In alta lume.

[DeDal N.]

Well, am mai scris poezie in trecut si banuiesc faptul ca topicul a fost inchis. Oricum, m-am gandit sa mai incerc. Aceasta am scris-o pentru tema de 8 Martie la Engleza, in ultimul an de liceu. Accept orice fel de critica, nu sunt experta, doar imi place sa incerc. Enjoy xD.

Pure Obsession

The secrets of the Moon and Sun
Were not ours to bare,
And neither was the first look
Our eyes wanted to share.

But when I feel your heartbeat
From twenty miles away,
I feel like a vampire
Who's just ready to slay.

Conjoint, just like twin brothers
Our cores will turn to one,
And send us into Heaven
When everything is done.

When our trial is ready
And reason will appear,
The light of your perfection
Will go away, my dear.

The beam of the warm morning
Will make us realise
The look we shared just turned us
In creatures with red eyes.

[DeDal N.]

[DeDal N.]

Am scris poezia asta intr-o dimineata dupa ce am avut o noapte alba. Hmm, a fost mai mult o dedicatie dar a devenit martorul unei ore de emotie. Sunt destul de jenata de ea, sa fiu sincera.

The First

Last night you were not there again,
To keep me wake, to talk and then
To love each other like we should.
So let me hold you, if I could.

I wonder why is hard to fake
An easy face when you're awake,
When here and there you look away,
I'm next, just asking you to stay.

We laugh, we talk, we breathe and smile
You close your eyes and for a while
You're picturing the worlds before.
What are you fighting, living for?

I miss small talks that keep me sane.
This blood that boils in my vein
Desires love I just can't mold,
A pure touch I just can't hold.

I will remember you tonight
When I need to wake and fight.
I ask you, hold my name inside
When no one else can look and find.

[DreamGirl]

Daca ai avut topic mai demult, e foarte probabil sa fie inchis si mutat in arhiva, il poti cauta cu optiunea de Search :) (PM me with the name/link and I can open it if you wish).

Anyways, in ceea ce priveste poeziileee... Chiar e tema 8 martie la prima? Pentru ca pe mine una ma duce cu gandul la iubire, la cuplu, mai degraba decat iubirea dintre o mama si copilul ei, care e mai degraba asociata cu sarbatoarea. Mi-a placut mult asta, curge frumos si e o poezie curata: rima e potrivita, ai un vocabular dezvoltat, everything falls into its place very well. Ma duce cu gandul la o noapte intunecata, la creaturi mistice, la iubiri pasionale si nesanatoase si mi se pare, in acelasi timp, ca intreaga poezie e situata undeva intr-un trecut foarte indepartat. Da putin aerul acela de medieval time, vampirish yet tempting. Nu stiu daca asta a fost intentia ta, dar asta mi-a inspirat mie.

A doua poezie... asta face latina din om? :)) Daaaw poor you. Nu pot sa nu ma bucur ca ne-a lasat mai lejer profa de latina in ultima vreme. Dar cu bietele picioare ce ai avut? Lasand gluma deoparte, e chiar caterinca, dar e amuzanta in haosul ei. La ce poezii lipsite de sens am ajuns sa citesc la un moment dat, cred ca orice poate fi interpretat daca te straduiesti putin asa ca... sigur picioarele tale se pot transforma pe viitor in ceva cu inteles foarte profund hehe.

Cat despre ultima poezie, se simte izul personal. Si auch, it does strike a chord. Apropo, cred ca era "An easy face" acolo, in loc de "as". Mi-a placut, in special partea asta: "I miss small talks that keep me sane./ This blood that boils in my vein/ Desires love I just can't mold,/ A pure touch I just can't hold.", reusesti sa redai foarte bine niste chestii si, din nou, nu am impresia ca fortezi rima, ritmul, orice, ci pur si simplu pare natural totul. Mai multe nu voi spune, as simti ca invadez intimitatea cuiva. O ultima remarca ar fi faptul ca nu ma prea omor dupa ultima strofa, mai ales dupa ultimele versuri; mi se par contradictorii intr-un fel cu restul poeziei pentru ca, dupa ce povestesti despre despartire si repercursiunile acesteia, ajungi la final sa faci o intoarcere de 180 de grade si sa-ti intinzi parca mainile spre trecut.

All in all, sunt simpatice poezioarele tale si o lectura foarte placuta! Spor la scris in continuare si mai asteptaaam ^-^

[DeDal N.]

@DreamGirl
Am corectat acolo, era asa cum ai spus. Am reciti poezia de cateva ori sa fiu sigura ca nu las greseli dar tot mi-a scapat. Cat despre vechiul topic, e mai bine asa inchis. Ah si ai dreptate, ultima poezie e personala. Multumesc pentru comentariu si te mai astept cu mare drag xD.
Poezia aceasta e on-going dar are mai multe capitole, ca sa spun asa. Titlul a fost inspirat de aceasta melodie. Enjoy xD!

King and Lionheart

*

Let me go back the way I came
And give it all, for free,
The secret love we shared togheter.
Just us, just you and me.

The unique moments in our days
When we played, had fun
And years pass without us thinking
Those times will soon be done.

The ways that would lead me to you
Were old and doomed to fail,
But I tried with all my heart.
That's why you made me sale

All my feelings and my core
To your angry mind,
Just like that. Without me thinking
More and what I'll find.

What lied beneath your deep, grey eyes
When you would look away,
And praying that without more thoughts
You'll want me here, to stay.

That you'll want my soul to feed
And my breath to smile.
Just like that we could be one
And not apart a mile.

[DreamGirl]

Ahhh, cat ador melodia! Mereu ma pune pe ganduri si imi da o stare ciudata, cand de bine, cand mai melancolica putin. Cred ca se potriveste poezioara ta (sau, ma rog, inceputul ei), mai ales cand imi amintesc videoclipul acela atat de interesant.
Am observat doua greselute. Sau, mai degraba, o greseluta si ceva care mi-ar suna mie personal mai bine altfel, namely: "The unic moments in our days" (unique. could be a typo), "And years pass without us thinking" (aici, avand in vedere versul de dinainte si evocarea trecutului celor doi fosti indragostiti... parca parca ar fi mers mai bine "passed"). In rest, kudos to another clean and nice-to-read text! ^^
Mi-a lasat un sentiment asa... bitter-sweet. Se simte ca este doar un inceput, doar o referire vaga la niste vremuri apuse, dar totusi glorioase, pentru ca pare intr-adevar incomplet, lipsesc fragmente esentiale ale povestii - fapt ce pe mine, ca cititor, ma face tare curioasa. Mi s-a parut ca ai redat foarte bine sentimentele acolo, acel "longing" dupa ceva atat de frumos si totusi sortit pierzaniei. De asemenea, imi place felul in care se contureaza eul liric, in opozitie cu misterul in care pare invaluita persoana iubita. Ma face sa ma intreb daca vom afla mai multe despre instanta persoanei iubite in partea urmatoare, sau daca pur si simplu va ramane invaluita in negura indiferentei.

Felicitari din partea mea si spor la scris in continuare! ^^

[DeDal N.]

@DreamGirl
Ma bucur pentru ca iti place melodia, pe mine ma unge pe suflet. Mda, vad ca imi tot scapa cate ceva. Thank you for making time for my work xD.
Aici e o continuare, part two and three. Enjoy xD!

**

We would hug each other tight
And stay like that for days,
Wondering what hours just might
Bring, and in what ways.

If our mind could become two
Just like before we cared
But who knows, or just who knew
The love we always shared.

Because looks were shy and quick,
Uniting hearts together.
A soul that was always so weak
As a pure, white feather.

***

We'll always have those special times
When years flew like some birds
And turned our innocent looks
In touching, without words.

Those times when life took us apart
And built us into stone,
Taking away all that we had
And what it was unknown.

All that we hoped we'd share someday
Without our doubts and fear,
Not looking back to what was done
And holding our hearts near.

Remembering at day and night
That the world was ours,
When all we had to do was love
And love with all our powers.

[DreamGirl]

Argh, so it's done? Finitto? The love and everything? I certainly wish there were another part ._.
Devenisem all warm and fuzzy inside cand am citit a doua parte si apoi la a treia... auch. Realitatea. The slap into reality. Niciodata binevenita o asemenea reintoarcere, dar mereu inevitabila. Dar acum, revenind la partea a doua, a doua strofa... mi s-a parut ca ceva nu era la locul lui cu ea. Ori e punctul ala de la finalul primei strofe de vina? Nu era virgula acolo, ca sa pastrezi continuitatea? Mi s-a parut doar putin brusca si nefireasca trecerea, in special intre "Just like before we cared" si "But who knows, or just who knew", pentru ca, in definitiv, sunt doua chestii diferite: una e situatia ipotetica cu ce s-ar intampla cu inimile lor atunci si alta e daca stia cineva sau nu de ei. Mi s-a parut putin discontinuu acolo, dar poate e doar o parere subiectiva si altora li se pare ok >.< Just thought I'd say that one.

In rest... da. Da si da. Nu numai ca imi pare ca vad totul in fata mea, ci simt totul direct si crunt totodata. Cel mai mult mi-a placut imaginea aceea cu turning them into stone, e o imagine pe cat de puternica, pe atat de reala, pentru ca se intampla de mult prea multe ori din pacate. Mi s-a parut interesant totusi felul in care ti-ai prezentat ideea, implicand faptul ca, la final, niciunul dintre ei nu a fost vinovat de ceva, ci pur si simplu viata. De obicei, in poeziile cu tematica asemanatoare, se arunca vina pe una dintre cele doua parti cel putin. De data asta insa... life happens. Iar asta adauga o nota de realism si de veridicitate in opinia mea.

Mai vreau, mai vreaaau! XD Spor la scris, my dear, si multa multa inspiratie.

[DeDal N.]

Aceasta poezie a fost postata si in primul meu topic dar am o stransa legatura cu ea si vreau sa o postez si aici. E o dedicatie pentru una din pasiunile mele indelungate si sper din toata inima ca macar o persoana sa se regaseasca in ea. Enjoy xD.

Prenume

Mirajul cartii, o lume cuprinsa de tacere,
Auzul ti-l incanta, soapte dulci cu mangaieri,
Razand, trecem impreuna prin soare si ploi,
Iubiri si vise, eu, personaje si eroi.

Oare cat va tine lumea mea de vis,
Ale caror pagini, privirea nu mi le-a cuprins?
Ramane loc de soare si-n cartea cu viteji,
Asa cum plang adesea la pagini cu povesti...

[DeDal N.]