Inimă de ceară

[tamoshiku]

Capitolul II
Campioane


Imaginează-ti că inima e asemenea unei lumânări. Dar noi nu iubim cu inima, sufletul nostru simte iubire. Chiar dacă nu se ştie exact unde este poziţionat sufletul atunci când suferim simţim o durere la nivelul inimi. După cum spune şi colegul meu, sufletul încearcă să profite de pe urma inimi, încearcă să lase toată durerea să se abată asupra inimi. De ce? Pentru că sufletul este nemuritor, şi trebuie să uite de durere pentru a putea trece mai departe. Atunci încearcă să lase toate durerile să se abată asupra inimi pentru ca el să rămână neatins.
Acum gândeşte-te că dragoste este asemenea unei brichete. Când sufletul lasă totul asupra inimi atunci se aprinde fitilul, şi lumânarea începe să ardă. Şi arde, şi arde până ce ceara din care este creată se topeşte total.
Dar oare ce se întâmplă cu ceara care a picurat şi nu a fost arsă complet? Ce se întâmplă cu bucăţile de inimă care încearcă să lase totul în urmă? Până la urmă vor reuşi, picăturile de ceară vor forma cu timpul o nouă lumânare, iar bucăţile de inimă se vor uni şi vor aştepta o nouă iubire.
Cel mai tare doare timpul, el pare hotărât să păstreze frânturi de amintiri, amintiri care dor la nesfârşit. Peisaje, zâmbete, lacrimi, toate se învârt prin capul meu, iar inima pare că doreşte să le păstreze, le adoră.

Am uitat să mă prezint sunt Karin Nara, sunt roşcată cu ochii căprui roşiatici, port nişte ochelari asemănători cu cei pe care îi are Joe Jonas. Mă axez pe stilul urban, nu ies în evidenţă cu nimic, poate doar cu corpul meu. Aste a problema mea, poate sună puţin lăudăros, dar am un corp de invidiat. Formele mele sunt bine definite, şi bustul meu e puţin exagerat.
Port o pereche de blugi negri, un tricou mov închis cu un cap de mort, peste tricou am doar o giacă de piele neagră, port nişte tenişi negri în carouri tot mov. Am un frate mai mare cu un an decât mine, numele lui e Shikamaru şi e cel care se ocupă de curse. Mulţumită lui am reuşit să ajung într-un an cel mai bun şofer de curse din oraş.
Dar să revenim în prezent, din cauza părinţilor sunt obligată să termin liceul, ce prostie. Stau în bancă şi o văd pe Sakura cum este sărutată de Sasuke, cât de proastă poate să fie. Nu înţeleg cum de mai crede în el după câte i-au făcut şi ei şi mie, după ce a distrus tot ce conta pentru mine. Eram cele mai bune prietene, iar acum ea este mereu în joc cu diavolului, nu pot să-i spun în alt fel. Este o altă persoană, se comportă precum o c***vă, ea a fost cea mai normală fată înainte să înceapă să umble cu Sasuke.
O văd pe tipa cea nouă intrând în clasa ca o furtună. Oare de unde o cunosc pe fata asta?

~Flashback~


-Hei! Ţi-am adus dosarul. Naruto îmi pasează dosarul cu informaţi despre noul şofer care a apărut prin oraş.
-Data viitoare bate la uşă.
Am ţipat prea târziu, blondinul a părăsit garajul râzând ca prostul. M-am aşezat pe capota maşini şi am început să citesc. Era un articol de ziar şi o poză:
„Hinata Hyuga a urcat pe primul loc in Rusia, este un concurent incredibil, a început să conducă de la 16 ani, şi în doar doi ani a devenit cel mai bun şofer al Rusiei. La început toţi considerau că fetele nu sunt pregătite de o cursă serioasă. Fata s-a înscris la prima ei cursă pe numele fratelui ei mai mare, când a câştigat şi toţi au aflat că este fată a fost eliminată. După două luni Akilina Aksinya a sponsorizato pentru o cursă mică, cu timpul a reuşit să ajungă în topul juniorilor. Anul trecut încă două fete sau alăturat echipei de juniori. Ea a urcat la marile curse şi a făcut adevărate ravagii.”
M-am oprit din citit, urma o listă cu cei pe care i-a învins, apoi erau descrise cele mei bune curse pe care le-a avut. Poza era cu ea, dar nu era o poză normală, nu era pe podium sau ceva de genu, era la o terasă.
„ Campioana noastră nu a luat nici măcar un trofeu pe podium, nu dorea să apară în poze şi să se laude cu trofeul. Este destul de greu de găsit poze cu aceasta, poza din dreapta o înfăţişează pe fată la o terasă într-un Mall.”
Am lăsat jos dosarul, se pare că anul asta voi avea o concurenţă serioasă.
~End flashback~

Deci se pare că sunt în aceiaşi clasă cu campioana Rusiei. Îmi muşc buza, aştept cu nerăbdare prima cursă cu ea, să vedem cât de pricepută este măreaţa Hinata Hyuga. Îi mai arunc o privire şi acesta se ridică şi merge la porumbei. Îşi bagă mâna în părul Sakurei, brunetul bombăne ceva, dar nu eram prea concentrată pe el. Sakura iese din clasă cu coada între picioare. Sasuke îşi primeşte şi el cea ce merită, cade jos după ce face contact cu piciorul fetei. Mi se pare destul de tare, fata asta chiar ştie să-şi facă prezenţa plăcută. Poate ar trebui să-mi pară rău de Sasuke, doar este în aceiaşi echipă cu mine, dar adevărul este că-l urăsc şi-l voi urâ mereu.

~Flashback~
-Ai băut? Sasuke lasă-mă.
Îl împing şi încep să fug. De ce am ales să rămân atât de mult la garaj, de ce nu am plecat şi eu cu Naruto? Brunetul m-a prins de picior şi am căzut pe cimentul rece. Când am lovit cu capul de podea am simţit durerea puternică apoi totul a fost negru.
-Unde sunt?
Mă trezesc într-o cameră albastră. Era ordonată, eram aşezată pe un pat mare, în partea opusă era o uşă care ducea spre baie sau dressing. Am încercat să mă ridic, dar am fost împinsă pe pat. Nici măcar nu l-am observat pe Sasuke, acum el era deasupra mea, mâinile lui s-au strecurat pe sub tricoul meu.

~End flashback~

Nu mai vreau să-mi amintesc de cea ce s-a întâmplat în noaptea aia, motoul meu este „ Lasă în urmă durerea de ieri, pentru ai face loc celei de azi”. Mda, nu sunt cea mai optimistă persoană, am trecut prin multe, şi vor veni altele si altele. Dacă voi trăi cu regrete atunci nu voi mai fi eu. Poate tipa asta o va ţine pe Sakura departe de el, rozalia îi o fată de treabă, nu trebuie să tracă prin ce am trecut eu. Sasuke nu ştie ce înseamnă să iubeşti, el nu a iubit şi nici nu va iubi vreodată.