06-01-2010, 11:20 PM
HeLLo...thanks de comm. Si multumesc celor care citesc. Iata next`ul, I hope you`ll like it :3
Capitolul 3: Riscul unui dans in doi...
Juliet:
-Nu, am raspuns categorica.
- Dar de ce refuzi Juliet? Pur si simplu nu inteleg, este o oportunitate imensa pentru tine, raspunde calm Edwin.
Edwin, este negociatorul, ca sa ii spun asa al Congresului De Organizare Al Vampirilor. El este cel care face propunerile celor care sunt solicitati pentru anumite functii in congres. Dar se pare ca regele, sau mai bine zis fostul rege, a fost acuzat de abuzarea drepturilor sale. Adica, s-a hranit in mod abuziv, punand in pericolsecretul tuturor, si anume existenta noastra. Iar acum, astora le-a trecut prin minte sa ma faca pe mine regina. Ideea este ca, de obicei, regele sau regina detine cea mai mare putere din randul vampirilor. Fostul rege, Cedric, a fost ucis in urma cu cateva saptamani daca nu ma insel. Dar nu stiu de cand sunt atat de cruzi fata de cei ce pun in pericol viata tuturor. De obicei pur si simplu, condamnatii erau injunghiati cu un cutit cu lama de argint, fix in inima si mureau pe loc. Acum se pare ca au schimbat tactica, iar subiectul este pus sa inghita in fiecare zi, timp de sapte zile praf de argint care ii contamineaza corpul si il omoara incet si dureros.
- Te intreb din nou, de ce refuzi?
- Tu nu constientizezi ce intrebi? Sunt doar o pustoaica. Acolo afara sunt vampiri care au peste doua mii de ani, eu am doar trei sute, raspund devenind vizibil iritata.
- Dar asta nu conteaza. Stii ca aici nu conteaza varsta. Se stabileste dupa putere.
- Si ce vrei sa insinuezi ca eu sunt cea mai puternica sau? Hai sa fim seriosi! Si chestia cu varsta...Ma lasi, sunt numai abureli. Chiar si tu esti mai mare decat mine cu treizeci de ani. Fostul rege avea peste o mie de ani. Acum lasa-ma sa plec, am treaba!
Dupa ultima fraza m-am ridicat nervoasa si am plecat fara sa mai spun nici macar “la revedereâ€. Nu vreau sa conduc rasa pe care o detest cel mai mult. Fiindca sinceritate ma opreste sa spun faptul ca imi place sa fiu vampir, nici macar nu agreez modul asta de viata. Il urasc. Am ajuns o ucigasa, si inca una incurabila, fiindca sangele uman nu e singura solutie de supraviatuire a unui vampir. Pe parcursul existentei noastre s-a descoperit ca se poate trai foarte bine si cu sange de animal si ca sa protejam oamenii, s-a ajuns pana la dezvoltarea unui intreg sistem de producere in masa a unui soi de sange fals prin metode chimice incuracate si asa mai departe. Dar ceea ce fac eu este doar un ,moft, barbar si incurabil, acela de a ma hrani cu sange uman, asmeni unui vampir clasic ca sa spun asa.
In fine, continuam sa urc scarile inapoi spre suprafata. Uram cand eram chemata in pestera aia idioata pentru motive politice si bla, bla, bla. In cele din urma am ajuns din nou afara. M-am urcat in masina asi am calcat acceleratia cu nervozitate. Saraca mea masina, ma mir ca inca merge la cate nenorociri a fost supusa. In fine, ies in cele din urma din padure. M-am uitat in fuga la ceas. Era sapte dimineata. Repetitiile pentru spectacol incep la zece. Cretinu’ ala de partener al meu si-a luxat glezna si am nevoie de cineva cu care sa repet. Minunat! M-am dat jos din masina nervoasa si am inceput sa alerg spre munte. In nervozitatea mea nici nu m-am asigurat daca era cineva care sa ma vada. Ma rog, ce om intreg la minte ar umbla la sapte dimineata prin padure, spre munte? Nimeni, clar. Doar eu si cei ca mine...Doamne, am ajuns sa tanjesc dupa umanitate. Nu mai vreau sa traiesc asa. M-am saturat sa fiu dependenta de sange, sa ucid, sa fie asa. Dar daca stau sa ma gandesc, puteam sa traiesc altfel. Nu mai pot sa comentez nimic, asa mi-am inceput eternitate, ca o criminala fara scrupule, asa o continui.
Gandurile mi-au fost intrerupte de soneria telefonului. Ce dracu’ nu ar trebui sa am semnal aici. Il scot din buzunar si raspund, incercand sa imi controlez nervozitatea.
- Fericita sa ma auzi? intreaba vocea de la celalat capat al firului.
Mi-a luat un moment sa recunosc vocea lui Elliot ce-i drept. Dar chiar era fericita sa il aud. Mi-am gasit partenerul.
Elliot:
Minunat, trebuie sa dansez. Ce sa zic ma omor dupa dans...Fug de el ca dracu’ de tamaie. In fine, ma indrept fara tragere de inima spre parc, unde am stabilit ca ma intalnesc cu Juliet. Mai, dar de cand e atat de departe locul asta? Inainte nu imi lua nici zece minute sa ajung si acum...Bun, cred ca departarea se datoreaza si faptului ca eu abia imi tarai picioarele. Am continuat sa merg in ritmul meu extrem de lent si in cele din urma am ajuns.
Juliet statea ganditoare pe o banca. Mda’, s-a intamplat ceva. Desi o cunosc de numai doua saptamani stiu sigur ca ceva s-a intamplat fiindca ea niciodata nu e atat de linistita.
- Si ce mai faci tu? intreb postandu-ma in fata ei.
Dar spre si mai marea mea surprindere nu imi raspunde. Ma ia de mana si ne indreptam spre sala de dans. Ma trage cu o forta caracteristica ei. Degetele albe si reci imi inconjoara incheietura, strangand putin cam prea tare. M-am abtinut sa nu scancesc. Fata asta avea o putere inumana. In cele din urma, dupa ce ma tras dupa ea fara sa scoata un sunet tot drumul am ajuns in fata unei cladiri enorme. Am intrat fara tragere de inima, simtind ca se va intampla ceva nu foarte bun aici. Am urcat cu liftul patru etaje. Acolo era o sala impresionanta de dans. Bleah! Am incercat sa protestez ceva, dar Juliet mi-a pus un deget pe buze si m-a expediat sa ma schimb. Si acum intrebare de baraj, de ce dracu’ imi trebuia un nenorocit de costum daca e doar o repetitie? Mi-au dat un costumas de ala de print, caraghios pana peste masura si o sabie. Apoi au urmat indicatiile fabuloase. Trebuie sa stau acolo intr-un colt, frumusel si sa zambesc, in timp ce ea canta. Sa astept acolo vreo doua minute si apoi sa merg sa o imbratisez pe la spate si sa incepem sa dansam. Mai pe scurt sa fiu un pinguin cu coroana pe cap.
Dar toate comentariile si pretentiile mi-au ramas in gat, cand am vazut-o. Purta o rochie roz deschis, lunga. Parul ii era lasat liber pe spate, iar in mana avea un trandafir tot roz. Superb! Luminile s-au stins si a inceput sa cante. Versurile erau in francez, deci nu am priceput nimic. Si pe deasupra eram prea absorbit de ea. Cand mi-a expirat timpul de stat fara rost, m-am indreptat spre ea. Prima data am ezitat, fiind sigur ca voi cadea sau alta chestie penibila. Dar vazand ca mie deja imi tremura genunchii, Juliet m-a prins de maini si mie le-a pus in jurul taliei ei. Am inceput sa ne rotim incet, in timp ce a continua sa cante si eu zambeam papagaliceste.
Apoi, fara sa ma anunte nimeni, un fior mi-a cuprins tot corpul. Fiecare particica din trupul meu imi topaia sub atingerea mainilor ei. Si inima, pai am vrut sa imi duc mana pe piept sa nu imi sara din piept.
Dansul si repetitiile au mai continuat doua ore de atunci, eu fiind urmarit indeaproape de sentimentul acela. Inima era bine mersi la raliu, iar eu continuam sa fierb. Cand in cele din urma au spus ca e suficient am rasuflat usurat. Juliet m-a batut usor pe umar si a zambit. Dar nici un cuvant, nimic. M-am asezat pe un scaun, constient fiind ca maine voi avea o febra musculara grozava. Si cand m-am asezat, am simtit cu cineva tocmai mi-a infipt ceva in dos. Dar pe bune, m-am pus pe trandafirul lui Juliet. Si da, dupa ce l-am luat in mana am descoperit care este riscul unui dans in doi...Adica nu riscul de a ficalcat pe picioare. Riscul unui dans in doi, sa te indragostesti de partener...Ha’ , la asta chiar nu ma asteptam, dar se pare ca s-a intamplat. OK, Elliot nu fi tampit. Juliet e superba, ce te asteptai? Sa treci indiferent pe langa ea? Sa fim seriosi. Mda’ si ce fain imi sta mie, indragostit pana in varful urechilor.
Melodia cantata de Juliet --> Celine Dion- C`est pour toi
Capitolul 3: Riscul unui dans in doi...
Juliet:
-Nu, am raspuns categorica.
- Dar de ce refuzi Juliet? Pur si simplu nu inteleg, este o oportunitate imensa pentru tine, raspunde calm Edwin.
Edwin, este negociatorul, ca sa ii spun asa al Congresului De Organizare Al Vampirilor. El este cel care face propunerile celor care sunt solicitati pentru anumite functii in congres. Dar se pare ca regele, sau mai bine zis fostul rege, a fost acuzat de abuzarea drepturilor sale. Adica, s-a hranit in mod abuziv, punand in pericolsecretul tuturor, si anume existenta noastra. Iar acum, astora le-a trecut prin minte sa ma faca pe mine regina. Ideea este ca, de obicei, regele sau regina detine cea mai mare putere din randul vampirilor. Fostul rege, Cedric, a fost ucis in urma cu cateva saptamani daca nu ma insel. Dar nu stiu de cand sunt atat de cruzi fata de cei ce pun in pericol viata tuturor. De obicei pur si simplu, condamnatii erau injunghiati cu un cutit cu lama de argint, fix in inima si mureau pe loc. Acum se pare ca au schimbat tactica, iar subiectul este pus sa inghita in fiecare zi, timp de sapte zile praf de argint care ii contamineaza corpul si il omoara incet si dureros.
- Te intreb din nou, de ce refuzi?
- Tu nu constientizezi ce intrebi? Sunt doar o pustoaica. Acolo afara sunt vampiri care au peste doua mii de ani, eu am doar trei sute, raspund devenind vizibil iritata.
- Dar asta nu conteaza. Stii ca aici nu conteaza varsta. Se stabileste dupa putere.
- Si ce vrei sa insinuezi ca eu sunt cea mai puternica sau? Hai sa fim seriosi! Si chestia cu varsta...Ma lasi, sunt numai abureli. Chiar si tu esti mai mare decat mine cu treizeci de ani. Fostul rege avea peste o mie de ani. Acum lasa-ma sa plec, am treaba!
Dupa ultima fraza m-am ridicat nervoasa si am plecat fara sa mai spun nici macar “la revedereâ€. Nu vreau sa conduc rasa pe care o detest cel mai mult. Fiindca sinceritate ma opreste sa spun faptul ca imi place sa fiu vampir, nici macar nu agreez modul asta de viata. Il urasc. Am ajuns o ucigasa, si inca una incurabila, fiindca sangele uman nu e singura solutie de supraviatuire a unui vampir. Pe parcursul existentei noastre s-a descoperit ca se poate trai foarte bine si cu sange de animal si ca sa protejam oamenii, s-a ajuns pana la dezvoltarea unui intreg sistem de producere in masa a unui soi de sange fals prin metode chimice incuracate si asa mai departe. Dar ceea ce fac eu este doar un ,moft, barbar si incurabil, acela de a ma hrani cu sange uman, asmeni unui vampir clasic ca sa spun asa.
In fine, continuam sa urc scarile inapoi spre suprafata. Uram cand eram chemata in pestera aia idioata pentru motive politice si bla, bla, bla. In cele din urma am ajuns din nou afara. M-am urcat in masina asi am calcat acceleratia cu nervozitate. Saraca mea masina, ma mir ca inca merge la cate nenorociri a fost supusa. In fine, ies in cele din urma din padure. M-am uitat in fuga la ceas. Era sapte dimineata. Repetitiile pentru spectacol incep la zece. Cretinu’ ala de partener al meu si-a luxat glezna si am nevoie de cineva cu care sa repet. Minunat! M-am dat jos din masina nervoasa si am inceput sa alerg spre munte. In nervozitatea mea nici nu m-am asigurat daca era cineva care sa ma vada. Ma rog, ce om intreg la minte ar umbla la sapte dimineata prin padure, spre munte? Nimeni, clar. Doar eu si cei ca mine...Doamne, am ajuns sa tanjesc dupa umanitate. Nu mai vreau sa traiesc asa. M-am saturat sa fiu dependenta de sange, sa ucid, sa fie asa. Dar daca stau sa ma gandesc, puteam sa traiesc altfel. Nu mai pot sa comentez nimic, asa mi-am inceput eternitate, ca o criminala fara scrupule, asa o continui.
Gandurile mi-au fost intrerupte de soneria telefonului. Ce dracu’ nu ar trebui sa am semnal aici. Il scot din buzunar si raspund, incercand sa imi controlez nervozitatea.
- Fericita sa ma auzi? intreaba vocea de la celalat capat al firului.
Mi-a luat un moment sa recunosc vocea lui Elliot ce-i drept. Dar chiar era fericita sa il aud. Mi-am gasit partenerul.
Elliot:
Minunat, trebuie sa dansez. Ce sa zic ma omor dupa dans...Fug de el ca dracu’ de tamaie. In fine, ma indrept fara tragere de inima spre parc, unde am stabilit ca ma intalnesc cu Juliet. Mai, dar de cand e atat de departe locul asta? Inainte nu imi lua nici zece minute sa ajung si acum...Bun, cred ca departarea se datoreaza si faptului ca eu abia imi tarai picioarele. Am continuat sa merg in ritmul meu extrem de lent si in cele din urma am ajuns.
Juliet statea ganditoare pe o banca. Mda’, s-a intamplat ceva. Desi o cunosc de numai doua saptamani stiu sigur ca ceva s-a intamplat fiindca ea niciodata nu e atat de linistita.
- Si ce mai faci tu? intreb postandu-ma in fata ei.
Dar spre si mai marea mea surprindere nu imi raspunde. Ma ia de mana si ne indreptam spre sala de dans. Ma trage cu o forta caracteristica ei. Degetele albe si reci imi inconjoara incheietura, strangand putin cam prea tare. M-am abtinut sa nu scancesc. Fata asta avea o putere inumana. In cele din urma, dupa ce ma tras dupa ea fara sa scoata un sunet tot drumul am ajuns in fata unei cladiri enorme. Am intrat fara tragere de inima, simtind ca se va intampla ceva nu foarte bun aici. Am urcat cu liftul patru etaje. Acolo era o sala impresionanta de dans. Bleah! Am incercat sa protestez ceva, dar Juliet mi-a pus un deget pe buze si m-a expediat sa ma schimb. Si acum intrebare de baraj, de ce dracu’ imi trebuia un nenorocit de costum daca e doar o repetitie? Mi-au dat un costumas de ala de print, caraghios pana peste masura si o sabie. Apoi au urmat indicatiile fabuloase. Trebuie sa stau acolo intr-un colt, frumusel si sa zambesc, in timp ce ea canta. Sa astept acolo vreo doua minute si apoi sa merg sa o imbratisez pe la spate si sa incepem sa dansam. Mai pe scurt sa fiu un pinguin cu coroana pe cap.
Dar toate comentariile si pretentiile mi-au ramas in gat, cand am vazut-o. Purta o rochie roz deschis, lunga. Parul ii era lasat liber pe spate, iar in mana avea un trandafir tot roz. Superb! Luminile s-au stins si a inceput sa cante. Versurile erau in francez, deci nu am priceput nimic. Si pe deasupra eram prea absorbit de ea. Cand mi-a expirat timpul de stat fara rost, m-am indreptat spre ea. Prima data am ezitat, fiind sigur ca voi cadea sau alta chestie penibila. Dar vazand ca mie deja imi tremura genunchii, Juliet m-a prins de maini si mie le-a pus in jurul taliei ei. Am inceput sa ne rotim incet, in timp ce a continua sa cante si eu zambeam papagaliceste.
Apoi, fara sa ma anunte nimeni, un fior mi-a cuprins tot corpul. Fiecare particica din trupul meu imi topaia sub atingerea mainilor ei. Si inima, pai am vrut sa imi duc mana pe piept sa nu imi sara din piept.
Dansul si repetitiile au mai continuat doua ore de atunci, eu fiind urmarit indeaproape de sentimentul acela. Inima era bine mersi la raliu, iar eu continuam sa fierb. Cand in cele din urma au spus ca e suficient am rasuflat usurat. Juliet m-a batut usor pe umar si a zambit. Dar nici un cuvant, nimic. M-am asezat pe un scaun, constient fiind ca maine voi avea o febra musculara grozava. Si cand m-am asezat, am simtit cu cineva tocmai mi-a infipt ceva in dos. Dar pe bune, m-am pus pe trandafirul lui Juliet. Si da, dupa ce l-am luat in mana am descoperit care este riscul unui dans in doi...Adica nu riscul de a ficalcat pe picioare. Riscul unui dans in doi, sa te indragostesti de partener...Ha’ , la asta chiar nu ma asteptam, dar se pare ca s-a intamplat. OK, Elliot nu fi tampit. Juliet e superba, ce te asteptai? Sa treci indiferent pe langa ea? Sa fim seriosi. Mda’ si ce fain imi sta mie, indragostit pana in varful urechilor.
Melodia cantata de Juliet --> Celine Dion- C`est pour toi