Incercarea nu are moarte[...+16]

[Ryuu]

Priveam inainte. In fata mea aparu o fata cam de douazeci si patru de ani, insa era mult mai batrana. Simteam asta. Stiam ca e vampir si avea cu siguranta o varsta de peste, sa zicem, o suta de ani?
Avea par negru ca taciunele cazut in valuri peste umeri. Cateva suvite rebele ii cadeau peste ochii caprui, acoperindu-i, fara ca stralucirea lor mirifica sa se mai observe. Hainele ei erau negre ; purta o mica pelerina cu o pentagrama ca model.
Era vampir de sange, singura rasa de vampiri ce hraneau alti vampiri. Interesant, nu?
Cu toate asta era foarte puternica, sau asa speram. Pana in acel moment auzisesm multe povesti despre astfel de creaturi. Povesti care mai de care ciudate si de necrezut.
Stiam ca un singur lucru este adevarat. Sangele lor era periculos pentru diavoli deoarece ii otravea pe loc, in doua secunde.
In mana dreapta tinea o sabie, cred ca de argint. Nu-mi puteam da seama asa de bine deoarece o bucata din panza perelinei o acoperea. Cu toate ca ochii mei nu mai erau in aceeasi directie cu ai bestiei, nu ma puteam misca si nu intelegeam de ce. Poate era din cauza uimirii mele.
Nu intelegeam ce cauta tipa aici. Si mai ales, ma cunostea? Stiam ca astfel de „chestii” nu prea sar in ajutorul altor vampiri si ii lasa sa moara delectandu-se cu acele scene fantastice la care erau supusi.
-Ai venit sa ma salvezi? Daca da, ce dracu stai asa? Ataca-l! aceste cuvinte mi-au iesit din gura pe un ton autoritar.
Cred ca ii dadeam ordine.
-Taci si priveste. spuse ea rapid
Am clipit. A atacat.
Lupta dintre fata si diavol incepuse. In linistea serii se auzeau loviturile sabii de ghearele puternice ale monstrului. Ma gandeam ce sa fac atata timp cat corpul inca nu-mi raspundea la comenzi. Ma intrebam din secunda in secunda daca ea e la fel de puternica, in aceasta imprejurare mai puternic, decat El, deoarece nu vedeam niciun rezultat. Amandoi se luptau cu vitejie, daca pot spune asa
Speram sa fie, altfel, cina diavolului negru, din seara asta, va fi deschisa cu felul intai, eu, si desert, ea. Sau invers.
Nu puteam sa inteleg prea multe din lupta lor. Rapiditatea celor doi era prea mare, insa un sunet a strapuns linistea serii.
Am facut ochii mari. In negrura am vazut o silueta cazand la pamant, dupa care niste ochii ma privira insistent...
M-am trezit.

2
Timpul ~ partea 1

M-am trezit realizand ca totul a fost un vis, un vis ce- l aveam de acum doi ani, aproape in fiecare noapte. Nu stiam ce era cu el, insa ma stresa.
Am inceput sa privesc speriat prin camera spatioasa. Am observat ca o parte din tablourile de pe pereti erau cazute pe podeaua rece, de parca eu luasem parte la lupta cu trupul din realitate iar tablourile erau bestia. Am dat jos pilota ce ma acoperea, si am pasit usor pe parchetul laminat de o culoare splendida-asta credeam eu.
Eram inca nedumerit de visul din care ma trezisem, cel pe care il detestam de prima oara de cand l-am avut, de cand acele imagini odioase au inceput sa-mi strabata gandurile in fiecare noapte. Parca nu doaream sa mai adorm.
Eh... totusi speram ca si faza cu... vampirul, sa fie un vis, adica sa fiu o persoana normala, sa merg in discoteci fara sa frang gatul cuiva la fiecare trei minute, sau doua secunde. Sa „vanez” fete, tarfe mai bine zis, si sa ma distrez in fiecare noapte cu ele, sa le fac sa se simta cum nu s-au mai simtit niciodata, iar intr-un final sa le arunc in strada ca pe niste carpe de care nu mai ai nevoie de ele, carpe rupte, folosite.
Insa sunt o creatura a noptii si nu pot schimba asta.
Camera mea era imbibata in intuneric. Da. Lumina soarelui imi facea rau, foarte mult rau. Perdelele groase si negre, din matase cred, nu lasau niciun strop de lumina sa patrunda in camera. Parca era un mormant, un mormant la etajul cinci al unui bloc.
Am traversat usor incaperea pana la un birou unde am vrut sa incep sa scriu intr-un carnet. Defapt era un caiet mai mic in care mereu, dupa ce ma trezeam, scriam visul ce l-am avut, facand o legatura intre tot ce am mazgalit prin caiet.
Am luat pixul in mana dupa care am atins cu pasta paginile caietului. Am constatat ca e gol. Niciun pic de culoare nu se asternea pe foaie oricat de mult incercam. Am aruncat pixul in perete. Cred ca deja s-a strans o gramada mare acolo. Doua sute treizeci si patru de foi scrise si cam douazeci si cinci de pixuri sau stilouri consumate. Da. Imi place sa tin socoteala.
Am deschis sertarul biroului de unde mi-am luat un creion. Atata mai aveam.
„-Trebuie sa-mi fac provizii in materie de pixuri.” am gandit in acel moment
Am inceput sa scriu, insa nu prea mult. Usa de la intrare se auzi trantindu-se.
Incet, mi-am intors capul spre hol, am luat repede un tricou pe mine, dormisem fara unul, seara trecuta, doar in pantaloni imi facusem somnul de frumusete,daca pot spune asa, si m-am ascuns dupa perete cu un cutit in mana. Umblam cu asa ceva mai mereu, camera era plina ce cutite, sabii, pusti si toate cele necesare pentru a omori un diavol.
Nu imi erea teama. Nu era prima persoana care intra in apartament si o omoram. Imi facea uneori placere sa omor fara sa gust putin din sange. Defapt, dimineata sau in amiaza mare, lichidul rosu nu avea un gust asa de bun ca noapte.
Mi-am pregatit cutitul in momentul in care auzeam pasii apropiindu-se de camera mea. Eram gata sa atac, cand...
-Nu te asteptai, nu?
Am privit uimit.