30-06-2012, 07:55 PM
Buna. Ti-am vazut pe un topic sig-ul si am dat din plictiseala click pe link sa vad ce e, si asa am ajuns la fic-ul tau. Mi-am facut nitica timp sa il citesc, asa ca mi-am zis sa imi dau cu parerea...
Voi incepe mai intai cu partile bune. Ai oaresce profunzime in descriere si actiune. Nu este tocmai seaca povestea, ai potential, ai incadrat frumos textul. Ai pus accent pe unele detalii ca sa nu grabesti firul narativ, iar cititorul se poate simti cat de cat inclus in poveste. E destul de bine pentru cei 15 ani ai tai (nu stiu, pentru mine varsta conteaza in arta si literatura, privind totusi si experienta).
Deci, din parerea mea personala iti zic ca e binisor, insa desigur ca se poate si mai mult. Acum voi trece la critici, pentru ca ele te fac cu adevarat sa evoluezi - crede-ma, dandu-ti exemplu de la mine, daca nu picam in clasa asta noua cu profesoara asta care e o fire destul de critica, identitatea mea ca scriitoare de poezii ramanea amorfa, moale ca fierul cald...
In primul rand, ai grija cu greselile de gramatica. Sunt destul de multe si nu pica foarte bine. Nu stiu ce sa te indemn mai exact sa faci in privinta asta. O parte din ele ti-au fost remarcate mai sus, in rest nu mai stau sa le culeg acum pe toate - mai citeste ceva, mai uita-te la niste cursuri de gramatica online.
In al doilea rand, legandu-ma si de stil in sine - ai grija ca devine cam siropos. Povestea in sine e destul de siropoasa - fata roscata, cu ochi albastri, deci frumoasa, cu fratele perfect, iubitul perfect, prietenii perfecti, viata de liceu invidiata, intamplari de marci telenovelistice. Mai pe scurt, eroina e ,,perfecta''. Ok, cum firul nu il mai poti schimba, poti avea grija macar sa nu povestesti la fel de siropos, ci intr-un stil cat de cat mai sobru, matur. Asta nu iti iese din prima, dar niste pasi pe care i-ai putea face pentru inceput ar fi sa renunti la descrierile stufoase cu epitete exagerate, dand un pic in patetic. Cel mai rasunator exemplu a fost: ,,mi-am deschis ochii de un albastru abisal, senin.'' Nu suna foarte firesc, foarte autentic... Tu i-ai povesti astfel cuiva o particica din viata ta, de exemplu?
Ca sa te mai temperezi, poti incerca sa citesti oameni (fie ca in carti sau aici, pe forum), exagerat de seriosi, ca sa observi si extrema opusa stilului tau si sa incerci sa gasesti un stil intre.
Iti urez mult succes si multa inspiratie!
Voi incepe mai intai cu partile bune. Ai oaresce profunzime in descriere si actiune. Nu este tocmai seaca povestea, ai potential, ai incadrat frumos textul. Ai pus accent pe unele detalii ca sa nu grabesti firul narativ, iar cititorul se poate simti cat de cat inclus in poveste. E destul de bine pentru cei 15 ani ai tai (nu stiu, pentru mine varsta conteaza in arta si literatura, privind totusi si experienta).
Deci, din parerea mea personala iti zic ca e binisor, insa desigur ca se poate si mai mult. Acum voi trece la critici, pentru ca ele te fac cu adevarat sa evoluezi - crede-ma, dandu-ti exemplu de la mine, daca nu picam in clasa asta noua cu profesoara asta care e o fire destul de critica, identitatea mea ca scriitoare de poezii ramanea amorfa, moale ca fierul cald...
In primul rand, ai grija cu greselile de gramatica. Sunt destul de multe si nu pica foarte bine. Nu stiu ce sa te indemn mai exact sa faci in privinta asta. O parte din ele ti-au fost remarcate mai sus, in rest nu mai stau sa le culeg acum pe toate - mai citeste ceva, mai uita-te la niste cursuri de gramatica online.
In al doilea rand, legandu-ma si de stil in sine - ai grija ca devine cam siropos. Povestea in sine e destul de siropoasa - fata roscata, cu ochi albastri, deci frumoasa, cu fratele perfect, iubitul perfect, prietenii perfecti, viata de liceu invidiata, intamplari de marci telenovelistice. Mai pe scurt, eroina e ,,perfecta''. Ok, cum firul nu il mai poti schimba, poti avea grija macar sa nu povestesti la fel de siropos, ci intr-un stil cat de cat mai sobru, matur. Asta nu iti iese din prima, dar niste pasi pe care i-ai putea face pentru inceput ar fi sa renunti la descrierile stufoase cu epitete exagerate, dand un pic in patetic. Cel mai rasunator exemplu a fost: ,,mi-am deschis ochii de un albastru abisal, senin.'' Nu suna foarte firesc, foarte autentic... Tu i-ai povesti astfel cuiva o particica din viata ta, de exemplu?
Ca sa te mai temperezi, poti incerca sa citesti oameni (fie ca in carti sau aici, pe forum), exagerat de seriosi, ca sa observi si extrema opusa stilului tau si sa incerci sa gasesti un stil intre.
Iti urez mult succes si multa inspiratie!