Răspunsuri: 28
Subiecte: 3
Data înregistrării: Dec 2008
Reputație:
3
Zupi: 58 z
Capitolul 11
Delia mergea agale pe drumul orasului, si admira fiecare floare, fiecare casa, era atat de fericita incat parca trezea totul din jurul ei la viata. “Am uitat cat de frumos e sa iubesti, sa fi iubit. Am uitat ce inseamna sa pierzi simtul ratiunii, si sa fi dominat de dorinta si pasiune. Ciudat, acum cand ma gandesc la trecut, la Alex, nimic nu mai ma afecteaza; am reusit sa sterg totul cu buretele si in sfarsit am gasit un nou motiv pentru care traiesc, pentru care inca respir. Ma simt atat de bine noaptea, parca mi se deschid toate cararile catre cele mai ascunse dorinte ale mele, ma simt mai puternica, pot infrunta orice.” Delia zambi, ridica triumfatoare capul, pasi increzatoare spre un nou viitor, spre prima ei aventura vazuta prin ochii de vampir. Fara sa-si dea seama, incepe sa se transforme, parul devine din ce in ce mai intunecat, ochii capata nuanta rosiatica si micii colti incep sa-si faca aparitia. Imediat ce simte un fior rece curgandu-i din buza de jos, isi duce instinctiv degetul la gura si isi da seama ca e sange. Coltii au reusit sa patrunda pana in carnea buzelor, lasandu-i mici cicatrici. Se sterge si isi linge urma de sange de pe mana. Imediat ce simti gustul sangelui, o durere imensa o strapunge in interior si pica jos. Se strange de burta si incepe sa tipe si sa gafaie alarmant de repede. Bataile inimii devin din ce in ce mai accelerate, iar sangele ii pulseaza cu repeziciune in vene, gata sa izbucneasca afara. Delia se sperie, dar in acelasi timp are un sentiment placut, de sete. “Ce mi se intampla? Ma doare cumplit. Nuuuuuuuu” si incepe sa racneasca din toate puterile, incat o femeie ii auzi tipetele si iesi din casa sa vada ce se intampla. O vede pe tanara, doborata la pamant, si se grabeste sa o ajute.
- Copila, ce ai patit? Vino cu mine. Si cand vru sa o apuce pe Delia de incheietura, cu o voce sugrumata, din pricina durerii si printre suspine, aceasta spune
- Pleaca de langa mine, nu te apropia !
- Doamne Dumnezeule, copilo, ce ai patit? Vino sa te duc la spital, nu fi incapatanata, esti la pamant, tu nu vezi?
Simtind o nevoie urgenta de sange, Delia parca isi pierduse controlul, si dintr-o miscare sare peste femeie si o apuca de par, racni la ea:
- Tu nu intelegi sa nu te apropii de mine? ITI SMULG BEREGATA ! Pleaca mai repede daca ti la viata ta si a rudelor tale care te vor plange. DISPARI !! se prabusi iar la pamant, durerea fiind prea mare pentru a fi suportata.
Femeia, stupefiata alerga cat o tineau picioarele, tipand, inapoi acasa. Lordul Vladimir urmarea toata scena, si era multumit de ceea ce vedea, radea cu satisfactie, iar ochii ii sclipeau mai intens.
- Bravo fetito, te-ai intrecut pe sine. Nu mi-am imaginat ca vei fi capabila sa te abtii de la sete. M-ai uimit, dar crede-ma, in cele din urma va pune stapanire pe tine. Batu vampirul din palme, si isi incrunta privirea intr-un mod diabolic.
- Cine esti? Se ridica Delia in picioare intr-un final, la auzirea vocii groase, de parca venea din adancul pamantului
- Dar cum se poate? Nu ai auzit de mine? Eu sunt Lordul Vladimir, viitorul rege al vampirilor si conducatorul acestor fiinte patetice, oamenii.
- Tu? Si ochii lui Delia capatara o nuanta de rosu intunecat, simtea o ura imensa, simtea nevoia sa ucida, neaparat, dar se impotrivea sporind durerea care o acaparase.
- Nu te mai impotrivi draguto, daca te impotrivesti, setea se va intoarce de fiecare data insutit. Si abia atunci o sa uiti de tine, si de ce te inconjoara si vei distruge totul in cale. Isi duse mana la gura si isi musca incheietura lasand sa iasa la iveala un firicel gros de sange.
Delia imediat simti mirosul, simtea ca innebuneste, avea o dorinta de nestapanit de a-l face bucati pe cel din fata ei, sa-l sfasie si sa nu lase in urma o picatura de sange.
- Nu-i asa ca vrei? Haide, nu te sfii, bea. Si indrepta mana catre tanara ranjind cu satisfactie.
Deja era mai mult decat putea suporta. Durerea devenea din ce in ce mai apasatoare, iar setea punea stapanaire pe ea. S-a pierdut. In acea fiinta, nu mai exista urma din Delia cea veche. Fizic, era acolo, vedea si simtea tot ceea ce se intampla, dar psihic, disparuse complet, locul ei fiind luat de o bestie de nestapanit, cu o dorinta imensa de a ucide. Fara sa i se spuna de doua ori, dintr-o miscare sari pe mana Lordului si-si lipi toata gura de incheietura acestuia. Ochii i se dadeau peste cap, si incepe a clipi mai repede, un semn de satisfactie si multumire ca durerea incepea sa dispara. In schimb, “victima” era in chinuri.
- AJUNGE !! si o impinse pe tanara cativa metri in spate, trantind-o jos, lasand-o sa gafaie si sa simta gustul sangelui, ambrozia vampirilor.
- Esti de groaza, fetito. Daca nu te opream ai fi fost in stare sa ma omori. Daca ai sti cu cata placere te-as face bucati acum, dar nu, zambi malefic, am nevoie de tine deocamdata. Tu vei fi cea care ma va conduce la mostenitorii regelui. Ii voi omori intai pe ei, si cu tine ma gandesc la urma ce voi face. Incepu sa rada, micile vietuitoare speriindu-se de el si fugind incotro vedeau cu ochii. Disparu intr-un nor de fum, lasand-o pe Delia speriata, trantita in mijlocul strazii.
- Doamne, ce am facut? Aceasta reveni la forma normala, fiindca a simtit dorinta de sete invinsa, inchizand bestia din nou in cusca din interiorul Deliei. Siroaie mari de lacrimi cristaline se prelingeau pe chipul murdarit si transpirat al fetei. Statea in mijlocul strazii si plangea, mii de intrebari nascandu-se in mintea fetei. Nu ii placea ceea ce devenise. Era un monstru. Si-a amintit si de chipul femeii ingrozite in momentul cand o apuca de par si incepe sa planga mai tare. “Cum am putut sa fac asa ceva. In viata mea nu am omorat o musca, si am sarit la biata femeie care a incercat sa ma ajute. Nu trebuia sa beau sangele lui Vladimir. Daca voi ucide oameni, numai sa-mi stapanesc dorinta asta blestemata de a bea sange? De ce nu pot fi ca Marcus? El pare un vampir normal. De ce eu?” si incepe sa tipe si sa planga, adormind in cele din urma in mijlocul strazii.
Delia vampir
Răspunsuri: 28
Subiecte: 3
Data înregistrării: Dec 2008
Reputație:
3
Zupi: 58 z
capitolul 12
Zorii zilei ii mangaiau chipul palid, alb si trist al Deliei. Deschise incetisor ochii si incerca sa se ridice in sezut, insa era prea ametita si pica la loc. “Unde sunt?” Camera in care se afla era cu totul si cu totul diferita de a ei, sau a Alinei. Peretii de culoare albastra ca cerul iti inspirau o stare de calm, dar totodata de energie, asta poate si datorita posterelor cu fete din diverse formatii rock. Sirul gandurilor ii fura intrerupte in momentul cand stranuta tare si auzi niste pasi repezi venind dinspre usa. Incerca sa simuleze ca doarme, asa ca inchise ochii. Inima ii batea repede, ii era teama, tremuratul ei risca sa o dea de gol. Usa se deschise cu un mic scartait si auzi un zgomot ce semana cu o tava, asezata pe masa de langa pat. Simti o mana calda, care-i mangaia chipul si-i cerceta fruntea, probabil pentru a vedea daca are febra, “Nu e Marcus, el e mult mai rece, cine o fi?” Tanara simtea cum incepe sa se incinga din cauza emotiilor si incepu sa tremure mai tare. Intr-adevar racise, avea frisoane, transpiratia rece curgea neincetat de pe fruntea ei, si simtea o durere in tot corpul. O voce cunoscuta si calda incerca cu blandete sa o trezeasca.
- Delia, trezeste-te, ti-am facut micul dejun.
Tanara deschise ochii si-i facu mari cat cepele, aproape ca uitase pentru cateva secunde de durere, iar cuvintele, din pricina uimirii ieseau necontrolate:
- ALEX ?! spuse ea cu uimire si se inrosi din ce in ce mai tare la fata
- Da, eu !
- Ce caut aici? Si se uita mirata sa vada cu ce e imbracata. Avea o pijama barbateasca alba cu dungulite albastre, iar pe dedesupt…..NIMIC. Fata se inrosi toata de nervi si tipa la el. Unde imi sunt hainele? Cine m-a dezbracat? Dar nu era nevoie sa i se mai raspunda, zambetul smecher de pe fata lui spunea totul. Cum ai indraznit?? De ce?? Si o palma necontrolata ii zbura direct pe obrazul drept al baiatului. Acesta se uita stupefiat la ea, cu ochii mari, cu o sclipire de nemultumire.
- Auzi, nu crezi ca te-ai invatat? Am primit in ultima saptamana mai multe palme de la tine, decat de la altele intr-un an. Si nu era nevoie sa te enervezi atat, de parca ar fi prima oara cand te vad dezbracata.
Delia se incrunta si mai tare si sari ca arsa din pat, se aruncase peste el, trantindu-l inapoi pe saltea vrand sa-l plesneasca din nou. “Cum indrazneste? Nu am suferit destul? Acum trebuie sa-mi aduca aminte ca am fost in stare sa ma daruiesc unui nesimtit care nu a stiut sa ma aprecieze. Pentru el nu a contat asta, nu a contat ca i-am daruit ce aveam mai de pret !” insa palma ii fuse oprita, Alex apucand-o de incheietura si tragand-o mai aproape de el.
- Ce frumoasa esti dimineata, mai ales nervoasa si cu parul un pic ciufulit. Si zambi intr-un mod care ar fi dat pe spate orice fata, insa la Delia nu mai avea niciun efect. Reusise sa-l uite, si de cand o muscase Marcus dobandise si tarie de caracter, chiar mai mare decat s-ar fi asteptat.
Se smuci din stransoarea lui si se rasti la el.
- Sa NU ma mai atingi vreodata. Nu mai am nevoie de tine, acum sunt alta, mai puternica, o noua Delia care a fost in stare sa te uite si sa mearga mai departe.
- Da?? Cu cine? Cu ALA ? Care m-a atacat la scoala? Ma mir ca nu l-au inchis undeva, caracterul lui lasa prea mult de dorit.
- Ti-a ranit cumva orgoliul ca te-a facut de ras in fata intregului liceu? Asta meritai. O pedeapsa mai mare ca asta nici eu nu gaseam. Eram prea suferinda si prea ma izolasem din cauza ta. Ma bucur pentru ce ti-a facut.
- Sti ceva? Ar trebui sa-mi multumesti ca nu te-am lasat in mijlocul strazii sa mori de frig. Aratai jalnic, dar te-am luat fiindca inca te iubesc si nu as suporta sa te vad suferind din nou. Isi schimba imediat tonul vocii, intr-unul din care se observa o urma de regret. Delia se simti prost pentru un moment. Intr-adevar acesta o ajutase, si daca nu era el, acum sigur ar fi fost la spital cu perfuzii, sau chiar mai rau, moarta.
- Iti multumesc, iarta-ma pentru reactiile mele. Spuse intr-un final ea pe un ton stins.
- Nu face nimic. Hai mananci? Promit ca nu musc. Zambi el.
- Da, adevarul e ca mi-e cam foame, de ieri nu am mancat. Si se indrepta cu pasi timizi catre tava sa vada ce-i pregatise. Privi cu pofta clatitele cu gem, painea prajita si niste oua jumari, alaturi de care se afla un pahar cu suc de grefe. Nu-i placeau portocalele si nimic ce avea gust de portocale, iar Alex se pare ca nu a uitat. Se napusti asupra ei si manca cu o repeziciune de ziceai ca mai are un pic si mananca si tava cu tot cu masa.
- Mai respira si tu ! Vezi sa nu-ti stea in gat, bufni el in ras, da se opri imediat ce vazu privirile ucigatoare ale tinerei in timp ce mesteca painea cu ouale.
Dupa o masa copioasa, Delia il ruga pe baiat sa-i aduca hainele, fiindca nu o mai vazuse pe mama ei de 2 zile si trebuia sa plece, caci nici aseara nu o anuntase.
- Of, ce scandal o sa-mi faca ! pufni ea.
Alex afisa o privire serioasa si se uita fix la ea, Delia simtind privirea acestuia, care practic trecea prin ea, se intoarse si ramase tintuita in fata lui.
- Apropo, zice el, vrei sa-mi spui ce faceai in mijlocul strazii, lesinata si plansa si mai ales murdara de sange la gura? Ca sa nu mai mentionez si ora tarzie. Cine stie cat oi fi stat acolo? Te-a ranit Marcus cumva? Il omor.
- Nu cred ca e treaba ta. Se rasti la el. Iti multumesc ca ai avut grija de mine, dar nu cred ca ai dreptul sa-ti dau vreo explicatie.
- Tot ce are legatura cu tine ma intereseaza, mai ales daca suferi.
- Eu zic sa-mi aduci hainele si sa incetezi cu intrebarile. Zise Delia hotarata si se intoarse cu spatele la el.
Baiatul se resemna, dar nu avea de gand sa se dea batut. “O sa aflu ce s-a intamplat. Vrei nu vrei, si daca va fi ALA de vina, il joc in picioare”. Pleca din camera, trantind usa in urma lui.
Delia ramase in mijlocul camerei sa o studieze. Cerceta cu privirea in jurul ei si constata cu stupoare ca Alex era mai ordonat decat il stia ea. Usa deschisa a sifonierului, probabil de aseara, de unde luase pijamaua sa o imbrace, dezvaluia haine impachetate si ordonate dupa categorii. Hainele de strada intr-un loc, hainele de casa in alt loc.
Patul era de dimensiuni normale, cat sa incapa o persoana, acoperit cu asternuturi albe, simple, fara niciun desen, fata de alta data cand avea buline sau chiar imprimeuri cu chitare sau mingi de fotbal.
- Atat de mult sa se fi schimbat? Sau a trecut mama lui pe aici de curand?
- Te-a cuprins nostalgia? O intreba Alex care statea de cateva minute sa o studieze, fiindca ramasese uimit sa o vada in mijlocul camerei in picioare.
- Ce prostii spui acolo? Si de cand stai acolo? Nu ai invatat ca nu-i frumos sa spionezi?
- Din cate imi aduc aminte aici e casa mea, si pot sa spionez pe cine vreau, cand vreau, mai ales daca e vreo fata asa frumoasa ca tine. Se apropie de ea si-i puse mana pe umar in semn afectiv. Aceasta se retrasese imediat si se intoarse cu fata spre el, parand incruntata.
- Da-mi hainele si lasa-ma sa ma schimb, te rog ! puse accent pe ultimele cuvinte, dar mai mult ironic.
Alex intelesese mesajul si o lasa singura. Tanara se imbraca repede, nemaivrand sa cerceteze locul in care se afla si iesi pe usa, dar totusi arunca o privire din pragul usii inapoi in camera “Ce bine ma simt, nici macar nu m-au napadit amintirile. Se pare ca functioneaza. Pentru mine clipele petrecute cu el aici au fost sterse si puse intr-un sertaras cat mai adanc in mintea mea. Dar oricat as vrea, nu cred ca il voi uita vreodata, doar a fost primul baiat din viata mea. Insa, acum il am pe Marcus, voi fi din nou fericita” gandi ea si iesi zambind. In sufragerie o astepta Alex:
- Hai sa te conduc acasa.
- Nu mersi, nu stau departe, si daca imi aduc bine aminte azi avem scoala. E joi, nu ar trebui sa te duci ?
- Da, dar avem prima ora istorie cu hoasca aia si nu am avut chef. Lasa ca o vrajesc eu si imi motiveaza absentele.
- Hmpff, ca de obicei. Pufni ea.
- Dar tu? Cum te descurci cu ele? Ai lipsit si ieri si azi.
- Nu-ti mai face tu griji, o sa iau scutire de la doctor. Acum, multumesc inca odata, dar plec. Pa pa
Il lasa pe baiat fara sanse sa mai spuna ceva, caci iesise ca o vijelie din casa. Soarele batea cu putere, anuntand o vreme prea calda pentru anotimpul ce tocmai incepuse, insa fata era multumita. Putea in sfarsit sa-si traga sufletul si sa ia o gura zdravana de aer pana in adancul plamanilor, sa-si limpezeasca mintea.
- Acum trebuie sa o infrunt pe mama. Of, Marcus, ce dor imi e de tine. As vrea sa te vad, sa-ti spun ce ma apasa. Doamne, e ingrozitor ce am facut aseara. Si o lacrima micuta iesi nestingherita din ochiul drept alunecand pe obraz.
Ajunse in fata casei ei si pasi timida catre usa. Deodata, se arata surprinsa.
- Stai asa, e joi, e dimineata….mama e la serviciu. Ah, ce bine. Sari in sus de bucurie si se napusti inauntrul casei.
Urca sus la ea in camera, isi arunca hainele pe jos din sifonier pana gasi ceva care sa-i placa. O bluzita roz, decoltata si cu niste pantaloni lungi, negrii, cu talie joasa. “Ma duc sa fac baie, ca tare ii mai duc dorul, si apoi plec sa-l vad pe Marcus”. Zambi multumita si se indrepta catre baie.
Stropii de apa calduta ii trezeau simturile si o faceau sa tresara de multumire. Se spala cu gelul ei preferat si iesi repede. Era prea dornica sa-l vada pe vampir, sa-l sarute, si sa-l stranga in brate ca sa stea sa leneveasca in cada. Se imbraca repede, isi lasa parul desfacut, se incalta cu niste balerini, cu floricele roz, astfel asortandu-se cu intreaga ei tinuta si iesi din casa.
Răspunsuri: 25
Subiecte: 1
Data înregistrării: Dec 2008
Reputație:
32
Zupi: 872 z
Cu greu am reusit sa imi fac timp sa iti citesc toate cele 12 capitole,insa cred ca a meritat.Povestea este destul de interesanta la o prima citere insa daca aprofundam mai mult o sa ne dam seama ca unele actiuni par a fi predestinate,greseli de ortografie nu prea am observat.
Cred ca actiunea ar putea lua sfarsit prin capitolul 15,asteptam in continuare si mult succes :* in toate.
This curiosity completes us all and drives us all.
Răspunsuri: 202
Subiecte: 5
Data înregistrării: Feb 2009
Reputație:
175
Zupi: 1.361 z
vezi ca se poate:))...chiar ma intrebam daca pui nextul :X
deci sa sti ca idea e total originala (pt mn)
dialogul e bun si nu e sec
descriere este foarte bn formulata...si ai destula...
greseli de tastare nu ai...st dornica sa vad ce se intampla :X...
sa nu ma lasi aja cu o curiozitate care poate sa ucida:))
*Sebastian Michaelis*
Black Butler
...A Demon*...And A Butler
Răspunsuri: 28
Subiecte: 3
Data înregistrării: Dec 2008
Reputație:
3
Zupi: 58 z
18-05-2009, 03:46 PM
(Ultima modificare: 31-10-2010, 08:27 PM {2} de Flash.)
Capitolul 13
Soarele ardea neobisnuit de tare in ziua aceea, parca fericirea tinerei se reflecta in el si trimitea raze catre ceilalti oameni pentru a simti si ei un pic din aceasta fericire imbatatoare. Faptele ingrozitoare de aseara nu aveau puterea sa-i umbreasca dorinta fetei, de a-l vedea pe barbatul iubit si de a petrece clipe de neuitat alaturi de el. Se plimba fara griji pe strada, zambetul ei larg observandu-se chiar din capatul strazii in asa fel incat oamenii intorceau capul dupa ea, zambind la randul lor. Daca drumul pana la castel era si-asa indepartat, atunci ei i se parea ca dureaza o vesnicie. Grabi pasul, aproape alergand, cand melodia telefonului ei o opri in loc.
- Ah, e mama! Exclama tanara si cu un usor tremor raspunse pe cel mai fericit ton posibil. Alo, ce faci mamicuta mea? Zambi ea larg si incerca sa para cat mai calma, insa o trada fata.
- Niciun �mamicuta mea�. Pe unde umbli, fetito? Tu sti cat de ingrijorata am fost�.
Delia lasa telefonul in jos fiindca zbieretele ei rasunau ca un ecou in cap, si aproape ca o surzeau. Cand in sfarsit nu mai auzi nimic, duse din nou timida telefonul la ureche.
- Mami, ai perfecta dreptate, dar sti cum e. Cand esti cu prietenii de obicei uiti de griji, de tot, mai ales daca ai de invatat pentru bacalaureat. Fata spusese cea mai mare minciuna, dar sincer, nu avea remuscari. Acele doua zile in care nu a fost acasa, s-a schimbat foarte mult si nu regreta nicio clipa.
- Mda, lasa ca stiu eu cum sunteti voi adolescentii, dar trec cu vederea, daca zici ca ai invatat.
Delia rasufla usurata, dar nu pentru mult timp fiindca urma o intrebare care ii ajunse precum cutitul la os.
- Unde esti? Nu esti la scoala?
- Ba da mama, dar e pauza mare si am iesit afara din scoala sa-mi iau ceva de mancare. Ba de fapt, am auzit clopotelul, vorbim diseara acasa, te pup, pa pa.
Ii inchise practic telefonul in nas, lasand-o stupefiata pe mama ei, dar asta era ultima ei grija din lume, se pare ca minciunile ei gogonate au linistit-o putin.
- Hei, ce sa fac.. doar nu pot sa-i spun adevarul. Cel putin nu inca !! gandi fata cu voce tare.
Fara sa-si dea seama ajunse la poarta castelului mai repede decat ar fi crezut. Locul acela ii dadea o oarecare neliniste. Intunericul in care era invaluit, inclusive ziua, o infricosa un pic pe adolescenta, dar se gandi ca pana la urma si ea e o fiinta a intunericului, pe jumatate, dar avea asemanarile acesteia, asa ca pasi cu curaj in curtea castelului. Cu o miscare timida, dadu la o parte portile de fier, care ruginite din pricina timpului, au facut un scartait zgomotos. Frunzele pomilor incepura sa fosneasca din ce in ce mai tare, si Delia se sperie. Alerga la usa din lemn masiv a castelului si ciocani. Statuse doua minute, insa nimeni nu-i raspunse. Fosnetele deveneau din ce in ce mai regulate, isi ridica privirea si observa nori negri care prevesteau o furtuna. Fara sa mai stea pe ganduri, deschise usa imensa si pasi inauntru. Oriunde priveai singurul pe care puteai sa-l intalnesti era intunericul. El era cel ce pandea in fiecare coltisor al camerei, parca sa te cuprinda cu totul, sa te afunzi din ce in ce mai mult, sa ramai acolo pe veci. Singura sursa de lumina era cea venita din spatele Deliei, de la usa deschisa, insa o inchise si cu o voce joasa striga:
- Marcus ! Esti aici?
Nu veni niciun raspuns din partea acestuia, in schimb se auzeau niste zgomote pe podeaua rece, ca niste ace ce dansau, erau doar gherutele micilor soricei ce isi aveau lacasul in castel. Deliei ii era teama de aceste fiinte si nu ar fi avut nicio remuscare daca ar fi trebuit sa se hraneasca cu sangele lor. Era chiar fericita ca cei doi frati isi potoleau setea cu sangele micutilor, fiindca nu ar fi nevoiti astfel sa recurga la masuri extreme, cum ar fi sangele de om. Isi scoase telefonul din gentuta ei alba si aprinse lanterna pentru a vedea unde calca. Isi indrepta lumina catre un colt de unde auzise zgomot si observa doi ochi rosii ce o priveau insistent, parca cu ura, facand-o pe tanara sa tresara. Icnetul scos de aceasta din pricina sperieturii facu mica vietate sa fuga, dar nu apuca sa se linisteasca fiindca doua maini ii cuprinsesera mijlocul si o trasera mai aproape. Aceasta simti cum i se dilata pupilele si firicele de transpiratie rece i se prelingeau pe fata, bataile inimii isi accelereau ritmul, facand-o pe tanara sa uite sa respire si aproape ca lesina. Trupul rece din spatele ei nu facea altceva decat sa o sperie, sa-i zburleasca parul pe ceafa. Incercand sa se stapaneasca, cu o voce slaba intreba:
- Marcus? T u esti? Te rog, spune da�.
In secunda urmatoare isi simti mijlocul slabit, mainile eliberand-o insa o apucara de umeri si o trantira de peretele din spatele lor facand-o sa scape telefonul si simti doua buze reci peste ale ei ce o apasau fortat. Ea se zbatea, insa ceda, fiindca desi era rece, ii dadea senzatii placute, asemanatoare cu cele date de Marcus cand o saruta. Aceasta fu cea care sfarsi sarutul in momentul cand isi aduse aminte ca trebuia sa stie cine o saruta.
- Marcus? Raspunde-mi... in acel moment, mainile slabisera stransoarea in care era captiva tanara, si ranji satisfacator, dezvaluindu-si coltii ce sclipeau in lumina telefonului care batea slab pana la ei. Din nou, mainile o cuprinsera pe fata, de data aceasta bland, si ii ridica barbia pentru a o mai saruta odata. Nu se impotrivise, ci isi dorea sa simte dulcele amar al buzelor reci ce doreau sa o sarute neincetat. Din nou buzele lor fusesera lipite dand nastere de data aceasta unui sarut dorit de amandoi. Mainile Deliei cuprinsera gatul persoanei misterioase si incepu sa il traga cu blandete de par, facandu-l sa maraie de placere.
- Dar cine credeai ca e? sfarsi intr-un final sarutul baiatul, spargand totodata si linistea apasatoare din jur.
Auzind acestea, tanara isi incolaci si mai mult mainile in jurul gatului blondului si-l saruta patimas, ridicandu-se pe varfuri.
- Hai in camera, murmura fata. Fara a mai astepta sa i se spuna de doua ori, vampirul o lua in brate pe Delia si o duse in camera sa.
O aseza usor pe pat si se napusti asupra ei, asa cum se napusteste peste prada ce asteapta a fi devorata, numai ca acum, in loc de sete si furie, era manat de pasiune, de iubirea ce i-o poarta fetei. O stranse tare in brate si o saruta cu multa pasiune, in acelasi timp ea mangaindu-i corpul, incepand cu parul pe care il tragea cu blandete, facandu-l pe vampir sa tremure de placere. In timpul acestui ritual, ambii isi aratau adevarata fata. Constata ca Delia capatase trasaturile unui vampir, insa ochii ei rosii emanau caldura, iubire pentru cel de langa ea, si pasiune, dorinta de a primi cat mai mult. Vampirul parca citindu-i gandurile ii oferea tot ceea ce isi dorea fata. Ii acoperi intreaga suprafata a corpului cu saruturi, neiertand un centimetru. Delia tremura de placere, si nemaiputand de rabdare il trase pe Marcus deasupra ei, indepartandu-i cu graba hainele, dezgolindu-l si muscandu-l de gat, de spate, de brate, lasandu-i mici semne, din pricina coltilor ei. Unghiile ei insa erau adanc infipte in spatele lui, curgandu-i firicele de sange in timp ce ei isi consumau iubirea. Corpurile lor devenira un intreg, o singura fiinta care prin combinarea atat a fizicului cat si a psihicului, era de neinvins. Dragostea lor era fara margini, nimeni si nimic nu putea interveni intre ei, si daca reusea, era cu siguranta spintecat in mii de bucati. In acelasi timp, se pare ca se pornise si o furtuna apriga, fulgerele luminand cerul si camera celor doi indragostiti ce se iubeau fara oprire, iar tunetele, pentru ei parea muzica, in ritmul caruia isi consumau iubirea.
La sfarsitul acestui act, cei doi se lungira pe pat vlaguiti, capul Deliei fiind asezat pe pieptul rece al vampirului. Era fericita, pe deplin fericita. Amandoi revenisera la normal, pareau un cuplu obisnuit de adolescenti, dar numai ei stiau ca nu este asa.
Marcus schita un zambet si o saruta pasional pe tanara, multumindu-i astfel prin fapte, nu prin vorbe pentru ceea ce s-a intamplat intre ei.
Răspunsuri: 202
Subiecte: 5
Data înregistrării: Feb 2009
Reputație:
175
Zupi: 1.361 z
BV inca un capitol super :X..frumos...
ai avut o singura greseala:))
T u esti?-Tu esti?
in rest zero..nik gresit ...descrierea ta este superba...
actiunea la fel...imi place foarte mult
dialogul nu e delok sec...
ce mincinoasa mica e vampirita noastra:)) sau mai bn zis a lu' Marcus:))
chiar mi se pare p3rf3ct :X...:love:...ajtept nextul..ma bucur ca vad ca le pui(continuarile)...:bye:
*Sebastian Michaelis*
Black Butler
...A Demon*...And A Butler
Răspunsuri: 272
Subiecte: 17
Data înregistrării: Mar 2009
Reputație:
69
Zupi: 3.275 z
super super :X...
deci...mi-a placut foarte mult...te pricepi la hentai ;)
saraca maiksa,...ce de-a minciuni primeste :))...(nu k eu n-as minti knd ma intalnesc cu boyfriend-ul :"> )...
hmmm....oare cum o sa reactioneze marcus cand o sa afle ca Delia s-a intalniot cu vladimir :-s ?cred ca nu prea frumos :-ss
astept urmatorul capitol :*
bye :-h
Intotdeauna m-au fascinat filmele si povestile cu vampiri!Ma bucur ca exista un astfel de fic creat cu atat meticulozitate.Imi place modul in care scrii si cum exprimi sentimentele personajelor tale!Putini sunt cei care pot face fic-uri asa frumoase din punct de vedere artistic,iar tu pot spune ca faci parte dintre ei!Mult succes in continuare si abia astept urmatorul capitol!
Răspunsuri: 28
Subiecte: 3
Data înregistrării: Dec 2008
Reputație:
3
Zupi: 58 z
Capitolul 14
Orele trecura pe nesimtite pentru cei doi indragostiti, adormiti unul in bratele celuilalt. Delia insa se trezise prima, si-si petrecu timpul admirandu-l pe vampirul ei. Chipul sau parea atat de angelic in lumina soarelui ce tocmai isi facuse aparitia de dupa norii inversunati. Razele acestuia patrundeau prin ferestrele inalte si ajungeau pana la cei doi descoperindu-i imbratisati sub asternuturile albe, martorii iubirii lor ce tocmai fusese consumata. Delia zambea cu multumire la vederea acelui chip alb, rece, dar totodata cald…cald din pricina iubirii ce i-o purta fetei si care o facea atat de fericita. Mainile lor erau impreunate de ore, niciunul indraznind sa le departeze parca din teama de a o pierde pe persoana iubita. Tanara indeparta cu grija mana de pe pieptul iubitului cu intentia de a se ridica in sezut ca sa-i mangaie chipul. Insa planurile ii fura stricate de catre vampir ce simtise ca Delia incearca sa se departeze si o stranse si mai tare de incheietura tragand-o deasupra lui strivindu-i sanii de pieptul sau. Cu ochii inca inchisi acesta spuse:
- Unde crezi ca pleci?
- Nu vroiam sa plec nicaieri prostutule, zambi fata. Vroiam sa ma ridic sa te admir si mai mult. Pari un inger firav care cere protectie atunci cand dormi. Ma induiosai prea tare si nu am putut sa ma abtin.
- Mai bine saruta-ma in loc sa ma admiri. Deschise ochii si o trasese pe fata aproape de el, fetele lor fiind foarte apropiate. O lua cu o mana de ceafa si-i cuprinse buzele intr-un sarut violent care o surprinsese pe fata. Dintr-o miscare ajunse el deasupra fetei tinandu-i mainile prinse deasupra capului, continuand sa o sarute violent, dar cu pasiune. La finalul sarutului tanara il musca pe Marcus de buza lasandu-i sa curga un firicel de sange. Acesta icni si se departa de ea.
- Acum mai par lipsit de aparare? Ranji vampirul.
Delia nu stia ce sa faca, sa-l plesneasca pentru ca a sarutat-o asa violent, sa-l sarute in continuare?. Nici ea nu stia daca in momentul de fata simte frica sau iubire. Ceva o nelinistea insa, fiindca ochii lui o patrundeau, incat avea impresia ca vede prin ea. Sirul gandurilor fuse interrupt de mainile vampirului care o apucasera bland de mijloc si o trageau mai aproape. Inima ei batea cu repeziciune, i se facuse pielea gaina, ochii ei erau atintiti in ochii lui patrunzatori.
- Simt frica, micuto de ce tremuri?
- M-ai speriat, de ce m-ai sarutat asa? Pentru o clipa am avut senzatia ca vrei sa ma devorezi.
- Hmmm, dar nu e o idee rea. Te-as devora toata- ii dadu o suvita la o parte din fata ochilor si continua sa vorbeasca pe un ton calm-dar apoi cu ce as mai ramane? As muri pentru tine, intelegi?
Delia se calma la auzul cuvintelor lui si sari la gatul sau incolacindu-si mainile si sarutandu-l cu patima. Aceasta intrerupse sarutul si sari ca arsa din pat:
- MAINE E BALUL !!
Marcus ramase uitandu-se perplex la ea si adauga: - Ce bal?
- Balul majoratului. E o petrecere pentru toti elevii din anii terminali. Apopo, sti ca mergi cu mine nu?
- Eu? La o petrecere? Cred ca ai innebunit, ii raspunse pe un ton suparator, dar nu reusi sa o miste pe Delia cu acel ton. In schimb ii arunca o privire incruntata, parea ca-i ies flacari din ochi. Rasufland resemnat Marcus accepta. Delia, vizibil fericita se arunca in bratele lui sarutandu-l scurt pe toata fata. Apoi se indeparta repede si spuse:
- Trebuie sa ma duc la cumparaturi, nu am cu ce sa ma imbrac. Vreau sa arat traznet. Sa o sun pe Alina sa o intreb daca merge la cumparaturi. Se dadu jos din pat si se indrepta catre gentuta alba de unde scoate telefonul. Ii ridica nerabdatoare clapa si forma numarul Alinei. Se uita din curiozitate la ceas si vazu ca era ora 2, statuse cu Marcus 6 ore, tanara zambi in sinea ei, dar gandurile ii fura intrerupte de vocea de la capatul celalalt al firului.
- Da Delia. Ce faci? Cum de nu ai venit la scoala nici astazi? Am vrut sa te sun, dar am uitat.
- Nu face nimic. Nu am venit fiindca s-au intamplat multe de cand am plecat de la tine, dar iti povestesc eu. In acelasi timp, Marcus ciuli urechile mai bine cand auzi ce-i spune fata prietenei sale. I se paru ciudata ultima replica. Ce se intamplase? Delia neobservand reactia lui Marcus, continua conversatia, desi inauntrul ei ii era teama sa-i povesteasca ce se intamplase seara precedenta: Te-am sunat ca sa te rog sa mergem la cumparaturi. Sau tu ai deja cu ce sa te imbraci la Bal?
- Nu, nu am, cand vrei sa mergem?
- Acum….
- Cum adica acum? Stai sa se termine ora si ma duc si eu acasa sa ma schimb, sa mananc, sa fac un dus.
- Sa nu aud comentarii, mancam in oras, si lasa spalatu ca doar nu se vede murdaria pe tine. Cand se suna?
- Pai, in 10 minute. Avem engleza.
- Ok, in 10 minute sunt in fata scolii. Te-am pupat, pa pa.
- Pa pa
Inchise clapa telefonului si se intoarse cu un zambet larg catre Marcus, care insa ii pieri imediat ce-i vazu fata incruntata, privind-o fix cu ochii. Cu vocea tremuranda, il intreba:
- Ce s-a intamplat? De ce ma privesti asa?
- Pot sa stiu si eu ce anume s-a intamplat aseara? Te-am auzit din intamplare spunandu-i lui Alina lucrul acesta. Delia incercand sa scape pentru moment adauga:
- Dar de cand asculti conversatiile altora? Nu sti ca nu e frumos?
- Nu te mai purta ca o copila incercand sa schimbi subiectul cu remarci inutile. Ii replica imediat vampirul pe un ton separator.
- Sti ceva? Sunt in intarziere. Ne vedem maine, sa vi la 7 sa ma iei sa mergem la bal si ai face bine sa apari. Isi lua in fuga hainele si iesi ca o vijelie din camera, tremurand. Stia ca nu e bine ceea ce facuse, trebuia sa-i spuna, dar ii era prea teama. Ii va spune intai lui Alina ca sa o sfatuiasca ce sa faca. Mergea incet si apasat pe strada si se framanta intruna. Fara sa-si dea seama ajunse deja in fata scolii unde Alina o astepta.
- Pot sa stiu si eu ce-a durat atat? Te-am asteptat 20 de minute. I se adresa Alina pe un ton nervos.
- Hai ca nu am chef de cicaleli, am probleme, si m-am afundat in ganduri, nici nu mi-am dat seama cum am ajuns aici. Alina isi schimba imediat expresia fetei nervoase intr-una plina de curiozitate. Hai sa mergem la cumparaturi si vorbim pe drum. Spuse Delia
Cele doua fete mersera la brat vorbind. Se oprira la o pizzerie ca sa manance ceva, dar motivul era mai degraba acela de a sta jos, fiindca Delia era sigura de reactia Alinei. In timp ce povestea, Delia nici macar nu se atinsese de mancarea ei, pe cand Alina infuleca cu niste ochi mari cat cepele, aproape ca uita sa respire.
- Crede-ma ca mi-e teama sa-i povestesc lui Marcus. Daca afla ca m-am intalnit cu el e in stare sa se duca dupa el si sa se lupte. Nu vreau ca asta sa se intample atat de curand. Eu sincer nici nu mi-am dat seama ca isi va face aparitia atat de repede. Doamne, mult prea multe intamplari intr-o singura saptamana. Si-si duse mana la crestet vizibil ingrijorata.
- Delia, spuse Alina intr-un sfarsit dupa ce lua o gura zdravana de suc, eu sincer cred ca trebuie sa-i spui. In primul rand ca sa-i dovedesti ca poate avea incredere in tine. Asa ceva nu se poate ascunde cu usurinta, si ar fi dezamagit daca nu i-ai spune. Gandeste-te ca el vrea sa te protejeze. In al doilea rand, e dusmanul lui de moarte pe care il cauta de multa vreme. Nu crezi ca totusi e mai bine ca toate astea sa se termine mai repede?
- Ai dreptate, daca as mai astepta sigur Lordul Vladimir si-ar strange o alta armata pe care ar folosi-o impotriva celor doi frati. Dorind sa incheie subiectul ca sa nu se framante toata ziua o intreba pe tanara: Ia zi ce se mai intampla pe la scoala?
- Nimic interesant, am aflat ca o sa avem o colega noua. Cica ar fi din Bucuresti. A, o sa fie in clasa cu tine.
- A da? Eh, si-asa nu ma intereseaza. Eu am altele pe cap. Sa sti ca m-am gandit serios sa ma las de scoala.
Alina se inneca cu ultima gura de suc cand auzi ce i-a spus prietena sa. Dupa o tuse zdravana, ii spuse:
- Tu ai innebunit de tot? Ti s-au scurt-circuitat neuronii? Cum sa te lasi de scoala?
- In caz ca nu ai observat nu am nevoie de scoala. Ma marit in curand, am deja un castel, si voi trai vesnic. Pot sa am ceea ce vreau si fara sa ma angajez sa muncesc pe branci si asa mai departe.
- Dar chiar acum? Mai ai un an. Te-ai gandit la parintii tai? Ei spera sa ai liceul terminat si bacul luat. Asculta-ma pe mine, fa-o pentru ei. Pana la urma ai ajuns pana aici, fa un efort si treci de pragul acesta.
- Nu stiu ce sa fac. Pentru ei crede-ma ca as termina liceul, dar numai la carte nu-mi sta mie capul acum. Si ce rost are sa termin anul cand nu o sa iau bacul daca nu invat?
- Eu ti-am spus ce sa faci. Acum depinde de tine, dar crede-ma ca gresesti daca te lasi de scoala.
Delia ramase muta, ingandurata, vorbele prietenei ei ii rasunau intruna in cap. Parca ratiunea ii spunea sa ramana sa termine scoala, dar inima ei vroia sa ramana langa Marcus sa duca la bun sfarsit inevitabila lupta sa poata trai linistita. Dupa cateva minute bune de liniste, adolescenta adauga pe un ton serios:
- Voi ramane la scoala, dar dupa aceea ma voi face nevazuta. Ii voi multumi pe parintii mei, pentru ei macar sa fac acest lucru. S-au sacrificat pentru mine si desi nu suntem bogati, au facut totusi posibil sa am aproape tot ceea ce-mi doresc.
Alina incuviinta din cap si hotari ca e timpul sa plece la cumparaturi. S-au ridicat de la masa, au platit nota si s-au indreptat tacute catre oras.
Răspunsuri: 28
Subiecte: 3
Data înregistrării: Dec 2008
Reputație:
3
Zupi: 58 z
Fiindca imi sunteti cititori fideli si pentru ca ati fost cuminti va mai adaug un capitol
sa stiti de pe acum, am transformat fic-ul intr-o drama, nu mai e romance. sunt unele chestii care pareau prea previzibile, asa ca am decis sa fiu cat mai originala. veti vedea ce surprize v-am rezervat. :)
Capitolul 15
Soarele isi arunca peste oras razele puternice precum niste sageti. Nici nu ai fi zis ca acum cateva ore a fost o furtuna. Pasii fetelor treceau pe langa baltocile de pe marginea drumului, tacute, ingandurate, sau cel putin Delia era. Vantul adia usor si dansa prin parul celor doua fete unduindu-l in toate partile, dandu-le o alura angelica. Alina plictisita de tacerea dintre ele doua decise sa o sparga:
- Eu credeam ca mergem la cumparaturi nu la un priveghi.
Delia ridica capul si schita un zambet aproape fortat si adauga:
- Iarta-ma, ai dreptate, te-am chemat sa petrecem impreuna putin timp si eu stau imbufnata. Isi petrecu bratul pe deasupra umerilor lui Alina si o saruta prieteneste pe crestet. Ia spune-mi, ce mai face Sica? Sigur e suparat pe mine, nu am mai vorbit de 3 zile.
- Nu e. Stai linistita, il tin eu la current cu tot si e asa de scump. E alaturi de tine, e chiar ingrijorat. In momentele astea nu ar putea fi cineva suparat pe tine, te intelegem. Acum hai sa intram la magazinul ala nou din centru, am auzit ca e imens si asa ne scuteste de o alergatura prin tot orasul, adauga Alina zambind larg, cu ochii precum un catelus, implorand-o pe Delia sa accepte.
- Bine, hai, ai dreptate, nici eu nu am chef sa stau sa alerg prin oras.
Si astfel pornira cele doua adolescente la brat catre magazin. In scurt timp vremea se incalzi din ce in ce mai tare obosindu-le pe fete si mai tare. Unde mai punem si aglomeratia din oras, care era infernala: oameni certandu-se pe strada, fiindca se impingeau unii in altii, masini claxonand, era groaznic. Intr-un final cele doua fete ajunsera la magazin peste care se napustira imediat razand si glumind. Isi cumparara o inghetata si pornira la “vanatoare” de rochii de seara. Dupa cateva ore bune petrecute in magzin, afara deja se inserase, fetele nu apucara sa-si cumpere decat niste pantofi. Hotarara sa plece mai repede ca parintii sigur sunt ingrijorati. In drum spre iesire, Delia observa un magazin, de marime medie numai cu rochii de seara.
- Cum de am ratat magazinul asta? Intreba ea uimita
- Ce mai asteptam, hai sa vedem ce are. Daca nu gasesc nici aici nimic vin in chiloti, adauga Alina bufnind in ras. Erau extenuate amandoua dar decisesera sa intre sa vada ce are si acel magazin de oferit.
O singura privire a fost de ajuns pentru ca Delia sa hotarasca ce sa cumpere. Rochia neagra pana la genunchi, fara bretele, cu un mic volanas si o floare alba in coltul din stanga volanasului ii incanta ochii, se gandea ca i se potriveste caracterului ei si noii ei vieti.
Alina isi alesese o rochita, tot de culoare neagra, scurta pana la genunchi cu imprimeuri florale albe. Rochita ei avea maneca lunga, dar avea umerii dezgoliti. Partea de sus a rochitei venea pe gat, iar in talie avea legata o esarfa de culoare crem. Platira si iesira pe deplin multumite din magazine. Fiindca deja era intuneric afara chemara un taxi si pornira spre casa. Intai o duse pe Alina acasa fiindca era cea mai apropiata, si apoi urma Delia. Cand cobori din masina se gandi cu groaza la momentul cand o sa trebuiasca sa o infrunte pe mama ei, fiindca din nou a venit tarziu acasa. Numai asta ii lipsea, o cicaleala buna. Intra usor pe usa, se descalta la fel de usor si pasi precum o pisica pe varful degetelor pana la scara.
- Unde crezi ca te duci? Auzi tanara o voce serioasa in spate.
- Pai, ma duc in camera sa fac un dus si sa ma culc. Maine am scoala, ai uitat? Replica fata pe un ton ironic.
- Daca stiai ca ai scoala, de ce ai venit la ora asta?
- Hai mai mama ca am fost sa-mi cumpar si eu ceva de imbracat, maine e balul.
- Delia, nu vreau sa ne certam. Ai lipsit de acasa de vreo 3 zile, nu am zis nimic, m-am gandit ca esti cu capul pe umeri si esti constienta ca ai de dat un examen, dar pana cand?
Delia simtea cum i se urca sangele la cap, strangea pumnii si scrasnea din dinti in timp ce asculta reprosurile mamei sale. In mintea ei se invarteau multe ganduri: “Ce as musca-o, as suge toata viata din ea, dar e mama, ce Doamne iarta-ma am? Ah, dar nu mai tace, nu o mai support ! “
- Gata mama, am inteles. Spuse fata pe un ton ragusit, incerca din rasputeri sa se abtina sa faca vreo prostie, trebuia sa se abtina sa bea sange de om, mai ales al mamei sale. Voi urca in camera si ma voi culca, si vom vorbi maine, e bine? Dar maine noapte ca e balul si o sa vin din nou tarziu.
- Ce ma fac eu cu tine? Pana la urma faci ce vrei, e viitorul tau in joc, nu al meu. Pentru tine inveti, sa-ti formezi o cariera, nu pentru mine. Invata sa fi responsabila si constienta. Acum du-te.
Delia nu astepta sa i se zica de doua ori, fugi in graba pe scari pana in camera ei. Incuie usa in urma ei si se lasa la podea, gafaind alarmant, cu mana se tinea de gat, coltii isi faceau aparitia, iar ochii ei deveneau rosii. Inima isi accelera bataile cu fiecare secunda care trecea, fata simtea ca se sufoca.
- Trebuie sa beau, trebuie sa ucid, nu mai pot. Durerea ma copleseste. La dracu, unde sunt sobolanii cand ai nevoie de ei? Racnea tanara.
Bruneta se lasa prada durerii si incepu sa se zvarcoleasca pe podea, isi dorea sa tipe din toti rarunchii dar nu putea, mama ei nu trebuia sa stie. Tanara petrecuse 10 minute in agonie, cand intr-un final se ridica de la podea mai schimbata ca niciodata. Parul ei era mai intunecat, unghiile se lungira semnificativ de mult, iar ochii erau mai rosii decat sangele. Infatisarea ei nu putea fi comparata cu ceea ce a fost pana acum cand era in chinurile transformarii. Acum devenise vampirul total de care vorbea Gabriel, era infricosatoare, privirea ei ca de gheata, dar totusi fierbinte din pricina rosului aprins parca putea ucide dintr-o simpla clipire. Se privea uluita, dar totdata incantata de ceea ce devenise. Incepu sa rada, rasul ei sadic rasuna in toata camera. Se napusti la geam si lua o gura zdravana din aerul rece de afara care-i invada plamanii intr-o secunda. Sari pe geam si ateriza lent pe iarba udata de roua de seara din fata casei.
- Ah, simt viata curgand prin vene. Simt duhoarea animalelor si sange de om. Daca nu ucid innebunesc. Sangele e viciul meu, viata mea, blestemul meu. Il urasc, il vreau, imi trebuie, acum !! Fara a mai sta pe ganduri porni unde vedea cu ochii, singura martora a transformarii si a disperarii ei fiind luna.
In noaptea neobisnuit de rece, pe strazile unui oras care pare bantuit, in care numai vantul avea curajul sa umble nestingherit, o umbra intunecata umbla insetata de sange. Tanara adolescenta, odata visatoare, vesela si optimista capabila sa faca lumea sa radieze macar cateva momente de fericire, acum era pierduta undeva, in intuneric. Era stapanita de rautate si de dorinta de a ucide. E ciudat cum o fire ca ea a vrut sa devina ceea ce este acum. O fiinta care iubea viata si tot ce avea legatura cu ea, s-a transformat in cineva care nu iarta nimic si toate au pornit de la o iubire neimplinita. Iubirea te inalta, iubirea te doboara…pe ea a doborat-o. Acea iubire i-a lasat un gust amar, desi clipele de care a avut parte alaturi de Alex au fost mai dulci ca mierea. Inima ii sangera de fiecare data cand se gandea la acele momente cand l-a surprins cu o alta fata. Dezamagirea, tristetea, disperarea ii strapungeau sufletul precum niste sageti si o durea enorm de mult. Desi Marcus este salvatorul ei, Delia nu va putea niciodata sa-l uite pe primul baiat din viata ei, care a facut-o femeie, care a maturizat-o si care a invatat-o ce inseamna iubirea, chiar daca toate acestea au fost daramate asemenea unui castel din carti.
Adolescenta se plimba pe strazile pustii ale orasului cu parul fluturandu-I n briza racoroasa a noptii. Vampirul total care devenise arata latura cea mai intunecata a fetei, insetata de sange, cu inima sfasiata, sangerand din pricina unor deziluzii. Intamplator, pe cand se plimba, o pisica neagra sare dintr-un tufis taindu-icalea. Ochii vampiritei sclipeau mai rau ca stelele de pe cer. Gura I se largi intr-un zambet malefic pana la urechi si isi scosese ghearele la inaintare. Pisica isi zbarli blana si coada deveni foarte stufoasa. Cu toata agitatia si spaima care I se putea citi in ochi pisica nu putea sa se miste. Isi lasa urechiusele pe spate si incepu sa miorlaie, cu siguranta ai fi crezut ca striga dupa ajutor. Era impietrita, ochii vampiritei nu-I dadeau pace, ii vedea in orice parte se uita. O bantuiau in caz ca ar fi vrut sa fuga, nu-I lasau nicio cale de scapare. Se pricepea, Delia incepea sa prinda cateva din indeletnicirile unui vampir si nu era deloc placut ceea ce putea sa faca. Dintr-o miscare se napusti deasupra piscii si o privi cu sete:
- Ce-I piscuto? Ti-e teama? Stai linistita, nu o sa te doara..rau. incepu sa rada malefic si zgomotos. Pisica tremura din toate incheieturile, dar nu putea sa se miste. Fara a mai sta pe ganduri, Delia apuca pisica de gat si pentru a evita zbaterile zadarnice, ii franse gatul si apoi isi infipse coltii in mica fiinta sugand tot elixirul ce parea sa-I dea forta. Dupa cateva secunde arunca pisica la cativa metri in fata, lasand-o fara suflare. Nu putea fi vorba de o balta de sange, fiindca tanara avusese grija sa nu lase o picatura in urma.
Incetul cu incetul Delia revenea din nou la chinurile dinaintea transformarii, numai ca acestea erau cat de cat suportabile fiindca revenea la normal. Isi stapanise setea si devenea cea dinainte, fizic, nu si psihic. Realizand ca se afla singura pe strada, la o ora tarzie se grabi sa ajunga acasa. Noroc ca nu se departase mult si ca nu apuacse sa se transforme de tot, putand astfel sa sara pe geamul de la fereastra deschisa a camerei. Se tranti in pat si adormi instantaneu.
Dimineata se apropie cu pasi repezi. Razele soarelui reusira sa o trezeasca pe Delia din somn inca de la primele ore ale diminetii. Se scula din pat si se duse la oglinda. Ramase siderata la ceea ce vedea….sau de fapt….nu vedea. Reflexia ei disparuse. Stia ca odata si odata va trebui sa se acomodeze cu noua viata, cu bunele si cu relele care le atragea dupa sine, dar la asta nu se gandise, uitase complet faptul ca vampirii nu aveau reflexie.
Siroaie de lacrimi ii inundasera ochii si curgeau lin pe obrajorii transpirati ai fetei.
- Ce ma fac? Cum pot sa stiu cum arat in ochii lumii? Nu pot sa cred ca reusesc acum sa fac doar umbra pamantului, dar stai…vampirii nu au nici umbra. Incepu sa planga si mai amarnic. Avea senzatia ca va disparea in curand cu totul.
Deodata isi aminti ca diseara e balul si cum va sti cum sa se aranjeze daca nu se poate privi in oglinda? Dupa lungi lamentari, se hotari sa se lase pe mana lui Alina si fie ce-o fi. Se imbraca repede, isi lua mapa, si cobori in bucatarie sa manance. Observa ca inca era devreme asa ca avea timp sa-si faca micul dejun. Dupa o jumatate de ora, iesi pe usa si se grabi sa ajunga la scoala. Nu a mai fost de mult si se simtea ca in prima zi. In fata scolii se intalni cu Alina si cu Sica, care se tineau de mana si se alintau. Isi mai dadeau sarutari scurte ca sa nu atraga atentia, insa deja erau vazuti de foarte multi colegi din scoala. Delia se oprise prêt de cateva minute langa ei, si intentionat nu spunea nimic pentru a vedea daca ei macar o observa acolo. Statea cumintita si asculta dulcegariile ce si le susoteau. Amandoi erau rosii ca tomatele la fata, fapt ce-I starni Deliei rasul, care la randul sau si atentia celor doi porumbei:
- Aaaa, Delia…buna, ce faci? Intreba Sica rusinat.
- Eu? Foarte bine, dar cel putin nu asa ca voi. Ce ciudat e sa va vad asa..impreuna.
- Eeee, lasa ca te obisnuiesti tu. Spuse Alina. Dar tu ce-ai facut aseara, ai vorbit cu mama ta?
Deodata Deliei isi aduse aminte de seara precedenta, sau cel putin franturi din ea, mai exact, ce se intamplase inainte de a se transforma, dupa aceea totul era in ceata pentru ea.
- Da, e bine. Sti ca-I trece repede. O scurta tanara, nu dorea intrebari care o sacaiau. Hai sa intram in scoala, ce avem prima ora?
- Pai, eu nu stiu ca nu suntem in aceeasi clasa. Ii replica Alina un pic suspicioasa.
- Aaa, pff, scuze. Sunt cam aiurita. Hai ca ma duc inainte. V-am pupat, pa.
- Ceva se intampla cu ea?ai observat si tu? Intreba Sica si el mirat la randul sau de atitudinea fetei.
- Ceva se intampla cu ea. Ieri a fost la fel, dar am reusit sa o scot la capat cu ea. Lasa ca vorbesc eu cu ea mai tarziu, acum sa mergem si noi la ore. Alina se indeparta un pic grabita de Sica, lasandu-l sa se uite incruntat la ea.
- Dar tu nu-mi dai un pupic de la revedere? Vezi ca pun boticu si ma supar. Zise Sica cu o fata amuzanta de bebelus ce o lasa fara grai pe Alina.
- Dar bineinteles bebelusul meu. Te sarut dulce.
Acestia isi unira buzele intr-un sarut dulce, savurat pana in ultima clipa de cei doi. Rosii la fata se despartira si intrara fiecare in clasa lui. O noua zi se anunta pentru toti adolescentii.
|