Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Intrebari fara raspuns...

#11
Mie una mi-a placut pentru ca nici eu nu sunt artista , iit zic ca mi-a placut! Dar unele parti sunt prea dramatice, adik da uneori te intrebi de ce te-ai mai nascut si care e scopul tau? Sa faci pe plac altora.. dar uneori trebuie sa privesti ''foaia'' \ (depinde ce e...) si ai sa vezi ca desenele ( respectiv scrisul, etc) se va rasturna si va arata cat de curata e coala de hartie si ce desen frumos e in ea, la fel ca si cu prietenii, nu toti sunt falsi! De ex. parinti cat de nesuferiti si neghiobi pot fi cateodata, ei mereu nustiu sar sacrifica pentru voi, chiar mai moolt ca prietenele\ prietenii\ ubitii\ ubetele... etc
Si uneori trebuie sa privesti viata dintr-o alta perspectiva si sa zici ... ''Asta e , asta a fost si asta o sa fie''... AA si app sa privesti pozitiv! :d plz reputatie thx pwp! App nu va suparati dar uneori sunt bagareata:d[posturi unite]
si toti trecem prin asta, mai moolt sau mai putin, vorbind de oamnei cinstiti (continuarea rimului comenatriu)

#12
Wanna, iti multumesc mult pentru comment. Ma bucur ca iti place!


oV!K!o, sunt foarte fericita ca iti place ficul. Si sunt si mai fericita ca m- ai criticat si sfatuit. Chiar aveam nevoie. In acest capitol am facut o schimbare destul de majora as putea spune, pers. principal.Acm e mult mai optimista. :P. Si nu mai e atat de dramatic :)) .


SPER SA VA PLACA!




Capitolul 7



“ - Nici tu nu arati prea rau. “ Stau si ma gandesc cum a fost posibil ca aceste cuvinte sa fie rostite de mine. De mine! Adica, persoana pe care o uram in urma cu cateva ore, acum am inceput sa simt ceva pentru ea. Stupid, nu? Dar de ce sa neg sentimentele pe care le nutresc pentru el? Daca le-as nega nu m-as minti pe mine insami? Ba sigur ca da, insa poate daca m-as minti, m-as simti mai bine.. poate nu m-as simti calcata in picioare de propria- mi persoana. Mi- am incalcat principiile si incetul cu incetul teama ca voi ajunge la fosta eu ma cutremura, parca scarbindu- ma numai gandidu- ma la cat de patetica eram.
Ceva era gresit la mijloc. Si stiam ce. Dar daca respingeam poate unica mea cale de a reintra in “ lume” , nu ma distrugeam pe mine insami? Aceasta cale de reintrare nu era una tocmai sigura. Prin aceasta cale ma refer la presupusa mea atractie, pana la urma acceptare a lui Alexandru. Trebuia sa aleg iar, prezenta lui imi ingreuna foarte mult alegerea. Trebuia sa aleg intre el, si fericirea oarba pe care credeam ca o voi simti cu el, si intre propria- mi perosna si principii, care nu facea altceva decat sa- mi distruga viata. Eram constienta ca gandirea pe care o aveam si faptul despre cum interpretam unele lucruri, nu erau chiar bune. Aveam de ales intr-o binefacere care nu era tocmai sigura si anume aceea de a-l accepta si a incerca sa-l iubesc sau macar sa-l plac pe Alex, sau o distrugere a vietii mele care era suta la suta sigura daca o tineam in ritmul asta monoton.
Inchid ochii incercand sa-mi limpezesc mintea. Ma uit la Alexandru, care parea ca adormise si inca intr- un somn foarte adanc, cu capul pe burta mea. Incep a- i cerceta si cele mai mici detalii incercand sa- i gasesc vreun cusur… fizic cel putin. Insa in zadar… fizic, baiatul era perfect. Chicotesc usor analizandu- mi gandurile nu tocmai cuminti… iar
pentru prima oara, intr- o perioada destul de indelungata, vreau sa uit de ideile mele stricte, si incep a ma juca cu suvitele aurii ale frumosului meu blond. Suna atat de ciudat cand stau si ma gandesc, “ frumosul meu blond” … al meu… dar mai suna si atat de placut, melodios, linistitor, incat imi incanta urechea. Si atunci am inceput sa gust din nou din fericirea si placerea, pe care de mult nu le-am mai simtit si mi-am zis: “ de ce sa dau cu piciorul la o sansa ca asta, una riscanta ce-i drept, daca acesta sansa ma poate scoate din tristetea si monotonia pe care mi-am creat- o ca un invelis impotriva vietii, insa de care vreau, intr-un sfarsit, sa scap?” Din acel moment am uitat de “ mine” si de regulile mele, inchizandu- le undeva in coltul mintii, aruncand cheia.
Din acele momente vroiam o schimbre. Nu vroiam sa devin din nou vehea eu…. departe de mine aceste ganduri, si nici in posesiva eu nu mai aveam incredere. De acum voi icerca sa privesc viata intr-un mod optimist , voi incerca sa fiu mult mai tupeista si mai increzatoare in ceilalti. Si cum se spune a treia oara trebuie sa am noroc.
Incep sa chicotesc usor, fara nicun motiv…sau exista un motiv: pentru simplul fapt ca eram fericita si implinita. Blondul meu incepe usor- usor sa se trezeasca din acel somn adanc. Entuziasmata si cu zambetul pe buze ii spun:
- Buna dimineata, soare blond! Cum ai dormit? Face ochii mari, probabil uimit de veselia mea si imi raspunde:
- Cu tine langa mine am dormit excelent! Dar cum se face ca esti atat de bine-dispusa? Imi spune cu un zambet dulce pe buze.
Ca raspuns il imping pe suprafata moale a patului, ma asez peste el, care nici macar nu stia ce se intampla, ma apropii incet spre buzele lui, putin timida ce-i drept , iar atunci cand eram la vreo doi centimetri de ele, iar blondul se astepta sa fie sarutat inchizand deja ochii, eu incetinesc si mai mult actiunea, facandu- l sa- si doreasca din ce in ce mai mult sarutul meu. Ii ating buzele, mangaindu- le un pic cu ale mele, dupa care brusc ma indepartez de el, acesta ridicandu-se in coate dezamagit, cu mine peste el. I- am vazut atunci privirea trista, care parca cerea mai mult. Inchide ochii, scotand un oftat, iar eu profitand de neatentia lui cu o miscare rapida imi unesc buzele cu buzele sale moi si parca nerabdatoare. Surprins, face ochii mari, apoi si-i inchide treptat, preluand el controlul sarutului. Incet imi desprinde buzele, patrunzand cu limba in gura mea. Imediat ce am simtit limba lui atingand-o pe a mea si invitand- o la un dans rapid si antrenant, o placere fara margini mi-a strabatut tot corpul, facandu- ma sa-mi bag mainile in suvitele blondului, apropiindu-ne si mai mult unul de celalalt, la randul lui blondul luandu- ma de spate, facand unirea noastra sa fie mai intarjita si mai intensa.Fericire, placere, dragoste erau starile care ma innebuneau in acel sarut al pasiunii, care nu vroiam sa se mai termine vreodata. Vroiam ca acel sarut al placerii sa se contopeasca cu infinitul si sa formeze un tot. Ne apucase nebunia, rostogolindu- ne prin pat, schimband mereu pozitiile Intrerupeam sarutul ca mai apoi sa incepem altul si mai intens si mai nebun. Actiunile noastre erau din ce in ce mai rapide si mai stangace, de parca acela ar fi fost ultimul nostru sarut si trebuia sa profitam din plin de asta. Daca ne-ar mai fi vazut cineva ar fi spus ca suntem obsedati unul de altul si ca suntem bolnavi de schizophrenie, caci atat de rupti de realitate eram noi. Parca eram invaluiti intr- o lume ideala, o lume perfecta, in care toate dorintele ni se implineau si in care numai noi doi existam.
Dar cum orice actiune are un sfarsit, atat si actiunea noastra s-a terminat atunci cand am cazut din pat unul peste altul: eu deasupra, el dedesupt. Am stat si ne- am privit cateva clipe, parca nevenindu- ne sa credem ca ceea ce s- a intamplat mai devreme a fost real, apoi incepem sa radem find constienti ca acea nebunie am infaptuit- o chiar noi. Dupa care blondul imi spune:
- N- am mai intalnit pe nimeni care sa sarute atat de .. ce dracu atat de .. nebun ca tine! apoi incepe sa rada.
- Sarut bine? Il intreb cu o urma de timiditate in glas, dar privindu- l intr- un mod pervers.
- Glumesti?! Saruti foarte… extravagant, imi zice cu amuzament in voce.
- Spuse domnul care m-a dat jos din pat! Ii spun si incepem sa radem din nou. Dupa o pauza in care nu am facut alceva decat sa ne holbam unul la altul,el imi spune cu o tenta de rosu in obraji:
- Deci… acum se presupune ca suntem .. stii tu… impreuna? Fac ochii mari si ii spun cu un zambet timid:
- Doar daca si tu vrei asta…
Auzind cele spuse de mine, ma cuprinde int-o imbratisare stransa si ma saruta apasat.
Era prea frumos sa fie adevarat![posturi unite]
Mi-e foameee!!!

#13
Uitati next- ul sper sa va placa!






Capitolul 8



In acea seara, dupa ce a plecat Alexandru, nu am mai simtit nevoia sa plang sau sa ma refugiez in balcon pierzandu- mi jumatate din noapte uitandu- ma la stele, cum faceam de obicei. Simteam nevoia sa cant de fericire, sa strig in gura mare ca sa ma auda toata lumea.
Am inceput sa dansez si sa cant prin toata casa, exteriorizandu- mi fericirea si implinirea chiar si sub dus… chiar si atunci cand, iesind de la dus, am alunecat pe gresia alba, am inceput sa rad fara nici un motiv. Deja era prea mult.. insa, prea multa fericire nu strica.
M- am imbracat in pijamalele mele galbene si am inceput sa ma uit la televizor pana la o ora destul de tarzie, adormind in cele din urma, cu gandul la schimbarile majore pe care le facusem pe parcursul doar a unei singure zile.
Simt cum razele soarelui imi mangaie corpul, incercand sa ma trezeasca din somnul meu atat de linistit. Ma bucuram… ma bucuram de soare, ma bucuram de cerul ce se zarea atat de senin si albastru; ma bucuram de norii pufosi ce decorau bolta infinita. Ma bucuram de viata! Poate sunt mult prea optimista si poate ca visez cu ochii deschisi… insa de ce nu as fi? De ce nu as visa? De ce sa nu fac ceva cand acel ceva imi face numai bine?
Renunt sa ma mai gandesc la intrebarile a caror le stiam raspunsul si incep sa ma pregatesc pentru scoala. Intai de toate ma indrept spre baie pentru a- mi face toaleta de dimineata apoi ma imbrac in uniforma. In trecut as fi spus ca acea uniforma ar fi fost cea mai urata vestimentatie din lume.. dar acum sunt de alta parere: observ cat de bine mi se mula fustita neagra si lucioasa, destul de scurta, pe fundul putin bombat, cat de bine mi se aseza camasa alba cu nasturi negri, ce imi scotea pieptul “ bogat” si talia subtire in evidenta, si cat de bine imi stateau sosetele albe pana mai sus de genunghi pe picioarele suple si zvelte. Ma rosesc analizandu- mi gandurile facute la propria persoana ciufulindu- mi putin parul. Ma indrept din nou spre baie, unde imi pieptan parul, prinzandumi- l intr- o coada, apoi, foarte ciudat pentru mine, incep a ma machia, cat mai natural ce- I drept… insa tot machiaj era si ala si tot foarte ciudat era, caci eu niciodta nu ma machiam. De data asta vroiam sa impresionez pe cineva. Rosesc din nou… gandindu- ma la acel cineva. Imi iau geaca mea neagra si foarte calduroasa, ma incalt si pornesc spre liceu.
Nu stiu de ce, insa nu mai desluseam nimic din peisajul tomnatic ce mi se contura in fata ochilor. Nu mai auzeam nimic din ce ma inconjura. Singurele sunete pe care le auzeam erau cele facute de inima mea, parca vrand sa-mi iasa din piept atat de ritmate si dezordnate erau bataile ei. Imi indrept incet mainile zgribulite, din cauza frigului, in dreptul inimii parca vrand sa masor intensitatea cu care aceasta imi bombarda pieptul. Pentru cateva secunde imi inchid ochii, gandindu- ma la nimic. Dupa acele cateva clipe incep sa alerg ca nebuna spre liceu, dorind sa- l revad cat mai repede. Acele momente in care am alergat mi s- au parut ore, caci aveam impresia ca oricat de repede as alerga nu am sa ajung la el. Insa contrar ideilor mele am ajuns intr- un sfarsit in clasa, dand “ Buna dimineata” intregii clase, care a facut infarct vazandu- ma atat de bine dispusa si care spre surprinderea mea, dupa ce si-au mai revenit din “ soc”, mi-au raspuns cu zambetul pe buze. Constat intr- un sfarsit ca presupusul meu iubit nu era in clasa. Totusi de ce ar fi fost un capat de lume daca ar fi fost sau nu in acel moment in clasa? Avea sa vina.. stiam lucrul asta.
Cu zambetul pe buze, m- am indreptat spre banca unei colege, Loredana parca, care statea singura in banca, ca si mine de altfel, insa aveam sa schimb lucrurile chiar acum:
- Buna Loredana! Este ocupat? o intreb de parca nu as sti deja raspunsul.
- Nu, sigur ca nu. Chiar te rog sa te asezi., imi spune aceasta cu un zambet “ largut” pe fata.
Ma asez tot zambindui dupa care aceasta sparge linistea intrebandu- ma:
- Cum se face ca esti atat de bine dispusa si ca ai dorit sa te asezi langa mine? Din cate stiu eu, tu nu esti o fire prea comunicativa.
- Pai m-am tot gandit si am ajuns la concluzia ca trebuie sa fac niste schimbari. Sincer… chiar ma saturasem sa fiu atat de retrasa… fara niciun prieten, ii spun uitandu- ma in ochii ei atat de mari de curiozitate, iar din nou spre surprinderea mea aceasta imi spune cu un zambet mare:
- Deci… ai vrea sa fim prietene?
Raman stana de piatra auzindui cuvintele pronuntate cu atata forta si care parca imi asurzeau urechile si imi faceau inima sa bata din ce in ce mai tare, la cat de puternice erau. Intru- un sfarsit ii spun:
- Desigur ca da.. mi-ar placea foarte mult sa fim prietene!
Aceasta nici nu isi mai gasea cuvintele, atat de uimita era, vazand felul cum i- am raspuns. Adica cine nu ar fi daca cineva s-ar ridica in picioare, daramand scaunul si strigand in gura mare ca ii accepta propunerea. Ei bine eu exact asa am facut, atragand privirea intregii clase. Am inceput sa rad, Loredana a inceput sa rada, intreaga clasa a inceput sa rada. Deodata aud alte voci spunand:
- Nu e correct! De ce numai Lori este privilegiata sa fie prietena ta? Noi ce avem?
Eu nemaistiind ce sa spun, ma inrosec putin, dupa care adaug:
- Daca si voi doriti sa fiti privilegiati… eu nu am nimic in potriva!
Dupa care aud spunadu-se aproape in cor:
- Asa mai merge! dupa care un val de rasete si zambete isi face simtita prezenta.
Mai bine nici ca se putea. Eram atat de fericita ca incepusem cu dreptul noua mea viata, incat nici nu observasem cum cineva se furisase pana in spatele meu, punandu- si mainile la ochii mei. Deodata simt cum o explozie de lovituri imi bombardeaza pieptul. Era el., sau mai exact mainile lui. Aceleasi maini fine care in urma cu o zi ma atingeau pe intreg corpul facandu- ma sa simt senzatii noi. Cand credeam ca nu poate fi mai minunata atingerea mainilor lui, glasul acestuia a inceput sa imi scalde urechile doar prin cuvintele:
- Ghici, cine- i?
Nu puteam spune nimic… parca ( ,) cuvintele nu mai vroiau sa iasa, parca gura imi era cusuta. Fara sa ma mai gandesc ma ridic de pe scaun si ma intorc cu fata la el, afundandu- ma in ochii lui albastri. Vad cum un zambet micut ii apare pe chip in timp ce se apropie din ce in ce mai mult de mine. Buzele lui tanjeau dupa ale mele, iar ale mele erau innebunite dupa ale lui. Dorinta fiecaruia de a gusta din buzele celuilalt, se sfarseste atunci cand gurile noastre se unesc intr- un sarut al pasiunii. Iar dupa un dans nebunesc al limbilor noastre, sarutul i-a sfarsit cu tot cu chiotele colegilor nostri la care, dupa cate aratau interjectiile lor, erau destul de incantati. Imi indepartez putin fata de a fata lui uitandu- ma atent in ochii lui. Acei ochi ai marii acum exprimau caldura si emanau numai implinire, fericire, iubire: la fel ca smaraldele mele.
- Atat de dor ti-a fost de mine? ma intreaba el cu un zambet pervers.
- Iti pot spune aceeasi intrebare. ii spun intorcandu- i zambetul.
- Oh… haide Bea… pe mine nu mai are rost sa ma intrebi pentru ca eu deja sunt obsedat de tine.
La aceste cuvinte chiar nu mai stiam ce sa raspund. Oare atat de mult insemnam eu pentru el?
- Bine atunci… sa stii ca mi-a fost foarte dor de tine. Ii spun cu un zambet micut privindu- i fata multumita de raspunsul meu. In fantezia noastra nu am observat cata atentie ne ofereau atat colegii nostri, cat si profesorul de matematica. Rosim amandoi, eu mai mult decat el, dupa care ne spunem “ adio”, indreptandu- ne spre bancile noastre.
Ma asez in banca, oferindu- I un zambet colegei mele, care inca era cam dezorientata.
- Ai inceput in forta, imi spune aceasta chicotind, facandu-ma si pe mine sa zambesc usor.
- Da.. poate ca prea in forta, dar nu as schimba nimic din ce am facut!
- Cred ca o sa fim prietene foarte bune!... si inca ceva: te rog nu imi mai spune “ Loredana”, ma face sa ma simt batrana. De- acum ai sa- mi spui Lori. Clar?
- Foarte clar! Ii spun incepand amandoua sa chicotim, atragand atentia profesorului care ne-a scos numaidecat la tabla.
Si cam acesta a fost primul meu pas in inceperea altei vieti…


Cam asta e… mi-au disparut unele comuri de la cap 7... intrebare: dc???
Mi-e foameee!!!

#14
Buna! Tocmai am terminat de citit toate capitolele. Nu am mai vazut ficul asta, bine, nici nu prea frecventez eu aceasta sectiune. Tot ce pot spune e ca-mi place foarte mult.
Toate figurile de stil sunt foarte frumoase. Pacat ca nu prea primesti comm-uri. E un fic foarte frumos, dar majoritatea de pe aici sunt obsedati de ficurile Naruto[printre care ma numar si eu:))]
Pai... nu stiu ce as mai putea spune! Iti urez succes in continuare si la cat mai multe comentarii.

Ah, in legatura cu intrebarea ta. Cred ca s-au ster fiindca erau spam, adica mai putin de 3 randuri complete. Adica, asa cred deoarece nu am vazut posturile pentru ca, dupa cum am spus si mai sus abea acum ti-am vazut ficul^^

Bye si spor la scris si astept nextu`!!!
[Imagine: o7k7f6.jpg]

Parfumul iubirii... -> Comm? 55
Wild Love[+18] -> Comm please 71

#15
Ficul tau e extraordinar.Imi place mult.Ador personalitatea Beatricei.Inca nu am incredere in Alex,adica acum cateva ore isi batea joc de ea,in trecut i-a spus ca sta cu ea doar pt ca e "fata tatei",iar acum marturiseste ca o iubeste,o saruta ....si ceea ce m-a uimit este faptul ca ea l-a acceptat.Brusca schimbare a Beatricei m-a uimit.Nu ma asteptam sa se transforme din fata retrasa,intr-una comunicativa doar pt ca ea si el formeaza un cuplu si nu ma asteptam sa fie acceptata de colegi.Loredana pare o fata de treaba.Am o intrebare:cum a murit mama Beatricei?
Imi place descrierea vremii,sentimentelor lui Bea si privirilor aruncate intre cei doi protagonisti.Dialogul este putin,dar are sens.Naratiunea este buna.Dupa greseli gramaticale nu m-am uitat,dar sper sa nu fie.Cu siguranta nu este primul tau fic.Te numeri printre cei mai buni autori de ficuri de pe zup.
Acum singura greseala care m-a deranjat.(putin):ai cam grabit lucrurile.Mi-ar fi placut daca ai fi inceput ficul cu refuzul lui Alex(atunci cand i-a marturisit sentimentele ei).
Iti urez succes si grabeste-te cu continuarea.

#16
Buna.Ti-am citit si eu ficul si am ramas placut impresionata.Naratiunea,descrierea si dialogul se impletesc perfect.Figurile de stil sunt foarte frumoase,frazele bine construite.Ideea este draguta,imi place.Acum,si moderatorii au specificat ca nimeni nu e obligat sa lase comentariu la un fic,deci nu prea ai ce face.Intr-un capitol,nu mai stiu care ai avut cam multe greseli de tastare,probabil ai uitat sa-l corectezi..Cum spuneam,nu te descuraja daca nimeni nu iti lasa pareri,nu e moarte de om.Astept urmatoarele capitole.


[Imagine: bloody62.jpg]



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Tinerete fara batranete si viata fara de moarte! [parodie] bastard_in_love 1 3.792 03-10-2008, 08:05 PM
Ultimul răspuns: clauchan


Utilizatori care citesc acest subiect:
2 Vizitator(i)