauza pierdut,lumea nu ne va accepta niciodata mai ales prin faptul ca el apartine bisericii.
Mai bine de nu ma intorceam in acest oras,insa lucrurile care se intampla in el ma fac sa tremur numai imaginandu-mi anumite intamplari.
Sunt politist de aproape 4 ani am cunoscut cazuri peste cazuri dar nimic de acest gen.Se zice ca in fiecare noapte cineva imbracat in rosu omoara cate un om prin metode absolut demonice.
Cand am auzit de asta imediat m-am gandit la Sen care este in mare pericol,chiar daca se va opune eu am sa-l protejez cu orice pret si am sa descopar cine este aceea persoana demonica."

[nolazy]

Huh, ar fi atatea de zis incat nici nu stiu de unde sa incep.
Pot sa-ti dau un sfat? Tine cont de ce iti spun ceilalti.Adica cei care te invata ceva bineinteles.Tin minte ca ti-am mai spus o data care-i faza cu "i-a" si "ia".Acum exista doua variante : ori ai uitat, ori nu-ti pasa. Hai sa merg pe prima varianta, asa ca-ti voi mai explica pentru ultima oara:
"ia" se scrie legat atunci cand are sensul de "a lua".Cand "i-a" sta inaintea unui verb, dupa care poti aduga lui/ei se scrie cu cratima.Ex: "i-a tras un pumn (lui/ei)".Nu poti sa zici "ia adio lui/ei", asa ca il scriem legat.
Si aproape aceeasi regula e si la "s-a","sa"; "sau", "s-au", etc.Se scrie legat "sa" cand are sensul de "ei/lui" : "fiica sa", "banca sa"...
Apoi am vazut ca ai scris "acelas".Initial am crezut ca-i o greseala de tastare, dar cand am vazut-o deja de doua ori...se scrie "acelasi".Apoi "idee" se scrie cu doi de "e", iar "nicio" si "niciun" se scriu legat.
Si mai sunt greseli de gramatica dar renunt sa le mai caut.
Apoi mai era o faza unde scrisesei "ooo nu[...]" si nu mai stiu ce.Te rog nu mai lungi cuvintele la modul asta.Arata aiurea intr-un fic...
Aaa si incearca sa faci ceva cu redactarea.Adica la sfarsit nu mai stiam gandurile cui le citesc.Abia dupa ce a zis ca e politist, m-am prins si eu ca nu era preotul.Incearca sa pui un semn distinctiv intre cele doua...adica daca ti-e greu sa scri inclinat sau mai stiu eu ce, macar baga ~ sau * sau ce vrei tu, numai sa pricepem si noi ceva.
Am fost cam dura nu?Dar trebuie sa intelegi ca a invata sa scri corect nu o faci pentru mine, ci pentru tine ;), desi poate tu nu-ti dai seama de acest lucru inca.
Iti urez mult succes si mai multa atentie.
pa pa

[Luzer]

Suuuuper taaaareeeee de la Cer pana la Pamant,plimbari prin toata galaxia si prin alte necunoscute!
Sisule,esti the best!iarta-ma ca nu am mai dat comm-uri la ficurile tale dar scoala asta....pgghhhh...imi mananca timpul:(((:(((
O sa incerc sa le citesc pe toate,cand o sa am o bucatika de libertate.Atunci cand nu o sa mai fiu stresata.
Ce pot sa spun despre fik?Il ador deja si sti ca sunt curioasa rau.Astept continuarea,spor la scris,la nefericita aia de scoala si vreau rapid next-ul la toate fikurile tale:x:x:x:x.
A mentionat nolazy greselile,eu nu le mai repet.Orcum nu-mi bat capul cu ele.Totusi,ar fi bine sa ti cont de sfaturile care ti se dau:d.
Sper ca nu te-ai suparat ca ti-am zis.:d
Kiss:* si sa devi din ce in ce cea mai buna!:-*:-*

[Aliss_anime]

"Capitolul 2"

"Adevarata teama"

-Sara, trezeste-te azi ai examen-aud vocea suparata a mamei
Uram sa am ore dupa-amiaza deoarece existau multe pericole pe drumul pe care veneam seara inapoi acasa,zvonuri cum ca ar exista cineva imbracat in rosu care omoara lumea ma lasau rece.
Nu am crezut si nici nu am sa cred in asa ceva,"supranaturalul" exista numai in mintile oamenilor fara credinta in Dumnezeu.
Ca de obicei ma imbrac in uniforma scolara ce imi venea perfect pe silueta care o aveam,imi dau parul de un albastru inchis ca cerul inegurat pe spate,si imi acopar ochii maronii cu o pereche de ochelari discreti.
Ca sa ajung mai repede la liceu am luat-o prin parc.Gandurile mele nu erau nicidecum la examenul de azi,tot ce imi doream era ca el sa ma observe.
Desi am 17 ani nu am avut niciodata un prieten datorita timiditatii mele, insa acum chiar plac mult pe cineva si inca nu am avut ocazia sa-i spun.
In cele din urma ajung la liceu,ma asez in prima banca incercand sa captez putin atentia colegilor mei care nici nu ma observa,eram practic invizibila.
Vruiam in acel moment sa fug din acel loc,sa caut o alta viata pentru mine dar nu puteam, eram prea lasa ca sa fac asta.
Am scos din ghiozdan o coala roz si un stilou pentru a-i scrie un biletel de intalnire celui pe care il plac.

"Nu stiu cum sa incep acest bilet,vreau sa-ti spun ca te plac cu adevarat,nu ca prieten ci ca barbat.
Stiu ca nici nu ai avut ocazia sa ma cunosti mai bine,dar as vrea sa ti-o ofer.Daca crezi ca ai putea sa ai o iubita ca mine vino dupa ore la ora 21:30 in parcul central.
Te iubesc!"

Doamne cat de patetica am putut sa fiu in acest bilet,dar adevarul este ca nu ma pricep sa-mi exprim sentimentele pe o foaie de hartie.
In fine,sper sa nu creada ca sunt o nebuna,asta mi-ar mai trebui.
Dupa ce am terminat orele i-am pus biletul pe banca ,bineanteles undeva unde sa-l observe numai el nu si ceilalti.
Se pare ca intunericul isi pusese stapanirea peste intregul oras,imi parea foarte rau ca in aceasta seara nu erau stele pe cer,oare acesta sa fie un semn ca el nu va veni la intalnire?Nu,nu pot sa ma las prada sentimentelor negative,sunt puternica si nu cred in superstitii.
Mergeam incetisor prin parc privind intr-o parte si in alta incercand sa-l observ pe el ce parea ca nu va veni niciodata.
Aveam un sentiment ciudat,parea ca cineva ma urmareste de minute bune,oricat incercam sa imi inlatur teama nu puteam.
Mi-am intors privire in spate,nu era nimeni ,dar cand am privit in fata am ramas inlemnita incapabila sa fac un pas sau sa zic ceva.
In fata ochilor mei se afla o persoana ,nu puteam distinge daca este barbat sau femeie daorita valului alb de mireasa cu care isi acoperea masca.
Hainele acelei persoane cred ca la inceput au fost albe dar acum erau rosii din cauza sangelui ce emana un miros oribil.
Tremuram,plangeam,tipam in incercarea de a atrage lumea insa nimeni nu venea eram singura in fata unui monstru.
Am privit neputincioasa cum vine spre mine,mi-a mangaitat putin fata apoi a scos o sarma pe care mi-a infasurat-o in jurul gatului.
Desi ma zbateam,nu reusam sa obtin nimic,picaturile de sange se scurgeau fara oprire din ranile provocate in jurul gatului.
Cand mi-a luat tot aerul,s-a indepartat la cativa pasi de mine privind cu placere cum incet ma duc spre o alta lume.
Ultimul lucru pe care l-am vazut au fost 30 de monede de argint pe care lea rasturnat dintr-o punguta alba peste trupul meu.
Regretam ca nu ma putusem bucura in timpul vietii de adevarata iubire venita din partea unui barbat,dar acesta mi-a fost destinul si acum ma indrept spre fericire....

*
* *

Doamne cat sadism in modul acestei persoane de a ucide o fiinta nevinovata.Ma aflam la fata locului cu o echipa de detectivi care luau probe dupa probe.
Se pare ca tanara a fost strangulata cu o bucata de sarma folosita la garduri,in zona inimii are o taietura prin care criminalul/criminala a putut sa scoata inima iar pe picioare se vad urme de violenta.
In rest nu s-a mai gasit nimic decat 30 de monede de argint ce probabil insemnau ceva pentru aceea persoana.Oare se crede Iuda?
Acum imi era intradevar frica pentru Ranmaru mai ales ca el era preot,cine stie?Daca el va fi urmatoarea victima?
Trebuie sa opresc toata aceasta nebunie pana nu este prea tarziu.
-Domnul Max?-aud vocea disperata a unei femei
-Da eu sunt,cu ce va pot ajuta?-o intreb intrigat vazand in ce hal este
-Eu sunt mama Sarei,va rog spuneti-mi ca cel ce a ucis-o va plati scump,va rog-adauga ea cazand in genunchi
Cred ca doar acum am realizat ca trebuie sa fac dreptate nu numai pentru Ranmaru ci si pentru persoanele care au ramas in viata si sufera.
Imi arunc privirea in fata observandu-l pe el ce sta nemiscat privind cadavrul,am vrut sa-i zic ceva dar m-am oprit.
Cu siguranta nu era nici momentul si nici locul sa-i declar iubire sau ceva de genul,dar stai putin de ce are sange pe mana?Doar nu el a fost nu?
Nu ,nu poate fi el,de ce ar face asta?Sper sa nu fie el altfel voi fi nevoit sa-l omor chiar eu
Ma apropi de el fara ezitate,il apuc de mana strangandu-l cu putere,se vedea pe chipul meu ca eram foarte nervos.
-Poti sa-mi spui si mie de ce dracu ai sange pe mana?-il intreb urland ca un nebun la el
-M-am taiat in bucata aceasta de tabla-imi spune foarte calm aratandu-mi rana ce intradevar parea sa rezulte dintr-o mica bucata de tabla
Am rasuflt usurat stiind ca el nu pote fi criminalul apoi am incercat sa ma scuz pentru reactia mea.
-Ranmaru ,imi pare rau am crezut ca..-dar nu am apucat sa-mi termin fraza ca el mi-a luat-o inainte
-Ai crezut ca sunt un criminal nu?Cum ai putut?Doar ma cunosti sau ma cunosteai,te urasc si nu vreau sa te mai vad niciodata in viata mea-ura,tristetea si disperarea cu care imi vorbea imi sfasiau inima.
Are dreptate in tot ceea ce zice,sunt un nemernic,un prost care se ia dupa aparente uitand sa gandeasca logic.
-Ranmaru?...vocea mea l-a oprit la cativa centimetri distanta..te iubesc-murmur printre buze in asa fel incat numai el sa ma auda
S-a intors cu fata spre mine aparent socat de ce am zis,din ochii lui albastri ce m-au fermecat intotdeauna curgeau picaturi cristaline de o delicatete inexplicabila.
Am indraznit si m-am apropiat de el,buzele mele ce erau reci din cauza frigului s-au unit cu ale lui ce erau caldute si apetisante.
Sarutul era cat se poate de lent fiind format din mai multe mangaieri ale buzelor noastre ce se impreunau secunda ce secunda.


Buna!Sa incepem cu inceputul :) nolazy chiar daca nu crezi eu ti-am citit sfaturile cu mare atentie.Nu incerc sa ma scuz dar din mici pb pe care le-a avut scoala,am facut ore dupa-amiaza si am venit acasa pe la 20:30.Pe moment am avut inspiratie,dar cu cat trecea timpul deveneam din ce in ce ma obosita.Asa k l-am postat fara sa corectez greselile. :(( :(( .Imi pare rau ca am facut asta dar sper ca in acest capitol sa nu mai existe greseli de ortografie sau punctuatie :X :X :X .Seimei ma bucur mult ca te-ai intors app (frumos nick name)il ador :X :X :X stiu k esti ocupata cu scoala si te inteleg perfect.Cand ai tu timp si esti odihnita atunci sa citesti k altfel te extenuezi prea mult.Ms mult pentru comenturi si inca o data IMI CER SCUZA.kiss :-*[posturi unite]
Am incercat sa scriu aplecat dar nu merge,si in acest capitol am scris din perspecativa lui Max aplecat.Insa chiar nu stiu dc mi se posteaza asa.

[Hetalia]

Buna. Un alt fic. Tot yaoi :D. Ma bucur ca esti activa pe acest forum :X.
Dupa cum stii mi-am creat un stil in a-tzi critica un fic nou. Scriu intai lucrurile bune si dupa aia alea care mi se par putin deplasate.
Din punct de vedere literar nu am nicio contestatie. Totul mi se pare superb :X:X. Adik descrii foarte frumos, mie una imi place. Ideile sunt super si par interesanta inca din titlu. La capitolul asta stai foarte bine. ;)
De greselile gramaticale nu ma leg, au facut-o fetel;e de dinainte. :D
Acum, ce mi s-a parut in neregula la ficul tau: ideea e buna, insa chestia cu preotul mi se pare cam ciudata. Adik daca era gay, nu putea fi acceptat in preotie. Doar daca nu avusese relatii sexuale si daca nu mai revenea niciodata la acele sentimente. La chestia cu bataia, something is strange: din cate stiu eu calugarii nu-i bat pe cei care gresesc, doar le dau sfaturi. Dar poate in contextul in care ai scris tu, Sen l-a rugat pe acel calugar sa-l bata pentru a nu mai gresi si pentru a se invata minte.
Cam atat cu criticile negative despre fic. Asta a fost tot ce mi s-a parut ciudat la el. Dar poate vei faca actiunea sa ia o intorsatura si Sen sa plece definitiv din preotie (asta daca vrei ca el sa fie cu Max). Vreau sa spun ca da urat la ochi un preot caruia sa-i placa de un baiat (plus ca in realitate asa ceva e imposibil din punctu' meu de vedere).
Pe de alta parte, lasand in urma tot ce am scris in defavoarea ideii, actiunea mi se pare absolit superba.:X:X:X:X:X Adik mi-a placut momentul romantic al primei intalniri dintre cei doi si cel al reintalnirii pe care l-ai descris foarte frumos. Mie mi-a placut enorm. :x
Va ramane la latitudinea ta cum va evolua actiunea si sunt sigura ca vei face o treaba buna. ;):*
Sper ca ti-am fost de ajutor si ca nu te-ai suparat pe criticile mele.

Abia astept continuarea si sper sa ai multa inspiratie si sa fii rapida.
Spor la scris. Bye and kisu :*:*:*:*:*::*:*:*:*:*:*:-h

[Hetalia]

Buna din nou. Acum trebuie sa las critica si la capitolul doi nu? :D. Altfel nu ma simt bine.
Capitolul asta mi-a placut enorm. Mai ales cand ai descris uciderea fetei aleia. A fost de-a dreptul horror, sau sadic mai degraba, oricum mi-a placut :X:X:X.
Max avea indoieli fata de Ranmaru (pe care eu il numisem Sen in comentul trecut:))), desi eu cred ca Ranmaru era vampiru.
Oricum astept continuarea cu nerabdare. Mor de curiozitate sa vad ce se mai intampla :D.
Succes in continuare si sper sa pui cat potzi de repede nextu'
Poopik and Bye :*:*:**:*:-h

[Aliss_anime]

"Capitolul 3"

"26 ianuarie"

"Au trecut aproape 5 luni iar crimele nu inceteaza sa apara,lista de suspecti se mareste apoi se mixsoreaza ramanand intr-un final la zero.
Modul de a omora este acelas insa acum se pare ca nu numai tinerii sunt asasinati ci si oamenii mai invarsta fara un vreun scop anume.
Muncesc zi si noapte fara oprire incercand sa gasesc un mic indiciu care sa ma conduca la faptas,desi in toate aceste luni am incercat sa-mi inlatur acel gand sinistru acum nu pot.
Singurul om care avea pete de sange pe mana imediat dupa comiterea crimei era Ranmaru,aceea chestie cum ca s-a taiat intr-o bucata de tabla ma lasa rece.
Trebuie sa fac ceva.Dar ce?Cred ca cel mai bine ar fi sa-i intind o capcana,da asta voi face.Sper sa nu fie el,sper sa ma insel defapt cred ca ma insel...."

Razele minunate ale soarelui isi facusera aparitia in orasul nipon,norisorii pufosi ce luau diferite forme care mai decare mai hazli se ascundeau printre blocurile inalte.
Pe strazi masinile porneau cu mare viteza spre anumite destinatii.Intr-un aeroport zgomotos si inghesuit o femeie ce parea sa aiba 38 ani se tot uita in stanga si in dreapa in incercarea de asi vedea mama.
Desi mai erau sute sau poate mii de femei in acel aeroport,baietii o priveau pofticiosi numai pe ea,nici nu era de mirare la cat de bine arata.
Avea niste forme bine conturate,era inalta cu parul auriu ca spicul de gru si ochii maronii ca lemnul udat de o ploicica nevinovata.
Nu mai vazuse acest oras de ani buni deoarece fusese nevoita sa stea in inchisoare pedepsita pentru o crima pe care nu a comiso.
Acum a uitat aceea zi,nu mai vrea razbunare,sange,oameni raniti,acum vrea doar liniste sufleteasca si trupeasca.
-----------------
Flash Back

"Imi amintesc totul ca pe un film de groaza.Aveam doar 18 ani,eram o fata ca oricare alta exceptie fiind faptul ca faceam parte dintr-o familie foarte bogata cu mari aspiratii.
Ma indragostisem de un baiat,coleg cu mine in liceu si din cate am observat atunci si el ma placea cu aceias intensitate.
Dupa un timp am ajuns sa fim impreuna bineanteles in secret fata de parintii mei sau lume deoarece el era ucenicul unui preot si urma sa i-a examenul pentru a nu mai fi ucenic ci preot la o prestigioasa biserica.
L-am rugat de nenumarate ori sa renunte,sa ne oficializam relatia insa de fiecare data primeam acelasi raspuns "nu pot sa renunt deoarece acesta imi este destinul dat de Dumnezeu".
Cand am aflat ca sunt insarcinata totul s-a prabusit peste mine,pe el nu puteam conta,pe familie nici atat singurul lucru pe care il puteam face era sa ma casatorec cu un baiat pe care il cunosteam de aproximativ o luna.
In seara de 26 ianuarie eu imbracata in mireasa impreuna cu 2 din cele mai bune prietene ale mele si viitorul meu sot am pornit spre biserica pentru al obliga pe tatal copilului meu sa oficializeze relatia mea cu acest tip.
-Gloria esti nebuna?Nu te poti casatori cu el,pe mina ma iubesti-imi spunea el vizibil deranjat de ce urma sa fac
-Nu, Sebastian,nu sunt nebuna.Si nu te mai iubesc,tot ce a fost a fost-minteam eu cu nerusinare
Dupa aceasta conversatie l-am lasat singur,pornind in cautarea prietenelor mele ce intrasera intr-un tunel construit sub biserica.
Il vad pe cel ce urma sa-mi fi sot cum incearca sa le violeze pe prietenele mele,asa ca nu mai stau mut pe gand i-au o bara de metal pe care o gasesc la indemana si il lovesc in cap facandul sa cada jos mort.
Nu imi amintesc exact ce am simtit in acel moment,stiu doar ca plangeam panicata cu mainile patate de sange.
Auzind strigatul lui Sebastian,l-am carat toate pe acel barbat spre o camera a tunelului,am spart zidul unui fost cuptor apoi am inceput sa-l zidim inauntru.
Cand am terminat,am urcat din nou in biserica.Pe bancutele unde oamenii stateau la slujba am gasit o pereche de manusi pline de sange,insa ce mi-a atras cel mai mult atentia a fost usa confesionarului deschisa si acel mic zgomot imperceptibil.
Curioasa m-am uitat inauntru ramanand inmarmurita de ceea ce am vazut.Sebastian era plin de sange sugrumat cu o sarma si respiratia lui era din ce in ce mai scazuta.
Cand i-am desfacut sarma din jurul gatului,mi-a cazut in brate bineanteles umplandu-mi rochia alba de mireasa cu si mai mult sange.
Ultimele lui cuvinte au fost "te iubesc si iarta-ma" apoi totul s-a complicat deoarece cineva auzind tot acel zgomot a chemat politia iar eu am fost singura ce avea urme de sange pe haine asa ca am fost declarata vinovata de omor deosebit de grav.
In timp ce cele mai bune prietene ale mele ma priveau satisfacute eu strigam cat puteam de tare catre cei prezenti la locul faptei:
-Jur,jur ca eu nu am fost.....jur....-dar nimeni nu ma credea,toti strigau dupa mine "criminala"
Cand am nascut in inchisoare un baietel,ne avand cum sa-l tin acolo i l-am dat fratelui meu si de atunci pana acum nu mai stiu nimic de el.

End Flash Back

Imi este dor de Ranmaru baietelul meu pe care nu l-am vazut niciodata,probabil cand il voi vedea nu ii voi spune cine sunt defapt nu cred ca va aflat niciodata cine este tatal lui sau ca eu ii sunt mama.
Nu vrea ca istoria sa se repete,nu vreau ca si el sa fie acuzat pe nedrept.Dar atunci de ce inima imi spune ca ceva rau s-a intamplat sau urmeaza sa se intample?
De ce?



*
* *

Noaptea acoperea cu haina ei intregul oras New York,fulgii pufosi de nea ingreunau si mai mult traficul,facandu-i pe soferi sa se injure sau chiar sa se bata.
Intr-un parc de la marginea orasului unde nimeni nu prea intra din cauza anumitor zvonuri,un baiat in varsta de 16 ani imbracat intr-un palton negru si lung ce ii venea pana aproape de genunchi,cu parul cafeniu si ochii caprui ce furau inima oricui se plimba fara o anume destinatie.
Pe chipul lui imbujorat din cauza frigului napraznic,nu se putea citi mai nimic,era pur si simplu inexpresiv,nu avusese probleme niciodata defapt nici nu stia ce inseamna sa ai probleme.
Facea parte dintr-o familie foarte bogata si prestigioasa,avea niste parinti grozavi care ii faceau toate poftele,prieteni adevarati si multe altele insa chiar daca avea toate aceste lucruri mereu s-a simtit singur.
Ii placea mult sa simta cum fulgii albi,puri si atat de sensibili ii ating pielea,sa simta cum frigul ii patrunde prin oase dandu-i mici fiori pe sirea spinarii.
Isi ridica putin privirea spre cer apoi si-o cobora inapoi pe pamant.Simte cum ceva sau cineva ii atinge umarul,se uita in urmatorul moment in spate dar nu observa nimic.
Totul era doar imaginatia lui care ii juca mai mereu feste,facandu-l sa para nebun in fata oamenilor.
Ura sa simta toate aceste fenomene supranaturale in preajma lui si tot odata se simtea atat de bine sub acele atingeri parca venite din rai.
Se aseaza pe o bancuta neatinsa ca prin minune de fulgi,isi freaca mainile pentru a simti un pic de caldura insa umbra de pe zapada ii atrage atentia facandu-l sa-si ridice privirea din palme.
In fata lui se afla un barbat imbracat tot la fel in negru,cu parul scurt de culoare alba cu mici tente de roz deschis si ochii de culoarea frunzelor verzi de primavara.
Se aseaza langa adolescent evitand sa-l priveasca sau sa-i vorbeasca.Minutele,secundele treceau ce desavarsire peste cei doi tineri parca vrand sa-i grabeasca pentru a-si vorbi.
-Nu iti este frig?-intreaba barbatul dandu-si suvitele de par laoparte de pe frunte
-Immm ba da putin!-ii raspunde imediat adolescentul uimit de intrebare
Dupa ce si-a terminat propozitia a simtit cum doua brate il apropie de un trup,era atat de cald si bine incat nu vruia se se ma desparta niciodata de acel piept.
Barbatul parea sa fie un adevarat inger deoarece prin felulul lui de a fi si prin faptul ca emana atat de multa caldura din corp era ciudat.
Cand oboseala a pus stapanire pe adolescent acesta a adormit ca un copilas micut.Mai tarziu s-a trezit intr-o camera pe care nu o putea distinge bine din cauza intunericului,in bratele acelui barbat caruia nici nu ii stia numele.
A inchis inapoi ochii,incolacindu-si si el bratele in jurul taliei barbatului,visand la ziua de maine....

[Hetalia]

Mi-a placut faza cu adolecsentul. Chiar sweet :X:X:X:X. Ma intreb cine o fi barbatul ala. Dar baiatu'? Ne spui in urmatorul capitol nu-i asa? :D Ai descris foarte frumos cum a vazut o umbra pe zapada si toata scena. :X
Un lucru m-a bagat ptin in ceata. Nu inteleg ce legatura are adolescentul asta cu povestea. Dar cred ca voi afla curand:d
Abia astept nextu' si sper sa fii cat potzi de rapida.
Bye and kisu :*:*:*:*:-h