Ingeri si Demoni !

[Vex]

[font=Tahoma]Helau, diars *smile* ! Tnx pentru comentarii, ma gandeam ca nu prea aveti ce sa intelegeti dintr-un prolog, dar ma bucur ca va placut.
Lectura Placuta !

~ Capitolul 1 ~

Un sunet in surdina ma face sa-mi deschid incet ochii, clipind des, incercand sa ma obisnuiesc cu lumina ce palpaia usor in compartiment. Casc usor, apoi imi indrept somnoroasa privirea catre tanarul care inca dormea langa mine, capul sau fiind rezemat de umarul meu .
Surad, se pare ca deja ma imprietenisem cu acest strain, chiar daca zeci de intrebari imi bantuiau mintea. Sunetul nu se oprise, si m-a facut sa ma incrunt, nu-mi placea absolut deloc, parca cineva zgaria tabla cu unghiile.
Intr-un acces de exasperare totala mi-am dus ambele maini la urechi, acoperindu-le, vroiam sa nu mai aud acel zgomot fatal pentru mine. Am inchis ochii, strambandu-ma , vroiam sa ma ascund, sa fug, ma durea in suflet, ma simteam de parca cineva invartea cutitul in rana .

Ochii mi s-au deschis si am ramas stupefiata din cauza imagini ce mi se arata. Un tipat gutuit mi-a iesit din gura, dar l-am oprit imediat, acoperindu-ma gura cu palma .
Lichid rosu, lichidul vietii , sange proaspat , rosiatic, se scurgea din corpul unui om palid, iar Alexunder ii sfasia carnea. Si-a intors chipul manjit de aceea substanta scarboasa, iar ochii i s-au marit, dezechilibrandu-se, dupa cateva secunde cazand in genunchi. Mi-am tinut respiratia cand acesta mi-a atins genunchiul, imi era atat de teama, ezitam sa fac ceva , cine stie ce as fi patit si eu ?

Oare aveam sa mor in chinuri, cum murise bietul barbat ? Sper ca nu, nu, nu, asta nu avea sa se intample ! I-am urmarit atenta fiecare miscare in parte, strangand puternic cartea de langa mine, in caz ca ar fi vrut sa-mi faca ceva sa il lovesc cu ea . Mda, buna idee, Emily, sigur va muri dintr-o lovitura de carte ! Eram o fraiera, o imbecila daca ma gandeam ca eu o sa raman in viata cu asa ...o bestie langa mine ! O creatura o noptii, care avusese pofta sa-i i-a viata acelui om nevinovat tocmai in fata mea . Ma lasase sa vad un asemenea masacru !

- Iarta-ma, oh, te rog, iarta-ma , Emily ! N-am vrut, crede-ma, n-am vrut sa se intample asta !
Asta era vocea lui ? Dar oare chiar il chema asa ? Am inghitit in sec, privirea-mi tulbure si plina de teama cazandu-mi asupra lui. I-am analizat fiecare particia a fetei, care era murdara de sange, dar privirea lui...parca fusese injunghiat direct in suflet . Suferea cumva ? El stia macar prin ce ma facuse sa trec, nenorocitul ?

- Cum adica ? Ce esti tu, animal jegos si imputit ?! M-am trezit ca spun, mai bine zis, zbieram la el, aruncandu-ma in partea cealalanta a scaunelor din compartiment. Strangeam puternic materialul bluzei, privindu-l atenta, cu o frica ce ardea in mine .
- Emily. . . Nu-ti fac rau, jur, ca tie n-am sa-ti fac rau ! Sopti acesta, parca calm, sau mi se parea mie din cauza groazei .
- Ai omorat un om! Un om nevinovat, nenorocitul naibii ! Sa putrezesti in Iad, sa mori o data , nemilosule !
De cand stiam eu sa vorbesc in halul asta? De cand jigneam cu o asemnea usurinta, mai exact ? Ma speria si pe mine, bare-mi pe el sa auda o femeie vorbind asa !

Dar stai, pe el nu avea ce sa-l mai sperie ! El era vanatorul, iar noi, rasa umana, prada ! Si cum eu faceam parte din aceasta rasa, eram un om, deci aveam sa fiu...avea sa ma. . .
Dar sirul gandurilor mi-a fost oprit cand i-am simtit atingerea usoara pe genunchi . Am tresarit, dand drumul bluzei si l-am privit adanc in ochii care parca cautau o speranta . Vroia sa-l iert ? Nu puteam face asa ceva, rational gandind nu vroiam sa fac asa ceva, dar daca gandeam cu sufletul, vroiam ! Pana la urma cu totii greseam, nu-i asa ? Dar el omorase!
M-am incruntat, se pare ca sufletul si gandirea-mi nu prea aveau cum sa se inteleaga vreoadata .
- Sunt un demon, o creatura a noptii, ceva ce rar intalnesti, dar tu, tu m-ai chemat la tine intr-un fel special, Emily ! O sa ai nevoie de mine, candva, stiu asta, o simt in fiecare por, de asta te implor sa ma ierti si sa ma crezi ca n-am sa te ranesc vreodata ! Ce-ai vazut , ei bine, a fost greseala mea, n-ar fi trebuit sa stii asta pana nu ajungeam in Londra, deci, ai vrea sa ma ierti, Emily ?

Glasul sau parca imi dansa in urechi . Ma facea sa ma domolesc incet, sa plutesc pe niste norii, sa vreau sa-l ascult chiar daca ce-mi zicea suna de necrezut, atat de ireal !

Dar totusi, real ! Mi-am inclinat incetisor capul, clipind des si privindu-l pe Alexunder, care acum mai avea putin si plangea . Il durea si pe el, poate ca zicea adevarul, si-mi promisese ca nu ma va rani. . . Demonii nu-si incala promisiune facute oamenilor, nu ? Om trai, si om vedea, pana la urma nu mai aveam foarte mult pana la Londra . Sau mai aveam ? Ah , ma simteam obosita, nu prea mai aveam cum sa gandesc limpede .

- Alexunder, sper ca e adevarat ce spui ! Mai sper ca nu ma vei omora, deci te-as ruga sa te speli, si sa cureti ce-ai...ce-ai facut aici ! Am soptit, uitandu-ma absenta la cadavrul care avea ochii atintiti asupra mea .Ce naiba ? Imediat m-am uitat la Alexunder si ploapele mi s-au inchis incet-incet, visele luandu-ma in lumea lor, departe de realitatea , ei bine, ireala !