Intunericul nestiutului~ Incepere

[Kimera]

Amaya:
Am impresia ca incerci sa-mi stai in cale. Nu-mi doresc neaparat sa ajung la parintii mei , dat incantatia oferita de tine nu-mi oferise altceva mai bun de ales. In orice caz..De ce-ti pasa de mine?
OOC: Miranda

[Miranda.]

Miranda:
- Buna intrebare... Esti o mica fetita... Eu doresc sa-ti fie bine pentru c am cunoscut-o pe mama ta, dar mai important, am cunoscut-o pe femeia ce a purtat "M" inaintea ta, iar eu i-am promis ca o sa am grija de fiecare mostenitoare din neam. am spus fara sa ma uit la ea, indreptandu-ma spre casa, nedorind sa mai vb cu ea.

OCC: Kitsune

[Kimera]

Amaya:
Asa cum am crezut ea avea raspunsurile. Nu aveam ce face. Se pare ca momentan sunt oarecum blocata aici pana voi gasi o sansa s-a fraieresc si sa dispar.... Ma intorc in camera ce mi-a fost data si imi agat pelerina in cui. Care naiba mai e rostul vietii mele?
OOC: Miranda

[Miranda.]

Miranda:
Nu ma duc la ea, pur si simplu stau la balcon... Este mai bine asa, nu pot sa-i spun nimic concret, chiar nimic important din trecutul sau. Pe usa intra Alois, se uita ciudat la mine, avea ochii rosi si plini de ura:
- De ce te porti asa cu fata ? Nu poti s-o pedepsesti pe ea pentru ce ti-a facut cealalta...
Dar este intrerupt de...

OCC: Kitsune

[Kimera]

Amaya:
Venisem pe balcon pentru a-i inapoia rochia. Am lasat-o pe bancanu inainte de a zice pe un ton distant:
-Scuzati deranjul si mersi de rochie.
OOC: Miranda

[Miranda.]

Miranda:
Ma uit la ea, nu cred ca a auzit nimic din ce am discutat cu Alois.... Trebuie ca el sa devina mut:
- Alois, raspunsul meu este: ca asa am chef. Am suferit destul o data, nu vreau ca acest lucru sa se repete... Ea nu o sa faca ce vrea, eu de data asta nu o sa fac aceasi greseala, am avut o data parte de tradare din partea neamului Demonic.

OCC: Kitsune

[Kimera]

Aud ceea ce soune , dar raman indiferenta. Da , se pare ca pe mine ma uraste din cauza puterilor. Ah , din cauza lor parintii mi-au fost distrusi in fata ochilor fara motiv. Intotdeauna am fost lasata pe dinafara...Urasc asta! Momentan va trebui sa gasesc o solutie sa o fraieresc si sa plec. La naiba! Usor de zis greu de facut! Ma duc in camera mea si ma trantesc pe pat.
OOC: Miranda

[Miranda.]

Miranda:
Intru la ea in camera si arunc pe pat rochia pe care a purtat-o la petrecere, ea nu face nici un gest, nici macar un "Multumesc" nu apare din gura ei. Cred ca este suparata pe mine, inca o data ma simt prost fata de ea, dar din pacate judecata si ranchiuna nu ma lasa s-o ajut, nu pot sa fac acest lucru din cauza amintirilor.
- Am primit un colet cu carti vechi, toate exemplarele ce se afla, sau se aflau, la noi in biblioteca, trebuie sa cautam printre ele si unele mai noi. Ma ajuti ?

OCC: Kitsune

[Kimera]

Amaya:
Asta este o sansa sa gasesc raspunsuri. Ma ridic de pe pat si raspund/;
-Desigur. De unde incepem?
OOC: Miranda

[Miranda.]

Miranda:
Ma bucur ca a spus da, nu doresc sa fac eu toata treaba, m-am saturat sa fiu mereu cea care trebuie sa munceasca. Acum ca Saya si cu John sunt plecati pana in munti, stiu ca este ciudat, ca s-o antreneze ma simt singura, iar ea o sa ma ajute sa trec peste acest sentiment chinuitor. NU stiu cum o poate antrena John pe Saya, el este muritor, dar acum asta nu conteaza...
- Cu ce ne apucam ? Cred ca ar trebui sa incepem cu inceputul, sa desfacem fiecare cutie...

OCC: Kitsune